| Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit. You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free. Join our community! If you're already a member please log in to your account to access all of our features: |
- Pages:
- 1
- 2
| .izvorul din care tainic curge noaptea.; ::closed:: | |
|---|---|
| Tweet Topic Started: Feb 10 2014, 04:49 PM (704 Views) | |
| Alec Beckett | Feb 10 2014, 04:49 PM Post #1 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
In holul pustiu se auzea doar ticaitul ceasului de perete. Uitat de timp aduna praful de ani de zile acoperind sticla bulbucata care ascundea cifrele romane si acele din aur masiv. Elfii nu se mai oboseau sa il stearga pentru ca era prea sus si oricum nu il folosea nimeni pentru a citi ora. Cu toate astea si desi nu mai fusese tras de cand fusese cumparat, acele lui continuau sa se miste iar clopotul lui cristalin anunta fidel ora exacta, in timp ce greutatile care controlau mecanismul se miscau lenese in sus si in jos. Lumina albastruie a serii tarzii arunca umbre lungi peste podinele holului. scart,scart,scart,scart Patru pasi in in fata. scart,scart,scart,scart Acelasi numar de pasi inapoi. Alec, imbracat intr-un costum modest, bleu-marin, cu parul aranjat prea atent si fata proaspat rasa, statea in mijlocul incaperii inguste privindu-l. Urmarea cu atentie acel ac minutar care se indeparta incet si sigur de cifra cu inscriptia XII. Era in intarziere. Si totusi nu se putea misca din loc. Incerca sa adune avant, facandu-si curaj, dar de fiecare data se intorcea inapoi. Iar acum, in gand, contempla ce scuza ar fi putut sa gaseasca pentru a-i fi iertata absenta. Inutil. Nimeni nu murise si orice altceva ar fi fost prea neconvingator. Oricum, nu avea cum sa o informeze asa de repede de absenta lui si nu vroia sa o lase cu ochii in soare, mai ales luand in considerare noua lor situatie. La naiba incerca sa isi alunge tremurul din brat si lua paltonul pe el, incheiandu-l bine si asezandu-si gluga pe cap. In mijlocul Londrei ii era mai usor sa se ascunda in multime purtandu-l decat cu o pelerina. Apoi se intoarse catre usa. Il batu gandul ca ar fi putut sa 'dispara', dar nu ar fi avut acelasi efect. Era ca un drogat care in schimb incerca sa isi depaseasca in fiecare zi boala supunandu-se la o tortura personala. Inspira adanc si isi facu avant, iar cand deschise aproape ca sari peste cele cateva scari din fata usii. Se impiedica putin dar uitandu-se in stanga si in dreapta, nu il baga nimeni in seama, asa ca se pierdu prin multime. >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> Clopotul usii rasuna scurt cand intra, dar nimeni nu se intoarse sa ii arunce vreo privire. Nu fusese vreodata aici si fu surprins de locul de intalnire ales. Carciuma chiar nu era mai prejos de toate zvonurile care circulau de ea. Lasandu-si gluga sa cada se uita in jur, incercand sa identifice macar o persoana care sa nu para in stare sa il ucida in orice moment. Se adunasera aici o sumedenie de suflete, pentru ca de oameni nu putea fi vorba. Lumina slaba te lasa doar sa ghicesti ce secrete meschine se ascundeau in spatele ochilor lor. O recunoscu dupa par. O suvita rebela ii se prinse de haine si ii trada identitatea. Cu toate ca nu vorbisera vreodata, o vazuse des la intalnirile cu ordinul, firea ei inflacarata fiind greu de ignorat. In acest fel era opusul lui. Se duse la masa si se aseza in scaunul dinaintea ei, zambindu-i timid. "Imi pare rau de intarziere am fost... retinut." Cu toate ca spunea adevarul se fastaci putin. Nimeni nu stia de agorafobia lui, nimen in afara de Dumbledore si ar fi preferat sa ramana asa. Cu toate astea, se simtea ca un mincinos pentru faptul ca ii ascundea o parte asa mare a vietii lui. Isi scoase manusile negre de pe maini, si ii intinse bratul in timp ce creierul sau se chinuia sa gaseasca o fraza potrivita pentru ocazie. "Imi pare bine sa te cunosc si sper sa lucram cu succes impreuna." |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| Dorcas Meadowes | Feb 10 2014, 05:50 PM Post #2 |
