Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
.hell is empty and all the devils are here.; .private.
Topic Started: Feb 20 2014, 03:34 PM (353 Views)
Shawn D. Torstein
Member Avatar
vindecator; asasin; Axel Emmerson;
Devoratorii Mortii
  • Fumul se înălța moale,răspândindu-se prin încăperea slab luminată de razele soarelui, neaerisita de săptămâni intregi. Bârlogul lui,banii lui,plăcerile lui. Punct și fără comentarii la adresa cocinei de porci în care-și făcea veacul mai nou deși undeva pe străduțele întortocheate ale Londrei avea un apartament luxos pe măsura pretențiilor sale. Trist,dar pe acela îl știa și păduchele draga de Elsa. În ciuda condițiilor precare cu care era preafericit, Axel se simțea complet relaxat și binedispus. Mânca,fuma,dormea și relua ciclul,imaginându-și că alte activități mai solicitante nu existau nicăieri în lume, ci doar zăcutul pe o podea jegoasă,infectă de-a dreptul dintr-un han oarecare,uitat de lumea vrăjitorilor buni. Nici ăla cu cornițe și coadă roșie nu auzise de locul unde era cazat,deci minimul de efort nu presupunea căutarea problemelor cu lumânarea. Își ridică capul de pe covorul înnegrit de praf și urmele de noroi lăsate de bocancii proprii și-și luă în serios rolul de observator. Arunca critici aspre asupra degetelor de la picioare. Nu se mișcau în ritmul dorit și-i încetineau gândirea șubredă. Stinse țigara pe podea și se așeză înapoi,fără să renunțe la sila de viață instaurată peste cheful de căsăpit încuiați proști și vrăjitori incompetenți. Nu pe soră-sa.
    Pufni într-un râs isteric,asemănător celui pe care-l auzi în preajma oamenilor cu proble e mintale. Elsa îi spusese clar să stea în banca lui. Și asta făcea, mai mult sau mai puțin. Cum să nu-și asculte el surioara dulce,dulce ca o lâmâie putredă pe care orice retardat o poate cumpăra de la marginea drumului. Merlin să-l trăsnească dacă vreodată s-a gândit la o asemenea infracțiine detestabilă. Zâmbi malitios către teancul aranjat la milimetru de scrisori primite de la Elsa,dădaca sa de suflet. Întotdeauna apreciase atențiile din partea femeilor,dar relația dintre ei doi se rezuma la "copil idiot de 27 de ani - dădacă isterică de 19 ani". Lucru mai mult decât agasant pentru Axel,evident.

    Se săltă fără prea mare tragere de inimă,luând la mână fiecare scrisoare. Degeaba. Ochii lui erau obosiți de atâta lâncezeală încât literele scrijelite frumos de Elsa păreau mai degrabă să-i sară in față si să-i împungă globul ocular ca niște sulițe lucitoare. Se frecă la ochi,scăpând un căscat zgomotos. Mototoli pergamentul,aruncându-l cu succes în colțul destinat gunoaielor obișnuite. Trase de umeri cu putere,aducându-și pumnii în zona bărbiei până ce simți ca mușchii și oasele sunt gata să-l poarte dincolo de ușa aproape ruptă a camerei. Deschise fereastra încă neciobită,inspirând într-un final aer curat. Totuși...aerul rece s-ar putea să-ți spargă fața. Adierea tăioasă îl trezi la realitate,pălmuindu-l simbolic. Se retrase spășit la loc sigur,ducându-și in eerate rânduri mâna prin părul încâlcit cât să-l facă prezentabil. Se ducea la munca pentru prima dată după episodul cu inchisoarea,dar n-avea emotii. Arăta mai puțin ca un boschetar și mai mult ca un vindecător respectabil. Smulse fără milă un sertar din noptiera de la marginea patului pe jumătate dezmembrat si extrase tacticos o foiță subțire de pergament e care scrise dezordonat o invitație la ceai pentru Elsa. Nu-i dădea satisfacție din moment ce nu-i spusese decât Sf. Mungo, după ora prânzului. Axel. . Pe gură-i ieși o serie de sunete ce chemară bufnița la fel de trândavă ca și stăpânul. Zburătoarea protestă vehement când fu anunțată că trebuie să expedieze un mesaj,însă se lăsă convinsă de promisiunea că va putea dormi pentru tot restul anului în pace.

