Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Locked Topic
.inchisoare ALBA.; private.
Topic Started: Dec 29 2013, 07:09 PM (332 Views)
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
[align=center]piatra oarba, ape-adanci
sa cobor
in brate lacustre
somn usor
jos in palma nadelor
sa ma torn
in maluri lacustre
sa adorm
[/align]
  • Vacanta nu se terminase, iar asta devenise un chin pentru Arianna. Era prima data cand nu se dusese acasa de sarbatori. In schimb sora ei geamana, Isabel, plecase. Se certasera si nici macar nu vorbisera. Pur si simplu amandoua stiau ca ceva nu e bine si ca nu este necesar momentan sa isi mai vorbeasca. Totul era din vina Ariannei care il acceptase pe Ethan in viata lor. Sau doar a ei mai precis. Acum ca avea timp liber si mai ales libertatea de a pleca de pe platoul Hogwarts-ului, acest barbat profitase si facea tot posibilul sa isi petreaca mai mult timp liber cu Arianna. In timpul vacantei mersese de fapt la Londra, in apartamentul lui. Oricum Ariannei nu ii pasase niciodata de sarbatori, de Craciun si alte prostii. Era imuna in fata dorintei vrajitorilor sa serbeze ceva atat de naiv.
    In aceste zile suferise totusi. Ii lipsea caldura surorii ei care era singura ce reusea sa ii ofere o stare de bine, de pace. Isabel era partea buna a Ariannei. Isabel insa ... nu era acolo. Acum cina probabil alaturi de parintii lor. Un gust amar o facu pe Arianna sa isi umezeasca buzele si sa continue sa schiopateze prin zapada.

    Ningea marunt.

    Lilian se opri din mers. O durea atat de tare piciorul incat se lasa in zapada sa cada. Trebuia sa ajunga inapoi la Hogwarts. Acum era atat de aproape. Isi facuse Aparitia undeva in Hogsmeade, in apropierea garii. Insa nu reusise foarte bine si aparuse ceva mai departe, pe sinele de tren. Abia trecuse testul de Aparitie. Implinise in urma cu aproape doua luni 17 si avea si voie sa faca vraji in afara castelului fara ca ministerul sa o prinda in secunda doi. Asa ca acum se chinuia singura sa isi croiasca drum pana la amaratul acela de castel care se vedea in departare, insa era atat de departe ca in starea ei avea sa mai faca vreo patru ore. Nu mai dorea sa incerce inca o Aparitie pentru ca era obosita, corpul ii era slabit si mintea la fel. Nu mai era atat de lucida pe cat isi dorea, simtea doar multa amaraciune si nervi.

    Se ridica in picioare cu greutate. Nu era imbracata gros, dar nici frigul nu-l mai resimtea.

    Fugise din apartamentul lui Ethan, presupusul ei tata. Acesta o supuse la cateva incercari teribile de a practica magia neagra. Ethan era un devorator inflacarat si isi dorea enorm ca fiica lui sa ii urmeze cursul. Facuse diferenta intre cele doua surori si doar bazandu-se pe aspect si personalitate o alese pe Arianna. O luase sub aripa lui caci observase in ea dorinta de a deveni puternica, de a patrona lumea si de a invinge prin orice mijloace, fie ele si obscure.
    Insa practica magiei negre se transformare curand in tortura. Lilian invatase multe in acele zile si dormise putin. Ethan o ranise. Aplicase blestemul Cruciatus asupra ei de nenumarate ori. Si multe altele. Iar chinul avea sa fie la nesfarsit pe toata durata vacantei. Asa ca Lilian isi zise ca trebuie sa puna punct si ca de acum in colo aveau sa faca lucrurile asa cum voia ea, altfel putea sa uite ca avea o fiica. Si asa, Arianna il ura acum cu toata fiinta ei si cand toata prostia asta de tata - fiica revazuti dupa 17 ani avea sa se incheie, avea sa il ucida. Cu orice pret, chiar si cu pretul inchisorii. Dar nu era atat de proasta incat sa se lase prinsa. Nascocise o sumedenie de planuri tot incercand sa uite de durerea de la picior si sa faca in asa fel incat timpul sa treaca mai repede.

