|
Once upon a december; intamplarile se petrec pe 1 martie (cl.)
|
|
Topic Started: Dec 29 2013, 11:44 PM (555 Views)
|
|
Reira Mornie
|
Dec 29 2013, 11:44 PM
Post #1
|
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
- Posts:
- 158
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #25
- Joined:
- December 22, 2013
|
- [align=center]First there's lights out, then there's lock up
Masterpieces serving maximum sentences It's their own fault for being timeless There's a price you pay and a consequence All the galleries, the museums Here's your ticket, welcome to the tombs They're just public mausoleums The living dead fill every room But the most special are the most lonely God, I pity the violins In glass coffins they keep coughing They've forgotten, forgotten how to sing[/align]
Visa acelasi vis. In fiecare seara. De saisprezece ani. Acelasi vis din nou si din nou pana cand se trezea disperata in patul ei, scaldata in transpiratie din cap pana in picioare, tremuranda si speriata. Si atunci isi incolacea bratele in jurul sau, isi baga barbia in piept si strangea din ochi si dinti in incercarea de a alunga acele vise, acele cosmaruri care ii bantuiau noptile. Si statea asa pana dimineata, cand razele soarelui patrundeau printre perdele de la pat si ii dadeau de stire ca pericolul a trecut, ca umbrele nu o vor mai inghiti. Si atunci stia ca putea fi linistit o umbra ce se putea ascunde in lumina. Nu ii placeau noptile. O faceau vulnerabila, slaba. Intunericul ii dadea vedenii, ii facea mintea sa joace feste si vedea lucruri unde, de fapt, nu exista nimic. Nu ii displacea sa fie ea insasi o umbra, dar celelate forme lipsite de lumina o ingrozeau. O sufocau. O omorau incet, dar sigur. Ca o cusca din metal ce devenea din ce in ce mai ingusta, pe zi ce trece, pana cand pasarea din ea era strivita intre gratiile reci, iar cantecul ei era curmat pe vecie.
O pala de vant aproape ca o lua pe Reira pe sus in timp ce ea inainta tacuta pe peronul garii. Era dupa-amiaza de iarna, insa era prea calduroasa pentru anotimpul rece. Aduce a toamna. Incepuse sa se simta prinsa ca intr-o cutie in acel castel si oriunde mergea avea impresia ca era urmarita de cineva. Doar la gandul ca ea se strecurase in castel ii dadea suficienti fiori incat sa o faca sa plece pentru cateva ore departe de tot. Isi infasura mai bine fularul in jurul capului si se aseza pe o bancuta. Se uita la sinele triste si parasite de tren si incerca sa-si imagineze sunetul trenului doar pentru a intrerupe linistea din capul sau si imaginea oglinzilor reflectate in alte oglinzi. Caci asta visa noapte de noapte. Se visa pe ea stand in picioare, goala, fara aparare, inconjurata de oglinzi in care se putea vedea din fiecare unghi, in care isi putea vedea fiecare cicatrice multiplicata o data, de doua ori, de n ori. Daca ar fi fost vorba de cicatricile fizice atunci ar fi stat si le-ar fi analizat pe fiecare in parte si le-ar fi dat nume chiar, ca apoi sa le vorbeasca. Dar aici era vorba de cele interioare, de cele pe care nu le vedeai cu ochiul liber, care te macinau din interior spre exterior, ca niste viermi invizibili. Si atunci Reira se prindea de par si urla cat o tineau plamanii si izbea cu pumnii in oglinzi pentru a le sparge si murdarea cu sange totul din jurul sau. Si reusea intr-un final sa distruga suprafetele lucioase doar pentru a se descoperi pe ea in spatele lor. O alta ea, o sora geamana care statea drepti si o privea cu ochi goi. Si atunci aparea ea din spate si isi trecea protector o mana pe dupa umerii clonei Reirei si zambea dement, razand gutural. Apoi, cu miscari gratioase, se apleca si o saruta pe obraz, lasandu-i urme verzi, stralucitoare. Si sangele Reirei ii ingheta in vene si se apropria teleghidat de sora ei si incerca sa ii stearga, cu sangele propriu, urmele verzi de pe piele. Dar ele nu se duceau, erau prea adanc intiparite. Faceau parte din piele, din carne. Faceau parte din ea. Se dadea speriata inapoi si lua o bucata de oglinda de pe jos si se privi in ea. Urmele verzi erau la ea pe fata.
[align=right]"Ai incredere in ea? De fapt, nu nu nu! Nu este bine formulata intrebarea. Corect e: mai ai incredere in ea?" "Nu." "Mai ai curaj sa o tii de mana? Sa o strangi in brate? Sa o rogi ceva?" "Nu." "Atunci...omoar-o!" "Nu." "Crucio!"[/align]
O bufnita trecu in zbor exact prin fata viperinei si o trezi la realitate. Stranuta scurt si se uita in jurul sau, asigurandu-se ca nu era nimeni. Doar ea si statia. Si lacul in departare. Incepu sa ninga.
|
[align=center] <center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style>
[size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now" [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Jan 3 2014, 08:51 PM
Post #2
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
[align=center]“My heart is warm with the friends I make, And better friends I'll not be knowing, Yet there isn't a train I wouldn't take, No matter where it's going.” ― Edna St. Vincent Millay, The Selected Poetry[/align]- Isi impachetase cateva lucruri si le azvarli intr-un cufar. Nu erau destule pentru a-i ajunge pentru calatoria la care dorea sa se aventureze, dar erau suficiente pentru a supravietui cateva zile. Destule cat sa uite ultimele intamplari de la Hogwarts. Avea nevoie de aer curat. Si de un colt intunecos in care sa se ascunda. Numai ea si gandurile sale. Temerile sale. Secretele sale. Avea nevoie sa fie singura, izolata de restul lumii, ca o naufragiata in visare. Realitatea provoca rani mai aspre decat loviturile de bici pe care le incasase in copilarie si care inca mai lasara urme pe spinarea ei. Avea nevoie de un loc in care sa se adune. Si sa se regaseasca. Muzica nu-i fusese suficienta. Desi vindecase cicatrici pe care nicio potiune nu le putuse repara.
Nu planuia sa se intoarca acasa. Nu era prea sigura daca notiunea aceasta ii era la fel de familiara ca acum cativa ani. De obicei, totul se rezuma la o casa aproape darapanata, in care peretii urlau a amintiri dureroase. In care portretele aveau sticla sparta si in care oglinzile erau toate intoarse cu fata in jos, ori acoperite cu un cearsaf. O casa in care lumina lamanarilor se stinsese acum multa vreme, cand odata deschisa usa de la intrare, vantul cucerise orice urma de caldura, inabusind iubirea. Se intamplase toamna, iar de atunci, anotimpul nu mai plecase niciodata de sub acel acoperis. Regretul plutea in aerul pe care il respirai, atat de greoi incat te inecai. Durerea se simtea in covoarele care acopereau podeaua patata de sange. Sau zgariata de unghii. Isi julise genunchii pe treptele acelea si isi rupsese mana cand cineva o impinsese de la balcon, doar pentru a o indemna sa zboare, caci asta fac lebedele... Sub fiecare atingere, obiectele urlau de ce-ai plecat?, pentru ca sub fiecare sarut sa o incurajeze nu te mai intoarce aici. Ce rost avea, asadar, sa revina in locul in care abandonase trecutul? Fantomele acestuia inca ii mai dadeau tarcoale si aici, asa ca n-ar fi facut decat sa rasuceasca cutitul mai mult in rana daca ar fi trecut dincolo de gardutul viu ( sau mort ) care dadea in gradina odata plina de trandafiri albi, ai bunicii sale.
In schimb, nimic nu o oprea sa faca o calatorie spre ... nu avea habar. Dar mereu auzise ca este indicat sa incerci ceva nou inainte de finalul unui an. Iar sarbatorile de iarna erau aproape pe terminate. Craciunul si-l petrecuse prin Hogsmeade. Isi facuse chiar singura un cadou ca sa nu se simte prost cand toti ceilalti colegi ai sai despachetau. Fusese bine. Oarecum. Avea sa fie bine si de acum in colo. Oarecum. Minciuna ii ramasese ultima protectie. Se putea minti pe sine, se putea forta sa se convinga chiar. Ii putea fraieri si pe ei. Asta facuse mai mereu, de ce ar fi dat inapoi tocmai acum?!
[align=center]“But there were too many points at which the other self could invade the self he wanted to preserve, and there were too many forms of invasion: certain words, sounds, lights, actions his hands or feet performed, and if he did nothing at all, heard and saw nothing, the shouting of some triumphant inner voice that shocked him and intimidated him. And then ...” [/align]- Inainte de a apuca sa termine randul, foaia ii zbuna de pe genunchi, purtata de o rafala nebunatica de vant. Ramase perplexa cu pana in mana si cu cerneala picurand din varful acesteia direct pe pelerina sa. Isi reveni rapid si stranse lucrurile, incepand sa alerge dupa bucata de pergament pe care ganduri dintre cele mai neintelese fusesera asternute. De obicei nu avea o problema cu asta, preferand adesea sa se urce in Turnul cercetasilor si sa arunce in gol paragrafe incomplete. Oricum nu era nimeni sa le gaseasca si sa le puna cap la cap. Ca si ea, povestea sa era pururea un haos.
Intinse mana, pregatita sa faca un salt. Ar fi putut, i-ar fi reusit, daca in clipa urmatoare o bufnita nu ar fi inhatat hartia in cioc, luandu-si zborul mai departe. O bombani. Lua o piatra de jos si arunca in pasare, dar smechera se feri la tanc si continua sa-i faca in necaz. Atunci se enerva si scoase bagheta. O ochi, urmarind-o ca un vanator cu o arma pregatita sa lanseze glontul. Vraja ii aluneca printre buze inainte ca milostenia sa o loveasca subit. Nu avea compasiune pentru bufnite, desi simpatiza mai degraba animalele decat oamenii. Totusi, cele cu aripi ii erau antipatice. Poate din cauza faptului ca ... Bufnita scoase un ciripit ranit si scapa hartia, care pluti in aer pana cand ateriza in apropierea unei bancute din statie.
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Reira Mornie
|
Feb 9 2014, 03:49 PM
Post #3
|
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
- Posts:
- 158
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #25
- Joined:
- December 22, 2013
|
- Daca in clipa aceea ar fi venit un tren probabil ca Reira ar fi urcat in el fara sa se uite inapoi. Nu i-ar fi pasat unde ar fi dus-o, nu i-ar fi pasat pe cine ar fi intalnit. Poate ca ar fi gasit curajul sa o lase in urme pe vechea ea si sa urce in vagon mana in mana cu o noua versiune, mai imbunatatita, mai calda, mai vesela. O versiune care ar fi fost in stare sa isi faca prieteni cu care sa manance dimineata si stea la povesti in dupa-amiezile racoroase de toamna. O versiune care nu ar fi avut cosmaruri si cicatrici pe care nu le putea sterge oricat ar fi incercat de mult. Nu putine era zilele in care se trezea cu urme rosii pe brat, unele mai lungi altele mai scurte, unele mai groase, altele mai subtiri. Unele insotite de firicele de sange, altele de pete vinetii si vase sparte pe sub piele. Ranile care dureau cel mai tare nu erau vizibile. Si nu puteau fi atinse. Ele erau doar simtite si oricat ai fi incercat sa le cureti ramaneai doar cu bucati de piele si sange sub unghii. Si un gust amar in gura.