![]()
molten eyes and a smile made for war;
![]()
|
|
[align=center]![]() [size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends. [/align] | |
![]() |
|
| Alec Beckett | Feb 13 2014, 01:36 PM Post #3 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
Se uita in jur, atunci cand il intreba ce vrea sa bea. Nu exista meniu sau oferte scrise cu creta pe tablite aranjate frumos de peretii localului, habar n-avea ce se servea intr-un local normal, cu atat mai putin intr-unul cu asa o reputatie. "Am sa iau ce a comandat domnisoara.", spuse grabit intr-un moment in care chelnarul era aproape de masa. "Spune-mi, ai omorat vreodata pe cineva?" Privi in jos cautand ceva inexistent pe masa goala din fata lui iar in momentul acela isi dori ca paharul sau sa apara magic in fata lui pentru a avea ceva cu care sa isi ocupe mainile. Avea sa fie o seara lunga... "Nu am avut niciodata un motiv destul de bun. Tu?" I-o intoarse cu aceeasi moneda si chiar parea curios de raspuns, sperand ca ii va fi mai usor sa descopere despre ce e vorba. O vazuse des pe Dorcas la intalnirile Ordinului, dar niciodata din apropiere si in orice caz nu vorbisera. Acum, ca apuca sa o analizeze ii parea asa tanara si fragila incat isi inchipuia ca avea sa ii franga toate oasele daca avea sa o imbratiseze prea tare. "Cati ani ai?" intreba inocent din pura fascinatie. "Si ce, Dumnezeule, faci in ordin?" adauga imediat, iar inainte sa rosteasca ultimul cuvant se uita imprejur. Fiecare persoana parea sa fie ocupata cu propriile conversatii a caror legalitate era cel putin indoielnica. Imediat dupa aceea ii aparu un pahar in fata. Il privi suspect o vreme si apoi sorbi din el putin, punandu-l jos imediat. Avea senzatia ca bause otrava, lichidul prelingandu-se pe in jos pe esofag ca o lava. Isi drese glasul si tinand paharul inca in mana, isi propuse sa lase balta bautura pentru restul serii. |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| Dorcas Meadowes | Feb 15 2014, 02:35 PM Post #4 |
![]()
molten eyes and a smile made for war;
![]()
|
|
[align=center]![]() [size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends. [/align] | |
![]() |
|
| Alec Beckett | Feb 19 2014, 11:49 PM Post #5 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
"Desigur." Lejeritatea cu care ii arunca replica il surprinse. Incepu sa se intrebe in ce belea ajunsese, de statea la masa cu cineva, pentru care moartea era un lucru la fel de natural ca si ceaiul de dimineata. O urmari cu atentie, cautand o urma de remuscare, de regret, dar privirea ei era in alta parte, si acolo isi gasi si raspunsul. Nu il privi in ochi, ci se juca atenta cu bautura din mana ei. Poate ca totusi nu era asa de pierduta in cruzimea realitatii pe cat isi inchipuia ca este, sau pe cat vroia sa para. "Ceea ce trebuia sa te intreb, de fapt, este daca ai fi dispus sa omori ca sa-mi aperi spatele." Instinctiv, gandurile ii fugira intr-o singura directie, acea zi ploioasa in care statea postat intre sicriele parintilor lui, asteptand ca totul sa se termine. Fusese prima si ultima oara cand se confruntase cu moartea. Gandul ca el ar putea fi de partea cealalta a destinului cuiva, cel care provoaca durerea si absenta profunda pe care a simtit-o el atunci... "Cred ca vrei un raspuns sincer si adevarul e ca nu stiu. Nu stiu daca sunt capabil de asa ceva." "Ce cauti tu in Ordin?" Intr-adevar pentru o persoana care nu le auzise conversatia, Alec, cu cei cativa ani in plus ar trebui sa para a avea mai multa experienta. Dar in realitate parea ca un peste pe uscat iar conversatia asta nu parea sa il ajute deloc. Se foii