Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
  • Pages:
  • 1
.izvorul din care tainic curge noaptea.; ::closed::
Topic Started: Feb 10 2014, 04:49 PM (704 Views)
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
In holul pustiu se auzea doar ticaitul ceasului de perete. Uitat de timp aduna praful de ani de zile acoperind sticla bulbucata care ascundea cifrele romane si acele din aur masiv. Elfii nu se mai oboseau sa il stearga pentru ca era prea sus si oricum nu il folosea nimeni pentru a citi ora. Cu toate astea si desi nu mai fusese tras de cand fusese cumparat, acele lui continuau sa se miste iar clopotul lui cristalin anunta fidel ora exacta, in timp ce greutatile care controlau mecanismul se miscau lenese in sus si in jos.

Lumina albastruie a serii tarzii arunca umbre lungi peste podinele holului. scart,scart,scart,scart Patru pasi in in fata. scart,scart,scart,scart Acelasi numar de pasi inapoi. Alec, imbracat intr-un costum modest, bleu-marin, cu parul aranjat prea atent si fata proaspat rasa, statea in mijlocul incaperii inguste privindu-l. Urmarea cu atentie acel ac minutar care se indeparta incet si sigur de cifra cu inscriptia XII. Era in intarziere. Si totusi nu se putea misca din loc. Incerca sa adune avant, facandu-si curaj, dar de fiecare data se intorcea inapoi. Iar acum, in gand, contempla ce scuza ar fi putut sa gaseasca pentru a-i fi iertata absenta. Inutil. Nimeni nu murise si orice altceva ar fi fost prea neconvingator. Oricum, nu avea cum sa o informeze asa de repede de absenta lui si nu vroia sa o lase cu ochii in soare, mai ales luand in considerare noua lor situatie.

La naiba incerca sa isi alunge tremurul din brat si lua paltonul pe el, incheiandu-l bine si asezandu-si gluga pe cap. In mijlocul Londrei ii era mai usor sa se ascunda in multime purtandu-l decat cu o pelerina. Apoi se intoarse catre usa. Il batu gandul ca ar fi putut sa 'dispara', dar nu ar fi avut acelasi efect. Era ca un drogat care in schimb incerca sa isi depaseasca in fiecare zi boala supunandu-se la o tortura personala. Inspira adanc si isi facu avant, iar cand deschise aproape ca sari peste cele cateva scari din fata usii. Se impiedica putin dar uitandu-se in stanga si in dreapta, nu il baga nimeni in seama, asa ca se pierdu prin multime.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Clopotul usii rasuna scurt cand intra, dar nimeni nu se intoarse sa ii arunce vreo privire. Nu fusese vreodata aici si fu surprins de locul de intalnire ales. Carciuma chiar nu era mai prejos de toate zvonurile care circulau de ea. Lasandu-si gluga sa cada se uita in jur, incercand sa identifice macar o persoana care sa nu para in stare sa il ucida in orice moment. Se adunasera aici o sumedenie de suflete, pentru ca de oameni nu putea fi vorba. Lumina slaba te lasa doar sa ghicesti ce secrete meschine se ascundeau in spatele ochilor lor.
O recunoscu dupa par. O suvita rebela ii se prinse de haine si ii trada identitatea. Cu toate ca nu vorbisera vreodata, o vazuse des la intalnirile cu ordinul, firea ei inflacarata fiind greu de ignorat. In acest fel era opusul lui. Se duse la masa si se aseza in scaunul dinaintea ei, zambindu-i timid.
"Imi pare rau de intarziere am fost... retinut." Cu toate ca spunea adevarul se fastaci putin. Nimeni nu stia de agorafobia lui, nimen in afara de Dumbledore si ar fi preferat sa ramana asa. Cu toate astea, se simtea ca un mincinos pentru faptul ca ii ascundea o parte asa mare a vietii lui. Isi scoase manusile negre de pe maini, si ii intinse bratul in timp ce creierul sau se chinuia sa gaseasca o fraza potrivita pentru ocazie.
"Imi pare bine sa te cunosc si sper sa lucram cu succes impreuna."
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • Nu-i placeau schimbarile atunci cand lucrurile mersesera atat de bine pana in acel moment. Nu intelegea de ce trebuia sa aiba un partener nou fie si numai pentru o singura misiune, dar nu era tocmai locul ei sa protesteze sau sa ceara explicatii, asa ca, pentru prima data, tanara accepta totul in tacere. Stia ca, si daca s-ar fi agitat, nu ar fi obtinut oricum nimic.
    Ultimul lucru pe care si-l dorea era sa iasa din casa in acea seara, cand inauntru era atat de cald si de liniste, iar in fata sa avea o sticla inca nedesfacuta de vin, pe care abia-asteptase toata ziua sa o inceapa. Dar cum ea venise cu ideea intalnirii, banuia ca nu ar fi fost tocmai frumos din partea ei sa contramandeze totul in ultimul moment, cu toate ca ideea era una mai mult decat atragatoare, si aproape ca o puse in practica. Asa ca ofta exasperata, bombani o injuratura in coltul gurii, isi ocoli cu grija broscuta, ce reusise cumva sa ajunga pe canapea, langa ea, si se schimba in niste haine mai potrivite pentru iesitul afara.
    Locul de intalnire, pe care ea il alesese, era doar rareori frecventat de membrii Ordinului, si venise fara indoiala ca o surpriza pentru barbat. Dorcas insa mai pasise inauntrul sau de multe ori, mai intai ca eleva in cautarea unor "senzatii tari", apoi ca un adult in toata firea.
    Majoritatea meselor erau ocupate - localul se aglomera mereu atunci cand se lasa intunericul -, dar reusi sa gaseasca una mai retrasa, intr-un colt, de unde sa poata privi restul clientilor. De indata ce se aseza, ii facu semn unui chelner.
    "Un whiskey-foc."
    "Act de identitate?"
    Ochii lui Dorcas se ingustara periculos.
    "Vorbesti serios? Arat eu ca si cand as fi minora? Adu-mi bautura pana nu te transform intr-o crustacee."
    Din fericire, amenintarea paru sa-i fie luata in serios, sau cel putin barbatul decise ca nu merita sa iste un scandal dintr-un motiv atat de trivial ca varsta. Cateva minute mai tarziu, Dorcas avea in fata un pahar plin ochi cu whiskey-foc, iar starea sa de spirit se imbunatatise considerabil pana cand cineva se aseza la masa ei.

    "Imi pare rau de intarziere am fost... retinut."

