Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
batiste
Topic Started: Jan 22 2014, 01:20 AM (229 Views)
Ùna Finneran
Member Avatar
auror; Skinny Malinky Longlegs; 50% veela
Ministerul Magiei
Doua balene, cu chipuri de om si burtile pufoase, stateau de vorba pe plaja pustie. Cu cate un pai roz varat intre buze, discutau asiduu despre importanta masurilor de evacuare a apei in caz de inundatie in cartierele sarace, cu case din acelea lipite intre ele, in care duhneste a varza calita. - Un falfait de aripi o izbi direct in nas, trezind-o instantaneu cu o senzatie de greata si cu capul atarnandu-i primejdios pe marginea patului. Isi stranse ochii, frecandu-se la tample si impingand cu mana libera bufnitoiul care se cocotase pe ea, mandru tare. O mica scrisoare! - De vis!
Cica un cunoscut de-al locului a fost atacat in mod misterios si nu vrea sa faca nicio declaratie. Pare ingrozit zice.. - incepe sa-si faca periajul dintilor, tinand cu doua degete bucata de informatie, iar cu cealalta mana scarpinandu-se la axila, se imboldi cu periuta de dinti in umar, dupa care o scapa pe jos, facand ochii mari - terifiat - cine stie ce dracu o fi tras la masea inainte ala care a scris raportul - urmeaza o ploaie de epitete stupide, care nu dezvaluie nimic concret despre starea suspectului.
Perfect! Isi zise in timp ce se sprijinea de masuta de toaleta, cautand papucii. Avea sa sara peste micul dejun si sa intre direct in paine, cu stomacul gol. Colegii o priveau la birou cu genul acela de uitatura complice si plina de mila - "stiu ca ne platesc prost zilele astea, dar nu esti in stare sa mananci si tu ceva? Uite, ia din sendvisul meu. Nu vrei?". Marai fara sa vrea, ca dintr-un impuls de autoconservare si isi lua talpasita, dand un bobarnac bufnitoiului inainte sa iasa val-vartej pe usa.

Spitalul nu colcaia de mutre de prosti asa cum se asteptase, iar asta o luase prin surpindere. Inca nu s-a raspandit vestea. Poate o sa smulg cateva minute de una singura in toata povestea asta... Si imi iau si un covrig. Oscila intre a se arata direct in holul de la intrare sau a plonja in salonul misterioasei victime, dar pana la urma dadu curs unei voci mici si ascutite ce o indemna, ca intotdeauna, sa ia lucrurile pe rand. Nu apuca sa faca cativa pasi printre mantiile negre din jur, cand vazu un spate minunat, invaluit intr-o aura de mister, facand conversatie. Desigur, spatele avea si o fata, indisponibila din unghiul in care privea ea, insa curand avea sa-i atribuie si o identitate. M-am razgandit. Am nevoie de o bautura! Ii scapa fara sa bage de seama, trecand pe dupa o coloana de marmura, ca sa-si priveasca tinta cu mai multa atentie.
FAILING MEANS YER PLAYIN!
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
+Edvard Anders Reagan
Member Avatar
vampir;
Admin
  • Acea zi era ca oricare alta. Preda ora sa la Hogwarts, isi mai surpaveghea elevii sa nu faca vreo boacana, cel putin nu una prea mare, si apoi iesea prin Londra, ori isi pierdea vremea in scoala, plictisindu-se, sau facandu-si planuri in legatura cu urmatoarea sa ora. Da, era un profesor atat de diligent, pupa-l mama pe el. Acum se nimerise intr-un magazin de obiecte magice, ce cauta acolo? Nimic special, poate poate ceva avea sa-i atraga atentia, si asta chiar se intampla. Ceva explodase, nici el nu putea sa spuna cu exactitate ce, sau cine incercase vreo bagheta magica stricate in acel loc, cu atatea lucruri dornice sa explodeze. Mai mare ii fu mirarea cand dadu peste o noua angajata in acel loc, incepatoare, si destul de tinerica, care se ranise in explozie. In mana tinea o bagheta stramba, dar la prima vedere ai zice ca asa era lemnu din fabricatie, apoi observa si un sobolan care fugise mancand pamantu.
    "Lasa-ma sa te ajut." se oferi el, ca un gentlemen ce era.
    Domnisoara era prea buimaca sa inteleaga ce se intamplase. Cum de nu observase ca bagheta i se stricase? Acum pe deasupra provocase si un accident la locul de munca.
    "Daca va afla ca am facut o asemenea dezordine din prima zi, ma va concedia" fata incepu sa planga, iar el nu putea sa vada un chip frumos scaldat in lacrimi, nu cand era unul asa frumos.

