Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Locked Topic
Build God,then we'll talk; closed
Topic Started: Feb 28 2014, 01:38 AM (255 Views)
Varya Lena Zhirkov
Member Avatar
profesor astronomie; Kara Waltraud; magmetamorf
Hogwarts Staff
  • Fusese o vreme cand era pregatita sa renunte la toate primcipiile sale si asa subrede si sa faca toate acele lucruri pe care ii jurase matusii sa nu le faca vreodata. Dar transformarea in Stassya dupa moartea indrumatoarei sale a fost dureroasa si evident ca s-a trezit intr-o lume unde ni,eni nu o cunostea si nimeni nu o suspecta de ceva.De cand se intorsese ca profa in scoala ca sa scape basma curata din niste incurcaturi care aveau toate sansele sa conduca in Azkaban simtise un val de tristete peste ochi,intrand intr-o ceata greu de descris. Si cum se putea duce acea tristete era intrebarea pe care si-o punea de fiecare data cand capul i se ridica molatesc de pe perna moale cu parfum de liliac. Stia doar ca se ducea cand ii va da ea voie sa se duca...
    Astepta sa se trezeasca intr-o dimineata si sa nu mai doara. Sa se trezeasca intr-o zi singura in pat si pentru prima data dupa mult timp sa se bucure ca nu trebuie sa imparta acele momente cu nimeni,ca poate sa mai motaie ca o egoista in asternuturile noi,printre perne parfumate,mangaiate doar de razele soarelui,nu si de galeonii unui oarecare agatat dupa o doza maricica de alcool.
    Durerea se duce cand iti gasesti linistea. Atunci cand gandurile nu mai sunt incurcate precum firele unui ghem in minte,atunci cand totul e clar,cand reusesti sa asezi amintirile in sertare si sa gasesti firul Ariadnei cough intr-un labirint in care nu demult nici nu te-ai fi incumetat sa patrunzi. Dar linistea inceta sa vina. Peste tot se hranea numai cu agitatie. Stassya o agita. Avea impresia ca prinde viata si devine o persoana diferita. Una de care se temea oarecum.

    Nici macar nu-si daduse seama ca tot ce avea nevoie era sa-si arate parul de-un blond deschis,apropiat de puful puilor de gaina,sa iasa la aer... Doar deschise ochii si se gasi singura intr-o cafenea cu miros de cafea proaspata si carti ingalbenite de timp,cufundata intr-un fotoliu de piele maronie uzata,pe care nu se mai satura sa o atinga cu buricele degetelor. Si se uita ka oamenii din jur si nu putea sa vada decat neliniste,grabasi lipsa de rabdare a trecatorilor. Vedea totusi o frumusete prefacuta in felul in care indragostitii din fata sa se tineau de mana,iar mainile lor se impleteau atat de firesc,de parca ar fi fost sculptate doar pentru a se gasi una pe alta. Vedea mai multa sinceritate in pielea brazdata de ani grei a batranei asezata la fereastra. Vedea frumusete in zambetul amabil al tinerei care ii adusese ceasca mult asteptata si incerca sa ghiceasca visele ce se ascundeau dincolo de ochii aceia negri aproape de nepatruns,ce voce facea sa roseasca obrajii cruzi,fardati discret si care maini se jucau in parul ei lung si moale,rasucimdu-l pe degete si mangaindu-l usor pe spate.
    Isi dadu seama ca toti functionau la fel. Mai putin ea. Ea era straina de cei din jurul sau si nu avea in comun cu eo nimic mai mult decat faptul ca se nascusera oameni. Raceala parului saten se apropia asa ca se sustrase rapid de la masa pozitionata in vazul tuturor si lasa pe masuta un bacsis consistent.