    Il recunoscu imediat pe barbat si-si aminti ca-l vazuse mai mereu la intrunirile Ordinului, cu toate ca nu stia cum il chema si nici nu-si amintea sa fi intrat vreodata in vorba cu el. Nu-i placea sa socializeze cu asa-zisii ei colegi: majoritatea oricum sfarseau morti, deci n-avea niciun sens sa le acorde prea multa atentie.
    Cu toate acestea, nu se putu abtine sa nu zambeasca usor, amuzata atunci cand auzi fastaceala din vocea individului. Care problema? Arata ea atat de infricosatoare incat sa determine un barbat mai in varsta decat ea sa-si gaseasca greu cuvintele?
    "Nu-i nimic," ii spuse, si era sincera. Dorcas oricum era rareori punctuala, asa ca nu putea sa le reproseze celorlalti ca nu ajungeau la timp. "Vrei o bautura?"
    Putin alcool destindea mereu atmosfera, stia din experienta asta. La drept vorbind, nu stia de ce voise sa-l intalneasca pe barbat: probabil ca sa vada daca acesta era in stare sa-i protejeze spatele intr-o misiune, sau daca avea sa fie nevoita sa faca ea toata treaba. Isi sprijini coatele de masa cu barbia in palme, studiindu-l cu atentie, fara niciun fel de jena. Accepta cu o fluturare nepasatoare din mana cuvintele lui politicoase, despre cum era incatat sa o cunoasca si spera ca aveau sa colaboreze bine impreuna.
    "Da, da, sunt sigura ca asa o sa se intample," zise ea nerabdatoare. "Spune-mi, ai omorat vreodata pe cineva?"
    Dorcas nu-si pierdea niciodata timpul cu politeturi, si nici nu avea menajamente in a pune intrebari stranii si inconfortabile.
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
Se uita in jur, atunci cand il intreba ce vrea sa bea. Nu exista meniu sau oferte scrise cu creta pe tablite aranjate frumos de peretii localului, habar n-avea ce se servea intr-un local normal, cu atat mai putin intr-unul cu asa o reputatie.
"Am sa iau ce a comandat domnisoara.", spuse grabit intr-un moment in care chelnarul era aproape de masa.
"Spune-mi, ai omorat vreodata pe cineva?" Privi in jos cautand ceva inexistent pe masa goala din fata lui iar in momentul acela isi dori ca paharul sau sa apara magic in fata lui pentru a avea ceva cu care sa isi ocupe mainile. Avea sa fie o seara lunga...
"Nu am avut niciodata un motiv destul de bun. Tu?" I-o intoarse cu aceeasi moneda si chiar parea curios de raspuns, sperand ca ii va fi mai usor sa descopere despre ce e vorba.
O vazuse des pe Dorcas la intalnirile Ordinului, dar niciodata din apropiere si in orice caz nu vorbisera. Acum, ca apuca sa o analizeze ii parea asa tanara si fragila incat isi inchipuia ca avea sa ii franga toate oasele daca avea sa o imbratiseze prea tare.
"Cati ani ai?" intreba inocent din pura fascinatie. "Si ce, Dumnezeule, faci in ordin?" adauga imediat, iar inainte sa rosteasca ultimul cuvant se uita imprejur. Fiecare persoana parea sa fie ocupata cu propriile conversatii a caror legalitate era cel putin indoielnica.
Imediat dupa aceea ii aparu un pahar in fata. Il privi suspect o vreme si apoi sorbi din el putin, punandu-l jos imediat. Avea senzatia ca bause otrava, lichidul prelingandu-se pe in jos pe esofag ca o lava. Isi drese glasul si tinand paharul inca in mana, isi propuse sa lase balta bautura pentru restul serii.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • "Nu am avut niciodata un motiv destul de bun. Tu?"

    Isi tuguie buzele de dezamagire atunci cand auzi raspunsul negativ, dar altfel nu exprima niciun sentiment legat de marturisirea barbatului. Candva de-a lungul ultimelor luni, cei care inca nu luasera o viata incepusera sa i se para slabi, izolati parca de realitate, aflati undeva la sfera dintre viata adevarata si o lume de vis. Daca persoana respectiva mai si facea parte din Ordin, atunci nu gasea nicio explicatie rationala pentru asa ceva, oricat de mult ar fi cautat-o.
    "Desigur."
    Raspunsul veni natural, nepasator, aproape neatent, de parca o asemenea marturisire socanta nu merita nici macar intreaga sa concentrare. Se juca pret de cateva momente cu paharul pe care-l avea in fata, urmarind cum, de fiecare data cand il misca, bautura lasa dare fine pe sticla, amenintand sa dea pe afara. Ramase astfel aproape un minut, fara sa-i acorde vreo atentie lui Alec, dandu-i ocazia sa inteleaga ceea ce-i spusese - sa inteleaga faptul ca avea de-a face cu o criminala. Si nu doar atat, dar avea pretentia ca si el sa devina la fel.
    "Ceea ce trebuia sa te intreb, de fapt, este daca ai fi dispus sa omori ca sa-mi aperi spatele."
    Nu cerea nici mai mult, nici mai putin de la un partener al sau decat atat. Sa-si faca treaba lui si sa stie ca putea conta pe el in timpul unei lupte cu Devoratorii, daca se ajungea acolo. Nu ar fi deranjat-o, insa, nici sa primeasca un raspuns negativ: singurul lucru care conta era ca Alec sa fie sincer. Atata timp cat cunostea situatia cu exactitate, putea sa se descurce in orice imprejurari posibile.
    Il privi ganditoare pe barbat si-si duse paharul la buze, sorbind din whiskey-foc.

    "Cati ani ai? Si ce, Dumnezeule, faci in ordin?"

    Intrebarile lui o luara prin surprindere intr-o masura atat de mare incat reusi sa se inece cu bautura si aproape ca varsa whiskey-focul peste masa si peste hainele ei. Isi reveni in ultimul moment si aseza cu fermitate paharul pe masa, ca sa nu riste sa provoace un accident - sau sa-i verse barbatului bautura in fata, intr-un mod complet neaccidental.
    Dispretuia persoanele care o desconsiderau doar pentru ca era tanara, sau doar pentru ca parea fragila. Mai ales avand in vedere ca aceste aparente erau doar atat - aparente. Poate ca Dorcas arata delicata si firava, dar putea sa loveasca un balon ghiulea mai bine si cu mai multa putere decat nouazeci si noua la suta din vrajitorii din Anglia. Nu degeaba fusese considerata de atatea ori cea mai violenta jucatoare de pe terenul de Vajhat.
    "Optsprezece," raspunse ea usor intepata, rezistand cu greu tentatiei de a nu-si mari varsta cu un an. Dar era, la urma urmelor, majora atat din punctul de vedere al vrajitorilor, incat si al Incuiatilor. Sa se ia de varsta ei era o ipocrizie, atunci cand Ordinul incepuse sa recruteze elevi. Macar ea terminase scoala.
    "Ce cauti tu in Ordin?" ii raspunse la intrebare cu o alta intrebare. Ea era tanara. El nu omorase niciodata pe nimeni. Care dintre ei parea mai nepotrivit in acel moment sa faca parte din Ordin?
    Nu-si putu stapani un suras sarcastic atunci cand vazu reactia lui Alec dupa doar o gura de whiskey-foc, si-si arcui spranceana.
    "Prea batran pentru a face fata alcoolului?"
    Poate ca suna ca o replica imatura, puerila si usor ofticata, dar lui Dorcas nu-i pasa.
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
"Desigur." Lejeritatea cu care ii arunca replica il surprinse. Incepu sa se intrebe in ce belea ajunsese, de statea la masa cu cineva, pentru care moartea era un lucru la fel de natural ca si ceaiul de dimineata. O urmari cu atentie, cautand o urma de remuscare, de regret, dar privirea ei era in alta parte, si acolo isi gasi si raspunsul. Nu il privi in ochi, ci se juca atenta cu bautura din mana ei. Poate ca totusi nu era asa de pierduta in cruzimea realitatii pe cat isi inchipuia ca este, sau pe cat vroia sa para.
"Ceea ce trebuia sa te intreb, de fapt, este daca ai fi dispus sa omori ca sa-mi aperi spatele."
Instinctiv, gandurile ii fugira intr-o singura directie, acea zi ploioasa in care statea postat intre sicriele parintilor lui, asteptand ca totul sa se termine. Fusese prima si ultima oara cand se confruntase cu moartea. Gandul ca el ar putea fi de partea cealalta a destinului cuiva, cel care provoaca durerea si absenta profunda pe care a simtit-o el atunci...
"Cred ca vrei un raspuns sincer si adevarul e ca nu stiu. Nu stiu daca sunt capabil de asa ceva."
"Ce cauti tu in Ordin?" Intr-adevar pentru o persoana care nu le auzise conversatia, Alec, cu cei cativa ani in plus ar trebui sa para a avea mai multa experienta. Dar in realitate parea ca un peste pe uscat iar conversatia asta nu parea sa il ajute deloc. Se foii putin in scaun incercand sa gaseasca cuvintele potrivite, stiind prea bine ca oricum l-ar fi spus, adevarul nu era nicidecum roz.
"Am fost izolat de realitate majoritatea vietii mele si de curand am luat decizia sa ma arunc in apa adanca fara colac de salvare. Go big or go home." Trebuia sa recunoasca, in momentul asta, decizia lui parea mai prosteasca decat oricand. Confruntat cu personalitatea puternica a fetei si experienta ei deja acumulata se vedea ca un copil de trei ani care vrea sa invete sa zboare cu matura de vajhat profesionista, fara macar sa poata sa se tina pe picioare.
Zambi stingherit la remarca ei despre varsta si alcool, pentru ca era prima si ultima oara cand il incerca. Nu ii intelegea atractia, gustul fiind oribil. Nu spuse nimic, fiind absolut convins, dupa reactia de mai-nainte, ca tacerea era de aur. Ramase, deci, cateva minute bune in tacere absoluta jucandu-se inca cu paharul. Uitandu-se pierdut in jur remarca cum la masa din spatele ei doi barbati, fumand din pipe, pareau la fel de tacuti ca si ei doi. Prinse cu coada ochiului cum unul din ei isi ridica privirea analizandu-l, iar ceva in statura lui i se parea cunoscut.
Inchise ochii concentrandu-se sa alunge tot zgomotul din jur. Dura doar cateva secunde pupilele sale miscandu-se dintr-o parte in alta ca si cand citea in gand un text scris pe un pergament infinit, dar cand ii deschise panica ii era intiparita in privire.
Se apleca in fata, apropiindu-se de Dorcas incercand sa ii spuna ceva fara a putea gasi cuvintele. Stia ca in spatele ei cei doi devoratori ascultau fiecare frantura din conversatie.
"Stii, candva o sa trebuiasca sa iti arat colectia mea de inventii, poate ai timp sa treci pe la mine, s-ar bucura asa de mult bunica sa te cunoasca. Stai sa-ti dau adresa." Se grabi cautandu-se prin buzunare putin prea entuziasmat, incercand sa evite orice intrebare a ei, iar cand intr-un final gasi carnetul si o pana de scris, zgarie cele cateva cuvinte si rupand hartia i-o intinse.
2 devoratori la masa din spate, ma stiu de la intalnirea cu Flamel
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • "Cred ca vrei un raspuns sincer si adevarul e ca nu stiu. Nu stiu daca sunt capabil de asa ceva."

