Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
  • Pages:
  • 1
  • 2
.izvorul din care tainic curge noaptea.; ::closed::
Topic Started: Feb 10 2014, 04:49 PM (705 Views)
Dorcas Meadowes
Member Avatar
molten eyes and a smile made for war;
Ordinul Phoenix
  • "Ma refer la chestia asta. Merline, nu inteleg cum exista alcoolici,"

    Il privi cu ochi ingustati, aproape jignita, ca o mama careia tocmai i s-a spus in fata ca odorul ei, pe care-l iubeste ca pe ochii din cap, nu este nici pe de parte ingerasul fara pata pe care l-a considerat ea intotdeauna.
    "Nu inteleg cum poti sa nu bei," veni si replica ei, usor intepata, dar si sincer curioasa sa afle raspunsul la o intrebare care, din perspectiva sa, nu avea niciun sens. Nu putea intelege cum de existau oameni pe lume care nu numai ca nu beau, dar chiar aveau o aversiune fata de alcool: era ca si cand cine i-ar fi spus ca ura ciocolata, absolut imposibil din inacceptabil din punctul ei de vedere sa.
    "Daca nu bei, ce faci atunci ca sa te distrezi?"
    Nu spunea ca doar sa consumi cantitati copioase de alcool iti asigura, pe data, o distractie pe cinste, dar nici nu strica sa ai o sticla plina-ochi de vodka atunci cand planuiesti sa-ti faci de cap.
    "Sau cand esti suparat, sau te plictisesti, sau vrei sa dormi si nu poti, sau vrei pur si simplu sa fii amortit?"
    Avea atat de multe motive pentru care bea incat pana si ea incepuse sa le piarda socoteala, si nu mai avea nevoie de nicio scuza pentru a deschide o sticla de bourbon dis-de-dimineata, atunci cand majoritatea oamenilor abia reuseau sa-si tina ochii deschisi, si-si pregateau cu gesturi mecanice o cafea.
    Urmatoarea lui intrebare o facu insa sa zambeasca scurt; si-l si imagina pe Dumbledore testand toti membrii Ordinului, si dandu-i afara pe cei care nu reuseau sa tina la bautura.
    "Nu este."
    Ii arunca o privire malefica.
    "Dar este o cerinta obligatorie pentru toti partenerii mei."

    "Mersi de compliment. Cred. Ce te-a facut sa crezi ca locuiesc intr-o casa deprimata?"

    Nu-i raspunse de indata, concentrandu-se mai intai pe senzatia de durere care stia ca avea sa o napadeasca dintr-un moment intr-altul, la contactul alcoolului cu rana sa. Dupa cum se asteptase, ace infioratoare de durere ii traversara piciorul, dar stranse din dinti si nu scoase niciun sunet care sa-i tradeze in vreun fel discomfortul. Pe langa alte rani cu care se alesese de-a lungul timpului, asta era o nimica toata. Avea un talent aparte de a se alege mereu cu julituri sau membre rupte, inca din timpul copilariei.
    Dadu sa protesteze atunci cand vazu ca avea de gand sa-i puna si un bandaj, dar se razgandi: daca l-ar fi oprit, ar fi trebuit sa o faca ea insasi mai tarziu, asa ca mai bine sa scape repede si fara efort de o grija.
    "Pentru ca tu esti deprimant."
    Replica nu veni nici ca o jignire, nici ca o critica; era pur si simplu un fapt enuntat cu nonsalanta, cu o sinceritate debordanta. Daca statea sa se gandeasca mai bine, chiar ii placea aerul lui deprimant, desi banuia ca ar fi innebunit daca ar fi trebuit sa-si petreaca foarte mult timp in preajma lui.
    "Ai ceva de rontait? Mor de foame."
    Nu era tocmai politicos din partea sa sa provoace atat de mult deranj, cand abia daca se putea numi musafira, dar nu-i pasa. Chiar ii era ingrozitor de foame, si nu-si amintea cand mancase ceva ultima oara. Programul ei era atat de haotic incat deseori sarea peste mese.

    "Ai vreo solutie <<incuiata>> pentru asta?"

    Gasi, spre fericirea sa, un fotoliu destul de comod, in care se tolani imediat cu un oftat multumit, de parca era la ea acasa. Isi stranse picioarele sub ea si-si lasa capul pe spatarul moale.
    "Gheata?" sugera, nu tocmai sigura. Daca-si rupea ceva, era nevoita sa apeleze la magie, altfel ar fi durat prea mult sa se vindece natural, iar ea nu avea suficienta rabdare - si ar fi fost si imprudent sa defileze prin fata Devoratorilor cu o mana sau un picior rupt. Spera doar sa nu o puna pe ea sa-l vindece, pentru ca risca sa se aleaga cu o rana si mai grava.
    "A fost o noapte destul de distractiva, nu? Cred ca ai avut niste parteneri tare plictisitori pana acum, dar s-a terminat cu asta."
    Pe chip i se intinse un ranjet prevestitor de rele.
[align=center]Posted Image
[size0] We all burn. We burn in fire. We burn in blood. We burn in dreams. And it never ends.

