Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
Oh! This sounds like a song; closed
Topic Started: Feb 26 2014, 09:41 PM (233 Views)
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Mai era o ora pana sa se dea stingerea si el era calare pe un cufar lasat sa zaca la marginea drumului. Colegii sai de la cercetasi venisera cu un plan maret in minte si doreau sa distruga o sala de clasa, dar lui nu prea ii suradea ideea. Si prin ,,nu prea" se intelege ca nu ii suradea deloc. Se plictisise sa o faca pe baiatul cel rau care cauta numai probleme si acum era ceva mai linistit. Se uita la pereti, la podea, la oameni. Zambea mai frumos si era mai ascultator. Asta era o aparenta, desigur, dar tot era un pas inainte catre acel viitor ilustru pe care si-l dorea. Se obisnuise cu ideea ca este clarvazator si era destul de complicat pentru el sa se gandeasca la asta. Mintea sa refuza sa inteleaga cum functioneaza mecanismul si se trezea ca se incurca in propriile ganduri si o dea in bara. Asta nu il multumea, ba dimpotriva, se simtea din ce in ce mai mic si din ce in ce mai prost. In cele din urma ofta dramatic si renunta sa isi mai bata capul.

    [align=center] Wanna ride a pony
    Whose mane is soft and long
    Wanna ride a pony
    Or how 'bout playing pong

    Wanna ride a pony
    Oh! This sounds like a song
    Wanna ride a pony
    With ponies - can't go wrong [/align]

    Se apucase sa fredoneze un cantecel pe care il auzise cu mult timp in urma si care suna destul de interesant. Nu folosea o melodie propriu-zis fiindca nu se pricepea la cantat, asa ca suna mai degraba a recitare. Se uita in jur la elevii care misunau ca furnicile si le facu frumos cu mana. Niste pustoaice isi schimbara brusc culoarea, se facura mov, apoi roz si se ciocnira de altele in timp ce sprintau pe coridor si o luau repede la stanga. Christian ridica dintr-o spranceana si apoi decise sa o lase mai moale cu comportamentul sau dragut. Oamenii nu erau obisnuiti sa il vada asa sociabil ceea ce era normal, ii intelegea. Fusese mereu aspru si arogant, isi tinuse nasul in vant si se comportase urat cu toata lumea. Era normal sa aiba impresia ca era ceva necurat la mijloc. Asta il facu sa se simta si mai bine - daca era posibil acest lucru - si se lasa mult pe spate, lipindu-se frumos de perete, intinzand picioarele cat erau ele de lungi. Si chiar erau lungi.

    [align=center] Galloping legs
    Clanking hoops
    Fluffy tail
    Hair in poufs

    Straddle its saddle
    Sit to one side
    Either way
    Makes a great ride [/align]

    Daca era posibil asa ceva, Christian obosise stand. Era o fire activa, de obicei, dar acum decise sa schimbe putin foaia si sa stea pur si simplu. Nu era mare lucru si nici nu era obisnuit sa nu faca nimic, asa ca amortise. Ofta ofticat si lasa cantecelul in aer, dandu-se jos de pe cufar, scuturandu-si pantalonii de un praf care nu avea cum sa fie acolo. Lucrurile de prin castel erau destul de curate si putea pune pariu ca erau spiridusii la mijloc. Se uita in toate partile, apoi fu distras de un pustiulica care nu parea mai mare de primul an. Alerga ca un mic turbat ce era si cand trecu pe langa o armura intra in ea cu atata furie incat saraca de ea se clatina si apoi cazu la pamant facuta farame.
    Hey! urla Christian in urma lui. Nu ii pasa de bunurile scolii, dar daca ar fi lovit mai devreme putin aia ar fi cazut pe el, ceea ce chiar era o problema. Incerca sa il prinda, dar pustiul, rapid ca un iepure, coti repede-repejor lasandu-l cu ochii in soare si cu drumul blocat de soldatul cazut. Trase aer in piept si injura ofticat, aplecandu-se pentru a ridica invinsul.