    Ar fi fost fals din partea ei sa se arate multumita de raspuns, dar nu paru nici dezamagita. Pur si simplu accepta sinceritatea sa cu o inclinare din cap, fara sa comenteze in legatura cu subiectul respectiv. Nu avea de ce sa o faca, pentru ca stia ca, indiferent de ce ar fi spus, barbatul si-ar fi pastrat aceeasi opinie. Nu ai cum sa determini un strain complet sa inceapa sa omoare oameni peste noapte, oricat de mult te-ai stradui.
    "In regula," veni raspunsul ei neutru, in timp ce se cauta in buzunarul gecii dupa o tigara. O aprinse cu bricheta pe care o purta mereu asupra sa, dandu-si seama abia apoi ca nu-l intrebase pe Alec daca-l deranja sa fumeze langa el. Dar, din moment ce nu-i putuse promite ca avea sa o protejeze in timpul in care lucrau impreuna, atunci macar fumul de tigara il putea indura in tacere. "Cat despre mine, vreau sa stii ca o sa-ti apar spatele. Indiferent de metode."
    Ceea ce voia de fapt sa spuna era ca pe ea nu o deranja sa-si manjeasca mainile cu sange, si ca avea sa o faca daca situatia o cerea. Considera ca era mai bine ca partenerul sau sa stie ca putea conta macar partial pe ea, desi propria siguranta era intotdeauna o prioritate.
    Asculta nu foarte atenta explicatia lui despre motivul pentru care se inscrisese in Ordin, mai concentrata pe tigara pe care o tinea intre degete sau pe paharul de whiskey-foc. Adevarul era ca nu o interesa foarte tare de ce alegeau oamenii sa lupte in Ordin. Unii aveau motive emotionante, intemeiate; altii, mai putin. Era treaba fiecaruia de ce voia sa sfarseasca, mai devreme sau mai tarziu, sfartecat de Devoratori.

    "Stii, candva o sa trebuiasca sa iti arat colectia mea de inventii, poate ai timp sa treci pe la mine, s-ar bucura asa de mult bunica sa te cunoasca. Stai sa-ti dau adresa."

    Chiar daca nu fusese prea atenta la el, auzi ultima parte, iar sprancenele i se ridicara imediat in semn de uimire. Voia ca Dorcas sa ii cunoasca bunica? Se intreba daca nu cumva se logodisera fara ca ea sa stie, in timp ce barbatul se cauta grabit dupa o bucatica de pergament pe care sa-si noteze adresa. Ironiile ii murira, insa, de indata pe buze atunci cand vazu cele cateva cuvinte scrijelite in graba, iar ochii i se ingustara usor. Altfel, chipul ii ramase perfect lipsit de expresie.
    Isi ridica discret privirea de pe bucata de pergament, studiindu-i scurt pe cei doi barbati aflati la masa din spatele lor, care stateau aplecati asupra ei, de parca ar fi discutat ceva. Nu se lasa, cu toate acestea, pacalita de aparente: amandoi erau perfect nemiscati, probabil concentrandu-se sa prinda fiecare cuvant pe care ei il rosteau.
    Isi analiza rapid optiunile. Nu avea un unghi bun pentru a-i blestema chiar in acel moment si, oricum, nu voia sa porneasca o lupta chiar intr-un bar plin de oameni. Dorcas mai avea foarte putine principii, dar unul dintre ele era sa nu raneasca nevinovati, daca se putea evita acest lucru. Nu, o lupta acolo era exclus. Ar fi putut ca atat ea, cat si Alec sa o stearga imediat, desigur, dar nici prin cap nu-i trecea sa fuga in fata unor Devoratori.