    Isi facu iesirea din cafenea intr-o rochie neagra ce-i venea numai bine si mai stergea dim veselia ce-i apucase pe toti. Ura luna februarie si ura si mai mult sarbatoarea peste care abia trecusera. Majoritatea elogiau iubirea si o pictau in culori cat mai calde si stralucitoare,o ridicau in slavi, isi doreau sa o imtalneasca,tanjeau dupa ea. Si aici intervenea Varya cu realismul ei prematur si spargea toate ferestrele murdare ce-i orbeau pe indragostiti. Dragostea nu muta muntii din loc si cea mai puternica forta din univers era ura,da,exact,sentimentul acela rece.mat care ii facea pe toti sa devina rautaciosi si meschini. Dar nimeni nu vorbea despre fata aceasta a povestii. Si nici despre faptul ca poti muride foame cu fluturii din stomac.
    Cum intentiona sa isi ia concediu pentru cateva zile,poate chiar o saptamana sau poate chiar definitiv.. Nu chiar definitiv pentru ca Stassya nu voia sa plece inca. Ei bine, Aparu intr-un han cunoscut prea bine de vrajitori ca sa nu dea nas in nas cu vreo persoana cunoscuta. Dadu tarcoale pe ici,dadu tarcoale pe colo pana ce se hotari sa ceara o masa la care sa se aseze si ...mormal,sa manance ceva de preferat gustos sau farfuria si tacamurile aveau sanse imense sa sfarseasca tragic in capul cuiva. Ceru doua portii si ceru si un partener, o invitatie subtila poate pentru urmatorul venit. Pranzul era gratuit si astepta doritori cu mare drag.
[align=center]
[size0]Regret, remorse, hold on, oh no I've got to goPosted Image
There’s no starting over, no new beginnings, time races on[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • Aleea Nocturn era departe de a fi pe gustul sau, dar era un teritoriu cunoscut. Intre Hogwarts si hanul in care era cazat nu erau multe opriri, insa toate cele demne de luat in considerare se situau in preajma caminului sau; nu dorea sa atraga atentia frecventand zona respectiva, dar cat de mult puteai iesi in evidenta pe Aleea Nocturn? Se imbraca in culori stinse, pentru a se integra peisajului nocturn - pantaloni negri, camasa bleu marin fara cravata si un palton gros, negru. Nu isi tinea capul acoperit, spre deosebire de majoritatea drumurilor sale in acea zona, pentru ca isi bause deja doza de polipotiune, iar chipul lui Christopher Byron se topise sub paloarea blonda a lui Roy Desmond. Prefera sa se prezinte drept Edward Roy Desmond, dar altii nu pareau sa aprecieze inclinatia sa pentru numele lungi, asa ca sfarsea intodeauna fiind strigat fie Roy, scurt si la obiect, fie domnul Desmond. Nu stia prin ce minune se transformase peste noapte in domn, dar banuia ca avea treaba firul blond pe care il strecura in fiecare dimineata in ceasca matinala de polipotiune. Se spune ca statura si impactul asupra celorlalti tin de gene; banuia ca nu era adevarat, pentru ca genele sale de saten cu trasaturi latine nu aveau nici macar o picatura de acid nucleic in comun cu raceala chipului cel nou, si totusi parea sa aiba acelasi efect asupra celor din jur, cu mici schimbari pe care le punea mai degraba pe seama schimbarii din propriile gesturi decat pe seama culorii ochilor.
    Scapa din vedere ca schimbarile din propriile gesturi erau in directa legatura cu schimbarea imaginii pe care o vedea de cate ori se uita intr-o oglinda.

    Intra in The Spiny Serpent fara un plan anume in minte. Avea o stare stranie, de parca s-ar fi privit pe sine de undeva din exterior, printr-un geam de sticla care ii permitea sa analizeze totul pana in cele mai mici detalii prin claritatea sa, dar care nu ii permitea sa simta nici macar caldura propriei rasuflari. Avea chef sa-si dezmorteasca putin picioarele asa ca se apuca sa se plimbe prin local in cautarea unei mese potrivite la care sa si le amorteasca la loc, si tocmai cand ochi un loc care batea din gene inspre el, un chelner ii puse mana pe umar. Primul impuls fu sa ii rupa respectivului incheietura, dar, unu, nu avea atata forta, doi, erau multi oameni de fata. Zambi fad si se uita mut la el, intrebandu-l indirect ce vroia de la viata lui. Raspunsul il facu sa ridice din sprancene, si se lasa ghidat inspre o masa oarecare la care sedea o tipa blonda. I se parea cunoscuta, dar in acelasi timp avea senzatia ca nu o mai intalnise niciodata - ca si cum ar fi zarit-o fugitiv intr-un vis, si imaginea i-ar fi ramas impregnata in memorie in ciuda faptului ca nu o vazuse, cu adevarat, niciodata.
    "Asta era destinata saracilor?" comenta in timp ce se aseza pe scaunul indicat de chelner, o tava cu mancare fiindu-i pusa sub nas. Aparent femeia platise un pranz pentru ea si unul pentru urmatoarea persoana care avea sa intre in local - fara sa precizeze daca trebuia sa fie femeie, barbat, copil, adult, bogat sau sarac. Lui i se citea pe fata ca era bogat; hainele stau intr-un anume fel pe un corp obisnuit sa poarte doar tesaturi scumpe, si materialul in sine avea un aspect distinct. I-ar fi putut enumera femeii marca fiecarei piese vestimentare de pe el, de la palton pana la ciorapi, dar nu pentru asta venise acolo.