    După ce fâlfâitul aripilor se estompă își luă picioarele la spinare și Dispăru neanunțat, făcând să pară totul o răpire sau poate chiar o crimă în ochii proprietarului cam încet la minte.
    Se mișca ca o umbră neagră,mută printre valurile imterminabile de oameni care se îmbulzeau aiurea ca descreierații. Personalul spitalului nici nu îl băgă în seamă,lăsându-l în voia sorții să facă ce l-o tăia capul mai repede. Găsi cu greu un salon gol și se fofilă pe lângă câteva asistente,băgându-se în noua sa ascunzătoare secretă. Ferit de ochii curioși,răsuci cheia în broasca ușii trasând bariera între liniștea de care se bucura și balamucul de afară. Aunecă ușor pe un scaun moale,revenind la starea aceea nedefinită pe care o avea și înainte. Număra rotocoalele rebele desprinse de pe buzele sale și se puse pe așteptat bătăile violente în ușă si glasul nemaipomenit de relaxant al surorii sale.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Elsa R. Torstein
Member Avatar
auror - antrenament; Avalon;
Ministerul Magiei
  • Mirosul de cafea proaspata ii umplea narile si ii oferea acea buna dispozitie de care avea atata nevoie inainte si dupa orele in care preda.ul In fata ei, pe masa lunga din lemn vopsit negru si albastru inchis a cancelariei se aflau o carte cu un colt indoit pe post de semn, doua manuale de istorie si un caiet plin de o sumedenie de insemnari. Era liniste in cancelarie ceilalti profesori fiind plecati la clasa. Avalon avusese o zi usoara, doar trei ore, dar decise sa mai ramana putin in cancelarie ca sa savreze o ceasca de cafea si sa isi noteze cateva idei cu privire la lectiile pe care le avea de pregatit pentru ziua urmatoare. Efectul polipotiunii aproape trecuse, pletele blonde redevenisera roscate si cativa pistrui mici, abia vizibili isi reluara locul pe chipul ei.

    O bufnitura puternica se auzi dinspre geam, iar Elsa mai ca isi scapa ceasca din mana. Crima! Cum sa iroseasca bunatate de cafea! Strabatu cu pasi repezi incaperea si deschise geamul privind curioasa la bufnitoiul ce arata mai mult decat ametit. Ce nebun ii trimitea ei scrisori la scoala? De fapt nu, taie asta. Ce il apucase pe idiotul ala nebun sa ii trimita scrisori la scoala? Apuca pasaroiul si il aseza pe masa, oferindu-i niste boabe pe care acesta le manca lenes cat ea citi biletul. "Ma cheama la el. Hmph, ar trebui sa ma simt onorata?" intreba pe nimeni in particular caci, asemeni stapanului ei, bufnita o ignora fiind prea ocupata sa isi curete penele dupa zborul care sigur nu fusese nici pe departe atat de lung pe cat voia el sa-i dea impresia. Isi stranse lucrurile, bau rapid restul de cafea, arzandu-si limba si scapand o injuratura demna de un birjar. Inca bombanind isi imbraca paltonul si Disparu nu inainte de a insfaca bufnitoiul. Il vedea incantat de caldurica din cancelarie si prea lenes ca sa se intoarca singur la stapanul lui, asa ca mai bine il lua de acolo decat sa il lasa sa fie gasit de vreunul dintre colegii ei.

    Aparu pe coridoarele aglomerate al spitalului si mai ca se dezechilibra cand doua asitente trecura pe langa ea in viteza, impingand o targa cu un vrajitor ce parea victima unor arsuri grave, dar care mirosea a floricele. Stramba din nas, ridica indiferenta din umeri, isi flutura parul lung roscat si o lua din loc in cautarea fratelui ei cel ratacitor. Cincisprezece minute mai tarziu, dupa ce intrebase o sumedenie de persoane daca il vazusera cumva pe Shawn, pardon Axel, Elsa strabatea coridorul de la etajul al treilea. Isi dadea ochii peste cap de fiecare data cand trecea pe langa cate un salon din care se auzea un ras isteric sau un oracait de broasca. Dintre toate locurile in care se ptea refugia el alesese fix acel etaj! Trecu prin dreptul unei oglinzi si se opri privind rochia liliachie pe care o purta pe sub paltonul negru. Dadu negativ din cap, nu, nu, rochia aceea nu i se potrivea acum, era pre feminina. Misca bagheta privind multumita la pantalonii negri grosi si bluza visinie stransa pe trup si cu maneci evazate. Opri o asistenta, apoi inca una si in sfarsit gasi salonul in care se ascunsese el.