    Lacul incepuse sa ia o forma mai clara in dreapta Ariannei, semn ca se apropiase mai mult de gara intunecoasa. Trase aer in piept si rasufla usurata. Acolo sigur avea sa gaseasca o bancuta pe care sa se aseze macar zece minutele.
[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Reira Mornie
Member Avatar
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
Vrajitori
  • Niciodata nu stiuse ce simtea in legatura cu familia ei. Daca o iubea sau nu. Daca o ura sau nu. Era cert ca si-a iubit mama si ca ar fi facut orice pentru fiinta care i-a dat viata, care a invatat-o atat de multe lucruri. Dar oricat de mult ar fi facut acele juraminte si ar fi incheiat pactul cu diavolul, nu s-ar fi gandit ca in final nu avea puterea sa o salveze.
    Fusese o zi calduroasa de vara. Si copacii erau infloriti pe alee. Si pasarile te incantau cu trilurile lor. Ea murise pe pat, scaldata de lumina pura a soarelui. Si Reira nu putuse sa faca nimic. Statuse in picioare, langa pat, intr-o rochie de-un verde pastelat, cu parul prins in doua codite si papuci albi in picioare. La picioarele ei zacea un buchet de flori pe care il culesese, sau mai degraba il smulse din gradina din spate. Voise sa ii faca o surpriza mamei sale dar aceasta murise inainte sa ii accepte cadoul. Murise in fata ei. Pieptul nu i se mai misca. Narile nu i se mai dilatau. Murise fara sa stie ce lasa in urma.
    Reira si acum, la cei saisprezece ani ai sai, se trezea noaptea urland in urma cosmarurilor pe care le avea. Ori visa camera cu oglinzi, ori pe mama sa care o acuza ca nu a facut nimic sa o salveze de la o soarta potrivnica. Iar fata isi cerea iertare in repetate randuri, cu mainile infasurate in jurul genunchilor si parul ud, lipit de obrajii transpirati, leganandu-se inainte si inapoi ca un copil bolnav.
    Si se invinovatea, desi nu era vina ei. Sau era? Nici ea nu mai stia dupa atat de mult timp. Trecusera prea mult ani, prea repede, prea multe lucruri se intamplasera ca ea sa mai acorde vreo importanta trecutului.

    Ofta si inainta prin noapte spre statie, fara sa-i pese ca era frig si ca ningea. Si ca era iarna si ca erau sarbatori si ca probabil ar fi trebuit sa-si gaseasca pe cineva drag alaturi de care sa petreaca cateva clipe minunate. Insa ea nu are adeptul relatiilor interumane asa ca prefera sa stea singura, intr-o gara care o linistea mai mult decat imbratisarea tatalui ei. Oare el ce facea? Statea singur la masa si manca dintr-o farfurie in care se aflau trei cartofi si o bucata de friptura? Aproape ca ii era mila. Aproape. Si ce era mai placut decat o noapte petrecuta pe un peron pustiu? Atmosfera din castel o coplesea si ii dadeau fiori, iar decoratiunile era mult prea sofisticate pentru gusturile sale asa ca decise sa plece intr-o calatorie scurta.
    Mersese destul de des in gara in acea iarna, fiind atrasa de acel loc de parca ar fi fost un magent. Nu isi putea explica senzatia dar stia ca se simtea bine acolo, in singuratate. Doar ea si sinele ruginite si clopotelul ce scoate un sunet spart de fiecare data cand era atins de vant.

    Dar in acea seara nu era singura. Apropiindu-se de peron vazu ca o alta persoana se apropia de el. Incetini pasul si isi trase gluga pe cap, acoperindu-si jumatate din chip si scruta imprejurimile cu ochii de vultur pentru a se asigura ca persoana respectiva era singura si nu era insotita de alti prieteni. Isi afunda mai bine mainile in buzunare, strangand bagheta intre degetele inghetate. Se opri brusc si astepta ca noul sau tovaras sa se aproprie pentru a-i putea vedea chipul. Mare ii fu mirarea cand isi descoperi una dintre colege in acel loc uitat de Dumnezeu. Se apropie de viperina ranita, parca Arianna o chema si se apleca usor de spate, ca si cum ar fi vrut sa o priveasca de jos in sus, fara sa-si dea gluga jos.
    "Cred ca ai nevoie de ajutor", comenta ea pe un ton plat. Latura ei care mereu ajuta viperinii aflati la ananghie incepea sa iasa la iveala, desi modul ei de a oferi sprijin era dubios si sucit. Pur si simplu nu stia cum sa faca asta.
[align=center]
<center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style> [size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow
I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now"
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
  • Lucrurile nu sunt niciodata asa cum le planuiesti tu. Mereu trebuie sa apara o problema care sa te intoarca pe dos. Ca in acel moment. Oare chiar nu se putea ca in miezul acelei nopti sa fie singura in locatia aia? Se pare ca nu. Zapada recent depusa scartaia sub talpile ghetelor, Arianna neputandu-si ascunde pozitia la timp. Bagheta o cara in mana aproape degereta, dar reusi sa o ridice spre silueta acoperita de gluga. Tacu si nu se opri din mersul taraganat pana ce nu fu suficient de aproape cat sa isi poata da seama cu cine avea de-a face. Statia nu era aproape deloc luminata. Un felinar era agatat la cativa metri de ele si doar atat. Lasa bagheta in jos.
    "Reira!"
    Colega de casa din anul VI.
    Viperinii chiar nu aveau stare! Ce putea sa caute fata aceea asa de tarziu in statia pustie? Arianna avea o scuza si nici nu isi dorea sa ramana prea mult in acel loc. Dar Reira? Se plimba? Putea sa parieze.

    Cuvantul ajutor ii zgarie auzul.