    "Am zis ca te ajut nu? Voi face eu curatenie aici, si apoi mergem la Sfantul Mungo, sa vedem cum e cu rana aia." isi folosi bagheta ca sa stranga totul in urma lui, lasand un semn pe usa magazinului ca va reveni in cateva minute. Acum trebuia sa faca si pe escorta pana la Sfantu Mungo, apoi sa se intoarca la magazin sa tina locul fetei, doar ii promise ca o ajuta, pana venea seful ei, deloc dragut.
    Acum era pornit intr-o discutie frumoasa, cu o vindecatoare, care dorea toate detaliile in legatura cu accidentul, iar el trebuia sa relateze totul. Vanzatoarea era prea descurajata si deloc comunicativa in legatura cu cele intamplate. Ura cand trebuia sa fie omul de cuvant in toata treaba. El spuse doar ce vazuse, intinzand bagheta rupta

    <<M-am razgandit. Am nevoie de o bautura! >>

    Atentia ii era furata de o domnisoara care mentiona bautura, si care se fastacea pe acolo de parca era o scolarita in cautare de ceva
    "Va pot ajuta cu ceva, inafara de bautura?" astazi facea pe bunul samaritean, dar nu era doar impresia lui, ca domnisoara il privea cu un interes aparte.
[align=center]Posted Image
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Ùna Finneran
Member Avatar
auror; Skinny Malinky Longlegs; 50% veela
Ministerul Magiei
Sa te ia dracu! Se stramba fara sa vrea, abtinandu-se de aceasta data cu succes. Buzele ei subtiri si stranse nu scosesera un sunet, insa cautatura il scana din cap pana-n picioare. Nici macar aparatele alea ciudate din aeroporturile Incuiatilor nu aveau capacitatea de a intra prin corpurile oamenilor fibra cu fibra, tesut si umoare, pana in cea mai mica celula a creierului. Nu putea sa spuna cu mana pe inima la ce se gandea frumosul mascul din fata ei, dar stia deja cam tot ceea ce era necesar despre identitatea lui. Era un profesor intr-ale artei - ce putea fi mai previzibil de atat? - care printr-o aliniere meschina a planetelor sustrase informatii dintr-o investigatie anterioara, iar criminalul scapase.
Toata lumea stia asta, dar nimeni nu facea nimic concret. A pasa vina de la unii la altii era activitatea preferata a celor de la Minister - locul in care mintile de forma unui balon de aer tronau la inaltime, iar creierele cu straturi superioare de material cenusiu se ascundeau - in borcane, bineinteles. In borcanele cu formol sau in cele pline de frustrari, temeri irationale si apucaturi nevrotice. Cu alte cuvinte, daca erai suficient de destept, fie erai mort deja, fie nu te asculta nimeni, din varii motive.

Se ascunsese dupa coloana in speranta ca o va lasa in pace - poate in cel mai rau caz observand-o si intrebandu-se de ce se holbeaza la el, fara interesul de a lega o conversatie. Nu-i pasa ca era constient de prezenta ei - putea fi in egala masura o zebra sau alta fiinta bipeda care din intamplare il scruta cu interes. Mesajul era acelasi: poti sa ma ignori!
Pufni cu superioritate cand ii auzi replica si hotari sa-i faca pe plac, in loc sa se intoarca pe calcaie si sa se care. Ne-ai face tuturor un bine daca ti-ai vedea strict de treaba dumitale, Sir Reagan. Schita un zambet, dupa care il lua de brat fara niciun fel de avertisment, facandu-i vant gagicii care inca mai privea peste umarul lui cu vaga tristete. Ce cauta acolo? Intotdeauna isi imaginase expertii in arta stand pe scaune si scobindu-se in dinti, in mijlocul unei sali pline de tablouri, emitand opinii de forma "aceasta nuanta de verde miroase a praz" sau "valurile marii se sparg in dosul unei stanci, asa cum se poate observa..." . Plini de emfaza, cu parul pomadat si cu mutrisoare nobile!
Cu ce ocazie iti datorez aceasta coincidenta? Nu se intalneau prea des. De fapt, daca se gandea mai bine, in realitate nu-si vorbisera niciodata, dar uneori i se intampla sa omita detaliul ca acea curiozitate viscerala mergea in sens unidirectional. Ea ii cunostea pe toti, dar nimeni nu o cunostea pe ea!
FAILING MEANS YER PLAYIN!
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
+Edvard Anders Reagan
Member Avatar
vampir;
Admin
  • Privirea aia ar putea trece si prin fier. Sigur nu vroia sa fie deloc batator la ochi, din pacate era destul de ager sa observe cand cineva il analiza, si nu avea rusinea sa se intoarca in alta parte atunci cand era prins cu mata-n sac. Dar chipul ei ii era destul de familiar. Cum putea sa uite un asa chip frumos, mai ales cand isi bagase codita acolo unde nu trebuia. Sigur nici ea nu-l uitase, nu ca si-ar fi dorit intentionat sa-i distruga o investigatie, dar nu se putea abtine sa nu provoace probleme, acolo unde lipseau cu desavarsire. El era un cetatean model, care vroia sa ajute pe toata lumea, chiar si pe zgripturoaice.