    Incerca usa si se incrunta cand aceasta se dovedi a fi incuiata. Batu o data, astepta, dadu sa bata a doua oara, dar se razgandi. Descuie usa cu o vraja si se strecura in salon, incuind-o la loc. Dadu drumul bufnitei si isi arunca palton pe unul din paturi. "Dragut, trimiti o bufnita dupa mine, dar ma astepti cu usa incuiata." ii spuse fara rautate, in loc de salut. Formalitatile erau o pierdere de timp. Isi trase un scaun si se aseza picior peste picior.
Posted Image
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Shawn D. Torstein
Member Avatar
vindecator; asasin; Axel Emmerson;
Devoratorii Mortii
  • Se uită la silueta surorii sale și zâmbi pe sub mustața imexistentă. Era sătul să tot audă glasurile acelea enervante de pe hol,tulburându-i liniștea și se îngrijora de faptul că nu va găsi oameni care să nu gândească atât de sec precum asistentele si vindecătoarele din zona sa. Întâlnise femei proaste, atât de proaste încât sinapsele i s-au scurtcircuitat, provocându-i stări de disconfort aproape palpabile,dar și femei atât de inteligente încât mintea i s-a îndrăgostit pentru totdeauna de frumusețea și fascinația sclipirii lor! Întâlnise și femei moluște, așa cum îi plăcea să le spună, făcând referire la lipsa coloanei vertebrale (într-un mod figurativ, bineînțeles). Dejecții morale, gunoaie îngropate în beznă, undeva departe de lumină demnității umane. Întâlnise si femei distinse, educate, virtuoase, elegante atât în spirit cât și în comportament,dar și unele șterse. Găsise exemplare cu o personalitate uriașă! Femei ce umplu o încăpere cu un zâmbet și sunt capabile să creeze pasiuni incendiare doar cu o privire, adevărate feline. Făpturi minunat sculptate cu o singură mișcare a coapselor, ce provoacă cutremure de mii de grade Richter în trupul unui bărbat. Dăduse nas în nas și cu demoni. Femei capabile de o răutate inimaginabilă, ce lasă în urma lor doar smoala, durere și suspin. Totuși obrazul i-a fost gadilat și de ființe blânde precum diminețile de mai. Femei ale căror șoapte și mângâieri au închis toate rănile din sufletul său pentru o infimă clipă.Nu-și amintea niciuna, așa cum era și de așteptat probabil, dar simțea că toate pe care le-a întalnit nu au fost decât niște biete făpturi lipsite de orice culoare, simple carcase de carne și oase, mergătoare și vorbitoare prin nu știu ce minune.
    Era curios în ce rând mergea sora sa. Voia să știe ce se alesese de ea. Voia să creadă că pe ea aveau să o țină minte mulți si că nu va rămâne ascunsă. Nu o vedea în ipostaza unui subaltern,ci undeva sus,în vârful oricărei ierarhii de care se lovea.

    Și mie mi-ai lipsit,surioară.
    Se ridică tacticos de pe scaun,lăsând țigara fumegândă pe marginea unei măsuțe și se apropie de sora sa. Degetele îi atinseră fugar părul de foc și pe chip îi înflori un zâmbet care nu avea o explicație sau o sursă anume.
    Frățiorul tău nu a auzit pe nicăieri de tine. Prin ce gaură de șarpe te ascunzi de societate? De ce nu ești în vârf,de ce nu vrei să țintești cât mai sus? făcu o pauză,lasând tonul zeflemitor să se stingă și să lase în locul lui unul mai puțin dojenitor. Iubești,surioară sau te ferești de inimile frânte?.
    Intrase într-o zonă crepusculară și era convins că se va trezi cu o palmă sonoră peste obrajii lipsiți de culoare,însă dragostea asta îi apărea în cale pe stradă, în cafenele, când plouă sau în ochii altora. Îi plăcea să o analizeze sub orice formă i s-ar afișa și să o întoarcă pe toate părțile, pe față și pe dos, să o disece cu aceeași ardoare cu care cel mai aspru critic caută să găsească cusur unei opere perfecte. Reușea întotdeauna să o înțeleagă atunci când aparținea altora, dar în mod absolut bizar, propriul suflet era cel mai de neînțeles pentru el.