    O analiza din priviri, stiind si el ca e o idee proasta sa iei ce iti ofera strainii pe Aleea Nocturn. Ultima data cand pusese mana pe un obiect oferit din ospitalitate de bunii si blanzii vrajitori din acea zona, se alesese cu o zgarietura pe toata diagonala palmii; nici acum nu ii trecuse si parea la fel de proaspata ca in primele cinci minute dupa ce o facuse. Isi lasa bagheta sa ii alunece din maneca si misca usor din ea, un servet moale, ca din restaurantele de inalta calitate, aparand de nicaieri si impaturindu-se docil langa farfuria lui. Testa dintr-o miscare si pastele din farfurie, lasandu-si apoi betigasul magic sa intre la loc in maneca, unde ii era locul. Il tinea landemana mereu pentru ca avusese intodeauna prostul obicei de a face treburile murdare cu propriile maini; acum incerca sa isi faca un obicei din a sta calm pe un scaun si a isi lasa bagheta sa faca toata treaba. Era vrajitor, pana la urma. Sange-pur, pe deasupra. Snobismul e un scut pe care putine lucruri pot sa il doboare.
    "Ti-au murit prietenii?" o intreba pe femeie in timp ce invartea furculita prin farfurie, apucandu-se de mancat inainte sa o intrebe daca avea de gand sa ii trieze pe cei care veneau sau avea de gand sa il accepte pe primul - primul venit, primul servit, de data asta in sensul cel mai concret cu putinta. Avea in farfurie niste spaghete cu sos cu o aroma subtila de usturoi si broccoli intregi. Christopher nu mai mancase preparate care sa nu coste un pumn de galeoni de foarte multa vreme, dar gustul era agreabil, si din moment ce ii era clar ca nu continea nici un strop de carne, se putea declara multumit de felul in care soarta trasese sforile in dimineata aceea. Era vegetarian, cu mici scapari cauzate de placerea lui extrem de vinovata pentru preparatele din peste, si era sigur ca ar fi avut ghinion daca si-ar fi inceput ziua mancand o friptura. Aparent in meniu nu era inclusa si bautura asa ca facu un semn chelnerului, cerand un whiskey-foc. Alcoolul il stimula sa accepte prezenta altor oameni fara sa se strambe la fiecare doua secunde. Primi paharul si arunca un banut tipului ca sa nu stea la sfarsit sa plateasca nota, plimband apoi in continuare furculita prin farfurie.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Varya Lena Zhirkov
Member Avatar
profesor astronomie; Kara Waltraud; magmetamorf
Hogwarts Staff
  • I se parea din ce in ce mai obositor sa poarte masti. Se simtea sufocata,simtea cum i se ingreuneaza cuvintele,respiratia si mersul,fiimdca totul devine din ce in ce mai greu si imposibil de purtat... Dar continua sa le poarte,dintr-un orgoliu prea mare sau din pura prostie,din dorinta de a nu le da satisfactie celor care s-ar putea bucura sa-i afle slabiciunile si starile care oscilau destul de des in ultima vreme. Si le purta si din teama,ca de indata ce adevarul ar iesi la iveala ar fi considerata patetica si ar fi tratata ca un nimeni. Ori...de asta se temuse cel mai mult inca din copilarie. Voia sa fie cunoscuta. Voia sa intalneasca cat mai multi oameni. Voia sa le afle trecutul,sa ii poata manipula,sa le poata dovedi ca este superioara chiar si atunci cand respira.
    Poate ca ar fi trebuit sa lase de foarte mult timp mastile jos,sa cada...sa nu ii mai fie nici teama,nici rusine sa se priveasca pe ea in oglinda,nu o persoana cladita din franturile altor vieti. Ar fi trebuit sa nu se jeneze de imperfectiunile care o defineau ca om fiindca... Toti poarta masti. Toti sunt slabi. Toti aleg calea simpla. Toti stiu sa isi aleaga un ideal si sa il poarte ca un val transparent peste banalitatea caracteristica. Isi lasa masca jos,fiindu-i inutila si incomoda. Nu ii mai conferea nici macar iluzia ca este in siguranta si ca poate iesi in lume fara sa fie aratata cu degetul si trimisa de gurile rele intr-o inchisoare care nu avea spatiu sa-i cuprinda toate blestemele tasnite din varful baghetei. Parul deschis la culoare,mai lung decat mai devreme,ochii mult mai calmi,mai blanzi ai Varyei il intampinara pe ...noul consumator.