    O idee stupida, nebuneasca si destul de periculoasa ii veni subit in minte, iar un zambet larg i se intinse pe chip.
    "Bineinteles ca o sa vin," ciripi ea vesela, apoi se ridica de la masa. "Daca nu-ti place whiskey-focul, ma duc sa-ti iau altceva."
    Inainte ca Alec sa apuce sa raspunda, ii inhata paharul din fata si se departa. Masa la care stateau cei doi Devoratori era chiar in drumul catre bar, asa ca nu arata deloc suspicios trecand chiar pe langa ea. Dorcas trimise o grabita multumire in gand pentru ca fusese destul de inspirata incat sa poarte tocuri in acea seara, pentru ca altfel cazatura sa ar fi parut mult mai putin convingatoare.
    Reusi cumva sa se impiedice in propriile picioare si ajunse pe jos, iar paharul pe care-l tinuse in mana sfarsi, extrem de convenabil, chiar in poala unuia dintre Devoratori. Acesta se ridica imediat de pe scaunul pe care statuse, iar Dorcas isi dadu seama ca doar ratiunea il impiedica sa nu scoata chiar in acel moment bagheta. Din fericire, barbatul nu stia ca ea aflase cine era: nu o vedea decat ca pe o tanara prostuta, care facea parte din Ordin, si care voia sa-si ia o bautura. Atata tot ca se impiedicase - nu putea sa fie usor sa mergi cu tocuri atat de mari - si reusise sa verse bautura peste el. Perfect inofensiv, iar Dorcas isi intra imediat in rol.
    "Merline, sunt atat de neindemanatica," bolborosi ea jenata. Isi impuse cu greu sa nu tresara atunci cand barbatul o apuca de brat, infingandu-si degetele in pielea ei atat de tare incat ai fi zis ca voia sa i-o strapunga. Dar nu facu decat sa o traga in sus, in picioare. "Da-mi voie sa te ajut sa te cureti..."
    "Nu-i nevoie," o asigura acesta morocanos. Dorcas profita de pozitia in care se aflau: barbatul statea in fata ei, blocand vederea celuilalt Devorator, si nimeni altcineva nu parea sa le acorde nicio atentie. Isi duse discret mana la buzunarul gecii, unde avea bagheta, si o indrepta catre barbatul de langa ea, fara sa o scoata de tot la vedere.
    Confundo!
    Isi dadu seama de indata ce vraja il lovi, pentru ca ochii lui devenira sticlosi, privind in jur fara sa para a se concentra pe nimic. Nu pierdu timpul.
    "Imi pare rau din nou," spuse, si se departa in graba, indreptandu-se spre bar, unde lasa paharul gol. Nu avu de ales decat sa comande altceva, asa ca alese de data aceasta un gin, cu care se indrepta catre masa la care statea asezat Alec. Ii puse paharul in fata si se aseza pe scaun.
    "Sper ca asta o sa-ti placa mai mult,"
    Discret, lua bucatica de pergament si pana si scrijeli doar doua cuvinte: Plecam acum. Ii facu totusi cu ochiul lui Alec, dandu-i de inteles ca nu se referea la o plecare definitiva: daca Devoratorii voiau sa-i confrunte, atunci foarte bine, dar trebuiau sa iasa mai intai din bar. Si cat mai repede posibil, inainte ca celalalt barbat sa se prinda ca Dorcas aruncase o Confudus asupra unuia dintre ei.
    "Ei bine, mi-a facut placere sa te cunosc, si toate cele, dar acum trebuie sa plec. Ma cheama datoria."
    Se ridica de la masa cu un zambet larg, asteptand ca Alec sa se ofere, ca un gentleman adevarat, sa "o conduca pana afara". Si apoi putea incepe distractia.
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
Ii urmari cu atentie coreografia executata la perfectie si fu uimit de talentele ei actoricesti. Cateva scantei razlete il ajutara sa isi dea seama ce se intampla, dar detaliile nu ii erau foarte clare. Era atent sa nu se holbeze prea tare, pentru a nu atrage suspiciune. Dorcas il lua pre nepregatite cand se intoarse la masa. Alec era ca o caprioara pierduta, cu ochii mari, asteptand o explicatie, un impuls... nici el nu stia foarte bine ce.
"Ei bine, mi-a facut placere sa te cunosc, si toate cele, dar acum trebuie sa plec. Ma cheama datoria." Realiza ca ramasese singur la masa abia cand ea era la jumatate de drum inspre usa. Il cuprinse panica. Se desprinse de pe scaun si, luandu-si paltonul de pe spatar, il smuci asa de tare incat mobilierul se clatina clantanind pe loc. O ajunse din urma la timp pentru a-i tine usa de la intrare deschisa, zambind stingherit. Rasufla usurat cand iesi dupa ea, tragandu-si paltonul peste umeri. Se vedea deja acasa, in linistea si caldura apartamentului. Dar Dorcas nu parea sa vrea sa plece. In urma lor, un strigat puternic si pasii grei, grabiti, il obligara sa o imite pe fata si sa isi scoata bagheta, postandu-se intr-o parte a iesirii. Pulsul i se accelera instantaneu si uita sa respire.
Cu ochii atintiti pe usa, uita sa se intrebe ce naiba facea acolo, grabit fiind de necesitatea gasirii unei strategii. In capul sau, el avea sa il atace pe un devorator iar Dorcas pe celalalt si spera ca amandoi se gandeau la acelasi lucru. 14, 15, 16, 17 Ceva nu era in ordine. Trebuia ca cei doi sa fi iesit deja. Alec se concentra la zgomote, dar nu se auzea nimic suspect din interior. Confuz, se intoarse catre Dorcas.
Tocmai atunci usa barului exploda din tatani aruncata inainte. Mica fereastra montata inauntrul ei se sfarama in o mie de cioburi obligandu-l pe Alec sa se apere cu bratele. Praful nu se asezase inca, cand o sclipire argintie se indrepta spre el. Cauzatorul era matahala cu care se rafuise si la apartamentul lui Flamel, cel mai inalt dintre cei doi. Nu il lasa pe Alec sa respire aruncandu-i inca o vraja, si alta, si alta, obligandu-l pe inventator sa se impiedice inapoi, parandu-le pe rand. Una ii scapa prin scut, dar din fericire ii brazda doar bratul drept cu o taietura fina si adanca. Siroaie se prelingeau lent peste haina paltonului, imbiband-o cu lichidul gros si purpuriu. In halul asta nu avea sa o tina mult timp. Se opri si profita de neatentia devoratorului, care se amuza copios pe seama lui, pentru a-i arunca un Impedimenta. Dar muntele se clatina doar putin pe loc, foarte neimpresionat de talentele tanarului. Isi ridica bagheta in acelasi timp cu Alec, care zbiera un Expeliarmus. Cele doua vraji, una alba, cealalta neagra, se ciocnira in zbor, cauzandu-i pe ambii duelisti sa isi piarda bagheta.
Se afla fata in fata cu o persoana care il vroia mort, fara bagheta, fara posibilitatea de a se ascunde sau apara sau fugi. Fight or flight? Flight nu mai era o optiune asa ca... Nasul borcanat al devoratorului se turti si mai tare la impactul cu pumnul stang al lui Alec. O fractiune de secunda mai tarziu, sange cald incepu sa curga din nasul lui, in timp ce atacatorul se tinea schimonosit de durere de incheietura bratului. Oooo, da, sigur isi rupsese degetul mare. Matahala din fata sa, se tinea de nas, din care curgea in siroaie sange rosu, iar la ochii inchisi strans pareau sa se formeze niste lacrimi. Alec profita de ocazie si intorcanduse inapoi, pufaind, isi gasi bagheta printre pietrele cubice de pe podea. Cu parul ravasit si respiratia grea, se intoarse cu ea tinand-o strans in mana ranita catre locul duelului. Parea mai in elementul lui ca oricand, soptind Alarte Ascendare cand vazu ca devoratorul se apleaca dupa bagheta. O facu sa sara in aer, vreo 100 metrii buni si sa cada inapoi pe pamand, rupandu-se in doua. Apoi sopti din nou Impedimenta. De data aceasta, devoratorul fu aruncat inapoi cu violenta, prabusindu-se in cladirea de alaturi inconstient.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • Aproape ca iesise la han, si incepuse sa creada ca barbatul nu pricepuse aluzia ei, cand acesta o prinse din urma. Nu-l invrednici nici macar cu o privire pana cand nu se aflara amandoi afara, in bataia vantului rece de iarna, iar usa fu inchisa cu fermitate in urma lor. Abia atunci ii acorda atentie, iar zambetul larg care se intinse pe chipul ei spunea limpede ca era incantata de intreaga situatie, si nerabdatoare sa treaca la actiune. Rareori se intampla sa aiba ocazia sa se confrunte cu un Devorator in afara misiunilor primite in cadrul Ordinului, asa ca totul i se parea de doua ori mai palpitant.
    Isi dadu seama de ce avea barbatul in minte, si dadu din cap in semn ca pricepuse si ca urma sa faca si ea la fel. Se posta de cealalta parte a usii, cu umarul lipit de perete, cu bagheta scoasa, pregatita sa arunce un blestem de indata ce cineva iesea din bar. Dar nimic nu se intampla. Astepta cateva clipe, cu nerabdarea crescand din ce in ce mai mult, pana cand nu se mai putu abtine si ridica agasata din spranceana. Tocmai se pregatea sa arunce o privire pe geamul din usa hanului, cand aceasta exploda cu totul.