Ca si in acea clipa, pe acel peron. Pierduta in ganduri, cu parul fluturandu-i in jur de parca ar fi fost o perdea mult prea fina pentru a-i ascunde gandurile si totusi, impenetrabila, viperina se trezi ca-si freaca bratul stang cu buricele degetelor, apasand din ce in ce mai tare, apeland apoi la forma neregulata, taioasa a unghiilor. Nu si le taia niciodata. Si le rodea fiindca era mult mai simplu si fiindca nu mai trebuia sa placa nimanui.
Tresari scurt si isi privi opera sangeranda. Simti gust de fiere pe limba si ii veni sa vomite. Isi sterse rapid mana de haine si privi ingrozita in jur, debusolata, ca apoi sa se aplece in fata, pozitionandu-si capul intre picioare, acoperindu-l cu bratele. Privi un punct fix de pe jos. Un punct negru. Mititel. Aproape inexistent. Un punct care incepu sa se miste rapid imediat ce ii simti respiratia precipitata a viperinei. Fata clipi repede si in secunda in care pleoapele ii acoperisera ochii punctul disparu. Ea il ucisese prin simplul fapt ca se uitase la ea. Nu era prima data cand i se intampla asta. Mai privise odata pe cineva si fara sa-si dea seama il ucisese. Bratul i se miscase involuntar si actiona. Reira nu mai tinea minte nimic, dar stia ca zanele nu mint. Avea incredere in ele si in sangele ce curgea in firisoare verzi pe parchet. Poate ca o zana luase punctul. Poate ca punctul fusese o zana care nu avea aripi de matase. Intocmai ca ea. Se indrepta usor de spate ca si cum oasele sale ar fi fost facute din sticla si se uita in jur. Putuse sa jure ca auzise pe cineva. Ca auzise o bataie de aripi si un chitait dureros. Acum incepea si auzul sa-i joace feste? Privi spre cer cu ochi goi si in clipa aceea ceva pluti pana la picioarele ei. Si ramase acolo. Nemiscat. Stingher. Dar zgomotos. Cuvintele scrise de o mana tremurata urlau a sentimente, a durere, a singuratate. Sau poate ca i se parea ei. Ridica foaia de pe jos si citi rapid ce scria pe ea. Nu ii pasa daca autorul nu ar fi vrut ca cineva sa-i citeasca opera. Atunci nu ar fi trebuit sa isi lase foile zburate de vant. Literele curgeau unele dupa altele si apoi...se oprira. Care era finalul? Unde se termina povestea? Cum? Sau poate era una din povestile acelea care nu aveau sfarsit. Un basm menit sa sfasie, nu sa bucure. Se uita, din nou, in jurul sau si zari atunci o fiinta umana stand undeva mai departe de ea, undeva unde privirile Reirei nu puteau ajunge. Nu o recunoscu dar stia ca o cunoaste. Isi duse aratatorul peste ranile de pe mana stanga si apoi scrie cu sange pe foaie:
[align=center]"And then?"[/align]
Impaturi pe urma foaia. Un colt si alt colt. O cuta acolo. Si inca una. Pliat si desfacut. Impaturit si modelat pana cand in fata ochilor sai lua nastere o pasare. Avea o aripa mai mica, dar nimeni nu era perfect. Nici macar modele din hartie. Isi scoase bagheta si vraji pasarea sa zboare. Sa se intoarca la posesorul ei de drept. Sa i se aseze in palma si sa astepe un raspuns.
|
[align=center] <center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style>
[size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now" [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Feb 18 2014, 01:52 AM
Post #4
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
[align=center]O pagina rupta dintr-o carte pluti purtata de curenti. Cineva o vazu. E a ta? Adesea le gasesc aici... Fragmentele astea... Cred c-au fost aruncate de la fereastra cuiva. E doar un fragment, cum ai spus si tu. Dar face parte dintr-o poveste..
* * * [/align]- Ii placuse intotdeauna sa rupa pagini de ganduri si sa le dea drumul in gol, analizandu-le in cadere. Se retragea intotdeauna de la geam atunci cand un trecator curios se abatea de la traseul sau si se apleca, luand hartia intre degete. Pe unii ii fascinau aceste randuri desprinse dintr-un continut mai amplu si le citeau cu sufletul la gura pana la capat. Strangeau foaia la piept si se uitau debusolati in jur, doar-doar vor gasi autorul paginilor, ca sa-l roage sa le spuna continuarea. Erau, apoi, cei nepasatori, care mototoleau bucata de pergament si o aruncau peste umar, scuipand peste ea. Si randurile se dizolvau si se stergeau si nu mai straluceau la fel de mult ca mai inainte. Era si a treia categorie, carora lui Odille ii placea sa ii numeasca colectionarii. Erau oamenii care se intoceau dupa foaie si, mototolita sau nu, o despachetau daca erau nevoie si o impatureau frumos, strecurand-o in buzunarul exterior al mantiei. Le luau acasa. Poate le citea nepotilor. Sau poate erau prea egoisti si le pastrau pentru ei. Poate nu le desfacea niciodata si poate le arunca in semineu, ca sa atate putin focul ce statea sa se stinga in zilele de iarna friguroase. Dar intotdeauna apreciase gestul lor de a oferi un camin unei franturi de poveste. Ii placea cand povestea ei primea un acoperis si statea ferita de riscul ratacirii. Cand povestea ei era adoptata, ca un copil abandonat intr-un orfelinat al strazii. Are sa aduca bucurie, isi zicea cu speranta si cu tremur in varful degetelor cand o noua pagina astepta sa fie scrisa.
Dar in momentul de fata se impacienta atunci cand bufnita fugise cu fragmentul ei. Alerga disperata in jur, in cerc, pe loc, incercand sa o repereze. Intr-un tarziu, o descoperi intorcandu-se la ea, zburand mai bine ca niciodata. Se apleca si lua o piatra de jos - din nou- dar arunca obiectul periculos peste umar in clipa in care zari ca pasarea nu se intorcea cu ciocul gol, ci avea un biletel impachetat, tinut captiv acolo. Incepu sa fluture din mana ca sa o impiedice sa se apropie. Avea gheare ascutite iar ea nu stia sa tina o innaripata pe brat fara sa fie muscata. Si nu voia sa se aleaga cu vanatai. Bufnita scoase un sunet de parca ar fi fost deranjata, dar asta o facu sa scape bucata de hartie impaturita pe jos. Odille se apleca si ramase in genunchi, despachetand-o pe loc. Isi recunoscu scrisul si avu o liniste interioara care o cuprinse subit. Respira usurata - secretul ei era in siguranta. Dar apoi zari un alt scris, mai ordonat si care scotea la suprafata o caligrafie exersata cu dibacie si talent artistic. Rosu. Crezu ca e cerneala. Dar atunci cand apropie de nas si adulmeca precum un caine, recunoscu mirosul sangelui. Avu un fior pe sira spinarii, dar cu toate acestea isi apuca pana de scris intre degete. Lipi hartia de asfalt si se apleca, lasandu-se pe burta ca sa poata scrie citet.
[align=center]... and then you’re getting older, and you’ll see that life isn’t like your fairy tales. The world is a cruel place. And you’ll learn that, even if it hurts.[/align]- Colt. Colt. Capat. Indoitura. Biletul arata ca mai devreme, de parca n-ar fi fost despaturit niciodata. Cauta bufnita, dar nu o striga cand o zari, lasand-o sa pluteasca purtata de curentii de aer undeva deasupra capului ei, prin imprejurimi. Se indrepta cu pasi spre peronul garii. Se auzeau trenuri si se vedeau aburii unei locomotive ce recent fusese pusa in miscare. Calatoria incepea curand ... Dar ea nu avea bilet. Totusi, decise sa isi ia la revedere. De la sine. De la trecut. De la cei dragi. De la fantasme. De la realitate. Sau de la vis.
Ajunsa in apropierea bancutei, zari o silueta ce incepea sa prinda contur pe masura ce se apropia. Ii fura un suras fara sa vrea, dar si-l sterse inainte ca viperina sa i-l observe. Scoase biletelul si il tinu intre degetul mare si aratator, asteptand sa devina centrul atentiei Reirei. Unele povesti n-ar trebui sa aiba un final cunoscut. Zicand acestea, arunca biletelul in lateral, cat sa ajunga intre sinele de tren. Locomotiva se puse in miscare.
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Reira Mornie
|
Feb 18 2014, 11:45 AM
Post #5
|
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
- Posts:
- 158
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #25
- Joined:
- December 22, 2013
|
- Curand, o locomotiva ce tragea vreo doua vagoane ajunse in gara. Pustiita. Ruginita. Prafuita. Soferul - un barbat la vreo patruzeci de ani. Posomorat. Gri. Avea mustata netunsa. Si riduri in jurul ochilor. De la prea mult ras. Sau poate plans. Reira clipi lenes si privi cutia gigantica din metal cum scartaia alene pe sine. Se intreba unde duce. Se intreba daca avea sa o ia si pe ea, chiar daca era un infractor fara bilet. Avea sa ii promita controlorului ca nimeni nu o va gasi. Se va ascunde sub un scaun. Sau intr-o valiza. Avea sa se faca ghem. Ca un prunc in pantecele unei mame. Si avea sa astepte. Nemurirea? Nu. Destinatia. Un loc uitat de lume. Ce avea sa gaseasca acolo? Speranta in priviri? Frica in atingeri? O soapta pe buze ce incepea sa se raspandeasca intocmai ca o molima. Intunericul se lasa peste tot. Oamenii trebuiau sa caute adapost. Cat mai repede.
| | Unele povesti n-ar trebui sa aiba un final cunoscut. | |
Inima ei se facu cat o gamalie de la ac, insa trupul ii ramase inert. Isi ridica privirile spre Odille, insa ii evita ochii, cautand biletul. Cautand un raspuns. Si il vazu cum aluneca pe aer, purtat de zane, sub rotile trenului. Isi stranse pumnii, vrand sa sara dupa el. "Dar mai devreme sau mai tarziu tot traim acel final. Si de cele mai multe ori este un sfarsit amar al unui basm mult prea frumos." Basmele nu se terminau cu bine decat pe foaie. In realitate totul era dat dracului. Reira stia prea bine asta. O stiau si zanele din jurul ei, de aceea uneori nu erau chiar atat de vesele pe cat le-ar fi vrut viperina. Le mangaia capsorul auriu cu un deget si le sufla praful de pe aripi, indemandu-le la zbor. Zborul era fericire. Reira nu putea sa zboara. "Mai trist e ca nu vrem sa recunoastem ca am ajuns la un capat de drum", incheie ea apocaliptic, mutandu-si privirile asupra colegei sale de camera. Urechile i se infundara de la zgomotul scos de locomotiva si incepusa tuseasca de la fumul pe care aceasta il scotea. Apoi realiza un lucru. Controlorul nici macar un avea sa o gaseasca. Reira avea sa devina umbra. Umbra era peste tot. Era temuta. Oamenii cautau soare, nu intuneric.