ooc: ma revansez la urmatoarele :ahaha:
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Noah Maxwell Leyton
Member Avatar
hit wizard
Ministerul Magiei
  • Tocmai terminase ultima pagina din Istoria Marilor Razboaie. Inchise frumos cartea si ii privi coperta. Nu, nu putea sa fie asa. O redeschise si isi trecu buricele degetelor intr-o mangaiere regretabila asupra paginii cu titlu. O privi insistent si parca era lasat autograf cu mesajul citeste-ma inca o data. Noah se mustaci si nega din cap, inchizand-o la loc, aruncand-o imediat sub pat. Se tranti dupa aceea pe spate, cu bratele impreunate sub ceafa. Privi tavanul si avea senzatia ca pe el stau scrise batalii demult apuse. Ani si conducatori ilustri. Inchise ochii si spectacolul incepu sa se deruleze viu inaintea sa. Purta armura si bagheta, oricat de ironica si ridicola parea intreaga secventa. Iar in jurul sau zburau din toate partile sageti in flacari, grenade si vraji. Un razboi vrajitoro-incuiat. Deschise ochii, terifiat de imaginatia care o luase razna si clipi de cateva ori pana cand tavanul era din nou alb. Si draperiile albastre. Si dormitorul acela la fel de pustiu ca intotdeauna, de cand ii plecase colegul. Incepea sa se plictiseasca atunci cand nu avea de citit. Si toate manualele care zaceau insirate pe birou fusesera deja parcurse, in comparatie cu alti colegi din anul sau care nici macar nu facura efortul de a le deschide. Nu mai era mult pana cand urma sa termine Hogwarts iar momentul absolvirii batea la usa ... Cu toate acestea, nu examenele pareau sa-l preocupe pe el in momentul acela, ci mai degraba urmatorul volum din seria sa preferata. Cauta rapid un ceas, dar realiza, spre dezamagirea sa, ca programul bibliotecii de inchisese. Totusi, asta nu-l impiedica sa se convinga personal. Poate-poate avea sa o cucereasca pe doamna grasuna astfel incat sa faca o exceptie in cazul sau.

    Cu toate ca nu ii placeau astfel de tratamente preferentiale, pentru barba lui Merlin, vorbim aici despre Istoria Marilor Razboaie Volumul II !!! Se ridica sprinten si se poza in fata oglinzii. Trecu zimtii unui pieptane de cateva ori prin parul si asa ciufulit de la sine, apoi isi incheie frumos, pana la gat, nasturii camasii bleu si isi petrecu pe sub guler o cravata in culorile casei sale, ce se asorta perfect. Purta o pereche de pantaloni negri, desi nu faceau parte din uniforma tipica, dar la o privire superficiala si neatenta diferenta nu se vedea iar confuzia persista. Iesi vioi din camera de zi a ochilor-de-soim, indreptandu-se entuziasmat nevoie-mare spre etajul al III-lea. Isi prinse mainile la spate, genul acela de mers pe care il au gentlemanii din inalta societate, genul acela de mers calm si calculat, critic si imprevizibil pe care il avea tatal sau.
    Atentia ii fu distrasa in clipa in care un zgomot puternic de fiare si oteluri rasuna ca un ecou pe coridoare. Asta nu putea sa insemne nimic bun - pesemne cineva tocmai demolase ceva pe acolo - si era de datoria lui de prefect sa verifice sursa dezordinii. Nu prea ii convenea lucrul acesta intrucat il distragea de la intalnirea cu marea sa iubire - nu, nu doamna grasuna, ci Volumul II. Nu trebui sa mediteze prea mult pentru ca in secunda doi un pustan coti gata sa alunece pe spate, tarand dupa el o sabie. Chicotea si era rosu aprins, de la obraji pana la urechi. Inota in roba ce era mult prea lunga si mult prea larga pentru el, asa incat se impiedica, calcand pe material, gata-gata sa aterizeze in nas. Pentru ca era pe punctul de a trece unul pe langa celalalt, Noah se apleca, apucandu-l cu degetele de gluga pentru a-i mentine echilibrul - spera ca pustiul era destept si se redresa fara sa fie pus in situatia de a se spanzura.
    Vrei sa ucizi un dragon cu asta? il intreba pe un ton destul de serios, punctand spre sabie. Astropuful - se dovedi a fi un bursuc nazdravan pana la urma - ridica din umeri, semn ca nici el nu stia prea bine de ce sterpelise arma aceea, dar acum ca soimul pomenise de ...
    Tanarul i-o smulse din mana inainte de a-i da timp de replica. Avu grija sa o puna de-o parte si sa-l ciufuleasca prieteneste, lasandu-se pe vine ca sa fie la niveluri aproximativ egale. Ii facu semn sa se apropie si il intreba daca poate pastra un secret. Apoi ii susoti ceva in ureche despre dragoni si alte minunatii care sa-l incante iar pustiul o rupse numaidecat la fuga, cu un entuziasm iesit din comun, uitand complet de sabie. Aveasta pica in grija lui Noah. O apuca frumos de maner, trecandu-si vigilent privirea asupra taisului acesteia. Probabil era inofensiva cand statea de decor, dar atunci cand pica pe maini nepotrivite, putea deveni extrem de letala. Asa ca se gandi sa o restituie adevaratului posesor. Judecand dupa directia de unde aparuse princhindelul, trebuia sa fie vorba de ... Evrika!