    Nu mi-o lua în nume de rău,doar știi cât de mult vreau să te știu în sigurantă și uneori îmi mai pasă și de cei din jur.
    Era o Torstein. Trecuse prin câteva antrenamente dure. Trebuia să știe să se apere. Trebuia să știe să se impună și să șteargă pe jos cu oricine avea curajul să o calce pe nervi,inclusiv el dacă se cerea. Își scoase bagheta,pregătit să își testeze sora ca și cum i-ar fi urat din nou un călduros bun venit în spital. Rosti în șoaptă Confundo! apoi Depulso. aruncând-o pe roșcată în peretele din spate. Nu mai ai reflexe bune, Winter. Știi ce vrajă ar fi urmat dacă era tata.
    Oricât de dement și sadic era,nu putea să aplice un Crucio veritabil pe sora sa. Deși o merita din plin pentru toată neatenția de care dăduse dovadă. Să nu mai lași niciodată garda jos în preajma mea. Îți sunt cel mai periculos dușman. o avertiză calm,așezându-se înapoi,aprinzându-și altă țigară.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Elsa R. Torstein
Member Avatar
auror - antrenament; Avalon;
Ministerul Magiei
  • Shawn o privea si zambea. Asta nu era de bine, Shawn era magar din nastere si cine stie ce gargauni ii treceau prin mintea aia a lui creata. Nu fusesera niciodata prea apropiati, cel putin nu la suprafata, iar Elsa invatase repede sa se astepte la absolut orice din partea lui.

    ~Și mie mi-ai lipsit,surioară.~

    Zambi usor amuzata si dadu aprobator din cap. Daca sarcasmul nu ar fi picurat din fiecare cuvant al lui, si daca nu l-ar fi cunoscut atat de bine, poate l-ar fi crezut pentru o secunda. [color=#darkblue]"Oh, da, vad asta."[/color] Il lasa sa ii atinga parul si isi tinu privirea atintita pe chipul lui. Zambea din nou, nu ii placea deloc cand zambea asa fara motiv, arata prosteste. "Ce ai sa-mi spui?" intreba fara a-si ascunde curiozitatea.

    ~Frățiorul tău nu a auzit pe nicăieri de tine. Prin ce gaură de șarpe te ascunzi de societate? De ce nu ești în vârf,de ce nu vrei să țintești cât mai sus?~

    Awwwww ce dragut, chiar parea ingrijorat de ce avea sa ajunga ea in viata si de viata ei sociala. pai, nu merita el o imbratisare pentru asta? Merita, cum sa nu merite, si i-ar fi dat una cu mare drag daca ar mai fi avut opt ani. Dar nu mai era copil si nu ii mai placeau imbratisarile nici astfel de discursuri. "Surioara ta nu se ascunde de societate, fratioare, doar prefera compania cartilor. Cat despre ceea ce tintes.c asteapta cativa ani si o sa vezi. Stii doar ca imi place sa urc trepte, una cate una sau trei cate trei." Nu tinea minte sa fi vorbit vreodata cu el despre planurile ei de viitor. Nu ii spusese ca se antrena sa devina auror, ca avea cel mai dur si inteligent antrenor, ca inca auzise de cand auzise prima data ca el intrase in inchisoarea capatase o mica obsesie cu ministerul sau ca voia sa ajunga cat mai repede pe o pozitie fruntasa in departamentul din care facea parte acum. Nu voia faima si glorie, ii erau inutile, dar voia ca tatal ei sa tremure cand ii auzea numele asa cum tremurase si ea candva.

    ~Iubești,surioară sau te ferești de inimile frânte?~

    Il privi surprinsa, acum ii punea intrebari despre viata ei sentimentala. Ce era cu el? Pregatea cumva terenul ca sa recunoasca ca chiar tinea la micuta roscata pe care o abandonase in urma cu zece ani? Un fior o trecu pe sira spinarii, asta ar fi fost mai mult decat bizar si nu voia sa-l auda rostind astfel de cuvinte. Il prefera sarcastic, copilul in trup de adult pe care trebuia sa-l dadaceasca, nu fratele mai mare sentimental. Ugh, nu! Chiar nu! "Asemeni tie, eu sunt cea care frange inimi. Cred ca o avem in sange. Sa nu crezi ca nu stiu de numeroasele tale aventuri. Mai tii minte vreun nume?" il intreba, desi stia deja ca raspunsul era nu. Elsa nu fusese niciodata indragostita, experimentase si stia sa se prefaca, dar nu se lasase niciodata prada acestui sentiment. se considera inca prea tanara ca sa se gandeasca la dragostea adevarata si la ce aducea ea. Era oarecum adepta teoriei ca dragostea te face slab, iar slabiciunea nu intra in atributele ei, avea si asa destule defecte.