[align=center]Bought a ticket for a runaway train Like a madman laughin' at the rain Little out of touch, little insane Just easier than dealing with the pain[/align]
O prinse de mana pe Odille, fara sa o intrebe daca era de acord sau nu si incepu sa alerge pe peron, in dreptul trenului care abia prindea viteza. O stranse si mai tare de brat pe colega sa si miji ochii ca si cum ar fi cautat un semn. Il zari. "Acum", spuse ea raspicat si ii dadu avant fetei, azvarlind-o direct prin usa deschisa a unui vagon. Spera ca nu o lovise prea tare. Nu voia sa o vada nervoasa. Reira isi musca buzele si isi dadu parul din ochi, incepand sa alerge si mai tare. Nu voia sa piarda trenul. Un pas inaintea celuilalt. O bataie de inima. Mainile in lateral, ca niste aripi. Inchise ochii si sarii si ea in ultimul vagon, rostogolindu-se pe podea ca o jucarie de plus. Se lovi cu spatele de usa unui compartiment si asta o facu sa se indoaie de durere, lipindu-se cu burta de podea. Statu culcata cateva clipe, tragandu-si sufletul si analizandu-si ranile de pe maini. Pielea i se dusese in palma cu care isi amortizase caderea. Capul o durea ingrozitor si un tiuit infundat i se auzea undeva in spatele urechii. Se ridica incet de pe jos. Intai in maini. Apoi in genunchi. Intr-un final in picioare. Se sprijini cu o mana de usile compartimentelor si incepu sa mearga spre celalat vagon in cautarea lui Odille. Se uita inainte, insa auzul si atentia sa erau pretutindeni, in cautarea unui controlor sau politist. Voia sa ajunga la destinatie.
O gasi intr-un final pe viperina si o trase dupa ea intr-un compartiment, inchizand usa bine, cu o vraja. Trase perdelutele decolorate si se tranti pe unul din scaunele mult prea tari pentru vanataile pe care si le facuse cadou cu cateva minute in urma. Ofta. "Unde vrei sa ne duca trenul?" Nu avea rost sa ramana ancorate in realitate. Realitatea nu era buna de nimic. In schimb, cu un strop de imaginatie si nebunie puteai ajunge peste tot. Chiar si la capatul lumii, desi tu ai ajuns doar la coltul strazii. Inconstient incepu sa-si treaca din nou degetele peste antebratul stang, cel pe care il maltratase mai devreme. Isi uitase bandajele acasa. Cicatricile erau la vedere. Incepu sa fluiere un cantec de leagan pe care il auzise odata ca prin vis. Pe geam se vedeau campii si munti si copaci si pasari si poduri si lacuri cum se topeau unul intr-altul. Nu le pasa de nimic. Nici ei. Nimanui.
[align=center]I can go where no one else can go I know what no one else knows Here I am just drownin' in the rain With a ticket for a runaway train[/align]
ooc: soundtrack pt topic <3 one; two;
|
[align=center] <center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style>
[size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now" [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Feb 18 2014, 04:39 PM
Post #6
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
- <<"Dar mai devreme sau mai tarziu tot traim acel final. Si de cele mai multe ori este un sfarsit amar al unui basm mult prea frumos.">>
Am obosit sa mai cred in basme. ii marturisi cu un fel de posomorare in glas, asemanatoare aceleia pe care o au cei care isi pierd speranta in fata sfarsitului. Asemanatoare aceleia pe care o au cei care au uitat cum este sa traiesti, cum este sa respiri si sa simti aerul in plamani, animandu-ti simturile. Ea era paralizata de gandul ca povestile sunt scrise, adesea, pentru a-i distrage pe oameni de la suferintele zilnice. Ca o poveste nu contine niciun adevar, ci e doar o minciuna construita sa impace un suflet prea indurerat. Asa ca, in loc sa-l faca farame, il leaga prin cuvinte, imaginar, fixand suruburile ce stau sa se rupa la cat de ruginite sunt. Se pacalea singura si nu parea sa o deranjeze lucrul acesta. Ii pacalea si pe altii si nici ei nu pareau sa aiba ceva impotriva. Sfida pe cei care aveau indoieli sau dubii. Pe cei catolici. Sau atei. Basmele nu au religie. Sfarsitul, in sine, este o incestuoasa reuiniune de credinte. Unii spera la fericire. Altii se resemneaza cu tristetea. Unii raman vii. Altii mor. Eroii preferati nu-i gasesti niciodata printre oamenii de rand. Dar antagonistul ia umbra fiecaruia dintre noi ...
<<"Mai trist e ca nu vrem sa recunoastem ca am ajuns la un capat de drum">>
Incerca sa schiteze un zambet impaciuitor, dar asta ar fi insemnat sa nu ii dea dreptate. Si oh, cat adevar rostise Reira! Aproape ca durea. Aproape ca putea sa simta cum un pas mai aproape de ea ar fi insemnat capatul de care ii amintise. Ca pe marginea unei prapastii, cand abisul te cheama si te ademeneste sa te sinucizi. Sau mituieste vantul sa te impinga. Simti ca pamantul ii fugi de sub picioare. Crezu ca se intampla intocmai, dar daca era sa cada, nu cadea singura! Asta pentru ca mana ii era prinsa de a altcuiva. Inconstient, necontrolat, incepu sa alerge. Picioarele nu aveau incotro. O urma pe cea care o azvarli deodata prin usa unui vagon. Nu apuca sa-si dea seama ce se intampla, fiind complet luata pe nepregatite, asa ca se izbi cu umarul de un perete. Din cauza mersului trenului in dezechilibru, isi pierdu centrul de greutate si se lovi cu cotul celeilalte maini de o usa, apasand pe un buton accidental. Dorise sa se propteasca in ea, dar atunci ateriza in culoarul ce parea sa formeze intrarea in vagonul urmator. Era naucita de felul in care se derulara atat de rapid evenimentele incat isi aminti abia cand se ridica de pe jos de... Reiraaa?! o striga ca un pui de lebada ratacit de mama sa, clipind buimaca. Isi lipi palma rece de geamul aburit al unui copartiment. Cealalta palma de peretele vagonului, inaintand intr-un echilibru precar pe coridor, dupa cea pe care o lasase in urma. Unde era? Auzi o usa deschizandu-se si se intoarse, crezand ca viperina va iesi de acolo. In schimb, un batran hidos, neras si cu un ciomag in mana isi facu aparitia, aprinzandu-si o tigareta pe sub mustata hitlerista si ingalbenita. Ii arunca tinerei o privire dubioasa, dar in clipa aceea cineva o apuca de brat. Scoase un fel de chitait speriat si se lasa trasa intr-un compartiment liber. Se tranti pe o bancheta, ghemuindu-se langa fereastra, lasand-o pe colega sa sa se ocupe de securitatea incaperii. Simti o usurare teribila cand o intalni a doua oara in acea zi si nu putea decat sa se bucure ca erau impreuna.
<<"Unde vrei sa ne duca trenul?">>
Astepta cuminte pana ce si ea se aseza. Dupa care isi muta privirea de la peisajul din exterior la tanara, putand sa vada muntii, si pajistile si pasarile si podurile si lacurile in pupila ei. Reflexie a unei reflexii. Se apleca usor in fata, de parca era pe punctul de a sopti un secret. La inceputuri. rosti tainic, lasandu-se sa aluneca la loc pe spatarul canapelei. In schimb, ceva ii distrase atentia si o facu sa-si articuleze a doua oara coloana vertebrala. Se lasa din nou inainte. Trenul lua o curba si din lipsa experientei de a calatori cu un astfel de mijloc de transport, ateriza in genunchi inaintea Reirei. Nu se ridica, considerand ca era mai iscusit sa ramana acolo, unde statea comod pe podea. Isi aseza palmele pe genunchii ei, cautandu-i cu degetele, prin poala, mainile. O apuca retinuta si cu sfiala, intorcandu-i palma, ca la ghicit. Nu stia sa faca asta. Incepu sa isi plimbe aratatorul pe liniile din palma fetei, avand grija sa nu apese acolo unde pielea fusese luata. Isi inchipuia ca doare. Cat doare, in functie de felul in care mana ei reactiona la atingerea alei sale. Se apleca usor, parul venindu-i navala ca o cortina si ii saruta palma. Nu stiu de ce simti sa faca asta. Niste cicatrici de pe spinarea sa ardeau. Ii prinse apoi mana in a sa, incrucisandu-si degetele, saltandu-se ca un iepuras pentru a se aseza pe bancheta, in dreapta Reirei. Isi odihni capul pe umarul ei, privind in gol. Daca am sa plec vreodata, promite-mi ca vii cu mine si nu ma lasi singura intr-o calatorie cu destinatie necunoscuta. ii ceru visatoare, continuand imediat: Ne vom juli pielea si atunci, dar nu imi vei da drumu'. Cortinele trase o faceau sa se simta mai in largul ei, fara inhibitii. Iar pe Reira o stia de sase ani. Impartasira aceeasi camera. Isi cunosteau temerile si stiau ce-i place celeilalte. Cu toate ca lumea nu le vazuse niciodata prietene. Ii elibera palma doar pentru a si-o trece printr-un cui ce folosea pe post de cuier, pentru a se juli in palma la fel ca ea. Nu coboram la prima statie. se trezi sa precizeze, vrand sa parcurga intregul drum pana acolo unde mergea trenul. Piele pe piele, ii stranse din nou mana.