    Strajile imbracate in armura pazeau cu solemnitate coridorul. Era pustiu si cam neluminat, dar sunetul de otel care continua sa rasune ii dadea de inteles ca mai exista o prezenta acolo. Ori statuia prinsese viata si venise sa-si caute sabia, ori cineva incerca sa curete dupa boacana cauzata de astropuf. Se apropie cu pasi lenti si discreti, observand o silueta ce se chinuia sa ridice armura cazuta. Avu senzatia ca-i este familiara, si, cu toate ca nu era suta la suta convins daca l-a identificat corect sau doar a facut o asociere gresita cu persoana din mintea sa, indrepta varful sabiei spre tanar, amenintator, luandu-l prin surprindere, din spate.
    En garde!
    Franceza lui nu era chiar perfecta, dar isi insusise corect accentul in timpul vizitelor la bunicii sai din Belgia.
    Isi arcui sprancenele ca un cuceritor de fete ( cum nu avusese niciodata succes in asta, era o varianta tentanta sa ramana doar la stadiul de cuceritor de tari ). Isi roti incheietura specific, pentru a face o miscare eleganta cu sabia, in pozitie de invitatie la duel.
[align=center]Posted Image Posted Image
Victory is defined by those who claim it.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Statuia aia era destul de grea, a naibii si Christian banuia ca o sa faca intindere de la cat se chinuia sa o ridice. Descoperi eventual ca nu era deloc asa usor pe cat credea si asta il facu sa se bosumfle si sa isi ia cuminte degetele de pe ea, cotrobaindu-se dupa bagheta. Era vrajitor, pana la urma, ar fi trebuit sa fie de o suta de ori mai priceput sa faca treaba cu lucrurile magice decat cu orice altceva. Isi prinse degetele in buzunar si se trezi ca le are captive acolo. Isi dadu ochii peste cap si ramase aplecat in timp ce incerca sa ajunga la betisorul din lemn si sa il scoata de acolo ca un copil cuminte ce era, urmand sa rezolve problema armurii. Incepuse sa il gadile nasul din cauza prafului care se ridicase in atmosfera si care ii dadea o stare de jena dubioasa. Misca din el asa cum faceau iepurasii curiosi si apoi stranuta cat putu de tare.
    In mod normal nu ar fi fost interesat de nimic. Christian traise intr-o superficialitate plina de lucruri magice, prietenii sai erau oameni carora nu le pasa de nimic, iar el devenise in timp asemeni lor. Christian-cel-din-trecut nu s-ar fi oprit sa faca ordine pe un coridor si nici nu ar fi privit in urma unui pusti de la astropufi care alerga triumfator. Cel mai probabil ar fi aruncat o vraja urata dupa el si l-ar fi privit cum se zbate prins in plasa. Isi musca buza pe interior si se incrunta usor cand o groaza de idei razlete ii fluturara prin minte si ii ciufulira creierul. Nu stia nici el cum venea treaba asta, dar banuia ca este o chestie serioasa asa ca lasa gandurile sa ii zburde libere in timp ce el capitula si se indrepta de spate, sarind pe tavan cand auzi o voce in spatele sau.