    <<Ne-ai face tuturor un bine daca ti-ai vedea strict de treaba dumitale, Sir Reagan>>

    Vechea morala! Se lasa condus de ea, intr-un mediu mai intim pentru ei doi, sa vorbeasca ca niste prieteni buni ce erau, si care nu s-au vazut de mult. Era sigur ca i se facuse dor de el, si acum nu mai putea sa-si retina entuziasmul ca daduse asa peste o figura atat de placuta.
    "Soarta face sa-mi vad de treaba, sunt la locul potrivit, la momentul potrivit, cea ce nu se poate spune si despre tine. Sau ma urmaresti cumva?" era hazliu cum tot el era baiatul rau. Facuse si el un bine, unei biete angajate, care risca sa-si piarda locul de munca, si era catalogat ca un gest nepotrivit? Nu, un gentlemen precum el nu putea sa intoarca privirea cand vedea o domnisoara la ananghie.
    "Stiu ca ai nevoie de companie la un pahar de ceva tare, dar asta poate fi numita rapire." glumi pe seama ei. Nu avea alta treaba mai buna, decat sa-l ia pe Edvard pe sus, intr-un loc retras?

    <<Cu ce ocazie iti datorez aceasta coincidenta? >>

    Isi intoarse privirea sa vada daca cineva ii urmarea, ca apoi sa o priveasca pe femeie in ochi. Cu un zambet impenetrabil pe chip ii raspunse cat se poate de sincer.
    "Daca ti-as zice ca de data asta chiar ajut pe cineva, din tot sufletul meu, m-ai crede?" nu era nevoie sa intrebe. Deja cam stia raspunsul, dar asa de dragul de a face conversatie. Intrebarea era...ce cauta ea acolo?
    "Sa nu-mi zici ca esti aici pentru o alta investigatie?!" asa se datora si motivul comportamentului ei, si faptul ca ii spuse sa-si vada de treaba lui. Credea ca se afla acolo, fix ca sa-si bage nasul din nou, in treaba ei.
    "Stii, daca vrei, iti pot da si tie o mana de ajutor. Astazi ma simt foarte darnic." si chiar era. "Fara sa-mi ramai datoare, poti sa zici ca asa suntem chit." da, nu uitase de prima ei investigatie, si motivul pentru care...nu prea ii iesise asa cum se asteptase, dar de data asta se oferea din adancul sufletului sau, sa ajute.
[align=center]Posted Image
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Ùna Finneran
Member Avatar
auror; Skinny Malinky Longlegs; 50% veela
Ministerul Magiei
Clipi apasat, simtind cum ii zvacneste o tampla. Nu se sfia sa-si arate taisul ca de gheata al privirii si nu-si disimula in niciun fel mimica. Ca si cum avea sa-i scape dintr-o clipa in alta un marait prelung printre dinti, isi tinea buzele intredeschise, respirand egal. Dispozitia ei nu era nici pe departe in tandem cu a lui iar in clipa de fata se simtea ca si cand un copilas pervers i-ar fi aruncat zeci de cuburi si mici piramide din lemn inaintea picioarelor.
La locul potrivit. In momentul potrivit. Merlin, cat i-ar fi placut sa-i lipeasca o placinta pe fata aia superba, cu trasaturi perfecte... Iar buzele alea, din care iti venea sa musti, aveau un fel al naibii de a strica o conversatie. Cata risipa! Sa oferi un corp atat de frumos, unei persoane care nu-si mai incape in piele. Lumea in care traiau era de-a dreptul ironica.
Nu cred ca te lasi intimidat de o fata. Rapire? Cam excentric pentru gusturile ei, dar daca ar fi fost necesar vreodata, i-ar fi varat mutrisoara aia draguta intr-o debara. Sau si mai bine, intr-o celula. Cum ar fi decurs oare un interogatoriu cu el?.... Isi drese sirul gandurilor, incruntandu-se.
Nu te-as crede. Daca o damoazela s-ar ineca in fata ta, i-ai admira sanii. Si nu cu un impuls animalic de om primitiv, ci cu o nemaipomenita aplecare artistica. Se stramba fara sa vrea, privind peste umarul lui la trei pelerine de Aurori care se deplasau in pas usor, ca de promenada, vorbind cu o asistenta. Asta era un semn ca pierdea timp pretios.