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Reira Mornie
|
Feb 18 2014, 11:43 PM
Post #7
|
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
- Posts:
- 158
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #25
- Joined:
- December 22, 2013
|
- | | La inceputuri. | |
Se uita nedumerita la Odille, incercand sa priceapa. Ii scapase ei ceva? Sau? De ce ar vrea cineva sa mearga la inceputuri? Poate doar cineva a carui viata fusese frumoasa si nu voia sa se desparta de ea. Poate doar cineva care voia sa traiasca in trecut, pentru ca prezentul era prea greu de suportat. Inghiti in sec si nu avu curajul sa o priveasca in ochi. "Nu vreau sa ma intorc la inceputuri", comenta ea si abia atunci isi dadu seama ca mintise. De fapt nu, nu mintise. Spusese doar o parte din adevar. "Nu vreau sa traiesc ceva frumos ce stiu ca in cativa ani se va sfarsi." De asta ii era ei cel mai frica. Sa-si retraiasca viata. Sa-si vada mama in viata, fiinta pe care a iubit-o atat de mult. Sa treaca prin lectiile dure primite de la tatal sau. Sa afle apoi. Sa planga. Sa tradeze. Sa picteze podele cu verde. Inchise ochii strans, alungandu-si imaginile ce incepusera sa-i apara pe retina si apoi ii redeschise. Isi intoarse capul mecanic, asteptandu-se sa-l auda scartaind si o privi pe fata din fatza ei. "De ce vrei la inceputuri? Crezi ca poti sa schimbi ceva? Karma nu poate fi pacalita". Traisera atata timp in camera aia din castel incat Odille ajunse sa o cunoasca pe Reira mai bine decat o cunosteau ceilalti. Mai bine decat propria familie. Stia ciudateniile fetei. Stia credintele ei. Stia ca ea nu crede in niciun zeu pagan, inventat de oameni. Stia ca ea crede doar in natura. Si in Karma. Reira nu se sfiise sa se arate lui Odille asa cum era ea. Bineinteles ca-si pastrase cateva secrete pentru ea pentru ca nu voia sa o traga in groapa pe singura fata care avusese rabdare sa o asculte. Si ea se intreba cum de rezista. Cateodata ii venise sa lase totul balta si sa se duca la prietena si sa ii spuna tot ce avea pe suflet. Sa si-l usureze de anii mult prea grei si incarcati pentru o fata de saisprezece ani. Dar ar fi condamnat-o la moarte si nici macar Karma nu ar mai fi salvat-o. Asa ca inghitea in sec si mergea si se ruga la un copac din padure ca sa fie alaturi de Odille si in ziua urmatoare.
Trenul lua o curba destul de strans, dezechilibrandu-le pe fete. Viperina tresari cand o vazu pe bruneta in genunchi, in fata ei si dadu sa o ajute sa se ridice insa ea fu mai rapida. Ii lua mainile in ale ei si le atinse delicat. Reira se stramba usor, un fior trecandu-i prin tot corpul, insa nu spuse nimic. Astepta. Din nou. Un sarut veni neasteptat si asta o facu pe fata sa se infioare si mai mult. De ce ii apareau lucruri in cale despre care stia ca nu va fi in stare sa le dea drumul prea usor? Egoismul sau ii spunea sa ii ceara lui Odille sa o urmeze. Inima se impotrivea acestui lucru. Nu stia pe cine sa asculte.
| | Daca am sa plec vreodata, promite-mi ca vii cu mine si nu ma lasi singura intr-o calatorie cu destinatie necunoscuta. | |
Isi sprijini si ea capul pe capul viperinei, oftand usor. Si o asculta. Ar fi vrut sa o ia de umeri si sa o zgaltaie si sa-i spuna ca acest lucru nu era posibil. Ca destinele lor au fost trasate de la nastere. Dinainte de nastere si ca nimeni si nimic nu li se putea impotrivi. "Am sa te urmez acolo unde soarele nu va apune in vest si unde ploaia va cadea din pamant, nu din cer. Nu am sa-ti dau drumul, chiar daca avem amandoua aripile retezate." Si o sarute pe frunte. Mai exact intr-o parte a fruntii ca doar acolo ajungea. Nu spuse nimic in timpul in care ea se rani. Nu avea de ce. Voia sa stie ca o globula rosie de-a ei avea sa i se amestece cu o globula rosie de-a lui Odille. In capul Reirei asta insemna ca ele sunt surori. Ii stranse mana cu putere cand i-o simti iar in palma sa. Nu avea de gand sa ii dea drumul. Niciodata. "Destinatia ne-o alegem noi", intari ea vorbele viperinei. Nici macar nu stia unde ducea trenul asa ca nu mai conta la ce statie coborau. Cat mai departe de Hogwarts, daca se putea! "Promite-mi si tu un lucru. Daca vreodata, in viitor, am sa te chem sa ma urmezi in intuneric..promite-mi ca nu ai sa ma urmezi. Promite-mi ca ai sa ma sfidezi si ai sa-mi intorci spatele", ii spuse Reira pe un ton abia soptit, ca si cand ar fi recitat o poezie sau ar fi citit un paragraf dintr-o carte. O spuse de parca nu ar fi fost adevarat, insa ea stia adevarul din spatele cuvintelor. Le cunostea prea bine. Dadu cu mana prin aer, ca si cum ar fi vrut sa alunge un alt gand urat, apoi isi aminti. "Canta-mi o poveste, Odille." Simtea nevoia sa o auda vorbind pentru a-si reduce la tacere vocile din cap. Si amintirile care o bantuiau.
Apoi, ca din senin, uitand parca de ceea ce o rugase inainte o intreba: "Ai omorat vreodata pe cineva?"
|
[align=center] <center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style>
[size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now" [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Feb 19 2014, 01:49 AM
Post #8
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
- Inceputul are mereu ceva pur. Ceva nedescrifrat. Nu poti ghici din incipit finalul si nu ai decat sa parcurgi un intreg fir epic pentru a ajunge la ultima pagina. Desigur, mai sunt si cei trisori care citesc cel din urma capitol inainte de a lua povestea de la titlu. Dar aceia erau lasii care urmau sa moara primii. Inceputurile ascundeau ceva tainic. Ceva ademenitor. Inceputurile erau mereu proaspete si se doreau adesea dupa o catastrofa. Dadeau oamenilor speranta. Iar asta conta cel mai mult. Speranta indemna la visare, la reverie, la nou. Insemna sansa ratata care ti se punea in palma a doua oara. Daca ajungeai sa o arunci intre sinele de tren, atunci nu puteai sa fii decat ghinionist. Sau cu mult mai norocos daca te urcai intr-un tren. Asa cum facura ele.
<<"De ce vrei la inceputuri? Crezi ca poti sa schimbi ceva? Karma nu poate fi pacalita".>>
Cunostea pre-bine credinta colegei sale si chiar o tentase sa ii impartaseasca religia. Dar o atee mai incapatanata decat Odille nu gaseai. Nu lua in seama cele 7 Taine si nici Apostolii. Nu stia sarbatorile sfinte si sarbatorea Craciunul numai pentru ca se ofereau si se primeau cadouri. Nu fusese botezata niciodata, desi, ironic, fusese nascuta intr-o manastire. Viata monahala ii suna amuzanta. Se gandise cat de distractiv ar fi fost sa le sperie pe maicute, noaptea, imbracata intr-un cearsaf si sa se dea drept fantoma. Probabil ar fi crezut ca-i posedata si i-ar fi facut cine stie ce ritual dracesc dumnezeiesc ca sa o scape de cele necurate. Cu siguranta ele doua trebuiau sa faca o vizita pe la biserica. Nu in scopuri solemne de rugaciune ... Cat despre inclinatia ei de a reveni la inceputuri... M-as mai naste o data. ii explica, fara sa dezvolte. Nu ii spusese Reirei niciodata despre visul sau in care o femeie isi ucidea pruncul pe altar. Vis care o bantuia adesea si o facea sa se zvarcoleasca in pat. Dadea vina pe friguri. Desi nu suferea de ele. Nu se simtea pregatita sa-i spuna nici acum. Dar continua cu o speranta subreda in glas: Ma gandesc ca poate as fi alta. Mai vesela. Mai hazlie. Mai placuta. Mai iubita. Mai putin invizibila intr-o lume in care, daca nu erai atent sa te feresti, riscai sa fii calcat in picioare. O privi serioasa, vrand sa se asigure ca ea intelese bine mesajul ei. Fixand clar faptul ca se gandise, nu isi dorise sa fie alta. Se simtea foarte bine in pielea ei. Cu cicatricile si cu amintirile sale, cu doara durerea din piele si cu tot haosul din cap. Nu ar fi schimbat nimic. Si totusi ... Inceputul suna atat de bine!
<<"Am sa te urmez acolo unde soarele nu va apune in vest si unde ploaia va cadea din pamant, nu din cer. Nu am sa-ti dau drumul, chiar daca avem amandoua aripile retezate.>>
Inchise ochii si stranse din ochi in clipa in care primi sarutul pe frunte. Asta pentru ca in minte isi imaginase impactul cu solul a doua pasari ce zburau in plan inclinat. Ii venea sa se scuture toata ca sa isi revina, dar in schimb, adauga: Ce nemiloasa va fi caderea! ... Apoi deschise ochii si se intoarse in doi timp si 3 miscari cat sa ajunga cu picioarele cocotate sus, aproape atingand cu pantofii suportul unde se agatau bagajele, si cu capul in jos, maturand podeaua cu parul. Ii cam venea sangele in cap, dar se simtea bine. Asta daca nu sfidam gravitatia. Schita un inceput de zambet, curioasa daca Reira avea sa i se alature stand astfel sau daca urma sa ii traga un ghiont cu piciorul in coaste ca sa o faca sa se ridice de acolo si sa fie ceva mai serioasa pentru o viperina. Se vorbea despre promisiuni.
<<Daca vreodata, in viitor, am sa te chem sa ma urmezi in intuneric..promite-mi ca nu ai sa ma urmezi. Promite-mi ca ai sa ma sfidezi si ai sa-mi intorci spatele">>
Asta e imposibil paru sa-i zica atunci cand isi intoarse capul spre ea. Scoase bagheta din buzunar si facu o vraja prin care trase si draperia care acoperea geamul din lateral. Si stinse micutul felinar ce atarna deasupra capetelor lor. De efect. Suntem deja in intuneric, prostuto ... Nu era vorba ca-i ardea de glume, dar nu putea face promisiuni. Nu isi asuma o asemenea raspundere pentru nimeni, nici chiar pentru propria persoana. Nu se tinea de cuvant, ci era prea inselatoare ca sa isi duca la capat un lucru rostit. Nu urma pe nimeni. Decat pe sine insasi. Ii sfida pe cei care meritau. Nu intelegea de ce Reira ii vorbea astfel si nici in ruptul capului nu dorea sa o vada insistand asupra unui lucru deja stiut: nu avea sa ii schimbe opinia sau sa o faca sa se razgandeasca. Odille putea fi mai incapatanata decat un magar.
<<"Canta-mi o poveste, Odille.">>
Nu am vioara cu mine. ii aminti, ridicandu-si palmele pe langa ureche, trecandu-si degetele prin par. Casca lung, pe punctul de a-si inchide ochii. Urmatoarea intrebare care pica din cer o determina sa-i tina deschisi, fixand tavanul ce forma acoperisul trenului.