    Stii ca intalnesti oamenii cu un scop.
    Viata are grija sa iti arunce in cale fel si fel de oameni,de multe ori ceivmai neasteptati ,prin cele mai plicticoase locuri,in cele mai ciudate circumstante. Ii intalnesti totusi cu un scop. Pentru a le cerceta trecutul. Pentru a-i cunoaste. Pentru a-i manipula. Pentru a dovedi ca esti mai bun. Pentru a cere o imbratisare. Pentru a ...fi tu.
    Tu esti tu sau cine vrei sa pari a fi?
    Ea era de doua ori "eu" pentru ca nu mai reusea sa faca diferenta intre cele doua aspecte ale sale. Schimbarea pe care o facuse atat de brusc spera sa nu ii para dubioasa strainului cu pretentii in materie de mancare.
    Eu nu am prieteni. Prietenii fug.
    Mintea. Sau nu. Niciodata nu statuse suficient intr-un loc pentru a-si face prieteni. Nu dupa terminarea scolii cel putin. Iar pe cei care ii stransese in Hogwarts ii pierduse in momentul cand Stassya a devenit identitatea cu care se afisa in lumea vrajitorilor cel mai des.
    Invarti tacamurile prin mancare,luamd cate o inghititura calculata la milimetru cat sa nu o solicite prea mult din punct de vedere fizic,apoi indeparta comanda. Stomacul sau se pregatea sa lanseze o adevarata revolta,un razboi cu arme nucleare,insa ordinele provenite de sus erau clare,iar mancarea trebuia sa stea departe o vreme.

    Daca ar fi sa ne jucam de-a soarecele si pisica, nici tu nu ai prieteni.
    Nu incerca sa isi asume rolul de ghicitoare sau in termeni mai sofisticati, clarvazatoare,ci doar se cobora la nivelul cel mai de jos si trata lucrile dupa aparente. Locul asta pute. El duhneste cel mai tare! arata cu degetul in directia chelnerului care se scarpina undeva in varful capului. Repetarea aceste actiuni o facea pe Varya sa creada ca intr-adevar banuielile i se adevereau si sarmanul om se chinuia sa scape de chiriasii aceia nenorociti care il lasau fara fire de par in zona cefei. De ce ai vrea sa iti petreci timpul intr-un loc care pute?
    Ea avea o viata ratata. Ei ii placea localul ala chiar multumita duhorii specifice si bauturii de proasta calitate. Dar ea era...ea.
    Ii facu semn cheliosului care continua sa se scarpine si sa se uite lung la mainile sale,rugandu-l sa isi miste picioarele cat de repede credea de cuviinta ca sa nu isi rupa vreun os si sa ii aduca ceva de baut ca sa nu i se mai usuce gatul. Il opri la timp cand isi dadu seama ca pe el nu il intrebase daca vrea ceva care sa-o umezeasca buzele si sa-i ia gandul de la mancarea proasta pe care o avea in fata.
    Vrei sa si bei ca saracii daca to suntem in zona asta? Schimba tonul sictirit cu care ii vorbise tipului mai inainte cu unul cat de cat amabil si isi trase inapoi farfuria cu mancare,carand cateva inghitituri pana ce se hotara el.
[align=center]
[size0]Regret, remorse, hold on, oh no I've got to goPosted Image
There’s no starting over, no new beginnings, time races on[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • "Stii ca intalnesti oamenii cu un scop."