    Sincer se putea si ea misca pana la castel. Cu greutate, dar putea reusi. In plus tonul Reirei i se paruse Ariannei destul de dubios. O spusese ca si cand constatase ceva evident, dar nu-si dorea sa o ajute in vreun fel ci sa se amuze sau sa ramana indiferenta. Viperina isi ajuta deobicei semenii, dar nu tot timpul. Rautatile le impartea in mod egal tuturor care o calcau pe coada. Existau multi viperini enervanti.
    Totusi nu-i placuse felul ciudat in care colega ei ii vorbise asa ca decise sa nu faca mare necaz din treaba asta ci sa incerce sa indrepte discutia daca avea sa existe vreuna, in alta directie.
    "Eu nu cred."
    Si chiar nu credea. Nu obisnuia ca lumea sa-i sara in ajutor. Si nu era genul ei sa-l ceara.
    "In schimb am nevoie sa ma asez ca sa imi pot continua drumul spre castel." adauga mirandu-se si Arianna ca facuse un fel de invitatie sa-si tina companie una alteia daca tot se aflau amandoua in acelasi loc. Se intoarse pe calcaie si schiopta aproximativ patru metri din fata statiei spre sinele de tren si mai departe spre malul lacului asteptand ca fata sa o urmeze. Erau acolo cateva scaune din fier lipite spate-n-spate, pe care zapada se depusese, cinci cu fata spre statie si alte cinci cu fata spre lac. Se aseza pe cel din marginea dreapta cu fata spre lac. Inainte de asta dadu la o parte zapada cu ajutorul baghetei de pe toate scaunele.
    Partea dorsala ii ingheta instant. Dar cel putin isi intinse piciorul ranit pentru a-l relaxa.
    "Tu de ce te afli aici?" intreba incercand in mod evident sa puna lumina in situatia ei si nu a Ariannei care era evident ranita.
    "N-ai o tigara?"
    Ar fi vrut si o gura de apa. Se simtea insetata dupa atata drum.
    Isi puse bagheta la loc in buzunar si incerca sa-si tina mana inauntrul lui pentru a se incalzi.
[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Reira Mornie
Member Avatar
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
Vrajitori
  • | | "Reira!" | |

    Oh, deci o recunoscuse. Se mai relaxa putin si isi dadu gluga jos, desprinzandu-si parul din coada si o privi linistit, fara sa arate daca era fericita sau suparata ca daduse peste colega ei. O privea asa cum ii privea pe toti, ca si cum ar fi fost niste obiecte care nu ii meritau catusi de putin atentia. Isi muta greutatea de pe un picior pe altul si isi baga mainile in buzunare, dar fara sa dea drumul baghetei. Invatase pe propria piele ca era cel mai bine sa fii tot timpul in garda, chiar daca erai in preajma unei fete inofensive.
    Ridica o spranceana cand aceasta negase cu vehementa ca se afla intr-o stare perfecta si se dadu din fata ei pentru a-i face loc sa se indrepte spre acele scaune acoperite de zapada. O privi oarecum curioasa, incercand sa estimeze in gand cate secunde mai rezista Arianna in picioare. Insa fata era incapatanata si nu se lasa pana nu ajunse la locul dorit.
    Reira inca nu se miscase de la locul sau. Nu stia daca sa o urmeze sau sa o ignore. Nu stia daca avea ceva de castigat din toata chestia asta, poate doar o raceala zdravana daca se aseza pe scaunele acelea inghetate. Ura iarna din tot sufletul si ar fi dat orice sa aiba puterea sa schimbe vremea. Erau vrajitori dar, pana la urma, nu puteau face chiar orice. Isi lasa capul intr-o parte si privi asa, din pozitia aia ciudata, silueta care se indeparta de ea apoi se intoarse cu spatele si cand sa porneasca in directia opusa, facu o pirueta si se indrepta direct spre colega ei. Lovea zapada cu picioarele, aruncand-o in toate partile, murdarindu-si ghetele si pantalonii. Scartaitul acela o zgaria pe creier si ii dadea fiori.

    Un fulg ii ajunse direct pe nas si o facu sa stranute. Isi ascunse fata in palmele reci, frecandu-si nasul si obrajii pentru a-si pune circulatia in miscare, apoi se aseza langa fata, intinzandu-si picioarele in fata si privind direct spre lac. Era frumos, asa inghetat. Aproape angelic. Si pur. I-ar fi placut sa vada lebede in acea clipa. Lebede negre cum se profilau pe cerul noptii, stralucitoare din cauza luminii lunii.