<<"Ai omorat vreodata pe cineva?">>
Se auzi un ciocanit in geam, dupa ce usa fusese fortata si nu reusi a fi deschisa. Facu un schimb rapid de priviri cu Viperina, apoi isi lua avand si aluneca pana ajunse in fund, cu tot efortul de a se salta din prima. Se culese de pe jos si ii dadu o mana de ajutor si Reirei in cazul in care nu se descurcase singura, apoi se apropie de usa, cu bagheta in mana. Lipi varful acesteia de incuietoare si dadu doar pe sfert draperia, discret, cat sa vada despre cine era vorba. Acoperi la loc geamul. Se intoarse spre tanara cu un zambet siret pe chip care nu prevestea nimic bun: Dar tu? In urmatorul moment rosti vraja si usa se descuie. Clanta fusese apasata de pe partea cealalta scutind-o pe ea de un efort in plus. Un bocanc ajunse in prag. Odille se repezi si-l apuca pe individ de uniforma, tragandu-l cu totul in compartiment, aruncandu-l chinuita pe una dintre banchete. Incuie la loc usa.
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Reira Mornie
|
Feb 22 2014, 12:49 AM
Post #9
|
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
- Posts:
- 158
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #25
- Joined:
- December 22, 2013
|
- [align=center]No warning sign, no alibi
We faded faster than the speed of light Took our chance, crashed and burned No we'll never ever learn[/align]
Oare ea ar fi putut fi alta daca s-ar fi intors la inceputuri? Daca s-ar mai fi nascut o data? Oare ce varianta a Reirei ar fi ajuns in lume? Una mai buna decat cea prezenta? Sau poate mai rea? Oare ar fi ajuns in acelasi punct ca in acea zi, in tren si ar fi avut aceeasi discutie? Si atunci, acea versiune ar fi gandit aceleasi lucruri si s-ar fi intrebat daca s-ar fi schimbat ceva la ea daca s-ar mai fi nascut o data? Si apoi alta versiune s-ar fi intrebat acelasi lucru. Si tot asa. Lumea ar fi fost intr-un haos total daca oamenii ar fi putut sa-si reseteze vietile. Personalitatile. Nimeni nu ar mai stii cine sunt. Care e scopul lor pe pamant. Ce sunt. Pe cine au iubit. Sau urat. Legaturile s-ar pierde. Totul ar fi haos pur. Intr-un regat fara rege. Nici acum lumea nu isi cunoaste scopul, dar macar nu se da batuta. Reira nu avea de gand sa renunte, chiar daca se tara pe burta. Avea sa ajunga acolo unde si-a propus sa ajunga. Fara piele pe coate si in genunchi. Fara carne pe oase. Dar avea sa ajunga. O asculta pe Odille fara sa spuna nimic, aproband-o incetisor din cap. Stia ca ea nu inventase acele ganduri pe loc. Ceva o determinase. Oamenii nu spun din senin lucruri daca ceva nu ii leaga de ele. Poate doar cei nebuni. Ele erau mult prea normale pentru lumea in care traiau. Nu intreba de ce gandise asta. Fiecare avea problemele ei. Nu puteai sa inveti sa zbori intr-o zi. Zborul cerea timp. Si nervi de otel.
| | Asta daca nu sfidam gravitatia. | |
Rase scurt, dar sincer. Cu Odille intotdeauna putea sa rada, chiar daca glumele pe care le faceau ele doua erau seci de cele mai multe ori si neintelese de cei din jur. Nu degeaba au ajuns sa fie considerate doua ciudate. Macar nu se pierdeau in turma, ca si restul. De ce sa placi lumea cand ea nu te place? Adopta si ea pozitia fetei, atarnand cu capul in jos si parul pe mocheta murdara. "O sa fim invincibile", zise Reira vesela si isi arunca bratele in aer, ca si cum ar fi vrut sa prinda stelele in palma. Se dezechilibra si picioarele ii venira peste cap, cazand ghem intre banchete. Isi prinse capul la timp intre maini caci altfel ar fi dat cu el de podea. Isi aseza palmele pe jos si ocupa o pozitie mai comoda, in dreptul viperine si o privi asa, de sus in jos. Sau, in cazul lui Odille, de jos in sus. Rase din nou, dandu-si parul din ochi. "Mereu ne vom ridica, chiar daca o sa cadem. Aripile au sa ne creasca la loc! Ai sa vezi!
[align=center]"If I could end the quest for fire, For truth, for love and my desire Myself[/align]
Nu stii ce e ala intuneric adevarat, Oddie", ar fi vrut ea sa-i spuna cand ii auzi replica, insa isi tinu buzele lipite. Dar...fiecare om are problemele sale.... "Fiecare om vede intunericul intr-un alt fel", spuse ea incetisor, prin intuneric, pentru a nu trezi scamele de praf de pe jos. "Pentru mine lumina este intuneric", continua ea si isi scoase bagheta. "Lumos!" Si incaperea se lumina, orbind-o. Umbrele disparusera. Reira disparuse. | | Nu am vioara cu mine. | |
Ii veni sa se smiorcaie ca un copil mic si razgaiat ce nu si-a primit dulciurile. Ce daca nu avea vioarea la ea? Putea sa-i cante din voce. Sau sa-i scrie o poveste pe un portativ. Ar fi putut sa-i deseneze. Orice. Puse buza si se gandi sa si-o tremure putin si sa faca ochi de catelus, doar asa, de amorul artei, cand auzi un ciocanit la usa. Isi intoarse instantaneu capul in directia de unde se auzi sunetul si reactiona prea tarziu. Odille deja se puse in miscare si inainte ca sa ii spuna "nu face asta", ea il trase pe individ in compartiment. Si incuie usa la loc. Se trase un pas mai in spate, strangand mana pe bagheta. Barbatul, ce era destul de tanar, era inca ametit de cele intamplate si se freca la ochi din cauza luminii puternice. Avea uniforma specifica angajatilor ce lucrau in tren. Era controlor. Clipi pentru a-si umezi ochii si il zari intre miscarile pleoapei cum isi cauta bagheta. Reira se repezi asupra lui si isi infipse betigasul in barbia lui, putin cam grasa pentru o persoana atat de tanara. De ce nu manca sanatos? "Am omorat odata o zana", ii raspunse ea lui Odille, dar fara sa-l scape din ochi pe barbat. Ii zambi galant, desi ochii sai erau mai reci decat gheata. Individul se facu livid la fata, inca neintelegand ce fac doua ticnite la ora aia in tren. Viperina isi trecu limba peste buze, urmand conturul venei ce se contura pe gatul barbatului. Si apropos de tren, acesta incepu sa ia curbe destul de stranse si sa-si incetineasca viteza din cauza traseului sinuos, facandu-le pe fete sa-si piarda din stabilitate. Se uita scurt spre prietena sa, avertizand-o sa se pregateasca de un atac rapid, cand trenul incetini si mai mult si apoi.... ...totul se intampla cu o viteza uimitoare.
[align=center]"So here we are, the witching hour The quickest tongue to divide and devour"[/align]
Rasete de copii. Probabil adolescenti care credeau ca lumea e a lor. Cateva sclipiri de lumina pe geam. Un sunet infundat. Un geam spart. O piatra. Ba nu. Un bolovan in aer. Cioburi de sticla pe jos. Pe banchete. In aer. Purtate de zane. O bagheta indreptata spre piatra zburatoare. O lumina orbitoare. Bucati de piatra zburand prin compartiment. Una destul de mare il lovise pe tip direct in tampla stanga.
[align=center]"We both could see crystal clear That the inevitable end was near Made our choice, a trial by fire To battle is the only way we feel... alive"[/align]
Reira lasa bagheta in jos, gafaind. Reactionase fara sa gandeasca. Isi musca buza de jos si se uita ingrozita spre Odille. Tocmai urlase "Reducto" cat o tinusera plamanii. Un blestem. Inghiti in sec. Ea stia ce inseamna asta. Si Odille stia. O vedea in ochii ei. Isi lasa mainile sa-i cada pe langa corp si il privi pe barbatul mai ametit ca inainte, frecandu-si usor capul cu buricele degetelor. Trenul se puse din nou in miscare. Lui nu-i pasa ce se intamplase in burta lui. Baietilor care aruncasera cu piatra nu le pasa. Nici Reirei nu ii mai pasa. Ofta si isi lasa capul pe spate, inchizand ochii. Aerul rece ce intra prin geamul spart i se juca in par. Un ciob se spare sub talpa ei.
[align=center]"I fell apart, but got back up again And then I fell apart, but got back up again yeah"[/align]
|
[align=center] <center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style>
[size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now" [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Feb 22 2014, 03:22 PM
Post #10
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
[align=center]Dear fellow traveler Under the moon I saw you standing in the shadows and your eyes won't move[/align]
- <<"Fiecare om vede intunericul intr-un alt fel">>
Ii dadu dreptate, lasandu-si capul usor aplecat inainte. Intunericul ei nu avea culoarea doliului, ci nuanta vanatailor de pe o spinare lovita de un bici impletit. Uneori devenea rosu, in functie de cat ustura si de cat de adanc intra in piele durerea. Alteori se albastrea iar dupa un timp petele semanau cu petalele violetelor imprimate pe pielea ei alba. Intunericul nu trebuia sa insemne absenta luminii, dupa cum insasi Reira ii confirma acest lucru. Intunericul se afla in orice vapaie si oh, cat de inselator putea fi atunci! Intunericul sta in oameni, intr-un licar dintr-o privire, intr-o strangere de mana ( ori poate mai indicat ar fi sa spunem intr-o legatura morbida formata de unghii reci crestand carnea frageda ), intr-o imbratisare a mortii sau intr-un sarut al sfarsitului. Intunericul era mai luminos decat orice astru ceresc. La fel cum razele soarelui erau mai intunecate decat orice gaura neagra. Totul era relativ. Conta sa stii sa cauti lumina in intuneric. Si sa gasesti intuneric in lumina atunci cand vrei sa stai ascuns de umbre. Atunci cand fata scoase bagheta, Odille nu prevesti nimic bun, tocmai de aceea isi lasa palma sa acopere varful acesteia, dand-o usor in lateral. Lumina care izvori din ea era orbitoare, cu toate ca datorita palmei sale forma un spectru sinistru. Inchise ochii. Nu-si permitea luxul de a vedea atata Intuneric intr-un Lumos.
[align=center]And in our travels We found our roads You held it like a mirror, showing me the life I chose.[/align]
- Timpul se opri atunci in loc. Trenul mergea cu incetinitorul in capul ei, dar defapt viteza crescuse fata de secundele anterioare. Se clatinau intr-un echilibru precar, ca un acrobat de circ pus sa paseasca gratios pe o franghie subtire. Era o problematica de auto-control si stapanire de sine pentru a reusi sa ajungi de partea cealalta fara sa cazi. Cu aripi frante. Facu un pas gresit si atunci aluneca. Cadea era libera. Asemenea unei lebede impuscate in piept. Se lovi cu umarul de cuier si isi cresta pielea prin materialul bluzei. Trebuia sa invete sa fie mai atenta. Dar atunci salta privirea si o surprinse pe viperina infigand varful baghetei in barbia barbatului.