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Alec Beckett
Member Avatar
inventator; agorafob in recuperare
Ordinul Phoenix
Poate daca ar fi avut o sora, ar fi avut aceeasi personalitate ca si Dorcas si s-ar fi certat pe seama unor lucruril marunte ca faptul ca alcoolul era de fapt o otrava inventata de creaturi magice mitice care se hraneau cu amintirile tale. Sau cel putin asta era teoria lui Alec de moment.
"Pentru ca tu esti deprimant." La ce ii statea capul? Meadowes ar fi devenit oaia neagra a familiei cat ai zice peste. Prea ii picau vorbele din gura ca niste caramizi grele de franchete. "Cred ca de fapt vrei sa spui ca sunt plictisitor."

"Ai ceva de rontait? Mor de foame." Nu raspunse nimic, cu pasi mari se misca pana la usa catre hol, deschizand-o larg.
"BARTH! ANSEL! PUTETI SA ADUCETI NISTE MANCARE?" Inchise usa zambind si se lasa apoi sa cada pe canapeaua pufoasa, cu spatele lipit de unul dintre bratele generoase si picioarele intinse in fata. Privind-o, avea senzatia ca avea sa o vada pe Dorcas destul de des tolanita in fotoliul acela ca o pisica.

"Gheata?" Se uita suspicios la ea."Deci daca stau sa mor intr-un sant, sa nu ma bazez pe tine, nu?" Isi intinse bagheta facand pansamentele sa ii zboare in poala si se apuca de treaba. Atent, incepu sa isi infasoare degetul si mana in panza alba.

"A fost o noapte destul de distractiva, nu? Cred ca ai avut niste parteneri tare plictisitori pana acum, dar s-a terminat cu asta." Isi ridica ochii mari catre ea si ii raspunse foarte scurt. "Sigur. Distractiv. Exact la asta ma gandeam si eu."
Spera ca nu urmau intrebari. Chiar nu avea chef sa clarifice. Ce practic ca tocmai in momentul ala din hol se auzi un taraboi grozav, ce suna suspect de asemanator cu felul in care bubuiau un vagon intreg de bagaje de voiaj cazand pe scari si lovindu-se de usi si de pereti. Apoi urma o liniste mormantala. Usa se deschise cu un scartait demn de un film horor, iar in spatele ei isi facura aparitia doi spiridusi zambitori, dintre care unul tinea o tava arhi-plina. Privirea li se opri la Meadowes iar realizarea ce urma le schimba expresia fetelor intr-una de surpriza sincera.
"O fata?"
"Pst. Ai grija ce spui, sa nu o sperii." La unison cei doi spiridusi isi aplecara capetele si cu pasi marunti se apropiara de masa privind catre podea, asezara tava cu atentie pe masuta si se indepartara cu aceeasi pasi marunti, fara sa se intoarca sau sa indrazneasca sa priveasca in sus. Cand trecura de pragul incaperii disparura cu un pocnet uitand usa catre hol larg deschisa. Cateva secunde dupa aceea, cu un poc, Ansel intinse bratul subtire catre maner si inchise usa in urma lui.
Alec ofta si intinse mana pansata catre Meadowes, asteptand ca aceasta sa ii faca un nod in jurul incheieturii. Tava din fata lor era plina cu paine de casa, mezeluri si branza, rosii si alte nimicuri, si o carafa cu apa. Cum o creatura ce parea asa firava ca Barth reusise sa le care pe toate era un mister ce putea fi explicat doar prin cuvantul Magie.
Nu ii era foame si nu isi facea iluzii ca Dorcas avea nevoie de invitatie speciala ca sa se serveasca singura cu mancarea asa ca atentia ii fu furata de mica jucarie de pe masuta. Scheletul de dragon din bronz nu masura mai mult de cativa centimetrii si incapea lejer in palma. Alec il ridica de pe masa si ii invarti rotita, asezandu-l apoi atent inapoi. Creatura se ridica pe picioarele din spate, indreptandu-si spatele si intinzandu-si "aripile" in aer, isi intinse lung gatul si scuipa un jet de foc ceva mai lung decat el.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
« Previous Topic · The Spiny Serpent · Next Topic »
Add Reply
  • Pages:
  • 1
  • 2