    | | "Tu de ce te afli aici?" | |

    Unde aici? Pe scaune, langa ea sau se referea la situatia generala si la faptul ca daduse peste ea in gara?
    "Pentru ca cineva a sperat ca am s-o ajut asa ca m-a rugat sa raman". Iar o lua gura pe dinainte, chiar daca nu avea nicio siguranta ca lucrurile stateau asa. "Si pentru lac. Se vede frumos noaptea" (ooc: pt ca lac si pt ca noapte =)))) )

    | | ""N-ai o tigara?" | |

    Baga mana in buzunar si scotoci dupa ceva, scotand imediat o bomboana si i-o intinse. " Doar asta am. Nu o sa-ti aline durerea, dar e dulce si dulcele e bun". Tigari nu avea pentru ca nu fuma si nici nu simti nevoia sa precizeze acest lucru. Si uita pentru ca imediat se pierdu in ganduri. Genul acela de reactie pe care o ai cand in incepi sa vorbesti si te gandesti intens la ceva in acelasi timp si uiti sa-ti mai continui propozitiile pentru ca esti furat de propriile ganduri si de intensitatea lor. Ceva o deranja si nu stia ce. Se ridica de la locul ei si se posta in fata Ariannei.
    "Deci nu ai nevoie de ajutor", comenta Reira privind-o de undeva de sus. Se gandi daca tonul sau fu prea dur sau ironic, dar nu isi dadu seama. Niciodata nu isi dadea seama de chestiile astea. Pur si simplu spunea ce ii trecea prin capsor in momentul respectiv. "Asta inseamna ca nu esti ranita", continua ea pe acelasi ton linistit, avand aceeasi expresie care nu zicea nimic. "In concluzie, nu te doare daca fac asta" si ii trase un sut un picior, exact unde banuia ea ca ar fi fost ranita, nu prea tare, ca totusi, Reira nu era sadica, dar nici prea incet ca dupa Arianna nu mai simtea nimic. Nu stia daca se taiase sau daca avea ceva bube sau daca fusese arsa sau blestemata. Dar nu intelegea persoanele care afirmau un lucru si se incapatanau sa-l creada si sa-i faca si pe ceilalti sa creada la fel, desi nu era adevarat. Iar viperina era acolo sa afle raspunsuri.
    "Cred ca mai bine te duc la castel". Reira se oferise sa o ajute? Chiar se oferise? Nu o facea pentru ca era o persoana buna sau pentru ca ii pasa. O facea pentru ca observase ca Arianna era genul de om care se incapatana sa se descurce singur chiar si gand se afla cu streangul in jurul gatului. Iar Reirei ii facea placere sa-i demonstreze ca nu putea sa-si taie singur funia.
[align=center]
<center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style> [size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow
I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now"
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
  • Reira intarzie sa i se alature, asa ca Arianna profita de acele momente pentru a isi trage suflul. Nu voia sa arate istovita si obosita mai tare decat era. Ii displaceau intrebarile personale pe care cumva oamenii nu se saturau sa le puna. Ii ajuta cumva la ceva daca aflau secretele celor din jur? Se intreba viperina lasandu-si privirea sa ii alunece pe suprafata lucioasa a lacului. O linistea frumusetea lui si la fel si fulgii de nea care cadeau necontenit. Isi trecu mana prin parul ud si usor incalcit.
    Ii era frig si amorti destul de repede stand jos. Din cauza asta durerea de la picior nu mai era atat de chinuitoare pe moment. Isi misca piciorul sanatos in zapada, dand-o la o parte cat sa nu i se adanceasca prea tare incaltamintea. Nu de alta, dar zapada avea deja un stras destul de gros si picioarele ei erau bocna. Mersese destul de mult prin nameti din locul in care Aparuse pana la gara. Oftta lung inca multumita ca Reira nu era aproape cat sa o auda. Oare de unde gasise Arianna puterea sa continue acel drum dupa zilele de chin prin care trecuse alaturi de Ethan?

    Viperina ii raspunse intr-un final si se si apropie. O privi incercand sa ofere atentie cuvintelor pe care le auzea.
    "Lacul il poti vedea si de malul celalalt." raspunse destul de sec privind spre malul opus si spre castelul slab luminat. Prin urmare, Arianna credea ca prima varianta era si singura.
    "Dar cu totii avem secrete." adauga vrand sa ii dea de inteles ca nu era necesar sa se descoasa una pe alta. Cel putin spera ca Reira sa inteleaga cu adevarat replica ei.
    Cei din casa viperinilor puteau fi extrem de enervanti, rautaciosi si insistenti.

    Lua bomboana ce-i fu intinsa si se gandi ca nu strica sa isi miste putin maxilarul. Deja simtea ca vorbeste cu greutate. Si mai auzise si cuvantul 'durere.' Era evident? Era atat de evident ca se tarase pana in acel loc si ca locul ranit o frigea si ca se abtinea sa nu faca vreo grimasa de fiecare data cand durerea devenea mai puternica?
    Desfacu ambalajul si se servi cu bomboana.
    Dulce.
    Dar nu glumise! O supse de cateva ori si apoi o dadu afara strambandu-se.
    "Miere!"
    Nu-i placea deloc. Acum murea de sete. Cum nu se putea mai bine!