Reira!! Nu... intinse mana tremuranda spre ea, vrand sa o atinga, sa-i fure bagheta sau sa-l traga de barba pe individul usor ametit de intorsatura pe care o luase un simplu control de bilete. Asa e cand te pui cu derbedeii care calatoresc fara sa plateasca, fara sa stie unde, fara sa stie de ce. Ceva ii spunea ca si Reira facuse un pas gresit si franghia nu mai sustinea echilibrul niciuneia. Erau vrajitoare, nu acrobate! Dar asta nu prevestea decat necazuri... Barbatul se intinse dupa bagheta, dar Odille ii dadu un sut betigasului care ateriza undeva pe sub bancheta. Fara a se preta el la doua domnisoare putin sarite de pe fix in clipa aceea, se repezi sa-i traga colegei sale un cot, dar Odille sari si isi inclesta degete de bratul lui grasun, muscandu-l de mana. Un urlet. Probabil era tipatul publicului atunci cand isi vedeau circarii alunecand in gol, atat de aproape sa atinga pamantul ...
Ceea ce urma se petrecu prea repede. Geamul fusese spart de o piatra aruncata din exterior. Piatra se sparse si ea in alte bucatele si era aproape sigura ca auzi o vraja. Cazu in genunchi si isi acoperi capul cu bratele, pentru a se feri de cioburi si de alte obiecte care ricosau cu efect intarziat de pretutindeni. Auzea totul atat de ascutit incat avea senzatia ca percepe sticla fisurandu-se, pocnind si sfaramandu-se. Totul se derula cu incetinitorul. Isi scoase capul de la cutie si surprinse chipul Reirei. Arata fantasmagoric, parand a fi singura dinamica si vie din totul peisajul acela stins si mort. In pupila i se tatua groaza. Reciproca. Esti teafara? parea ca o intreba fara a rosti niciun cuvant, pe masura ce se ridica de jos. In clipa in care fu sus in picioare Timpul isi recapata cursul lui firesc. La fel si trenul. Urmara cateva zdruncinaturi - poate pentru ca toti 3 erau prea pasnici dupa acel incident - in care barbatul, ametit si lovit la cap, cu picioarele impleticite de parca ar fi fost beat si nu vatamat, cazu peste Odille, strivind-o intre el si usa. Dezgustata si speriata de intreaga situatie si in special de apropierile venite neanuntat din partea strainilor, riposta desi bratele individului i se infasurara ca cele ale unui amant de dupa gat. Il impinse iar el cazu pe bancheta din stanga. Odille se catara si ea pe cea opusa, langa Reira. Urma o curba periculoasa care le darama pe cele doua si le tranti in fund pe bancheta, dar, violent, barbatul se lovi cu tampla deja sangeranda de geamul semi-spart, un ciob ascutit crestandu-i fruntea. Sangele incepu sa se scurga intr-un firicel subtire ce pata sticla curata. Curentul intra in compartiment si smulse perdelutele gri ce se tineau prinse in niste agrave subrede. Nu stia despre Reira, dar Odille ramase inmarmurita, privind terifiata la omul care zacea, fara sa se mai miste in niciun fel, in locul in care cazuse. Ceva o scutura. Poate ca era prietena sa. Sau poate mana scheletica a cadavrului ce le era tovaras de drum. Stranse din dinti si se arunca in bratele Reirei, afundandu-si capul sub barbia ei. Trebuia sa simta ca ceva mai ramase cu suflare acolo. Ca era un vis urat. Dar vantul batea, firicelul rubiniu isi croia drum in jos, pe perete, barbatul in uniforma nu se ridica. Pietre si cioburi pe jos, la picioarele lor. O bagheta. Sange. Crima?!
Isi desprinse capul si se salta, asezandu-se langa batranel. Il impunse cu degetul in umar, strigandu-l nesigura Domnule...? Dar nu primi niciun raspuns. Inghiti in sec, cu noduri in gat. Cauta ochii Reirei. Poate ea vazuse altceva. Poate ACUm vedea altceva decat pupila ei. Stiu ca realitatea lor era aceeasi. Si se ingrozi. Cuprinsa de panica, il trase pe barbat cat sa-l rezeme cu spinarea de bancheta. Avea craniul fisurat in zona in care fusese accidentat. Isi trecu mana pe nasul lui dar nu simti nimic. Apoi ii atinse o vena de la gat. Nu mai pulsa. Deznodamantul era prea macabru ca sa fie rostit. Ea stia. Reira stia. Aveau sa stie si EI!!! Asta daca nu ... Trebuie sa scapam de el. Cuvintele nu pareau a fi ale ei. Tonul ii era inghetat si sugrumat. Ragusit. Era speriata. Si panicata. Si tot ce avea in cap era momentul in care colega sa rostise o vraja. Trenul alerga pe sine ca un nebun. Departe de Hogwarts, departe de zona in care le era permisa utilizarea magiei. Clepsidra nu mai era sugrumata de gat. Nu avem mult timp! ii aminti, cunoscand prea bine care erau consecintele. Si cum Ministerul intra in alerta. Se apleca si culese de sub bancheta bagheta batranelului. Fara sa mai stea la discutii, o arunca pe geamul deja spart. Se intoarse spre Reira cu subinteles. Sunt speriata. Sarim noi, sau sare el. Alege! ii marturisi concret starea ei actuala care o facea sa ia decizii irationale. Reira i se paru mai controlata si mai calma, asa ca o gasi mai capabila sa ia decizia corecta. Din doua, UNA! Ii dadu putin timp de gandire si se prinse cu degete de marginea ferestrei, avand grija sa nu se intepe in cioburi. Pentru stabilitate. Isi scoase capul afara, pe geam, privind pana la locomotiva. Vantul se juca cu pletele ei si i-ar fi placut sa fie vara, sa fie cald si sa fie soare. Dar era inca iarna, ger si luna sus pe cer. Incerca sa strapunda Intunericul. Farurile locomotivei ( cu toate ca erau undeva pe la ultimul vagon ) o ajutau. Se trase la loc in compartiment. Urmeaza un pod. o anunta, cu sufletul la gura, cu inima batandu-i parca in gat, cu respiratia intre taiata. Era momentul ideal. Daca sareau ele, aveau sansa sa supravietuiasca racelii raului. Daca stiau sa inoate. Nu conta unde se aflau, corentul avea sa le conduca undeva ca sa gaseasca drumul spre Hogwarts. Daca il aruncau pe el, atunci raul avea sa-i inghita cadavrul, sa spele sangele si sa stearga adevarul. Oricum ai lua-o, nu exista o scapare definitiva pentru nimeni. Zarurile fusesera deja aruncate.
[align=center]Dear fellow traveler Under the moon I think I'm growing weary and I'm hoping you'll come soon.[/align]
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Reira Mornie
|
Feb 22 2014, 06:48 PM
Post #11
|
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
- Posts:
- 158
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #25
- Joined:
- December 22, 2013
|
- [align=center]"Oh my one, swear I'm trying
What good would it do lying Saw something in the shadows Drew me into the shallows"[/align]
Nu putu sa-si explice cat timp statuse in acea pozitie, cu capul lasat pe spate, cu parul ce-i flutura in vant, ca si cum ar fi fost niste serpisori mici ce incercau sa o incolaceasca si s-o sufoce. Simtea sticla sub papucii ei si bagheta incarcata de pacate in mana. Totul devenise rece. Atat de rece. Si slinos. Auzi o bufnitura si un scancet si Reira isi aduce capul in pozitie normala, rotindu-l incet ca sa si-l dezmorteasca. Facu ochii mari, cat cepele, cand il vazu pe barbat peste Odille si ingheta pe loc. Deschise gura ca sa spuna ceva, insa nu reusi. Ceea ce se petrecu cu cateva minute inainte o ingrozisera si in acea clipa, cand isi vazu prietena la ananghie, nu putu decat sa stea si sa priveasca. Inghiti in sec si inchise gura la loc, poate putin prea tare, caci isi auzi dintii lovindu-se unii de altii. Se trase un pas in spate si se urca pe bancheta. In secunda in care isi vazu prietena langa o prinse strans de mana, promitandu-i astfel ca nu avea sa-i mea dea drumul niciodata. Era terifiata. Inima ii batea cu putere si sunetele ei aveau ecou in intreg trupul ei. Isi ridica mana libera in fata ochilor si o privi cum tremura. "Calmeaza-te! Calmeaza-te! Calmeaza-te! Calmeaza-te!" Respira incet. Lua inghitituri mici de aer si numara secundele in gand pana cand le dadea drumul afara. Privi pierduta pe geam, la peisajul ce curgea in urma lor si ii blestema pe acei pusti care se jucasera, condamnand doua vieti. Ba nu, trei! Il vazu cu coada ochiului pe barbat cand se lovi cu capul de geamul spart si cauta disperata degetele viperinei, strangandu-le cu putere. Ce facusera? Ce facuse?
[align=center]"What is this pulling, tugging at my Limbs so heavy, dragging me down again Into the depths of cold blue water But don't believe me, I swear this isn't me"[/align]
Totul incepu sa se miste cu incetinitorul. Un ras se auzea undeva in surdina. Un Crucio spus pe o voce melodioasa. Tipete de copil. Inchise ochii si isi intoarse capul intr-o parte, insa imaginea ii ramase imprimata pe spatele pleoapelor. Ce naib.. Verde..mult prea verde...cum sa...verde! Luminite intregi! Si parfum de iaso...Verde! O rochie alba si cosulet cu...Verde! O imbratisare pe dupa umeri. Frig! Prea frig. Isi intoarse capul in cealalta parte, sacadat, vrand sa-si zdruncine amintirile. Dar ele ramasera fixe. Si-l intoarse inapoi. Apoi iar. Si inca o data incat incepu sa-si scuture capul dintr-o parte in alta cu miscari rapide, haotice. Parul ii zbura in toate partile. Apoi se opri brusc si isi privi mana in care tinea bagheta. Casca ochii si mai tare, daca era posibil asa ceva si se stramba. Se intoarse spre Odille si ii puse bagheta in brate cu miscari iuti, nebunesti. "Tine-o! Tine-o! Nu am nevoie de ea! Arunc-o!" Incepu apoi sa-si frece degetele de la mana dreapta ca si cum ar fi vrut sa indeparteze niste urme invizibile. "E vina mea! E vina mea! E vina mea!" Isi musca buza de jos si isi sterse nasul cu dosul palmei, tragandu-si-l apoi ca un copil mic. Pieptul i se ridica si ii cobora din cauza respiratie precipitate si fruntea ii era scaldata in sudoare. "De ce nu se duce? De ce? De ce?"