    ~Nu mi-o lua în nume de rău,doar știi cât de mult vreau să te știu în sigurantă și uneori îmi mai pasă și de cei din jur. Nu mai ai reflexe bune, Winter. Știi ce vrajă ar fi urmat dacă era tata.~

    Au! Au! AU! De zece ori au! Si blestemat fie vrajitorul ala care inventase Confundo! Vraja o impiedica sa reactioneze pe moment si sa se fereasca de cea depa doua vraja, porbabil un depulso, asa ca spatele ei avut o noua intalnire cu peretele. Ceea ce o durea nu erau insa coloana sau plamanii, o, nu, cu durerea asta se obisnuise de la antrenamente si invatase cum sa aterizeze astfel incat scoul sa fie mai slab. Durerea provenea din umarul pe care aproape si-l fracturase la ultima intalnire cu Vince si nu il vindecase imediat. Nu mai avea probleme cu el acum, dar tot o mai durea cand era vorma de un impact.

    Shawn insa se insela cu ultima parte. Reflexele ei deveneau din ce in ce mai bune si chiar daca cele doua vraji isi atinsesera tinta, garda ei era mereu ridica si mintea ii cauta de mult vraji de atac cu care sa ii raspunda. Ii placea sa joace mai mult in ofensiva oricum. Probabil el cautase sa o sperie mentionandu-l pe tatal lor, dar tot ce reusi sa faca fu sa ii creasca determinarea, sa o enerveze si astfel sa aleaga vraja potrivita.

    ~Îți sunt cel mai periculos dușman.~

    Zambi in sinea ei. Fratele ei se insela, nu el ii era dusman, dar ii putea fi aliat daca inceta cu prostiile. Shawn folosise bagheta, ea prefera o abordare mai discreta, vrajile non verbale si cele fara bagheta. Miscandu-si imperceptibil mana, fara sa zica nimi c si parand preoupata de umarul ei arunca asupra lui un Diffindo suficient de puternic cat sa-i provoace rani suficent de grave pe iept si pe brate. "Aici gresesti, te-am inlocuit. Am gasit pe altcineva sa imi fie inamic." zambi rautacios. Mintise doar pe jumate caci barbatul nu ii era ianmic decat la antrenamente, unul al naibii de bun, dar shawn nu trebuia sa stie asta. Merse linistita spre el, miscand mana pentru a face o vraja ce il lega fedeles, franghiile muscand adanc din ranile proaspat create. "Ce spuneai de lasatul garzii jos?" il intreba asezandu-se inapoi pe scaun. Ii imita gestul si isi aprinse o tigara, insa, spre deosebire de el, ea era gata sa se apere. Cu o miscare rapida isi scoase bagheta din holster-ul pe care il avea prins pe picior.
Posted Image
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Shawn D. Torstein
Member Avatar
vindecator; asasin; Axel Emmerson;
Devoratorii Mortii
  • Oh,dar avea să îi spună chiar foarte multe. Putea începe cu ultima parașută care îi șifonase așternuturile și îi golise buzunarele de galeonii atât de prețioși. Nu știa ce să îi spună despre ea. Nu vedea ce căuta el acolo,jucându-se cu sora sa de-a cine știe mai multe și cine e măgarul cel mai prost. În seara aia, tâziu , când singurii prieteni ai lui au venit și l-au scos afară cu forța , n-a făcut decât să se lase condus de ei în singurul bar de la periferia orașului, aproape de gară , care ar fi putut trece drept “ decent” și care nu semăna cu o bodegă infectă , genul de loc în care își îneacă zilele alcoolicii. Totul în jurul lui îi provoca o senzație de iritare . Observa că în seara aceea servea o chelneriță vopsită într-un blond spălăcit din al cărei par strâns în coadă se raspandea un miros îndoielnic cu fiecare mișcare a capului 
    Era prezent la masă doar fizic . Vedea cum cei doi amici discutau despre muzică, se amuzau pe seama chelneriței, care împiedicându-se ,  era să spargă câteva pahare. Îi era scârbă de tot . Ar fi vrut să le spună cât de mitocani erau în ciuda faptului că și el avea astfel de apucături,dar se abținuse eroic. Privind, însă cu mai multă atenție spre bar, brilianta idee de a o lua sub aripa sa pe domnișoara aceea îi păru suficient de interesantă. Râse ironic și reveni cu gândurile la sora sa.
      Ai concurență,draga mea. Mă însor. încheie triumfător,scotând din buzunar un inel cumpărat dintr-un magazin de nimicuri pe care intenționa să i-l ofere chelneriței ca inel de logodnă.