putin in scaun incercand sa gaseasca cuvintele potrivite, stiind prea bine ca oricum l-ar fi spus, adevarul nu era nicidecum roz. "Am fost izolat de realitate majoritatea vietii mele si de curand am luat decizia sa ma arunc in apa adanca fara colac de salvare. Go big or go home." Trebuia sa recunoasca, in momentul asta, decizia lui parea mai prosteasca decat oricand. Confruntat cu personalitatea puternica a fetei si experienta ei deja acumulata se vedea ca un copil de trei ani care vrea sa invete sa zboare cu matura de vajhat profesionista, fara macar sa poata sa se tina pe picioare. Zambi stingherit la remarca ei despre varsta si alcool, pentru ca era prima si ultima oara cand il incerca. Nu ii intelegea atractia, gustul fiind oribil. Nu spuse nimic, fiind absolut convins, dupa reactia de mai-nainte, ca tacerea era de aur. Ramase, deci, cateva minute bune in tacere absoluta jucandu-se inca cu paharul. Uitandu-se pierdut in jur remarca cum la masa din spatele ei doi barbati, fumand din pipe, pareau la fel de tacuti ca si ei doi. Prinse cu coada ochiului cum unul din ei isi ridica privirea analizandu-l, iar ceva in statura lui i se parea cunoscut. Inchise ochii concentrandu-se sa alunge tot zgomotul din jur. Dura doar cateva secunde pupilele sale miscandu-se dintr-o parte in alta ca si cand citea in gand un text scris pe un pergament infinit, dar cand ii deschise panica ii era intiparita in privire. Se apleca in fata, apropiindu-se de Dorcas incercand sa ii spuna ceva fara a putea gasi cuvintele. Stia ca in spatele ei cei doi devoratori ascultau fiecare frantura din conversatie. "Stii, candva o sa trebuiasca sa iti arat colectia mea de inventii, poate ai timp sa treci pe la mine, s-ar bucura asa de mult bunica sa te cunoasca. Stai sa-ti dau adresa." Se grabi cautandu-se prin buzunare putin prea entuziasmat, incercand sa evite orice intrebare a ei, iar cand intr-un final gasi carnetul si o pana de scris, zgarie cele cateva cuvinte si rupand hartia i-o intinse. 2 devoratori la masa din spate, ma stiu de la intalnirea cu Flamel |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| Dorcas Meadowes | Feb 27 2014, 10:51 PM Post #6 |
![]()
molten eyes and a smile made for war;
![]()
|
|
[align=center]![]() [size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends. [/align] | |
![]() |
|
| Alec Beckett | Mar 4 2014, 07:36 PM Post #7 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
Ii urmari cu atentie coreografia executata la perfectie si fu uimit de talentele ei actoricesti. Cateva scantei razlete il ajutara sa isi dea seama ce se intampla, dar detaliile nu ii erau foarte clare. Era atent sa nu se holbeze prea tare, pentru a nu atrage suspiciune. Dorcas il lua pre nepregatite cand se intoarse la masa. Alec era ca o caprioara pierduta, cu ochii mari, asteptand o explicatie, un impuls... nici el nu stia foarte bine ce. "Ei bine, mi-a facut placere sa te cunosc, si toate cele, dar acum trebuie sa plec. Ma cheama datoria." Realiza ca ramasese singur la masa abia cand ea era la jumatate de drum inspre usa. Il cuprinse panica. Se desprinse de pe scaun si, luandu-si paltonul de pe spatar, il smuci asa de tare incat mobilierul se clatina clantanind pe loc. O ajunse din urma la timp pentru a-i tine usa de la intrare deschisa, zambind stingherit. Rasufla usurat cand iesi dupa ea, tragandu-si paltonul peste umeri. Se vedea deja acasa, in linistea si caldura apartamentului. Dar Dorcas nu parea sa vrea sa plece. In urma lor, un strigat puternic si pasii grei, grabiti, il obligara sa o imite pe fata si sa isi scoata bagheta, postandu-se intr-o parte a iesirii. Pulsul i se accelera instantaneu si uita sa respire. Cu ochii atintiti pe usa, uita sa se intrebe ce naiba facea acolo, grabit fiind de necesitatea gasirii unei strategii. In capul sau, el avea sa il atace pe un devorator iar Dorcas pe celalalt si spera ca amandoi se gandeau la acelasi lucru. 