    En garde!

    Se intoarse pe calcaie si se uita la individul care... il ameninta cu o sabie? Sprancenele sale se ridicara frumos catre frunte si amenintau sa ii paraseasca fata. Deschise gura si o inchise la loc, infruntandu-l pe individ cu tot curajul din lume - ca doar era cercetas. Se indrepta mai bine de spate si ranji vioi, provocator, incrucisandu-si bratele pe piept ca un mare viteaz ce se dorea sa fie.
    Ma tem ca ai ramas fara armura, cavalere. ii spuse pe un ton jucaus si arata cu degetul mare catre armura lesinata pe podea. Nu reusise sa o ridice inca, fiindca nu se gandise la o vraja - desi nu ar fi fost prea greu sa faca asta, nu era ca si cum existau o multime de variante. Statu cuminte in fata individului, balansandu-se inainte si inapoi, asteptand momentul in care avea sa ii bage sabia aia undeva.
    Ai de gand sa ma omori sau ce? il intreba in cele din urma, curios, lasandu-si capul intr-o parte. Era clar ca se dereglase rau de tot. Christian-cel-din-trecut nu statea la discutii cu nimeni, dar acum era prietenos si zambaret si... mare greseala.

    Un grup de prichindei isi facu aparitia. Armurile erau aruncate pe jos care-ncontro si aratau destul de tragic cum stateau ele asa insirate cu membrele in unghiuri nefiresti. Prichindeii se uitara spre ele cateva secunde, apoi se uitara la soimul care avea sabia intinsa spre cercetas, apoi incepusa sa isi muste buzele si sa nasucurile lor mici se inrosira. In cateva clipe incepura sa planga; si nu orice fel de plans. Zbierau de se zgaltaiau ferestrele.
    Il omoaaaaraaa! chitai unul dintre ei si il arata cu degetul pe soim. Adevarat, arata ca locul unei scene de lupta, dar Christian nu putea sa isi inchipuie cum ar fi putut cineva ca Noah sa il omoare - mai ales cu sabia, in mijlocul scolii. Il cunostea pe tip, stia cine este, doar era colegul de camera al fratelui sau. In fine, fusese. In urma cu mult timp, cand desteptul pamantului nu isi inscenase moartea si fugise in lume cu el-stia-cine.