    "Nu, nu stiu." raspunse urmarind cu o spranceana ridicata transformarea femeii din fata lui. Polipotiune sau magmetamorf. Mai lua o gura din pastele alea si molfai acolo calm. Nu credea in aburelile alea cu destinul; cunoscuse la oameni inutili de i se taiase si se indoia ca toti cei cu care schimbase doua vorbe de-a lungul timpului ii schimbasera cursul vietii. Ii veni sa o intrebe daca era vrajitoare cu bagheta sau vrajitoare care-ti ghiceste in palma pentru un banut de argint dar tacu din gura pentru ca nu obisnuia sa fie nepoliticos cu necunoscutii, cel putin nu cu cei de sex feminin si clar nu cu cei care ii ofereau o masa gratuita.

    "Tu esti tu sau cine vrei sa pari a fi?"

    "Esti profesoara de filosofie?" intreba calm, luand o gura din bautura pe care si-o comandase. Parea cam luata de val tipa aia, asa ca se apleca putin inspre ea, adulmecand-o circumspect si studiindu-i ochii. Nu mirosea a alcool si nici nu avea pupilele diatate asa ca trase concluzia ca era stapana pe sine - lasand totusi un semn de intrebare in coada, pentru ca era mereu loc sa se insele. Poate era genul ala de persoana care se apuca sa vorbeasca cu necunoscutii in statia de autobuz, dezbatand probleme de nemurirea sufletului inainte sa mearga la slujba. Misca din sprancene fara sa comenteze nimic despre faptul ca ea aparent nu avea prieteni - pentru ca prietenii fugeau.
    "Asta se intampla cand au picioare. Incearca niste invalizi, poate ai mai mult noroc." o sfatui zambindu-i frumos, cu buzele arcuite simetric. Aia sigur ar fi filosofat oricat ii dorea inima - ca intelegeau sau nu ce spunea era alta poveste si nu era sigur ca dorinta ei era sa fie inteleasa si nu pur si simplu ascultata. Oamenii care cer chelnerului sa le aduca un necunoscut la masa si incep sa vorbeasca despre identitate si prieteni nu sunt chiar oamenii de la care te astepti sa caute comunicare reala.

    "Daca ar fi sa ne jucam de-a soarecele si pisica, nici tu nu ai prieteni."

    "De fapt, chiar am." raspunse miscand usor din sprancene, de parca ar fi fost surprins ca femeia se insela. Avea prieteni, nu se putea plange. Daca l-ar fi prins in conversatia aia in urma cu juma' de an ar fi fost alta mancare de peste, dar acum o ducea destul de bine din punctul asta de vedere. Avea un singur prieten dar nu-si dorise niciodata mai mult; nu credea ca ar fi facut fata. Dadea prea mult si n-avea atatea rezerve cat sa imparta la toata lumea. Nici nu murea de dragul oricui. Invarti furculita in farfurie si termina de mancat destul de repede; obisnuia sa manance rapid pentru ca nu avea prea mult timp de pierdut cu luatul mesei. Isi clati gura cu whiskey-focul si isi aprinse o tigara, sprijinindu-se cu spatele de scaun si privind-o printre gene pe femeie.

    "De ce ai vrea sa iti petreci timpul intr-un loc care pute?"