    O urmari cu atentie cand se ridica, caci Arianna nu se asteptase la asta. Tonul viperinei paru ca se schimba. Fetiscana din anul VI devenea infumurata. O privi tinta fara sa clipeasca. Rolul pe care-l juca era perfect. Ar fi aplaudat calmul si totodata raceala din glasul ei. Ironia din privire si o urma de nebunie usoara. Sau cel putin asa i se paruse Ariannei.
    Timp sa isi mute piciorul ranit nu avu caci o durea si se misca destul de greu. Plus ca nu se astepta sa primeasca tocmai un sut. Poate o palma sau o apasare a degetelor, in niciun caz un sut. Isi musca limba pana cand simti gustul sangelui. Durerea devenise mai intensa in partea de sus. Inghiti sangele. Dulceata din cerul gurii disparu si ea.
    Toate acele zile petrecute cu Ethan o invatasera sa fie mai puternica in fata durerii, si totusi nu dormise de doua zile aproape. Nu mai avea putere.
    Isi pleca privirea in jos strangand din ochi si isi drese glasul.
    Rana o ardea acum. Se stramba ascunzandu-si fata in pamant cu ajutorul parului des si lung pe care il avea.
    Apoi o privi din nou.
    "Lasitatea este o trasatura pe care noi, viperinii nu vrem sa o acceptam nici in ruptul capului."
    Da, unii dintre ei preferau sa se ia de cei neajutorati. De cei mai mici, sa isi bata joc de cei naivi, dar rar un viperin arata ca se poate lupta cu cineva care sa ii fie la nivel.
    Arianna era ca o pasare care nu putea sa zboare acum. Tot ce putea sa faca era sa isi ridice bagheta si sa se lupte cu ea. Ar fi putut face asta si stand jos. Plus ca spre deosebire de Reira, ea putea sa Dispara. Inca era noua in asta, dar putea.
    Una peste alta, o incadrase pe Reira printre viperinii lasi.
    O privi uimita cand o auzi cum isi ofera ajutorul.
    Rase ironic.
    "Pe tine cine te mai intelege? Intai imi arati ca ti-ai dori sa imi pierd piciorul si acum vrei sa ma ajuti?"
    Desigur, ajutorul era un lucru tabu pentru Arianna. Cu greu accepta asa ceva. Foarte greu.
    Viperinii trebuiau totusi sa se ajute intre ei. Dar Reira incepuse prost conversatia lor.


[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Reira Mornie
Member Avatar
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
Vrajitori
  • Ii analiza reactiile cu o sete pe care nu o mai simtise de ceva vreme. I le analiza si i le inregistra ca o masinuta care absorbea orice informatie din jur. Niciodata nu stia cand avea nevoie de ceva, oricat de mic, pentru a-si salva viata. Schita un zambet cand o auzi vorbind despre lasitate si scutura usor din cap, in semn ca Arianna se insela. De unde stia ea cum erau toti viperinii? De unde stia ea ca aceasta era o trasatura care ii definea, daca nici macar nu ii cunoscuse pe toti? De ce judeca inainte sa cunoasca? De ce faceau oamenii asta? Lumea ar fi fost mult mai frumoasa daca fiecare lua lucrurile de-a gata, fara sa incerce sa le gaseasca vreun cusur.
    "Depinde ce intelege fiecare prin lasitate. Pentru mine las este persoana care nu accepta ca are nevoie de ajutor, comenta Reira pastrandu-si pozitia. Daca Arianna ar fi vrut sa o blesteme sau sa ii faca vreun rau ar fi incercat pana acum. Avea un handicap la picior. Nu la mana si nici mintal asa ca nimic nu ar fi impiedicat-o pe viperina sa-i arunce un blestem in cap. Putu citi in ochii ei acele ganduri si ridica o spranceana, amuzata.
    "De ce te abtii din a ma blestema? Pot sa simt cum iti sta Crucio-ul pe varful limbii". Asta o facu pe Reira sa se gandeasca daca fusese vreodata blestemata de tatal sau. Se scarpina in cap, atenta la un fulg de nea care se aseza fix in varful capului colegei sale si ajunse la o concluzie. Tatal sau prefera sa aplice pedepse care ramaneau intiparite in piele, nu numai in suflet. Oh, in vremea aceea ar fi dat orice sa auda plecand de pe buzele lui acel cuvant magic decat sa fie atinsa de curea. Sau palma. Sau orice alt instrument ce putea fi folosit pentru o bataie zdravana. "Ai mai folosit vreodata vraja?"

    | | "Pe tine cine te mai intelege? Intai imi arati ca ti-ai dori sa imi pierd piciorul si acum vrei sa ma ajuti?" | |