    Doar instinctul si reflexele rapide ii permisera sa se fereasca la timp, desi nu cu totul. Se intoarse imediat cu spatele si-si apara capul cu mainile, astfel incat majoritatea cioburilor trecura pe langa ea fara sa o atinga in niciun fel. O durere scurta, dar intensa ii spuse totusi ca unul dintre ele isi gasise locul in coapsa ei stanga.
    Se rasuci pe calcaie pentru a-si infrunta adversarul, constatand ca era chiar barbatul pe care aruncase vraja Confundus. Se vedea ca era inca afectat de aceasta, pentru ca o privea cu ochi tulburi, ca si cand nu era tocmai sigur de ceea ce se intampla in jurul lui. Dar o asemenea persoana este periculoasa, mai ales atunci cand faci greseala de a o subestima. Dupa ce un jet verde, letal, trecu la cativa centimetri de capul ei, Dorcas decise sa nu mai faca o asemenea eroare.
    Ca de fiecare data cand se lupta cu cineva, simti cum se aduna furia inauntrul ei. Si furia era buna, oh, da - o facea mai puternica, mai neinduplecata, mai cruda chiar. Si avea destule motive pentru a fi nervoasa: in primul rand, cei doi Devoratori complicasera o situatie atat de simpla, care ar fi trebuit sa decurga fara probleme, si aruncasera in aer usa si jumatate din perete. Ar fi trebuit sa fie mai discreti, nu sa anunte toata strada ca ei erau acolo. In al doilea rand, ciobul acela blestemat, care era inca in piciorul ei, o enerva la culme din simplul fapt ca il lasase sa o atinga. In al treilea rand, nenorocitul de Devorator tocmai incercase sa o omoare. Iar asta nu este un lucru pe care-l treci usor cu vederea.

    Se feri de un alt blestem din partea lui, sesizand cum barbatul incepea sa devina din ce in ce mai constient de ce se intampla cu fiecare moment care trecea. Insemna ca trebuia sa se grabeasca.
    La inceput incerca ceva atat de simplu ca Incarcerous pentru a-l imobiliza, dar individul reusi sa se apere de vraja sa cu un scut magic. Asa ca a doua oara nu mai fu la fel de induratoare:
    "Diffindo!"
    De data aceasta, jetul colorat de magie il lovi din plin, iar pe trupul barbatului incepura sa apara taieturi fine, din care tasni de indata un sange intunecat. Devoratorul scoase un tipat de durere, iar bagheta ii cazu din mana, rostogolindu-se asfaltul rece. El, la randul lui, ajunse in genunchi in cateva secunde.
    Abia atunci se gandi Dorcas sa vada ce facea si Alec, si-l surprinse exact cand ii dadea un pumn de toata frumusetea celuilalt Devorator. Zambi larg, incantata.
    "Frumooos!" exclama atunci cand barbatul isi puse oponentul la pamant. Dorcas era o fire extrem de fizica, asa ca putea sa inteleaga perfect satisfactia de a lovi pe cineva cu propria ta mana, nu doar cu bagheta. "Nu ti-a placut sentimentul? Cand l-ai lovit?"
    Abia atunci isi aminti de ciobul care era inca infipt in partea din spate a coapsei sale si, intinzandu-si bratul, reusi sa-l scoata cu o strangere din dinti. Nu fusese infipt prea tare, altfel durerea ar fi fost mult mai mare, si sangerarea la fel. Se lovise mai rau in timp ce juca Vajhat.
    Tocmai se pregatea sa se intoarca spre Devoratorul cu care se luptase, pentru a-l imobiliza complet, cand il vazu intinzandu-se dupa bagheta. Doar ca de data aceasta tinta nu era ea, ci Alec. Actionand mai repede, reusi sa-l impietreasca pe barbat inainte ca acesta sa arunce blestemul.
    "Vezi? Ti-am spus eu ca o sa-ti apar spatele," spuse Dorcas vesela, ca si cand intreaga situatie era extrem de amuzanta. Intr-un fel, asa si era. Se incrunta brusc atunci cand isi dadu seama de ceva.
    "Beckett, nu?"
    Era amuzant cum ei doi trebuiau sa lucreze impreuna, dar ea nu era sigura ca-i stia numele. Il mai vazuse pe la intalnirile Ordinului, insa nu intrasera niciodata in discutie.
    "Eu sunt Meadowes."
    I-ar fi intins si mana, dar inca tinea strans ciobul ascutit intre degete. Amintindu-si de acesta, il arunca nepasatoare la pamant.

ooc: yey for actually being fast this time! :))
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
"Nu ti-a placut sentimentul? Cand l-ai lovit?" Ii zambi. Greutatea pe care o simtea pe piept, in schimb, parea sa il stranga si mai tare. Cu pasi timizi se apropie de ea, si, inainte sa isi dea seama, Dorcas intinse bagheta, salvandu-l, probabil, de la o vizita prelungita la spital, daca nu chiar mai rau.
"Vezi? Ti-am spus eu ca o sa-ti apar spatele" Expira si inspira cu greutate. Nu isi simtea ranile. Adrenalina ii pompa prin vene iar pielea din jurul umarului taiat ii pulsa cu durere fantomatica.
Gata. Se terminase. Nu mai aveau cu cine lupta. Dar inima lui isi continua bataile nebune si atunci realiza. Duelul ii declansase un atac de panica imposibil de stavilit. Pumnii stransi erau albi ca varul, din cauza fortei cu care ii strangea, iar mainile incepeau sa ii tremure usor. Ametit, se uita in jur la multimea de gura-casca care se adunase in jurul lor fiecare pereche de ochi ingropandu-se in pielea lui ca jarul aprins. Stia ca daca avea sa plece acum, avea sa anuleze saptamani de progres din terapia autoimpusa, pentru ca fugea. Panica orbitoare ii incetosa, in schimb, gandurile iar el nu se simtea destul de puternic sa ii reziste de aceasta data.
Desi ajunsese deja in dreptul ei, vocea ii parea distanta.
"Eu sunt Meadowes."
"Incantat de cunostiinta. Te deranjeaza daca ne caram de aici?" Nu astepta sa ii raspunda, o lua de brat si, cu mana zdrobita inca inclestand bagheta, disparu impreuna cu ea.