14, 15, 16, 17 Ceva nu era in ordine. Trebuia ca cei doi sa fi iesit deja. Alec se concentra la zgomote, dar nu se auzea nimic suspect din interior. Confuz, se intoarse catre Dorcas. Tocmai atunci usa barului exploda din tatani aruncata inainte. Mica fereastra montata inauntrul ei se sfarama in o mie de cioburi obligandu-l pe Alec sa se apere cu bratele. Praful nu se asezase inca, cand o sclipire argintie se indrepta spre el. Cauzatorul era matahala cu care se rafuise si la apartamentul lui Flamel, cel mai inalt dintre cei doi. Nu il lasa pe Alec sa respire aruncandu-i inca o vraja, si alta, si alta, obligandu-l pe inventator sa se impiedice inapoi, parandu-le pe rand. Una ii scapa prin scut, dar din fericire ii brazda doar bratul drept cu o taietura fina si adanca. Siroaie se prelingeau lent peste haina paltonului, imbiband-o cu lichidul gros si purpuriu. In halul asta nu avea sa o tina mult timp. Se opri si profita de neatentia devoratorului, care se amuza copios pe seama lui, pentru a-i arunca un Impedimenta. Dar muntele se clatina doar putin pe loc, foarte neimpresionat de talentele tanarului. Isi ridica bagheta in acelasi timp cu Alec, care zbiera un Expeliarmus. Cele doua vraji, una alba, cealalta neagra, se ciocnira in zbor, cauzandu-i pe ambii duelisti sa isi piarda bagheta. Se afla fata in fata cu o persoana care il vroia mort, fara bagheta, fara posibilitatea de a se ascunde sau apara sau fugi. Fight or flight? Flight nu mai era o optiune asa ca... Nasul borcanat al devoratorului se turti si mai tare la impactul cu pumnul stang al lui Alec. O fractiune de secunda mai tarziu, sange cald incepu sa curga din nasul lui, in timp ce atacatorul se tinea schimonosit de durere de incheietura bratului. Oooo, da, sigur isi rupsese degetul mare. Matahala din fata sa, se tinea de nas, din care curgea in siroaie sange rosu, iar la ochii inchisi strans pareau sa se formeze niste lacrimi. Alec profita de ocazie si intorcanduse inapoi, pufaind, isi gasi bagheta printre pietrele cubice de pe podea. Cu parul ravasit si respiratia grea, se intoarse cu ea tinand-o strans in mana ranita catre locul duelului. Parea mai in elementul lui ca oricand, soptind Alarte Ascendare cand vazu ca devoratorul se apleaca dupa bagheta. O facu sa sara in aer, vreo 100 metrii buni si sa cada inapoi pe pamand, rupandu-se in doua. Apoi sopti din nou Impedimenta. De data aceasta, devoratorul fu aruncat inapoi cu violenta, prabusindu-se in cladirea de alaturi inconstient. |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| Dorcas Meadowes | Mar 4 2014, 10:17 PM Post #8 |
![]()
molten eyes and a smile made for war;
![]()
|
ooc: yey for actually being fast this time!
|
[align=center]![]() [size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends. [/align] | |
![]() |
|
| Alec Beckett | Mar 7 2014, 01:50 PM Post #9 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
"Nu ti-a placut sentimentul? Cand l-ai lovit?" Ii zambi. Greutatea pe care o simtea pe piept, in schimb, parea sa il stranga si mai tare. Cu pasi timizi se apropie de ea, si, inainte sa isi dea seama, Dorcas intinse bagheta, salvandu-l, probabil, de la o vizita prelungita la spital, daca nu chiar mai rau. "Vezi? Ti-am spus eu ca o sa-ti apar spatele" Expira si inspira cu greutate. Nu isi simtea ranile. Adrenalina ii pompa prin vene iar pielea din jurul umarului taiat ii pulsa cu durere fantomatica. Gata. Se terminase. Nu mai aveau cu cine lupta. Dar inima lui isi continua bataile nebune si atunci realiza. Duelul ii declansase un atac de panica imposibil de stavilit. Pumnii stransi erau albi ca varul, din cauza fortei cu care ii strangea, iar mainile incepeau sa ii tremure usor. Ametit, se uita in jur la multimea de gura-casca care se