    Poate că nu mai era el cel de dinainte . Dar cu siguranță viața lui prinsese un sens . Nu mai putea să gândească  , să mănânce, să doarmă fără ca subconstientul lui să nu o ceara pe ea. Îi inchiriase o cameră la hotel și îi promisese ca în cel mai scurt timp toate aranjamentele aveau să fie gata.
    Era destul de lucid în momentul ăla ca să-și dea seama că era aproape în pragul unei nenorociri . Și totuși îi zise   Ți-ar sta bine ca domnișoară de onoare. Vrei să o cunoști?
    Se opri câteva momente chinuindu-se să-și readucă în minte numele acelei puștoaice fără scrupule pe care dorea să i-o facă cadou surorii sale pe post de cumnată.  Se numește Nataly. Mințea de înghețau apele sub el,dar ea nu trebuia să știe. Nu de la el,căci era ferm convins că Elsa îi ghicea slalomurile din priviri.  Seamănă foarte bine cu mama,știi? ... Și cred că sunteți de aceeași vârstă. Poate o să vă întelegeți și o să mergeți împreună la cumpărături. Plasase comparația între mironosiță și mama lor ca să o stârnească și mai tare decât toate superficialitățile de după.

    "Surioara ta nu se ascunde de societate, fratioare, doar prefera compania cartilor. Cat despre ceea ce tintes.c asteapta cativa ani si o sa vezi. Stii doar ca imi place sa urc trepte, una cate una sau trei cate trei."

    Ridică din sprâncene cu o căutătură surprinsă și clătină din cap. Ai să îmbătrânești singură cu o sută de pisici,fără un cont gras și ofertant în bancă,iar eu nu o să fiu în zonă... Nu se îndoia de abilitățile roșcatei,ci de stabilitatea lui. Voia să o vadă cât mai curând în frunte,doar ca să poată dormi liniștit noaptea,asigurat că ea este bine și nu are nevoie de sprijin. Egocentrism la puterea a doua din partea unui simplu criminal cu o minte bolnavă.

    Atacurile lui nu fură lăsate să plutească liniștite în atmosfera și așa mult prea tensionată pentru o întâlnire de familie,ci fu nevoit să vadă si reversul medaliei. Începu să radă cu poftă,deși era legat fedeleș și rănile pe care i le provocase înainte dureau ca naiba și îi venea să se urce pe pereți precum păianjenii. Aceea era surioara lui și putea afirma cu tărie că la o astfel de reacție se aștepta din partea ei. Aveau același sânge așa cum spusese și ea mai devreme.
    Reuși cu mici eforturi să se elibereze și începu să își studieze rănile. Era vindecător până una alta, deci măcar la atâta lucru se putea descurca. Îi aruncă o uitătură dubioasă,cântărind situația frumușel. Dacă i-ar fi aplicat un Crucio ca să o învețe minte ar fi iscat un duel,iar incinta spitalului nu era ringul lor de dans.  Bucură-te cât încă mai poți,piticanie nesuferită. mârai printre dinți,arincându-i o privire care masca mândria și o transforma în revoltă.