Senzatia ciudata a dezmembrarii trupului si vortexul ametitor in care se aflase il ametira si mai mult. Genunchii vroiau sa ii cedeze cand se vazu cu picioarele pe podinele din holul casei sale. Ticaitul ceasului care ii spunea ca era acasa il ajuta sa rasufle usurat pentru o secunda.
"Da-mi un moment." Se desprinse de Dorcas, incapabil de alte explicatii si se duse in camera alaturata. Asezandu-se pe scaun, isi lipi fruntea de masa, si astepta. Astepta apogeul atacului de panica, pe care il simtea clocotind ca un vulcan inainte sa erupa. Si ii dadu drumul. Lasa anxietatea sa il cuprinda, sa se extinda prin intregul corp inlocuindu-i sangele cu apa ingetata, umplandu-i ochii de lacrimi fierbinti, indepartand oxigenul din atmosfera, legandu-i pieptul cu o curea puternica si pompandu-i adrenalina in inima... Lasa toate aceste senzatii sa il controleze crezand ca de acesta data aveau sa il faca sa se dezintegreze in atmosfera sau sa arda de viu cu flacari salbatice.

Bratele ii erau intinse peste masa cu pumnii inclestati. La mana stanga se vedeau inca urmele bataii de mai-nainte, degetul mare fiind intros intr-un unghi imposibil. Degetele, ingropate in carnea din palma, isi dezlegau stransoarea tot mai mult cu fiecare minut care trecea, pana cand erau intinse atent pe blatul mesei. In acel moment, Alec ofta o ultima oara si, scotandu-si capul din ascunzatoare, isi ridica fata inca uda de transpiratie. Uitand de starea mainii lui, isi inclesta pumnul stang si lovi cu putere in lemnul de dedesubt. Savura bubuitura puternica si durerea pe care o simti apoi. Vroia pedeapsa, o merita, pentru ca cedase, refuzase sa lupte impotriva bolii care il controlase atata vreme si era convins ca avea sa plateasca crunt data viitoare cand o sa incerce sa iasa din casa.

ooc: atacurile de panica dureaza 20 min si la aprox. 10 min e atins apogeul.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • "Incantat de cunostiinta. Te deranjeaza daca ne caram de aici?"

    "Ce..." incepu, dar nu apuca sa-si termine gandul, pentru ca in clipa imediat urmatoare ii simti degetele pe brat. Reusi doar sa-si indrepte varful baghetei spre cer, din acesta tasnind scantei rosiatice care se inaltara la mai multi metri in aer, fiind cu siguranta vizibile de la o distanta destul de mare. Cel mai indicat ar fi fost sa trimita un Patronus, pentru ca cei din Ordin sa fie avertizati sa vina acolo si sa se ocupe de cei doi Devoratori, dar, cum nu putea sa faca asta, trebuia doar sa spere ca ei sau Aurorii aveau sa soseasca primii. Daca apareau Devoratorii, atunci mica lor lupta nu avusese niciun rost, decat acela de a o distra pe ea si a transforma o noapte banala intr-una mai interesanta.
    In clipa urmatoare totul incepu sa se invarteasca in jurul ei, iar aleea intunecata, intesata de oameni, disparu cu desavarsire. Aproape instantaneu, se trezi intr-un cu totul alt loc, unul in care nu mai pasise niciodata. Se clatina usor pe picioare si-si infranse cu greu senzatia de greata, strambandu-se. Ura sa Apara impreuna cu altcineva, mai ales atunci cand nu primea o avertizare dinainte.
    Se intoarse spre Alec, vrand sa-l intrebe de ce se grabise atat de tare si ce cautau la el acasa - daca aceea era, intr-adevar, casa lui -, dar nu mai apuca, pentru ca acesta se grabi sa paraseasca incaperea.

    "Da-mi un moment."

    In mod normal ar fi ramas acolo si i-ar fi respectat intimitatea, dar Alec nu parea tocmai in apele lui. Prin minte ii trecu ca poate fusese totusi atins de vreo vraja, iar ea nu sesizase acest lucru, asa ca il urma cu pasi mari, cu bagheta pregatita.
    Nu mai vazuse niciodata un blestem care sa actioneze altfel, dar ce altceva putea sa fie? Ezita un moment, apoi se apropie de barbat, care-si lipise chipul de lemnul mesei. Dorcas scoase o injuratura violenta, ramanand in picioare, fara sa stie ce sa faca.
    "Ce s-a intamplat? Te-a atins cineva?" il intreba, dar se indoia ca vorbele ei fusesera macar receptionate de Alec, ce parea sa fi uitat complet de existenta ei. De ce trebuie sa ma aflu eu mereu in situatii de genul? Dorcas era buna pentru lupte, nu si pentru urmarile acestora, cand lumea era ranita si suferinda sau, inca si mai rau, pe moarte. Iar cea mai rea parte era ca habar n-avea cum ar fi trebuit sa actioneze, pentru ca nu intelegea ce se intampla.
    "Nu stiu ce sa fac," striga furioasa, in speranta ca barbatul avea sa-i raspunda, sa-i zica exact ce era in neregula. Nu ca asta ar fi ajutat prea mult, insa cu siguranta ca ar fi reusit sa vina cu o solutie, daca ar fi inteles mai bine situatia.
    Tocmai se hotarase sa renunte sa mai stea acolo in picioare, fara sa fie buna de nimic, si sa-l duca pe Alec la sediul Ordinului, in speranta ca cineva de-acolo avea sa-l poata ajuta, cand starea barbatului paru sa se imbunatateasca putin. Dorcas il privi prudenta, incercand sa se hotarasca daca ce era mai rau trecuse sau nu. Atunci cand il vazu lovind masa cu mana care si asa nu arata tocmai bine, decise ca situatia nu era inca prea buna.
    "Hei," spuse aspru, si-si infipse degetele in incheietura mainii lui, astfel incat sa-l impiedice sa se mai raneasca singur. In conditia in care se afla barbatul, nu-i era prea greu sa-l impiedice sa-si miste bratul. "Inceteaza."
    Nu era sigura cat de bine fusesera receptate cuvintele ei, asa ca facu primul lucru care-i veni in minte. Indrepta varful baghetei spre Alec si rosti rar, apasat:
    "Aguamenti!"
    Un suvoi de apa rece si limpede tasni din bagheta sa si-l lovi pe barbat direct in fata.
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
Uitase de prezenta ei. Mai precis, sperase sa fi plecat deja, dupa ce ii ignorase strigatul de dinainte. Se obisnuise atat de mult cu izolatia casei sale. Nici macar Vincent, singurul care il vizita, o fire destul de incapatanata, nu se amesteca in deciziile pe care le lua Alec.
Socul momentului in care ea isi inclesta degetele in jurul incheieturii lui il lasa lipsit de cuvinte. "Hei! Inceteaza." Iar apoi, incruntat, se uita la varful baghetei ei din care incepu sa tasneasca apa rece. Ii intra in gura, in nari, inecandu-l si facandu-l sa tuseasca. "Am inteles!" Jetul se opri, si capul lui Alec ii aluneca lin in fata.

Privea podeaua, felul in care balta se adunase sub el. Parul ii era lipit de frunte iar din barba frumos rasa inca ii mai cadeau picaturi de apa. Isi desprinse incheietura din mana ei cu o smucitura si apoi se ridica pasind pe loc. Se sterse cu mana peste fata privind-o apoi lung. Nu stia ce sa faca. Sa pretinda ca nu se intamplase nimic ar fi fost pueril si stupid. Oficial sau nu, erau parteneri si dupa ce trecusera prin acel duel ii datora macar o explicatie. Ofta. Isi duse mana prin par, asezandu-l stangaci inapoi. Probabil ca arata ca o caricatura, dar nu ii pasa. Macar scapase de mazga de praf si transpiratie care ii acoperise fata. Deschise gura lasand o avalansa de ganduri sa i se strecoare printre buze, fara cenzura si mult prea rapide, la fel ca atunci cand vorbea despre inventiile sale.