| | Trebuie sa scapam de el. | |
Luata prin surprindere, se intoarse spre colega ei, cu unghiile inca infipte in mana dreapta. Stia ca cineva se afla langa ea insa nu putu sa focalizeze imaginea decat cateva secunde mai tarziu. Cand realiza ca nu era singura, ca Odille era langa ea ii prinse fata in maini si isi ascunse capul in scobitura de la gat. Deseori facuse asta cand fusese copil si era speriata si mama ei traia. Dupa ce ea murise, se ascunde sub pat. Sau sub paturi. Nu mai avea un gat cald si brate care sa o stranga la piept. "Trebuie sa scapam noi", ii spuse ea in soapta, pasandu-i prea putin despre barbatul mort. Nu avea sa ii faca vreo inmormantare. Nu avea sa-i duca flori si sa le aseze pe piatra rece, sculptata frumos. Nu avea sa ii anunte familia, daca avea vreuna. Natura va avea grija de el. Se desprinse de prietena ei si privi in jur, parca putin mai calma. Inspira adanc, strangand din dinti. Stia ca nu mai aveau mult timp. Stia ca rotitele se pusesera deja in miscare in clipa in care blestemul parasi buzele ei.
| | Sunt speriata. Sarim noi, sau sare el. Alege! | |
Reira era ingrozita! Isi jurase ca nu mai avea sa raneasca pe nimeni insa se tradase singura. Karma avea s-o pedepseasca asa cum se cuvenea. Crunt. Deja incepuse. Isi musca buza inferioara si se intoarse spre Odille, luandu-si bagheta inapoi. Nu mai conta daca mai facea o vraja in plus sau in minus. I se spusese sa aleaga iar ea asta facuse.
| | Urmeaza un pod. | |
"Perfect", spuse ea, stiind deja ce aveau sa faca. Se repezi spre usa si smulse perdelutele de la locul lor, invelindu-l apoi cu miscari stangace pe nenea mort. Ar fi vrut sa stie secretele egiptenilor referitoare la imbalsamare, insa nu era momentul potrivit. Il aseza apoi intr-o pozitie mai comoda, pentru el si pentru ele, ca sa nu le incurce. Sunetul scos de roti pe sine o anuntasera pe viperina ca ajunsesera pe pod. Suvitele blonde dansau intr-un ritm macabru cu cele brunete, pe o melodie pe care doar vantul o stia. Inima le batea in piept, cat un purice. Mica, speriata. Dar curajoasa. O prinse de mana pe Odille.
[align=center]"I just want to feel the sunlight Warm and soothing on my naked skin So I'm hoping this cold blue water Scrubs me clean"[/align]
"Ti-am promis. Nu iti voi da drumul nici daca aripile ne sunt retezate. Esti gata?" Curata geamul de cioburi, lasandu-l complet liber. Se catara pe el, in picioare si isi astepta colega pana ajunse si ea in aceea pozitie. Roti apoi bagheta scurt in aer, stergand orice urma de amprenta de-a lor in acel compartiment. In acel vagon. Ele nu au fost niciodata acolo. Doar o soarta cruda care a vrut sa-i faca de petrecanie unui domn. Isi baga bagheta la loc, in buzunarul pelerinei. Nu avea rost sa-si ia la revedere de la ea. Nu ii placeau despartirile. Privi in jos, fara sa ii fie rau de inaltime si incerca sa calculeze distanta. Spera sa nu se raneasca prea tare. Sau sa inghete. Un rau lat, rece, ademenitor se afla sub ele. Curgea lini, fara sa-i pese ce se intampla deasupra lui. Necunoscutul le chema. "Trei..." Isi intoarse capul spre Odille si o saruta pe obraz. "Doi..." O stranse si mai tare de mana. "Pana la Moarte si inapoi", incheie ea numaratoarea si sari impreuna cu Odille, lasand totul in spate. Sticla sparta. Praf de zane. Cioburi ascutite. Aripi taiate. Nenea mort. Trupuri sfasiate. Minti innebunite. Glasuri pierdute. Sperante desarte. Viitor stralucit. Trecut intunecat. Lumina intuneric. Intunericul lumina. Apele le asteptau.
[align=center]"What is this pulling, tugging at my Limbs so heavy dragging me down again So I'm hoping, this cold blue water Scrubs me clean and spits me out again Because I just want to feel the sunlight Warm and soothing..."[/align]
|
[align=center] <center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style>
[size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now" [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Feb 22 2014, 09:02 PM
Post #12
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
[align=center]“In the end you can’t always choose what to keep. You can only choose how you let it go.”[/align]
- Panica era un sentiment meschin, halucinant, periculos. Crescuse cu teama in sange, in fiecare respiratie, in fiecare vis, in fiecare por, dar niciodata nu pierduse controlul. Se stapanea chiar daca asta insemna sa-si muste pumnii si sa stranga cu dintii pana lasa urme. Incercase mereu sa gaseasca o stare de tranzit, un vid in care sa se inchida, fara sa mai simta nimic. Nu izbutise, cautarea ei insa nu se oprise aici; credea intr-o energie care avea sa le aseze in ordine pe restul; pozitivul sa atraga negativul, nu sa se respinga ca 2 elemente opuse. Vedea armonie in haos si haos in armonie. oricat de complicat suna intregul mecanism, mintea ei functiona limpede. Dar nu in momente in care controlul ii scapara printre degete. Ca acum. Nu se simtea sigura pe trairile sale si nu se simtea desteapta sa iasa decizii importante. Nu avea habar ce era important acolo, pentru ca socul fusese prea mare pentru a putea constientiza ceea ce tocmai se intamplase. Se afla undeva la granita dintre doua lumi, neavand prea clar prefigurat in minte care erau acestea. Uneori era in contradictie cu sine, acum era in contradictie cu tot ceea ce o inconjura.
Incercase sa-l ridice pe nenea mort. Ea il apuca de picioare si Reira de incheieturi. Isi dadura seama amandoua ca forta lor unita nu era totusi suficienta pentru a-l ridica de pe bancheta, d-apoi sa il azvarle afara pe fereastra. Isi asumau un risc, ca nu cumva una din ele sa alunece odata cu cadavrul. Asa ca se pusera de acord sa-l acopere. Alegerea fusese luata! Acum trebuia dusa la capat.
[align=center]You have loved You were not alone You have braved the weather When the storm cut you to the bone There was always shelter[/align]- <<"Ti-am promis. Nu iti voi da drumul nici daca aripile ne sunt retezate. Esti gata?" >>
Clatina din cap in semn de nu dar contrar acestora se apropie de geam si se catara. Era cam pe muchie de cutit pentru ca trenul era nazdravan si pentru ca exista oricand pericolul de a aluneca. Se apleca inainte fara sa vrea din cauza unei gravitatii care parca o chema sa zboare. Care parca o provoca sa isi confirme teoria sau sa sfarseasca cu ea de gat pentru tupeul pe care il avusese mai devreme zicand ca putea sfida o lege a naturii. Avusese norocul ca viperina o prinse de mana. O stranse mai tare atunci cand cifra trei fu rostita si ea sarutata si o saruta tot pe obraz atunci cand cifra doi se facu auzita si mana i se stranse. Unu...
<<"Pana la Moarte si inapoi">>
[align=center]My secred friend I'll take you to the river My secred friend We can swim forever[/align]- Se grabi sa-i sopteasca ceva, un secret, o marturisire pe care, inainte sa o ia cu ea in mormant - daca acela avea sa fie finalul - sa o lase libera ca pasarea cerului. Insa facu un pas in acelasi timp cu Reira si nu simti pamantul cald calca aerul. Un salt. Inapoi la inceputuri, mai aproape de adancuri reci si negre.
Nu stiu sa inooooooooot. Glasul i se pierdu in cadere. O tinu asa pana cand apa ii intra in gura iar intr-un atac de panica incepu sa dea din maini ca un peste din coada pe uscat. O scapa pe Reira, ii alunecase printre degete si curentul le desparti, tragandu-le pe una intr-o parte si pe cealalta in alta parte. Se straduia sa stea la suprafata, dar nu izbutea si capul ii intra din nou sub panza acvatica. Isi tinea respiratia pana lua o gura sanatoasa de aer, amestecata cu apa sarata ca gheata. Aveau norocul ca zapada se mai topise si raul nu era inghetat. Dar era furios. Incerca sa o strige pe fata, dar sunetul asurzitor al trenului care traversa podul facea orice tipat sa fie infirm. Ceva o apuca de dupa gat si nu se putu apara decat prin a se scufunda de buna voie. Dar aceeasi mana o trase la loc la suprafata. Intelese ca era vorba de ajutor si automat bratele o surprinsera ca aripile unui pui de lebada ce picase din cuib, fara sa stie sa zboare. Vazu pletele blonde scaldate in lumina selenara si fara sa fie nevoie de mai mult de atat, stiu ca e Reira. Inchise ochii, obosita. Nu stiu cat le lua sa ajunga la mal, cat dadu din picioare ca sa invinga curentii si cata apa inghitise. Poate apa avea sa spele pacatele. Poate saritura in rau jucase rol de botez. Nu fusese niciodata crestinata. Simti fundul nisipos si abia atunci se puse pe picioare, fiind acum ea cea care o tragea pe viperina la mal. Cazura amandoua in fund, tragandu-si sufletul. Se gandi in momentul acela ca vor muri de hipotermie. Avea buzele vinetii si privind la colega sa isi dadu seama ca nu e singura in situatia asta. Era lasa, prea lasa ca sa scoata bagheta si sa sopteasca un Incendio pentru a se incalzi. Incepu sa tremure, ghemuindu-se, leganandu-se ca o retardata. Apoi se aduna langa Reira, imbratisand-o, tremurand impreuna, leganandu-se impreuna, ramanand impreuna. In viata. Sau in Moarte. Incepe... reusi sa murmure ingrozita, cu spaima bagata in ea mai ceva decat frigul in oase. Avea tot parul ud, hainele ude, ochii udati de lacrimi, la fel ca toate gandurile inecate de un deznodamant toxic. O stranse mai tare in brate. Nu voia sa-i dea drumu, pentru ca stia ca aveau sa o ia de langa ea. Nu mai rosti nimic. Desi avea atatea. Socul nu trecuse. Intarziata, incepu sa fredoneze o melodie sugrumata, asa cum o rugase in tren.