      Tu nu fumezi,copil cu gaură-n plămâni ce ești. Te-ai tâmpit? Teoriile de acest tip se sfârșeau prost,dar lui nu îi păsa. Îi smulse țigara,însușindu-și-o fără prea mari greutăți.
    Se deplasă sub puterea unui încetinitor imaginar până la dulapul cu medicamente, înghiți un pumn de pastile,dându-și cu câteva creme și căută licoarea sfântă.  Bei cafea sau nervii tăi sunt deja destul de solicitați?
    Răspunsul ei conta prea puțin căci doua cești apărură imediat pe o măsuță,care la rândul său se deplasă în dreptul musafirei. Pentru el, un bătrânel ceva mai experimentat scoase o sticlă de whiskey-foc și își turnă într-un pahar,sorbind cu nesaț din lichidul magic.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Elsa R. Torstein
Member Avatar
auror - antrenament; Avalon;
Ministerul Magiei
  • ~Ai concurență,draga mea. Mă însor.~

    Il privi surprinsa de parca il vedea pentru prima data si ii mai si crescuse un corn in frunte. Fratele ei se insura? Pe barba lui Merlin! Ce mai era si grozavia asta? Se incrunta incercand sa-si aminteasca daca il batuse de curand la cap cu asta. Nu. Din contra, nu ii spusese niciodata nimic despre ce bine i-ar prinde lui sa isi puna ordine in viata. Ceva nu ii mirosea bine aici. Infaca inelul si il studie pe toate partile. Nu era ea o experta in bijuterii, dar obiectul din mana ei i se parea neimpresionant. Mereu crezuse ca atunci cand Shawn isi va alege o sotie ii va oferi acesteia un idel cu diamant, ceva care sa o impresioneze. "Cu plasticul asta vrei tu sa ceri o fata in casatorie?" il intreba sceptica, proband inelul pana cand gasi un deget pe care sa i se potriveasca. "Ma asteptam mai mult de la tine, fratioare."

    ~Ți-ar sta bine ca domnișoară de onoare. Vrei să o cunoști? Se numește Nataly. Seamănă foarte bine cu mama,știi? ... Și cred că sunteți de aceeași vârstă. Poate o să vă întelegeți și o să mergeți împreună la cumpărături.~

    Nici nu voia sa se gandeasca daca ei i-ar sta bine ca domnisoara de onoare, dar el sigur ar fi aratat special ca mire cu o urma de palma pe obraz pe langa noile cicatrici pe care atacul ei i le lasase. Miji ochii si il privi neincrezatoare. Si daca erau de aceeasi varsta ce? Asta nu le facea viitoare prietene la catarama. Un fior o trecu pe sira spinari. Nu, nici nu voia sa se imagineze mergand la brat prin Londra cu cine stie ce pustoaica ciudata agatase el. Yuck, yuck yuck! "Ce pui la cale? Unde ai gasit-o pe... tipa - al carui- nume - nu - m-am - obosit - sa-l - retin? Te cunosc Shawn, nu esti genul care sa isi puna pirostriile." Voia sa ii dea de capat acestei enigme si asta repede ca sa poata dupa sa il zgaltaie bine pentru ca ii trecuse prin cap o asemenea tampenie. Parca era un copil, zau!

    ~Ai să îmbătrânești singură cu o sută de pisici,fără un cont gras și ofertant în bancă,iar eu nu o să fiu în zonă..~

    Isi dadu ochii peste cap. Uite cine se gasise sa ii poarte ei de grija. Si cum adica sa nu fie prin zona? Suspiciunea ei cu privire la decizia lui de a se insura crestea intr-un ritm alert. "Ce tot indrugi acolo?" Il intreba, avand o unde de suparare in glas. Ha! De parca si facuse parte din viata ei! cat tupeu!

    ~Bucură-te cât încă mai poți,piticanie nesuferită. Tu nu fumezi,copil cu gaură-n plămâni ce ești. Te-ai tâmpit?~

    Intai rasese, apoi maraise la ea si acum facea pe fratele dojenitor, ce naiba! Avea de gand sa ii ia rolul de persoana care trecea de la stare la alta in mai putin de cateva secunde? O, nu! Aceea era abilitatea ei si avea de gand sa tina cu dintii de ea. La fel de strans cum isi tinea cana de cafea dimineata. "Scuteste-ma cu teoriile astea, bine? Fumez de doi ani si sunt dependenta de cafea de vreo trei, iar tu nu esti in masura sa imi zici ca e bine pentru minte!" ii reprosa ferm, aprinzandu-si o alta tigara. Se intinse dupa sticla de whiskey - foc si isi turna putin peste cafea. Daca se oferise sa o serveasca cu ceva era clar ca Shawn nu terminase cu confesiunile, iar ea avea nevoie de ceva care sa o ajute sa fie mai rabdatoare.
Posted Image
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Shawn D. Torstein
Member Avatar
vindecator; asasin; Axel Emmerson;
Devoratorii Mortii
  • "Ma asteptam mai mult de la tine, fratioare."