"Okay, ca sa fiu foarte sincer, eu, probabil, nu sunt cel mai bun partener pe care l-ai putea avea intr-o situatie de viata sau de moarte. Sunt groaznic la lupte -mi-am rupt degetul tragandu-i un pumn tipului aluia- pot numara pe degetele de la o mana numarul datilor in care am fost intr-un duel siiii sunt predispus la atacuri de panica de fiecare data cand ma aflu in spatii deschise. Partea buna este ca sunt incredibil de loial si cat de cat talentat la vindecarea ranilor de baza." Facu o pauza, proptindu-si bratele, care pana acum falfaiau gesticuland in aer, in talie. Muscandu-si buza cauta cuvintele potrivite pentru ce avea de gand. "Deci... ma lasi sa ma uit la piciorul tau?" Prinse spatarul scaunului si il trase intre ei, ca o invitatie sa se urce pe el in picioare.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • "Am inteles!"

    Nu era tocmai convinsa ca acela era adevarul, dar opri totusi apa inainte sa inunde toata casa. Si asa banuia ca mai multe piese de mobilier aveau sa se umfle din cauza umiditatii, inclusiv podeaua, dar era vina lui Beckett pentru ca fusese nevoita sa recurga la asa ceva. Nu se dadea in vant dupa udatul oamenilor din cap pana in picioare; era mai degraba genul de fata care prefera focul, dar ar fi ramas fara partener inca din prima zi daca ar fi folosit Incendio in loc de Aguamenti.
    "Te simti mai bine?" vru sa stie, fara sa-l scape din priviri. Orice-ar fi fost, parea sa-si fi revenit putin, suficient incat sa poarte o conversatie coerenta cu ea, in orice caz. Ii mai arunca o privire suspicioasa, apoi isi strecura bagheta in buzunarul pantalonilor si se sprijini cu palma de coltul mesei.

    "Okay, ca sa fiu foarte sincer, eu, probabil, nu sunt cel mai bun partener pe care l-ai putea avea intr-o situatie de viata sau de moarte..."

    Asculta intregul lui discurs, fara sa se arate prea ingrijorata de intreaga situatie sau nelinistita la gandul ca partenerul ei era complet opus fata de ce sperase Dorcas. La drept vorbind, o amuza usor modul in care Beckett se desconsidera singur si-si prezenta direct toate defectele, fara sa o lase pe ea sa le descopere, ceea ce nu se intampla prea rar. Majoritatea oamenilor incearca sa para mai puternici decat sunt in realitate, nu dau dovada de o asemenea sinceritate in fata unui strain.
    Ridica din spranceana atunci cand auzi despre atacurile de panica, presupunand ca asta se intamplase si in urma cu cateva momente. Nu mai fusese niciodata martora la asa ceva. Ba nu, se mai intamplase o singura data - un pusti care abia se inscrisese in echipa de Vajhat a Cercetasilor se panicase chiar inainte de primul lui meci si incepuse sa tremure incontrolabil si sa se piarda cu firea. Dar, in cazul lui, nu fusese nevoie decat de o palma zdravana ca sa-si revina.
    "Se pare ca suntem complet opusi."
    Ea una era foarte buna la lupte si-i placea sa se dueleze inca de cand pusese prima oara mana pe o bagheta: se inscrisese in toate cluburile de duel de la Hogwarts, desi in general nu se dadea in vant dupa activitati extrascolare. Nu putea, in schimb, sa vindece nici macar o vanataie. Cat despre loialitate, cine putea sa spuna? In ochii lui Dorcas, era un lucru selectiv.
    "Banuiesc ca va trebui sa-ti exersam loviturile cu pumnul," ranji ea, iar aceasta fu intreaga concluzie la tot ceea ce spusese Alec. Nu avea ce altceva sa zica, pentru ca oricum nu ar fi reusit sa-l schimbe cu nimic pe barbat, iar acesta fusese deja numit partenerul ei. In plus, incepea sa-i placa de el. Poate tocmai pentru ca erau atat de opusi.

    "Deci... ma lasi sa ma uit la piciorul tau?"

    Il orivi lung, asteptandu-se sa-l vada glumind, dar isi dadu repede seama ca Alec vorbea serios. Pufni in ras.
    "Nu fi ridicol."
    Asemenea zgarieturi nu meritau o atentie speciala, mai ales nu una magica. Daca nu era vorba de ceva grav, atunci era obisnuita sa se descurce intr-un mod mai clasic. Oricum nu-i placea ca cineva sa-si indrepte bagheta spre ea, chiar si daca era numai pentru vindecare, daca putea sa evite acest lucru.
    "Ai ceva alcool in casa?" il intreba, dar nu astepta raspunsul si-si scoase bagheta, efectuand o vraja de chemare. In cateva clipe, strangea in mana o sticla de whiskey, si inca una de o calitate destul de buna. Era impresionata.
    "Bun, ia o gura," il indemna. "Apoi da-mi sticla inapoi si intinde-mi bratul unde te-au atins."
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
Era pregatit pentru doua posibilitati. Prima era sa o vada pe Meadows intorcandu-se pe calcaie, fara cuvinte, si sa plece, ca mai apoi sa depuna o cerere la Dumbledore pentru alt partener. A doua era ca ea sa zbiere la el, sa il faca inconstient si tampit. Ar fi avut toate motivele, pentru ca Alec se alaturase unei societati, menite sa apere lumea vrajitorilor de armata devoratorilor mortii, dintr-un capriciu si probabil ca punea viata celor din jurul lui in pericol... o sa trebuiasca sa isi anunte psihiatrul ca sedinta lor se va dubla.

"Banuiesc ca va trebui sa-ti exersam loviturile cu pumnul."

"Printre altele…" Ii zambi inapoi, timid. Asta e tot? Nu stia daca sa para usurat sau ingrijorat de atitudinea ei ingaduitoare. Poate ca erau amandoi inconstienti. Poate ca ar fi trebuit sa se comporte ca o persoana matura si sa se retraga din Ordin. Dar nu vroia. Ii facea placere sa stie ca Dorcas, desi avea mai multa experienta, indrazneala si categoric mai mult curaj decat ar fi trebuit sa incapa in trupul ei firav, il accepta pe Alec cu toate defectele lui.

" Ai ceva alcool in casa? " Tocmai se pregatea sa raspunda ca el nu detinea otravuri de genul cand in mana ei zbura sticla. Era indeajuns de prafuita cat sa para a tatalui sau dar isi facu totusi o nota mentala sa aiba o discutie serioasa cu spiridusii de casa. Nu avea sa tolereze licorii de genul, puteau sa le adune si sa le trimita in pachet lui Vincent - cadou intarziat de Craciun.