    ...Reira se opri exact in clipa in care era sa-i lipeasca una peste fata. Cu mana dreapta inghetata in aer si cu unghiile infipte in palma stanga, fata tremura din cap pana in picioare. Nu stia daca o privea pe fata dinaintea ei sau pe cucoana din trecut care indraznise sa o faca de ras in fata unui salon plin de oameni, judecand-o pe Reira de parca ar fi cunoscut-o de la nastere. Era nesigura despre ce se intamplase in secundele care urmasera dupa ce Arianna rostise acea fraza. Se trezi doar foarte aproape de ea. Foarte aproape sa-i inroseasca obrajii palizi. Respira incet, sacada, narile dilatandu-i-se usor. In afara de ochii bulbucati, in care se putea citi groaza si furia ca a fost din nou judecata, fara sa fie cunoscuta, fatza ei nu exprima nimic. Poate doar un suflet mult prea calm sau o minte mult prea tulburata pentru a mai stii cum sa se exprime la suprafata. Inghiti in sec si zambi slab. Isi trecu degetele reci peste obrajii fetei si apoi o ciufuli, dandu-i zapada din par. Era ranita si putea sa parieze ca nu voia sa se si raceasca.
    "Puterea de a judeca este o trasatura a zeilor pe care omul si-a insusit-o cu nesimtire. Nu ar trebui sa abuzam prea mult de ea...", spuse ea, dandu-se un pas inapoi. "Putem ajunge in Iad", continua pe un ton gros ca si cum ar fi vrut sa prevesteasca apocalipsa. Apoi rase. Iadul creat de zei nu exista. Doar Iadul pe care ni-l cream noi insine, cu propriile manute.
    Reira nu isi dorise nicio secunda ca ea sa-si piarda piciorul. Ii aratase doar ca era ranita si ca nu era cazul sa nege. Si ca putea foarte bine sa ii accepte ajutorul. Nu era nimeni care sa o vada ca face asta asa ca reputatia ei nu ar fi fost patata. Dar daca ea voia sa stea acolo si sa-si planga de mila in timp ce durerea o macina din interior spre exterior, atunci, foarte bine, blondina avea sa ii acorde acest privilegiu.
    "Calatorie sprancenata pana la castel", ii arunca ea pe un ton vesel si se intoarse sa plece.
[align=center]
<center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style> [size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow
I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now"
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
  • "Definitia lasitatatii o da fiecare in functie de ce il avantajeaza." observa Arianna imediat dupa ce auzi explicatia Reirei. Pufni fara sa se simta atacata de ceea ce auzise. Stia foarte bine ca orgoliul ei idiot o facea mai slaba si nu puternica asa cum voia sa fie. Dar fusese crescuta intr-o familie care o pusese mereu pe locul doi. Iar ajutorul pentru ea se transformase in mila. Nu era vina Ariannei in totalitate pentru carcaterul pe care il avea in prezent. Conteaza si cum esti crescut. Cei din jur ajuta la dezvoltarea ta, iar mama Ariannei isi pusese bine amprenta.
    Isi ridica privirea catre Reira dandu-si seama ca nu o placuse niciodata foarte mult. Altfel ar fi stiut mai multe una despre alta. De fapt nici nu incercase sa intre in conversatie prea des cu ea. Fiecare isi avea grupuletul ei si diferenta de un an era destul de importanta.
    De fapt Arianna nu avusese niciodata un 'grupulet'. Ea era peste tot si nicaieri in acelasi timp. Nu era o persoana prietenoasa, insa era sociabila. Multi aveau impresia ca le este prietena, dar ei nu ii pasase niciodata de nimeni.

    Intr-adevar, Arianna incepuse sa isi doreasca sa ii faca rau acelei viperine.
    "Esti curioasa cum se simte durerea?" o intreba fara sa ii raspunda exact. Nici nu avea de gand sa ii ofere prea multe informatii. Oricum, in acea clipa Arianna era avantajata de varsta majoratului. Erau in afara scolii si Reira nu putea face nicio vraja fara sa fie descoperita de minister. Mai erau cativa kilometri pana la poarta Hogwarts-ului.
    Exmatriculata probabil era e o astepta pe colega ei de la viperini. Mai ales daca incepeau un duel.
    "Nu am de gand sa te blestem in niciun fel. N-ar fi corect fata de tine." vorbi cu infumurare privind-o intens in speranta ca poate Reira intelegea cat era de dezavantajata si ca pentru binele ei se putea opri acum din a face pe dura.
    Arianna mintise ca nu avea de gand sa arunce asupra ei niciun blestem. Nu prea ii placea cand se afla 'jos' si cineva se purta cu ea de parca avea tot dreptul din lume sa raneasca un om deja ranit.

    Momentul urmator o facu pe Arianna sa isi inclesteze mai puternic mana pe bagheta. Inghiti in sec simtind unghiile fetei in obrazul ei. Nu avea habar ce se intamplase, dar vazu in Reira o schimbare ca de la cer la pamant in doar cateva secunde. Isi intoarse chipul incercand sa scape de atingerea neplacuta a viperinei.
    "Esti instabila." pronunta raspicat facand un efort de a se ridica in picioare. Ii era extrem de frig si voia sa se miste din acel loc. Puse intre ele un spatiu de jumatate de metru pentru a nu o mai lasa pe fata sa se apropie atat de tare de ea si sa ii faca rau fizic fara ajutorul vreunei baghete.
    "Reira, nu ma mai provoca."
    In acel moment sufletul Ariannei era improscat cu destula ura cat sa o raneasca pe colega ei. Indraznise un lucru crucial, sa o atinga pe fata si mai mult sa isi doreasca sa o palmuiasca. Nu stia ce anume o facuse sa se opreasca, dar facuse bine.