[align=center]In your skin To die a little death This time there's no code word When everyday frays in hollow ends Dream sweet love submersive[/align]
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
+Karen Nessa Leyton
|
Feb 22 2014, 09:06 PM
Post #13
|
ministrul magiei; magmetamorf;
- Posts:
- 320
- Group:
- Admin
- Member
- #1
- Joined:
- June 16, 2010
|
[align=center]Urlatoarare adusa de o bufnita gri patata cu puncte galben inchis,

Scrisoare adusa de o bufnita alba cu pete maro,
[/align]
|
[align=center]
[/align]
|
| |
|
Reira Mornie
|
Mar 26 2014, 12:06 PM
Post #14
|
Layla Gaunt; magmetamorf; Argus Apocraphex;
- Posts:
- 158
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #25
- Joined:
- December 22, 2013
|
- [align=center]"Down by the river by the boats
Where everybody goes to be alone Where you won't see any rising sun Down to the river we will run"[/align]
Intotdeauna isi imaginase ca atunci cand va sari de la o inaltima mare va simti brutal diferenta dintre materialitate si vid. Dintre ceva si nimic. Se gandise ca niste maini mari si noduroase si invizibile aveau sa o traga intr-o prapastie fara fund. Aveau sa o traga cu o viteza uluitoare, depasind gravitatia, facand impactul cu pamantul sa se transforme in ceva de groaza. Dezitengrandu-i fiecare particula din corp in mii si mii de atomi, pana nu va mai ramane nimic din ea. Mai experimentase o astfel senzatia de cadere in gol, candva, intr-o zi de iarna cand el a luat-o sus pe matura si a incercat sa ii arate cum se zboara. Reira nu stia sa zboare. Nici un alt instrument magic nu avea sa o ajute. Aripile ii fusesera frante inca din frageda pruncie. Poate de aceea ideea unei caderi in gol i se parea atat de infricosatoare. Poate de aceea ezitase o fractiune de secunda inainte de a se arunca in rau, inainte sa o traga pe Odille dupa ea. Daca nu ar fi fost prietena ei alaturi de ea, probabil ca viperina si, in curand, fosta viperina, nu ar fi sarit. Si-ar fi muscat buzele pana la sange si ar fi pasit jos de pe rama geamului, ar fi scapat de cadavru si ar fi asteptat urmatoarea statie ca sa coboare. Insa Odille ii dadea aripi. Mereu se intrebase daca bruneta si le zmulgea pe ale ei ca sa i le dea Reirei sau nu. Probabil ca nu avea sa afle asta niciodata. Sau poate ca stia deja, dar nu era constienta de acel lucru.
[align=center]"When by the water we drink to the dregs Look at the stones on the river bed I can tell from your eyes You've never been by the riverside"[/align]
Cu obrazul inca arzand in urma sarutului dat de Odille, fata aluneca prin aer. Pe aer. Alaturi de aer. Pentru o clipa avu impresia ca vede pene in jurul ei, plutind lin. Dansand pe un cantec inteles doar de ele doua. Doua fete. Fugare. Ucigase indirecte. Ce ciudat. Inchise ochii si stranse mana lui Odille in palma sa, numarand in gand secundele pana la impactul cu apa inghetata de ianuarie. Unu. Doi. Trei. ... .. . Pana la moarte si inapoi. Dar unde era moartea? ... .. . Cinci. Sase. ... .. . Avea coasa? Era imbracata in negru? ... .. . Opt. ... .. . Sau era batranica draguta care le dadea bomboane pe tren, in timp ce mergeau spre Hogwarts? ... .. . Zece.
[align=center]"Down by the water the riverbed Somebody calls you somebody says Swim with the current and float away Down by the river everyday"[/align]
Renunta sa mai numere pentru ca apa nu venea. Asta era si povestea cu zanele. Cu cat le asteptai mai mult cu atat intarziau sa apara. Te puneai pe jos, in mijlocul drumului si ziceai ca o astepti pe Craiasa Zapezii, pentru ca ea trebuia sa vina. Dar ea nu va aparea. Niciodata. Pentru ca tu te-ai gandit non-stop la ea. Ea ti-a insotit gandurile. Visele. Cosmarurile. Ea ti-a fost alaturi de tine zi si noapte. Iar Craiasa nu voia acest lucru. Ea voia sa te suprinda cand te astepti mai putin. Voia sa te imbrace in praf de zane si sa te faca sa zbori atunci cand tu ai renuntat sa mai crezi ca din cioturile de pe spate pot naste aripi. Asta era farmecul magiei. Te lua prin surprindere cand te asteptai mai putin.
[align=center]"Oh my God I see how everything is torn in the river deep And I don't know why I go the way Down by the riverside"[/align]
Impactul cu apa, totusi, nu veni pe neasteptate. Stia ca doar ea o astepta acolo jos, la picioarele lor, dornica sa le imbratiseze. Se scufunda in adancuri cu putere, hainele si pelerina umflandu-i-se in jurul ei, adaugand o greutate inutila. Stranse buzele si se obliga sa nu respire pe nas si deschise ochii, simtind cum apa ii inteapa corneea pana la retina si pleopele. Cum incearca sa ii sape prin piele pentru a-i ajunge la maruntaie. La urma va lasa alte cicatrici, ce nu va putea sa le stearga nici macar cu foc. Se uita buimaca in intunericul inghetat, incercand sa vada unde era suprafata si unde era fundul raului. Stranse mana in care...ar fi trebuit sa o simta pe cea a lui Odille. Dar stranse doar apa in palma. Si poate ceva lighioana de apa, caci simti ceva mazgos pentru o secunda strecurandu-i-se printre degete. Incepu sa dea disperata din brate, dezbracandu-se de pelerina, lasand-o sa fie dusa la vale de curent. Isi pierdu controlul de sine si uita pentru o clipa unde se afla, deschizand gura pentru a o striga pe Odille. Dar sunetele iesira cam dubios, iar Reira se alesese cu o portie zdravana de apa rece pe gat in jos. Se stramba si dadu si mai tare din brate pana cand iesi la suprafata, tusind ca apucata. Spre norocul ei ca invatase sa inoate, caci altfel ar fi fost pierduta. Se uita in jur dupa Odille si zari undeva mai in jos de ea, doua maini care incercau sa traga de o sfoara invizibila pentru a se mentine la suprafata. Lua aer in piept si se lasa din nou la fund, innotand spre prietena ei. Ajutata si de curent si de furia raului, ajunse curand la ea si o apuca zdravan de dupa gat, indreptandu-se apoi spre mal.
[align=center]"When that old river runs pass your eyes To wash off the dirt on the riverside Go to the water so very near The river will be your eyes and ears"[/align]
Cand ajunsera pe mal i se paru ca trecusera veacuri. Genunchii si bratele ii cedara si daca nu ar fi fost viperina, ea s-ar fi prabusit acolo, jumatate in apa, jumatate afara, ca o sirena esuata la mal. Nici putere nu mai avea sa stranute, asa ca tot ce putu sa faca era sa tremure necontrolat, cu trupul lipit de celalalt corp inghetat, imbratisate, cu lacrimi uscate pe obraji. Sau spalate de o apa neprietenoasa. Si cu atatea cuvinte blocate in capul pieptului. Asculta ca prin vis cantecul fetei, odihnindu-si capul pe umarul ei. Totul avea sa se sfarseasca. Curand. Ce mai conta daca isi mai adauga inca un pacat pe lista? Scoase bagheta si o indrepta spre Odille, uscand-o din cap pana in picioare. Apoi spre ea, facand acelasi lucru. Crea apoi ca prin magie un foc in fata lor. Nu mai conta nimic. Simti cum caldura o inconjoara si ii topeste sarea de pe obraji si raceala din suflet. Si astepta. Se trase mai aproape de Odille si ii lua mana in a ei, fara sa spuna nimic. Nu era nevoie sa spuna nimic pentru ca amandoua gandeau acelasi lucru. Si amandoua au vazut acelasi lucru. Doua bufnite indreptandu-se spre ele. Isi indrepta spatele si lua aceeasi atitudine pe care o avea in fata lucrurilor. Nepasatoare. Indiferenta. Aroganta. Ea se astepta deja la asta. Zana asta rea nu o putea lua prin surprindere. Ea planuise asta. Isi dorise asta. Trebuia sa accepte asta cu demnitate.
[align=center]"I walk to the borders on my own To fall in the water just like a stone Chilled to the marrow in them bones Why do I go here all alone"[/align]
Inchise ochii cat timp urlatoarea se dezlantui, digerand fiecare cuvant, simtindu-l pe interior. Acceptandu-l. Astepta pana si Odille isi citi scrisoarea, stiind ca si ei ii reprosasera ca se folosise de o vraja minora. Apoi se ridica in picioare si ii intinse mana fetei, ajutand-o si pe ea sa se ridice. "Dupa ce ei vin, noi plecam. Am vizitat Moartea. Trebuie sa ne intoarcem inapoi". In alte circumstante, replica asta ar fi sunat ca si o gluma, dar acum...Inghiti in sec. Ei...cei trimisi de la Minister aveau sa ajunga in curand sa-i distruga bagheta. Dupa aceea totul avea sa ia sfarsit. Punct. Si de la capat.
[align=center]"Well, I'll wait in line, So i can wait some more, 'Till i can't remember what i came here for, But i can't leave now, Cause i've a light that shines, And a love so pure, But i don't know what to use them for. I should know by now."[/align]
&& topic closed
|
[align=center] <center><div style="height: 10px;"></div><div style="width: 500px; height: 240px; overflow: hidden;"><div id="flobe"><div class="boblet"><a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=127&hl="><span style="color:#4c551f">a p p l i c a t i o n //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=216&hl="><span style="color:#4c551f" size=3 px>d i a r y //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=151&hl="><span style="color:#4c551f">p l o t p a g e //</span></a> <a href="http://z7.invisionfree.com/ViperaEvanesca/index.php?showtopic=844"><span style="color:#4c551f">t r a c k e r //</span></a> <a href="http://maturatorideprafdestele.wordpress.com/"><span style="color:#4c551f">bb //</span></a> <a href="http://candylandcouture.b1.jcink.com/index.php?showtopic=3006&view=getnewpost"><span style="color:#4c551f">cc</span></a></div><div style="height:200px;width:500px;overflow:hidden"><div style="height:200px;width:500px"><img src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_m58b3wnpLG1qmkz9ro1_400.gif"></div><div style="margin-top:-200px"><table cellpadding="0" cellspacing="0" style="width:500px;height:200px"><tr><td><div class="fleftt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightt"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr><tr><td><div class="fleftb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td><td><div class="frightb"><div style="width:250px;height:100px"></div></div></td></tr></table></div></div></div></div><div style="height: 10px;"></div></center><style type="text/css">#flobe{width:500px;height:230px}#flobe .boblet a { text-transform:lowercase; italic; font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:30px; color: inherit; } #flobe .boblet{width:500px;height:30px;text-transform:lowercase;font-size:10px;font-family:Oswald,sans serif;line-height:20px;position:relative;bottom:-30px;opacity:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .boblet{position:relative;bottom:0;opacity:1}#flobe .fleftt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .fleftb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);background-position:left bottom;position:relative;bottom:0;left:0;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightt{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;top:0;right:0;background-position:right top;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe .frightb{width:250px height:100px;background-image:url(http://oi58.tinypic.com/2mo3wxj.jpg);position:relative;bottom:0;right:0;background-position:right bottom;transition-duration:.7s;-moz-transition-duration:.7s;-webkit-transition-duration:.7s;-o-transition-duration:.7s}#flobe:hover .fleftt{position:relative;top:-100px;left:-250px}#flobe:hover .fleftb{position:relative;bottom:-100px;left:-250px}#flobe:hover .frightt{position:relative;top:-100px;right:-250px}#flobe:hover .frightb{position:relative;bottom:-100px;right:-250px}</style>
[size0]Give me all your love now 'Cause for all we know We might be dead by tomorrow I count going wasting my time, adding scars to my heart 'Cause all I hear is "I'm not ready now" [/align]
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|