    Christian ridica pasnic mainile si le spuse ca nu-nu-nu, nimeni nu omoara pe nimeni, era vorba despre o simpla si banala neintelegere, dar prichindei nu pareau sa auda. O fetiscana blondina care nu parea sa fie genul care sa stea in banca sa, se ridica frumos pe varfuri si isi puse palmele palnie la gura.
    Byrooooooon si Leytoooooon se baaaaatttt! Ajuutoooorr! urla aceasta cu tot farmecul din lume, iar Christian facu ochii mari spre ei, apoi se intoarse panichat spre soim. O usa se deschise undeva in departare si putea jura ca in cateva secunde avea sa isi faca aparitia un profesor care NU urma sa creada povestea cu armurile. Marai si scoase bagheta, moment in care un alt prichindel urla;
    Faaaac vrajiiii!
    Nici macar nu se mai gandea la faptul ca prichindeii le cunosteau numele - probabil era mai simplu sa stalkeresti persoane din ani mai mari decat invers. Arunca repede o vraja care era menita sa repare armura, reusind doar sa o zboare de acolo direct peste prichindei. Din fericire nu lovi mortal niciunul si reusira sa urle din nou ca disperatii.
    Ne omooooaaarraa!
    Christian se dadu un pas in spate si se duse calm in spatele soimului, privind de acolo totul, bagandu-si repede bagheta la loc pentru a nu fi vazut cu arma crimei.
    Ops. rosti excesiv de calm in timp ce se uita la micul grup panicat.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Noah Maxwell Leyton
Member Avatar
hit wizard
Ministerul Magiei
  • Nu intentiona sa sperie pe nimeni. Cu atat mai putin sa vatameze. Nu era vreun razboinic scapat de prin cartile cu batalii sangeroase si barbare, volume pe care le parcurgea, dealtfel, cu placere si prefera sa lase istoria scrisa de eorii adevarati care o alcatuira. Nu avea pretentia sa se scrie despre el - se scria, oricum, prin ziare, si presa de acum trei ani avusese destula nesimtire sa isi bage nasul in treburile familiei Leyton odata cu decesul fostului ministru. Zvonurile circulau de pretutindeni, iar pe Noah ajunsese sa-l doara fix in ... de ceea ce ii ajungea la urechi. Oamenii cunosteau acel baiat care era fiul vitreg al Ministrei si atat. Un soim briliant, ai spune, care nu se abatea niciodata de la regulile scrise ale institutiei in care invata. Care isi insusise valorile moralitatii necesare unei carari pavate cu vise marete si cinstite. Exista un sambure de adevar in toate acestea, dar dincolo de hainele pe care publicul i le daduse sa se imbrace, se afla propriul lui corp si propria sa vointa si constiinta. Care il defineau in intregime.

    Chipul ii ramase o clipa serios, apoi se transforma in unul isteric. Puse mutre dintre cele mai diverse, menite sa amuze si sa dea de inteles ca totul era o gluma, desi privit de la departare, gestul parea cu adevarat o amenintare periculoasa.
    Privi spre armura atunci cand fusese adusa in discutie si oricat de curios era sa afle cum anume sfarsise, saraca, rapusa peste un cercetas, nu intreba nimic, ci doar ridica aratatorul celeilalte maini in aer si-l misca de la stanga la dreapta, ca raspuns negativ la afirmatia tanarului. Isi aseza frumos talpa pantofului pe ceea ce parea sa fie bustul de metal al armurii, ca semn ca rapuse inamicul, avand insa grija sa nu apese prea tare ca sa nu-si striveasca ... prieten sau dusman?
    Zambi cand fu intrebat de intentii criminale.
    Se apleca amenintator, cu sabia inca in garda, dar fara a veni momentan atacul preconizat. Se lasa pe vine si infipse varful sabiei in podea, ca tot era lemn frumos lustruit iar el un nerespectuos, sprijinindu-se mai apoi cu bratul in maner, suficient de stabil cat sa nu alunece si sa se taie.
    Cand aveam 13 ani m-am dus la o baba sa-mi ghiceasca viitorul. Ea era cam surda si mi-a ghicit trecutul. Stii ce mi-a zis? il intreba distrat de amintirea aceea, umezindu-si buzele, chipul devenindu-i sinistru, ca sa dea efect mai credibil: Ca am fost un criminal in serie intr-o viata anterioara.
    Se salta in picioare si reindrepta sabia spre Christian. Inainte de a-l lasa sa zica ceva, continua:
    La 15 ani m-am dus din nou la aceeasi baba - voiam sa vad daca mai traieste. Devenise oarba, dar auzea bine. Nu m-a lasat sa vorbesc, dar m-a recunoscut si stia ce vreau. Stii ce mi-a zis a doua oara?
    Statu drept, cu o mana la spate, ca un gentleman britanic, innascut.
    Ca vede inaintea ei omul care va deveni Auror intr-un viitor apropiat.
    De data asta rase cu hohote.
    Ironic, nu?