    "Nu cred in Iad si nici in zei. Nu imi ocup timpul cu prostii inventate de Incuiati."
    Zeitatile erau cu siguranta o chestie dubioasa inventata in antichitatea Incuiata. Sau ceva de genul. Nu o prea interesa pe Arianna si prin urmare nu avea nevoie de o lectie de morala din partea Reirei.
    O privi intorcandu-se, o parte din ea bucurandu-se ca se intampla in sfarsit asta si ca era lasata singura. Totusi, se simtea extrem de rau si nu putea parcurga atata drum fara sa se sprijine de ceva ca sa isi poata tari piciorul prin zapada. Ofta lung si isi dadu seama ca nu are cale de intoarcere. Nu avea incredere in Reira, dar cel putin pana la poarta castelului era sigura ca nu avea sa riste sa intre intr-un duel.
    "Daca tot ti-ai oferit ajutorul atunci ajuta-ma. Nu trebuie decat sa ma sprjin ca sa pot merge fara sa cad in zapada" spuse simtind cum acele cuvinte o sfaiau pe dinauntru Ar fi fost desigur lipsit de maturitatate ca dupa acel schimb de vorbe filosofice, Reira sa se comporte ca si cand castigase ceva. Daca pentru ea era normal sa ceri ajutor, atunci nici nu trebuia sa bage de seama prea mult.


[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Reira Mornie
Member Avatar
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
Vrajitori
  • Daca era curioasa cum se simtea durerea? Stia prea bine cum se simtea. Stia prea bine ce urme lasa. Tatal sau avusese de grija sa ii administreze doza zilnica incepand de la o varsta frageda. Poate de aceea devenise oarecum imuna in fata maltratarilor fizice si ar fi putut sa le reziste cu brio. Insa Arianna nu avea nevoie sa stie toate acestea. Oricum era pornita sa o judece asa ca de ce sa nu o lase sa-si duca jocul pana la capat?
    "Mereu m-am intrebat cum se simte un blestem pe propria piele", ridica Reira nonsalant din umeri ca si cum ar fi spus cea mai normala chestie de pe pamant. Si asta era adevarul. Ce rani mai putea sa cauzeze un blestem, cand bataia bifa casutele din dreptul vatamarilor fizice si psihice?
    Toate astea erau o pata neagra ce se scurgea incet peste copilaria viperinei, insa ea o privea ca pe un avantaj. Invatase sa priveasca partea buna a lucrurilor si sa nu se planga. Invatase sa primeasca o lovitura fara sa-si intoarca ochii de la atacatator. Isi urase tatal, dar il admirase intr-un fel mai ciudat, pentru ca nu se folosise niciodata de magie ca sa aplice pedepsele. Se folosise de propriile puteri, de greutatea mainii si a vorbelor, de ura din priviri. Si functionase de minune. In schimb, restul vrajitorilor se foloseau de un bat magic prin care aruncau scantei in stanga si in dreapta, taiand in carne vie. Iar cei ce erau blestemati aveau impresia ca nu li se poate intampla nimic mai rau. Ca si Arianna. Putea sa vada de la o posta ce fel de rana avea ea. Ea nu avea acea frica in priviri specifica oamenilor care au simtiti pe pielea lor cum este sa fii batut.

    | | ""Nu am de gand sa te blestem in niciun fel. N-ar fi corect fata de tine." | |

    Viperina zambi scurt, atotstiutoare.
    "De ce?. Intrebarea era scurta insa continea restul intrebarilor nerostite. Ce o facea pe Arianna sa creada ca ea era mai puternica decat Reira? Diferenta de un an dintre ele? Faptul ca ea putea sa faca vraji in afara castelului si blondina nu? Poate ca nu ii pasa prea tare ca avea sa fie exmatriculata. Sau poate ca avea sa scape basma curata spunand ca s-a aparat de o fata care a fost innebunita de durere. Asadar nu ducea lipsa de scuza.
    Daca reactiile ei de mai devreme o amuzasera intr-un fel pe Reira (si o iritasera in acelasi timp), ceea ce urma ii furasera un ras sanatos. Oamenii nu incetau niciodata sa o surprinda pe viperina cu dorinta lor de a judeca tot ce misca. Dorinta amesteca cu nevoia de a se simti ca un zeu care chiar poate sa judece. Nimeni nu avea dreptul asta, doar natura pentru ca ea crease tot ce misca si viata isi urma cursul dupa legile ei. Si ale Karmei. Dar fiintele umane uitau asta prea repede si apoi se intrebau: "de ce eu?".
    "Ce te face sa fii atat de sigura? Ai verificat", intreba Reira pe un ton pasnic, ducandu-si mainile la spate si infingandu-si unghiile in palme pentru a-si opri urmatorul atac. Nu trebuia sa se lase enervata de oameni.
    Ea trebuia sa fie pasnica.
    Calma.
    Zen.
    Repira.
    Expira.
    Clipi des pentru a-si umezi globul ocular.
    Ca noua.