adunase in jurul lor fiecare pereche de ochi ingropandu-se in pielea lui ca jarul aprins. Stia ca daca avea sa plece acum, avea sa anuleze saptamani de progres din terapia autoimpusa, pentru ca fugea. Panica orbitoare ii incetosa, in schimb, gandurile iar el nu se simtea destul de puternic sa ii reziste de aceasta data. Desi ajunsese deja in dreptul ei, vocea ii parea distanta. "Eu sunt Meadowes." "Incantat de cunostiinta. Te deranjeaza daca ne caram de aici?" Nu astepta sa ii raspunda, o lua de brat si, cu mana zdrobita inca inclestand bagheta, disparu impreuna cu ea. Senzatia ciudata a dezmembrarii trupului si vortexul ametitor in care se aflase il ametira si mai mult. Genunchii vroiau sa ii cedeze cand se vazu cu picioarele pe podinele din holul casei sale. Ticaitul ceasului care ii spunea ca era acasa il ajuta sa rasufle usurat pentru o secunda. "Da-mi un moment." Se desprinse de Dorcas, incapabil de alte explicatii si se duse in camera alaturata. Asezandu-se pe scaun, isi lipi fruntea de masa, si astepta. Astepta apogeul atacului de panica, pe care il simtea clocotind ca un vulcan inainte sa erupa. Si ii dadu drumul. Lasa anxietatea sa il cuprinda, sa se extinda prin intregul corp inlocuindu-i sangele cu apa ingetata, umplandu-i ochii de lacrimi fierbinti, indepartand oxigenul din atmosfera, legandu-i pieptul cu o curea puternica si pompandu-i adrenalina in inima... Lasa toate aceste senzatii sa il controleze crezand ca de acesta data aveau sa il faca sa se dezintegreze in atmosfera sau sa arda de viu cu flacari salbatice. Bratele ii erau intinse peste masa cu pumnii inclestati. La mana stanga se vedeau inca urmele bataii de mai-nainte, degetul mare fiind intros intr-un unghi imposibil. Degetele, ingropate in carnea din palma, isi dezlegau stransoarea tot mai mult cu fiecare minut care trecea, pana cand erau intinse atent pe blatul mesei. In acel moment, Alec ofta o ultima oara si, scotandu-si capul din ascunzatoare, isi ridica fata inca uda de transpiratie. Uitand de starea mainii lui, isi inclesta pumnul stang si lovi cu putere in lemnul de dedesubt. Savura bubuitura puternica si durerea pe care o simti apoi. Vroia pedeapsa, o merita, pentru ca cedase, refuzase sa lupte impotriva bolii care il controlase atata vreme si era convins ca avea sa plateasca crunt data viitoare cand o sa incerce sa iasa din casa. ooc: atacurile de panica dureaza 20 min si la aprox. 10 min e atins apogeul. |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| Dorcas Meadowes | Mar 8 2014, 12:03 AM Post #10 |
![]()
molten eyes and a smile made for war;
![]()
|
|
[align=center]![]() [size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends. [/align] | |
![]() |
|
| Alec Beckett | Mar 10 2014, 02:15 PM Post #11 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
Uitase de prezenta ei. Mai precis, sperase sa fi plecat deja, dupa ce ii ignorase strigatul de dinainte. Se obisnuise atat de mult cu izolatia casei sale. Nici macar Vincent, singurul care il vizita, o fire destul de incapatanata, nu se amesteca in deciziile pe care le lua Alec. Socul momentului in care ea isi inclesta degetele in jurul incheieturii lui il lasa lipsit de cuvinte. "Hei! Inceteaza." Iar apoi, incruntat, se uita la varful baghetei ei din care incepu sa tasneasca apa rece. Ii intra in gura, in nari, inecandu-l si facandu-l sa tuseasca. "Am inteles!" Jetul se opri, si capul lui Alec ii aluneca lin in fata. Privea podeaua, felul in care balta se adunase sub el. Parul ii era lipit de frunte iar din barba frumos rasa inca ii mai cadeau picaturi de apa. Isi desprinse incheietura din mana ei cu o smucitura si apoi se ridica pasind pe loc. Se sterse cu mana peste fata privind-o apoi lung. Nu stia ce sa faca. Sa pretinda ca nu se intamplase nimic ar fi fost pueril si stupid. Oficial sau nu, erau parteneri si