    Ei, atunci să își pună pofta-m cui că el bani avea, dar chef să își mai tortureze neuronii și așa suficient de prăjiți și extenuați după conceperea celei mai idioate idei. Ridică din umeri și se uită la ea ca la mașini străine. Ori timpul petrecut în azkaban îi afectase grav de tot gândirea, ori femeile chiar aveau mult prea multe pretenții și gusturi sofisticate. Aprecia faptul că Elsa fusese îndopată cu notiuni despre cele mai fine gusturi, dar nu simțea nevoia imperioasă să fie criticat atât de dur pentru alegerile sale. În fond și la urma urmei nu se căsătorea cu vreo prințesă, contesă sau alta muiere care avea același lucru între picioare ca și o prostituată agățată din cel mai infect bar din Londra, ci cu o tipă NORMALĂ, care se îndoia că prețuia atât de mult un amărât de inel. Avea el alte bijuterii și alte modalități de a impresiona o femeie. Zâmbi forțat și puse inelul la loc cu grijă. Preferai să îi dau inelul mamei? Știi că pot face și asta. Nu o amenința fiindcă știa că nimic din ce i-ar fi spus despre... mama lui nu ar fi afectat-o. Sau cel puțin așa bănuia el. Spera ca Elsa să o considere mamă pe femeia căreia i-o încredințase. Familia aceea îi inspira mai multă căldură și siguranță decât epava în care se născuseră ei.

    "Ce pui la cale? Unde ai gasit-o pe... tipa - al carui- nume - nu - m-am - obosit - sa-l - retin? Te cunosc Shawn, nu esti genul care sa isi puna pirostriile

    Nataly o corectă calm, păstrând un ton neutru. Refuzul la cooperare al surorii sale îl agasa. Voia pur și simplu să o facă să bage la cap că avea o viață stabilă și nu foarte fericită, dar se descurca și nu avea de gând să se întoarcă după gratii prea curând. Avusese o relație specială cu dementorii. Le oferise până și ultimul strop de umanitate din el, dar cu siguranță nu murea cu zile să îi revadă și să le mulțumească pentru că îl transformaseră într-un monstru. Putea să stea liniștită în privința asta. Avea nevooe doar de un colț mic și întunecat despre care să nu știe ea, pe care să nu i-l invadeze nimeni. Speram să discutăm despre ce culoare vrei să aibă rochia de domnișoară de onoare și următoarea sesiune de cumpărături, dar dacă tu vrei să discutăm despre cine și ce pune la cale nu am nimic împotrivă

    "Scuteste-ma cu teoriile astea, bine? Fumez de doi ani si sunt dependenta de cafea de vreo trei, iar tu nu esti in masura sa imi zici ca e bine pentru minte!" 

    O mâncărime teribilă îi ataca podul palmei și tare ar mai fi vrut să îi arate Elsei cât de în măsură era el să îi atragă atenția, dar rămase impasibil. O zi petrecută cu sora sa părea să fie un test destul de dificil de trecut din punct de vedere al răbdării pe care el nu o avusese niciodată.
    Dacă nu eram EU și nu îmi riscam viața tu NU mai existai. Am tot dreptul din lume să spun și să fac ce vreau fără să îți cer ție permisiunea, mucoaso. răbufni, abținându-se să nu dea cu pumnul în perete sau în orice alt material solid care i-ar fi putut pricinui leziuni serioase. Mâinile lui erau sfinte. Nu avea voie să le distrugă că doar nu avea să își îngrijească pacientii cu picioarele.
    Dacă ai de gând să te cerți cu mine și să ne jucăm de-a cine are mai multe argumente să știi că ușa te așteaptă. comentă sec plictisit si enervat de direcția pe care o luaseră. Îi luă sticla din față făcând o grimasă iritată când o văzu cum își toarnă alcool în cafea. Am de vizitat câțiva pacienți. Vrei să mergi cu mine sau te încui aici până te calmezi și pot vorbi cu Winter pe care o știam eu? începu mai pașnic de data aceasta, coborând la un nivel mai blând al vocii.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
« Previous Topic · Etajul III · Next Topic »
Add Reply