    Vru sa-i propuna sa mearga odata impreuna la tanti Horthensia ca sa afle ce negura intunecata si ce val divin plana in jurul tanarului, dar nu apuca pentru ca atentia ii fu distrasa de cardul de prichindei ce se stransera de neunde. Intai fusesera 4. Apoi 7. Apoi devenira 14. Si ceva ii spunea ca aveau sa se tot adune, dupa felul in care incepeau sa se manifeste pe acolo. Ii arunca o privire cu subinteles cercetasului si apoi indrepta sabia spre ei. Tipara in cor, sincronizat.
    Credeti ca asta e mortal?! ii intreba pe un ton de prefect al carui statut era tradat de ochii celor care il prinsesera la locul crimei.
    Ne jucam! le explica cu lejeritate in glas, rotind sabia din incheietura, taind aerul cu lama sa. Ca sa ii convinga ca era pasnic, le zambi frumos. Se apropie pana ajunse in fata lor. Unii se trasera in spate. El lasa sabia jos si ridica mainile pe langa cap, ca un infractor ce avea mainile curate. Asta ii facu sa ramana.
    Se tranti apoi in fund, sa fie la acelasi nivel cu ei si se aseza turceste, ca la sueta. Prichindeii se stransera cerc in jurul sau, iar Noah se intoarse spre Christian ca sa-l asigure ca detinea controlul.
    Va spun eu ce e mortal si n-ar trebui sa faceti niciodata ... nu era el mare povestitor de fabule si povesti de speriat copii, dar uneori imaginatia sa nascocea cele mai tembele si hilare lucruri.
    Legenda spune ca a existat odata o vrajitoare rea, monstruoasa si malefica, care a fost prinsa de un razboinic medieval. In loc sa ii taie capul cu sabia, a inchis-o intr-o oglinda printr-o vraja. De atunci umbla pe lumea de dincolo, cautand mereu o portita de scapare, pentru a se reintoarce. A promis ca va oferi o rasplata celui care reuseste sa o scoata de acolo. Dar pentru asta, trebuie sa o invoci. E riscant, pentru ca daca iti este teama in timpul ritualului si nu reusesti sa o eliberezi, se zvoneste ca l-ar omori pe cel care a chemat-o, in modul cel mai violent cu putinta. E vorba de un test de curaj pe care numai cei viteji dintre voi se vor incumeta sa-l treaca ...
    Cateva chipuri se ingrozira. Altii isi astupara urechile. Unii, cu insigna cercetasilor in piept, pareau curiosi sa afle continuarea.
    Ce putem face sa o chemam? veni in cele din urma intrebarea din partea unuia, care isi scoase bagheta, de precautie. Unul ii dadu un cot si se sperie atat de tare incat sari in laturi. Gruoul rase, iar Noah se abtinea cu greu sa nu rada odata cu ei. Si el fusese candva mic si prostut cat sa creada scormonelile altora.
    Mergeti in baile de la etajul IV singuri, la miezul noptii. Nu spuneti nimanui. Daca va prind, pe cuvant de prefect ca va las in pace si nu va scad puncte. Va asezati in fata oglinzii. Respirati adanc. Va faceti cruce pentru orice eventualitate apoi dati drumul la robinet si priviti fix in oglinda, la reflexia voastra. Sa nu tremurati ca e nasol apoi. Cand va simtiti suficient de curajosi, rostiti de trei ori Bloody Karen.
    Nici nu apuca bine sa termine ca bomba veni din senin. Crezu ca Ministra pusese ceva vraja pe numele sau de fiecare data cand era rostit, dar cand o armura zbura spre grup, soimul avu grija sa se adune de pe jos inainte de a fi nimerit.
    Grupul se risipi care incotro apuca. Unii deja incepura sa invoce vrajitoarea, chiar si in absenta oglinzilor.
    E blesteeeemul! isi strigau intre ei, repezindu-se sa o ia la sanatoasa care reusea primul.
    Noah se intoarse spre Christian si odata ce isi recupera arma, se apropie. Intinse mana asteptand sa i-o stranga pe a lui.
    Bine lucrat, amice.
    Isi aminti de sabie si o idee il strafulgera indata. I-o oferi.
    Tine-o. Ti se cuvine mai degraba tie decat mie. ii explica, facand referire, desigur, la sabia lui Godric Gryffindor fondatorul casei cercetasilor.
    ...In cazul in care te tenteaza sa o invoci si tu pe Bloody Karen intr-o noapte, foloseste sabia cu cap.
    Se indoia ca draga lui mama umbla mai noi prin oglinzi, dar era o lume magica pana la urma, orice era posibil!!
[align=center]Posted Image Posted Image
Victory is defined by those who claim it.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Incepea sa creada ca elevii de la ODS aveau probleme serioase. Stilul lor il facea sa se simta putin descurajat si chiar nu avea idee ce ar fi trebuit sa spuna sau sa faca pentru a duce lucrurile pe salasul normalului. Aia era o sabie. Avea privirea destul de buna si putea sa recunoasca o arma atunci cand ii era fataita prin fata ochilor. Se pastra in continuare drept si incerca sa zambeasca zeflemitor. Cei de la soimi erau vrajitori destepti, dar cercetasii aveau curajul - si impulsivitatea, totodata. Pe el nu il interesau prea multe in clipa de fata, dar un duel tipic incuiat l-ar fi lasat cu botul pe labe fiindca nu isi amintea sa fi tinut vreodata in mana o sabie cu scopul de a o folosi. Se uita la tip cercetator, cautand repede in arhiva mintii informatii despre el. Isi aminti cine este dupa cateva minute bune de pauza totala si ranji mai tare fiindca - ho ho ho - personajul acela era unul destul de interesant. Ar fi trebuit sa caute scuze si sa ii spuna ca armura decedata nu era vina sa. Se intamplau mereu accidente, iar obiectele din Hogwarts erau in marea majoritate a timpului niste antichitati veritabile. Mai cadea una, mai cadea alta...
    Nu gasea niciun mod prin care sa puna minciuna in functiune, totusi, asa ca tacea malc si se misca frumos pe ale sale doua picioare intr-un soi de clatinare visatoare.