dupa ce trecusera prin acel duel ii datora macar o explicatie. Ofta. Isi duse mana prin par, asezandu-l stangaci inapoi. Probabil ca arata ca o caricatura, dar nu ii pasa. Macar scapase de mazga de praf si transpiratie care ii acoperise fata. Deschise gura lasand o avalansa de ganduri sa i se strecoare printre buze, fara cenzura si mult prea rapide, la fel ca atunci cand vorbea despre inventiile sale. "Okay, ca sa fiu foarte sincer, eu, probabil, nu sunt cel mai bun partener pe care l-ai putea avea intr-o situatie de viata sau de moarte. Sunt groaznic la lupte -mi-am rupt degetul tragandu-i un pumn tipului aluia- pot numara pe degetele de la o mana numarul datilor in care am fost intr-un duel siiii sunt predispus la atacuri de panica de fiecare data cand ma aflu in spatii deschise. Partea buna este ca sunt incredibil de loial si cat de cat talentat la vindecarea ranilor de baza." Facu o pauza, proptindu-si bratele, care pana acum falfaiau gesticuland in aer, in talie. Muscandu-si buza cauta cuvintele potrivite pentru ce avea de gand. "Deci... ma lasi sa ma uit la piciorul tau?" Prinse spatarul scaunului si il trase intre ei, ca o invitatie sa se urce pe el in picioare. |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| Dorcas Meadowes | Mar 12 2014, 09:23 PM Post #12 |
![]()
molten eyes and a smile made for war;
![]()
|
|
[align=center]![]() [size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends. [/align] | |
![]() |
|
| Alec Beckett | Mar 14 2014, 07:27 PM Post #13 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
Era pregatit pentru doua posibilitati. Prima era sa o vada pe Meadows intorcandu-se pe calcaie, fara cuvinte, si sa plece, ca mai apoi sa depuna o cerere la Dumbledore pentru alt partener. A doua era ca ea sa zbiere la el, sa il faca inconstient si tampit. Ar fi avut toate motivele, pentru ca Alec se alaturase unei societati, menite sa apere lumea vrajitorilor de armata devoratorilor mortii, dintr-un capriciu si probabil ca punea viata celor din jurul lui in pericol... o sa trebuiasca sa isi anunte psihiatrul ca sedinta lor se va dubla. "Banuiesc ca va trebui sa-ti exersam loviturile cu pumnul." "Printre altele " Ii zambi inapoi, timid. Asta e tot? Nu stia daca sa para usurat sau ingrijorat de atitudinea ei ingaduitoare. Poate ca erau amandoi inconstienti. Poate ca ar fi trebuit sa se comporte ca o persoana matura si sa se retraga din Ordin. Dar nu vroia. Ii facea placere sa stie ca Dorcas, desi avea mai multa experienta, indrazneala si categoric mai mult curaj decat ar fi trebuit sa incapa in trupul ei firav, il accepta pe Alec cu toate defectele lui. " Ai ceva alcool in casa? " Tocmai se pregatea sa raspunda ca el nu detinea otravuri de genul cand in mana ei zbura sticla. Era indeajuns de prafuita cat sa para a tatalui sau dar isi facu totusi o nota mentala sa aiba o discutie serioasa cu spiridusii de casa. Nu avea sa tolereze licorii de genul, puteau sa le adune si sa le trimita in pachet lui Vincent - cadou intarziat de Craciun. "Bun, ia o gura. Apoi da-mi sticla inapoi si intinde-mi bratul unde te-au atins. " Isi desfacu nasturii paltonului, ramanand doar in camasa care ramasese partial alba. Pe maneca stanga se prelingea o pata lunga, rosu-maronie, neobisnuit de mare pentru rana lui relativ superficiala. Alec se multumea cu gandul ca nu avea fobie de sange. Isi desfacu nasturele si incepu sa isi suflece meticulos maneca pana cand ajunse deasupra ranii. Uitandu-se inapoi catre Meadowes, ii lua bautura din mana si desfacu dopul oftand. Ii era mai teama de alcool decat de planurile pe care le avea Dorcas. "This is going to hurt, right?", spuse, strangand ochii si luand o gura prea mare si esuand. Tusea ca un magar si tinea sticla intinsa in fata lui. Il ardea tot gatul iar alcoolul se prelingea pe esofag in jos, simitindu-l pana si in stomac. Hotara ca nu avea cum sa salveze aparentele si se aseza cuminte pe scaun incercand sa isi stapaneasca tusea. A trecut partea nasoala. Evident, nu era constient de ceea ce il astepta, folosise mereu magia pentru a-si vindeca ranile, de orice natura. |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| Dorcas Meadowes | Mar 21 2014, 04:19 PM Post #14 |