"Bun, ia o gura. Apoi da-mi sticla inapoi si intinde-mi bratul unde te-au atins. "
Isi desfacu nasturii paltonului, ramanand doar in camasa care ramasese partial alba. Pe maneca stanga se prelingea o pata lunga, rosu-maronie, neobisnuit de mare pentru rana lui relativ superficiala. Alec se multumea cu gandul ca nu avea fobie de sange. Isi desfacu nasturele si incepu sa isi suflece meticulos maneca pana cand ajunse deasupra ranii. Uitandu-se inapoi catre Meadowes, ii lua bautura din mana si desfacu dopul oftand. Ii era mai teama de alcool decat de planurile pe care le avea Dorcas. "This is going to hurt, right?", spuse, strangand ochii si luand o gura prea mare si esuand. Tusea ca un magar si tinea sticla intinsa in fata lui. Il ardea tot gatul iar alcoolul se prelingea pe esofag in jos, simitindu-l pana si in stomac. Hotara ca nu avea cum sa salveze aparentele si se aseza cuminte pe scaun incercand sa isi stapaneasca tusea. A trecut partea nasoala. Evident, nu era constient de ceea ce il astepta, folosise mereu magia pentru a-si vindeca ranile, de orice natura.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • Ridica din spranceana atunci cand ii auzi intrebarea, luptandu-se cu un zambet; spre meritul sau, reusi sa-si mentina chipul inexpresiv, aproape dezaprobator, iar ochii i se ingustara usor. Arata pentru un moment ca o profesoara nerabdatoare, care se pregatea sa-i dea una peste ceafa elevului, pentru ca acesta refuza sa priceapa o lectie simpla.
    "Nu te purta ca un copil," spuse dezaprobator, asteptand ca Beckett sa guste din bautura, ca sa-si faca putin curaj. Ar fi putut sa-i aduca aminte de asa-numita bravada masculina, despre cum barbatii se presupune ca nu simt niciodata durerea si nici nu dau inapoi, dar nu o facu; toata lumea stia ca asta era doar o minciuna. Jumatate dintre barbatii pe care-i cunostea ar fi inceput sa zbiere in gura mare doar de la o banala zgarietura.
    Reactia lui in fata alcoolului o lua prin surprindere, si clatina dezaprobatoare din cap.
    "Uita de bataile cu pumnii. Trebuie sa te obisnuim neaparat cu bautura."
    Nici nu concepea ca un partener de-al sau sa nu aprecieze alcoolul; mai degraba ar fi facut echipa cu un incompetent, dar cu unul caruia ii placea la nebunie sa se distreze si reusea sa o bage chiar si pe ea pe sub masa.
    Ofta. Presimtea mult efort din partea sa pentru a-l face pe Beckett sa nu mai arate ca si cand lumea se prabusea in jurul sau ori de cate ori lua o gura de alcool.

    "Gata?"
    Lua sticla de whiskey de la el si astepta sa se aseze pe scaun inainte sa-l apuce de incheietura mainii, ca sa fie sigura ca avea sa-si tina bratul perfect intins si nemiscat. Nu se grabi; cu cat Beckett parea mai temator de ceea ce urma, cu atat ea se distra mai tare. Multa lume ii spusese de-a lungul timpului ca avea o placere sadica de a-i chinui putin pe cei din jur, si nu putea sa spuna ca nu era adevarat.
    "La trei."
    Barbatul ar fi trebuit sa aprecieze ca nu-i turnase direct tot alcoolul pe rana, fara nicio avertizare prealabila, asa cum ar fi facut de obicei. Cu toate acestea, un ranjet prevestitor de rele i se intinse pe buze.
    "Unu, doi..."
    Nu mai ajunse la trei. Turna pe neasteptate o cantitate destul de generoasa de whiskey pe rana barbatului, infigandu-si cu putere degetele in incheietura lui, pentru a-l impiedica sa se smuceasca de durere.
    "Ooops. Greseala mea," spuse cu un aer nevinovat, dand impresia ca totul fusese un accident, si ca ea intentionase de fapt sa numere pana la trei, asa cum ii spusese initial. Isi insoti spusele cu un zambet dragut, tot numai dulceata si inocenta.

    "Randul tau."
    Inainte sa ii dea sticla, avu grija sa ia cateva guri mari din ea, plescaind de placere atunci cand simti gustul familiar, dar de o calitate extrem de buna. Asta da bautura, nu ce cumpara ea de obicei. Hmm. Se intreba daca Beckett mai avea astfel de sticle prin casa, si daca nu se oferea sa i le doneze ei, din moment ce era evident ca el nu se dadea in vant dupa baut.
    Dupa ce mai lua cateva inghitituri, ii intinse barbatului sticla si se intoarse cu spatele la el, astfel incat sa ajunga mai usor la rana ei, care era in spatele copasei. In timp ce astepta intepatura familiara de durere, isi tuguie ganditoare buzele.
    "Draguta casa. Ma asteptam la ceva mai sumbru si deprimant."
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
"Nu te purta ca un copil." "Ma refer la chestia asta. Merline, nu inteleg cum exista alcoolici," spuse dupa ce ii intinse sticla
"Uita de bataile cu pumnii. Trebuie sa te obisnuim neaparat cu bautura."
"Nu stiam ca experienta alcoolului e o cerinta pentru Ordinul Phoenix." Ii zambi stramb.
Dadu afirmativ din cap la intrebarea ei daca era pregatit. Isi incorda maxilarul si mana dreapta i se stranse fara sa realizeze intr-un pumn. Isi calma suflul intre numaratoarea ei, pregatit sa isi tina respiratia cand va ajunge la trei, dar...
Bratul ii tresari in momentul in care alcoolul atinse pielea, mii de ace ascutite impungandu-i cu furie rana facandu-l sa icneasca. Apasa puternic pe dinti si stranse ochii inghitind orice ramasita de sunet care vroia sa ii paraseasca buzele. Adevarul era ca se bucura oarecum de durere. Cea fizica avea o origine identificabila, era palpabila si oarecum cuantificabila si existau potiuni pentru a o atenua. Ii placea sa isi imagineze ca panica pe care o simtea la atacuri putea fi canalizata in durere fizica, vindecabila, durere pe care putea sa o inteleaga oricine. Din pacate, in timpul atacului de panica se simtea ca un peste pe uscat, sufocandu-se, incapabil sa schimbe ceva.

Deschise ochii cand primii instructiunea sa preia el stafeta. Ridica o spranceana ea, privind cum savureaza bautura si lua sticla in primire cu un oftat. Stia ca il mintise la numaratoarea inversa, dar n-avea de gand sa i-o ia in nume de rau. In locul ei probabil ca si el ar fi procedat la fel.
"Draguta casa. Ma asteptam la ceva mai sumbru si deprimant."
"Mersi de compliment. Cred. Ce te-a facut sa crezi ca locuiesc intr-o casa deprimata?" Tinea stangaci sticla in mana dreapta si se apleca atent in spatele ei. Se stradui sa nu se gandeasca prea mult si dupa ce se asigura ca rana nu mai sangera, turna atent cu sticla o cantitate destul de mare de whisky pe ea. Puse bautura pe birou si din ultimul sertar scartaitor scoase un pachet de pansamente. Se pregatea sa i le tranteasca in brate si sa o lase sa se ocupe singura de rana, doar se descurca asa bine. Se razgandi in ultima clipa si petrecandu-si bratele prin fata ei, ii infasura bandajul in jurul coapsei, straduindu-se sa o atinga cat mai putin. Cand termina, se tranti inapoi in scaun, multumit. Avea sa tina macar pana Meadowes avea sa ajunga acasa.

"Ai vreo solutie <<incuiata>> pentru asta?" Isi ridica mana stanga in aer, de care se balanganea degetul mare rupt la a doua falanga. Nu il duruse pana acum, efectul amortizant al adrenalinei ii estompase toate senzatiile. Incepea sa se umfle si durerea ii strabatea nervii pulsand in acelasi ritm ca inima sa. S-ar fi vindecat singur dar ruptura era la aceeasi mana cu care folosea bagheta si nu era convins ca ar fi functionat.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
ZetaBoards gives you all the tools to create a successful discussion community.
Learn More · Sign-up for Free
Go to Next Page
« Previous Topic · The Spiny Serpent · Next Topic »
Add Reply
  • Pages:
  • 1