    Cand aveam 13 ani m-am dus la o baba sa-mi ghiceasca viitorul. Ea era cam surda si mi-a ghicit trecutul. Stii ce mi-a zis?

    Nu se asteptase la o poveste, dar daca tot venea, atunci sa o asculte. Isi ciuli urechile si ridica din sprancene invitandu-l sa spuna mai departe. Partea cu ghicitul viitorului ii facuse parul sa se zbarleasca si se uita repede in jur de parca ar fi fost acolo persoane care stiau adevarul. Era prima oara cand vorbea cu acest tip si nu stia cum sa o dea ca sa nu pice in groapa; se murdarise cam rau si nu mai dorea sa isi toceasca genunchii intr-o incercare chinuita de a repara ireparabilul. Ii scana rapid noua pozitie, constatand din prima faptul ca semana cu un gentleman si nu cu un pusti care era dus la o scoala de magie cu forta. La drept vorbind, cam toti erau acolo din obligatie. Nu auzise niciodata despre un caz cu un elev care nu dorea sa urmeze cursurile unei scoli. Ar fi fost extrem de tragic si nici nu dorea sa se gandeasca la ce viata de doi galeoni ar fi avut persoana respectiva.
    Putea si el sa ridice fruntea si sa il infrunte din priviri ca un Byron ce era, dar se simtea mai mult fiul mamei sale decat al tatalui. In acea zi, cel putin. Ramase pe pozitii, dar calm. O privire usor amuzata isi facu aparitia pe chipul sau pana atunci intrebator si o lasa balta complet atunci cand adopta o pozitie de jucator de vajthat. Adica lejera, clar indiferenta. Daca ar fi avut o matura s-ar fi sprijinit de ea, ar fi mestecat un pai si ar fi urmarit totul printre gene. Bine, cu mici modificari fiindca era pana la urma o persoana care lucrase aproape toata viata la imagine.