    | | "Daca tot ti-ai oferit ajutorul atunci ajuta-ma. Nu trebuie decat sa ma sprjin ca sa pot merge fara sa cad in zapada" | |

    "Ti-a luat cam mult, Arianna", comenta Reira ca o persoana a caruit timp pretios a fost irosit de o zgatie. Se apropie cu pasi marunti de fata si isi trecu un brat in jurul mijlocului sau, aruncandu-i o mana peste umerii ei. Tinand-o bine, incepu sa mearga cu ea prin zapada, rostind in gand vraji ce curatau cararea din fata lor. Nu voia sa-si rupa si ea un picior.
    "Si totusi, cum de nu ai reusit sa eviti blestemul?"

[align=center]
<center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style> [size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow
I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now"
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
  • O privi cu dezgust atunci cand auzi curiozitatatea viperinei. O catalogase de mult ca fiind o persoana alba, ciudata si rece. Dar abia acum putea sa observe cat era de instabila colega ei de casa. Era de ajuns sa o priveasca in ochi ca sa isi dea seama ca avea o doza puternica de nebunie si sadism in sange. Nu era un lucru rau, dar pentru o copila de 16 ani poate prea mult ca sa duca. Nu stia ce patise in trecut, dar Arianna invatase ca trecutul iti poate darama prezentul in cateva clipite. Ea insasi era agatata de el si nu reusea nicium sa scap. Trecutul si actiunile celor din jur o transformasera in ce era astazi.
    "Vrei sa iti arat?" intreba fara sa isi dea seama ca se putea intelege altceva din ceea ce spusese. Arianna dorise doar sa se ofere sa ii arate rana de la piciorul ei. Poate intelegea cat de rau putea sa arate magia neagra. Stia ca va ramane vesnic cu o cicatrice la picior. Dar inainte de asta trebuia sa se salveze pentru ca prefera cicatricea si nu lipsa unui picior. Isi vazuse rana si aceasta era vinetie si cu o usoara nuanta de verde care parea sa se accentueze pe minut ce trecea.
    "Eu as fi zis ca stii deja sentimentul." spuse urmarind-o atent. Pentru ca da, se observa ca pe Reira o construiau traumele trecutului.

    "De ce?."
    Arianna pufni. Dar nu era evident? Sau voia sa isi riste aiurea pielea? Ar fi fost o copilarie din partea ei sa o atace pe Arianna doar ca apoi sa fie exmatriculata. Una peste alta Reira oricum era o copilita de 16 ani indiferent de ce arata la suprafata. Mai avea de crescut si de mancat.
    "Pentru ca nu vreau sa fii exmatriculata, Reira." spuse pe un ton evident si ridicand putin glasul.
    Dar ce isi imaginase? Ca o facuse mai slaba? Ca insinuase ca nu o putea depasi pe Arianna intr-un duel? Nu facuse asa ceva, desi sa fim seriosi, Arianna putea fae vraji in afara scolii si avea mai mult timp pentru orice fel de antrenament. Cum putea cineva sa invete magia neagra in scoala fara sa o practice asa cum se cuvenea? Sub nasul lui Dumbledore? Multi elevi il subestimau se pare.
    Si pentru ca imi pasa, Reira. Ar fi zis, dar nu voia sa intinda coarda ironiei. Arianna era cea care avea nevoie de ajutor pana la urma si sa-si tina gura aia mare si nesimtita nu trebuia sa fie prea greu in acest caz.

    Se lasa ajutata de viperina si merse alaturi de ea. Era mai usor sa parcurga acel drum infernal impreuna. Cu toate ca erau atat de apropiate macar amandoua renuntasera la amenintarile subtile.
    "Trebuie sa invat ce este durerea si cum sa ii supravietuiesc." raspunse pe un ton automat de parca replica aceea o invatase pe de rost. De fapt Ethan i-o spusese de nenumarate ori in ultimele zile.
    Numai ca nu se asteptase nici Arianna sa o blesteme atat de tare incat sa fie in pericolul de a-si pierde piciorul. Ofta in sinea ei dandu-si seama ca nu avea niciun plan concret pentru a scapa de problema ei. Trebuia sa o faca repede, in acea noapte.

    Cand ajunsesera in castel, Arianna se opri din mers in fata scarilor care duceau spre subsol. Iesi de sub aripa Reirei si o privi in intuneric.
    "Multumesc, dar eu nu merg in camera. Trebuia sa imi vindec piciorul intai." Ar fi zis ca nu poate sa mai permita nimanui sa o vada in starea aceea, dar dadea prea multe detalii. Ii facu semn cu mana si urca prima treapta spre etajul 1 cu greutate fara sa aprinda lumina baghetei. Nu voia sa trezeasca tablourile.
-- closed.
[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Enjoy forums? Start your own community for free.
Learn More · Register for Free
« Previous Topic · Statia Hogsmeade · Next Topic »
Locked Topic