Laureas Hardy n-a fost muscat de un catel cand l-au gasit pe straduta aia infundata. Mai are de trait 14 minute si jumatate, timp in care viata i se scurge, avand o talamba de asistenta la capatai, precum aia de vorbeste cu Aurorii in coltul ala. Arata cu mana intr-o parte ca si cum i-ar fi indicat un soi de planta de apartament pusa prost, in curent. Florile pot suferi foarte tare de la un aranjament stupid! Noroc ca unele soiuri zbiara la proprietari, repetand la infinit o lista de instructiuni.
I-au administrat o pomada cu sange de dragon, ca sa nu-si mai tina nici pleoapele deschise, iar acum nu poate relata ce a vazut cu adevarat. Si nu ma refer la dihorul imputit care l-a blestemat in asa hal incat sa para hacuit de un animal salbatic, ci obiectul sau persoana pe care acesta o apara. Hardy era un comerciant la negru cu obiecte foarte rare, pe care le procura exclusiv din furat. Se strecura ca un sarpe si detesta confruntarile directe, nu era violent si se ferea de compania altori oameni. Il scruta cu mandrie si o vaga superioritate, simtind cum i se zbat tamplele din nou.
Iar eu imi pierd timpul cu tine... Isi lasa capul pe o parte, frecandu-se usor la nas, deoarece simti o caldura stranie venindu-i din sinusuri. Analizandu-si degetele cu veridica uimire, intelese ca-i curgea sange din nas. Se cauta rapid prin buzunare, dupa o batista.
FAILING MEANS YER PLAYIN!
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
+Edvard Anders Reagan
Member Avatar
vampir;
Admin
  • <<Nu te-as crede. Daca o damoazela s-ar ineca in fata ta, i-ai admira sanii. Si nu cu un impuls animalic de om primitiv, ci cu o nemaipomenita aplecare artistica>>

    Tipa era ciudatica, mereu isi spuse asta, folosea cuvinte care uneori il incurcau, dar acum nu se putu abtine sa nu rada de unul singur. O damoazela? Cand spuse de aplecare se gandi la cu totul si cu totul altceva. Daca ar trebui sa admire niste sanii, sigur nu i s-ar apleca nimic, poate doar privirea.
    Ar face ceva mai mult decat sa admine, iar de asta o putea asigura si pe ea. Nu ar fi lasa-o sa se inece, ci ar fi sarit in ajutor, poate facandu-i respiratie gura la gura, asa cum se facea in lumea incuiata.
    Se pare ca ea, era constienta ca el preda Arta in Hogwarts, asta fiind unul din ultimele sale griji pe care le putea avea pe cap.
    Urmatoarele replici, mult prea lungi pentru el ca sa le proceseze, il lasau rece. Nu avea el nici o treaba cu un anume Hardy? Si nici cu motivul pentru care el se afla acolo, pe patul de moarte, sigur era pe maini bune, doar se aflau la Sfantu Mungo, domeniul lui de specialitate se incheia odata ce intrase pe usile alea mari.
    "Saracul, condoleante!" spuse de pe acum, cu toate ca acel individ, sau o fii individa nu murise inca, doar mai avea paisprezece minute de trait din viata asta amarata. Nicioadata nu intelese numele astea complicate, care uneori te bagau asa de tare in ceata ca nici nu-ti dadea seama ce sex era.

    <<Iar eu imi pierd timpul cu tine...>>

    "Dar nu trebuie! Daca ai treaba fugi de aici." o lua frumos de umeri si o impinse inainte, nici el nu stia unde inainte, sau unde avea de mers, dar sigur nu vroia sa fie prins la mijloc de aceasta data.
    "De data asta sunt curat ca lacrima, motivul pentru care ma aflu aici e doar domnisoara aia frumoasa, dupa care mi s-au aplecat simturile mele artistice". Simtea nevoia sa explice, ca sa nu fie tras la raspundere fara nici un motiv anume, doar nu gresise cu nimic. Asa se intampla mereu, cand era vinovat scapa basma curata, cand chiar nu avea nici o legatura, se nimerea sa fie acuzat de cine stie ce basme.
    "Poftim, ia o batista." nu se arata ingrijiorat, chiar nu avea sentimente de acest gen, pentru nimeni, dar nu-i placea sa vada sangele risipindu-se pe acolo.
    Isi folosi bagheta ca batista sa apara frumos intre degetele delicate ale femei. Nu, nu era nevoie de vreun multumesc ascuns, se multumea sa fie lasat in pace, iar domnisoara sa plece pe urmele vinovatului, cel corect,s i sa nu-si piarda vremea cu el.
[align=center]Posted Image
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Fully Featured & Customizable Free Forums
« Previous Topic · Parterul · Next Topic »
Add Reply