    Ironic, nu?

    De fapt, nu. Nu era ironic si tocmai se pregatea sa ii spuna teoria sa cand un grup de elevi dubiosi isi facu aparitia. Christian ii studie cateva secunde, apoi isi dadu ochii peste cap fiindca nu avea deloc rabdare pentru ei. Nu avea idee de ce se adunasera toti acolo ca sinistrii si nu putea sa conceapa un motiv pentru care se hlizeau in disperare. In mod clar faceau niste planuri dubioase in minte, planuri care aveau sa duca la un rezultat extrem de nasol pentru toti cei implicati in acea ecuatie. Se trase mai aproape de soim si isi baga mainile in buzunare. Christian nu era genul care sa se foloseasca de vraji; nici in afara scolii (in parte fiindca nu avea voie), dar nici la scoala. Considera ca poate sa rezolve treburile prin alte mijloace si de cele mai multe ori se opunea cu vehementa violentei. Asta nu il oprea sa toarne potiuni malefice in canile colegilor neatenti, urmarindu-i apoi cum cresc picioruse si manute de creaturi intunecate.

    Va spun eu ce e mortal si n-ar trebui sa faceti niciodata ...

    Se trase si mai aproape pentru a asculta acea poveste pe care nu o stia si care suna... hm... promitator. Expresiile ingrozite ale pustilor semanau in mare parte cu expresia de pe chipul lui. Nu credea in totalitate mitul, desigur-desigur, dar il credea partial. Ceea ce era destul pentru a se speria nitel si a da inapoi ca un cercetas foarte si extrem de curajos ce era. Se dadu un pas in spate si apoi inca un pas in spate si tot asa pana se izbi bine de tot de o armura si o facu sa cada gramada spre grup exact cand se ajunsese la punctul culminant. Dadu din maini ca apucatul si incerca sa o prinda, dar era prea tarziu, faptul era consumat.
    Armura cazu si rasuna tot coridorul, pustii se speriara, incepura sa fuga in toate zarile. Christian ramase cu gura deschisa si apoi pufni revoltat fiindca avusese chiar si o secunda in minte acea poveste de speriat copiii.

    ...In cazul in care te tenteaza sa o invoci si tu pe Bloody Karen intr-o noapte, foloseste sabia cu cap.

    Se trezi cu sabia inmanata si o insfaca inainte sa se gandeasca de doua ori. Ramasesera din nou singuri si el realiza ca nu vorbise absolut deloc, lasandu-l pe celalalt sa isi faca singur numarul. Ranjetul ii reveni pe chip. Intinse mana si o stranse pe a pustiului, apoi invarti sabia pentru a o studia pe toate partile.
    O sabie e exact ce imi lipseste. comenta usor amuzat, amintindu-si ca avea o coasa pe care ar fi putut sa o foloseasca oricand sa taie gatul oamenilor care il enervau. Ceea ce nu avea sa se intample, desigur, Christian era bunatatea intruchipata.
    Crezi ca o sa ajungi Auror in viitorul apropiat? se interesa deodata, luand privirea de la sabie, mutand-o asupra pustiului. Il studie cateva secunde.
    Clarvazatorii spun multe.
    Stia el ce zice. Un zambet trufas isi facu aparitia, apoi se destinse si clatina din cap ca si cum ar fi stiut mai bine. Multi vrajitori se pricepeau la spus povesti, diferenta dintre ele fiind aceea ca unele erau reale.
    Vreau sa cunosc baba aceea intr-o zi... daca ai timp pentru asta.
    Intoarse sabia cu varful in jos si se sprijini de ea. Poate nu avea o matura, dar acel obiect era numai bun.
    Cu putin noroc poate sa-mi citeasca trecutul.
    De viitor nu avea nevoie, il stia prea bine pe acela.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
« Previous Topic · Armoury · Next Topic »
Add Reply