![]()
molten eyes and a smile made for war;
![]()
|
|
[align=center]![]() [size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends. [/align] | |
![]() |
|
| Alec Beckett | Mar 25 2014, 01:40 PM Post #15 |
![]()
inventator; agorafob in recuperare
![]()
|
"Nu te purta ca un copil." "Ma refer la chestia asta. Merline, nu inteleg cum exista alcoolici," spuse dupa ce ii intinse sticla "Uita de bataile cu pumnii. Trebuie sa te obisnuim neaparat cu bautura." "Nu stiam ca experienta alcoolului e o cerinta pentru Ordinul Phoenix." Ii zambi stramb. Dadu afirmativ din cap la intrebarea ei daca era pregatit. Isi incorda maxilarul si mana dreapta i se stranse fara sa realizeze intr-un pumn. Isi calma suflul intre numaratoarea ei, pregatit sa isi tina respiratia cand va ajunge la trei, dar... Bratul ii tresari in momentul in care alcoolul atinse pielea, mii de ace ascutite impungandu-i cu furie rana facandu-l sa icneasca. Apasa puternic pe dinti si stranse ochii inghitind orice ramasita de sunet care vroia sa ii paraseasca buzele. Adevarul era ca se bucura oarecum de durere. Cea fizica avea o origine identificabila, era palpabila si oarecum cuantificabila si existau potiuni pentru a o atenua. Ii placea sa isi imagineze ca panica pe care o simtea la atacuri putea fi canalizata in durere fizica, vindecabila, durere pe care putea sa o inteleaga oricine. Din pacate, in timpul atacului de panica se simtea ca un peste pe uscat, sufocandu-se, incapabil sa schimbe ceva. Deschise ochii cand primii instructiunea sa preia el stafeta. Ridica o spranceana ea, privind cum savureaza bautura si lua sticla in primire cu un oftat. Stia ca il mintise la numaratoarea inversa, dar n-avea de gand sa i-o ia in nume de rau. In locul ei probabil ca si el ar fi procedat la fel. "Draguta casa. Ma asteptam la ceva mai sumbru si deprimant." "Mersi de compliment. Cred. Ce te-a facut sa crezi ca locuiesc intr-o casa deprimata?" Tinea stangaci sticla in mana dreapta si se apleca atent in spatele ei. Se stradui sa nu se gandeasca prea mult si dupa ce se asigura ca rana nu mai sangera, turna atent cu sticla o cantitate destul de mare de whisky pe ea. Puse bautura pe birou si din ultimul sertar scartaitor scoase un pachet de pansamente. Se pregatea sa i le tranteasca in brate si sa o lase sa se ocupe singura de rana, doar se descurca asa bine. Se razgandi in ultima clipa si petrecandu-si bratele prin fata ei, ii infasura bandajul in jurul coapsei, straduindu-se sa o atinga cat mai putin. Cand termina, se tranti inapoi in scaun, multumit. Avea sa tina macar pana Meadowes avea sa ajunga acasa. "Ai vreo solutie <<incuiata>> pentru asta?" Isi ridica mana stanga in aer, de care se balanganea degetul mare rupt la a doua falanga. Nu il duruse pana acum, efectul amortizant al adrenalinei ii estompase toate senzatiile. Incepea sa se umfle si durerea ii strabatea nervii pulsand in acelasi ritm ca inima sa. S-ar fi vindecat singur dar ruptura era la aceeasi mana cu care folosea bagheta si nu era convins ca ar fi functionat. |
[align=center] [/align]
| |
![]() |
|
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous) | |
![]() ZetaBoards gives you all the tools to create a successful discussion community. Learn More · Sign-up for Free |
|
| Go to Next Page | |
| « Previous Topic · The Spiny Serpent · Next Topic » |
- Pages:
- 1
- 2
| Theme: Zeta Original | Track Topic · E-mail Topic |
10:19 AM Jul 11
|






[/align]






10:19 AM Jul 11