    Surase amuzat pentru ca da, locul ala nu mirosea a trandafiri, si Aleea Nocturn in intregul ei nu era cel mai placut loc in care sa isi petreaca timpul liber.
    "Poate mie imi place cum miroase." replica ridicand dintr-o spranceana, expirand in clipa urmatoare un nor de fum cenusiu inspre tavan. Nu stia nimic despre el, la-o-adica. Poate era proaspat cules din canal si acela era mediul lui natural. Hainele lui spuneau altceva, dar era inzestrat cu o bagheta iar asta il putea face mai inselator decat ar fi putut fi orice Incuiat chiar si in cele mai frumoase vise ale sale. Nu era bine sa generalizeze si sa isi asume lucruri despre el doar pentru ca opinia ei parea cea mai logica in contextul dat.
    "Am deja o bautura, dar nu ma deranjeaza daca faci cinste cu o a doua." raspunse la intrebarea ei despre bautura pentru saraci. Avea bani destui cat sa-l dea afara din casa dar mereu ii placuse sa plateasca femeile pentru el. Dadea o gramada de bani pe fundurile diverselor domnite asa ca nu strica sa fie platit inapoi din cand in cand de sexul frumos.
    "Tu de ce iti petreci timpul intr-un loc care pute, cumparand strainilor mancare?" se interesa miscand intrebator din sprancene. Spusese deja ca locul putea iar tonul ei lasa de inteles ca nu ii convenea acel aspect, asa ca daca tot aruncau in stanga si in dreapta cu intrebari, atunci sa le indrepte spre persoana potrivita. Mai trase un fum din tigara si scruma in vasutul infect dintre farfuriile lor, sprijinindu-si incheietura de marginea mesei.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Varya Lena Zhirkov
Member Avatar
profesor astronomie; Kara Waltraud; magmetamorf
Hogwarts Staff
  • Cand usa localului acela imputit se deschise din nou si lumina o izbi realiza ca undeva la etaj o astepta o camera mica,friguroasa si inchisa. Si cu foarte multa bautura.
    Il privi. Zambi. Era la ora la care nu mai era nimic de citit,nimic de zis,nimic de privit,nimic de filosofat. Pentru ca el nu stia si nu voia sa incerce.
    Invalizii sunt interesanti,dar nu ii gasesti pe Aleea Nocturn. Aici gasesti doar...oameni carora le plac mirosurile intepatoare.
    Sa o apere Merlin de ziua in care va ajunge si ea sa preia parfumurile care razbateau printre usile hanului!
    O sa ne imbolnavim cu siguranta daca bem din ceva ce a fost atins de creatura aia. Am ceva mai sanatos.
    Nu astepta o invitatie speciala,ci il prinse de mana,scotandu-si bagheta. Nu fugeau in lume,asta cu certitudine. Il transportase doar intr-o camera de la etaj,platita pentru cateva zile.

    Primul lucru pe care il observai in camera era mirosul tigarilor fumate in mod disperat , dependent , pacalit cu un parfum dulceag ,masculin de parca nu ar fi fost ea acolo,ci fostul chirias.Dupa asta , ti-ar fi fugit instinctiv ochii catre masa impunatoare din mijlocul camerei . Era dintr-un lemn prost,subred ,de un brun-roscat , acoperita in intregime de un material verde, cu exceptia picioarelor . Ca si piese de mobilier , mai era un singur fotoliu de un rosu tipator si o canapea , putin mai mare decat fotoliul tipator , toate ingramadite in fundul camerei , de parca cineva s-ar fi grabit sa le puna acolo si sa le jumuleasca ca pe niste pui de gaina buni de pusi la fiert si gatit impreuna cu o garnitura neinspirata.
    Toata lumina camerei venea de la becul de deasupra mesei , care se balanganea intr-un mod ingrijorator . Exista totusi si o fereastra pentru ca se auzea vantul batand puternic si ii ravasise parul cu putin inainte , cand a pasit in cladire , dar fusese acoperita in mod intentionat.
    Desi erau mai multe scaune in jurul mesei , doar unul singur era ocupat , cel din capul celalalt al mesei , din fata fotoliului. Un ursulet de plus statea acolo amenintator ,pazind un set de carti de joc. Le analiza ca si cum nu le-ar mai fi vazut inainte. Erau sterse si abia daca se mai distingeau insemnele,iar colturile erau indoite si rupte pe jumatate.

    Se intinse peste masa si continua sa ameste cartile , de data asta la mijlocul mesei . Cartile din pachet pareau vechi , genul de carti folosite la tarot si nicidecum la un joc oarrecare. Erau de un crem sters , cu inflorituri rosiatice pe margine , iar in mijloc , un demon sarutand un inger. Puse prima carte pe masa , cu fata in jos .
    Astepta sa o ridice , ceea ce nu se intampla asa ca isi intinse mana,punand-o peste muchiile cartii. O studie cu atentie , ingrijorata in timp ce ranjea sadic.
    Imaginea era una clara. Ochii ii ramasesera inca la fel , mari si luminosi ca ai barbatului. Facu o grimasa , strangandu-si buzele si tragand aer in piept de fiecare data .Simteam de fiecare data va face un atac de cord , paralizandu-i inima , simturile , ratiunea , dar care niciodata nu venea. Nu cadea , nu isi pierdea cunostinta si nici nu vedea pe nimeni sa fie ingrijorat pentru ea. Era un atac de cord pe care doar ea il simtea, de care doar ea se temea .
    Urmatoarele carti au fost menite sa o descurajeze . Era ca un tango cu moartea daca greseai un pas si o calcai pe picior , pierdeai . Nu fusese niciodata o persoana coordonata . Dar de data asta vroia sa termine un joc invemtat de ea ale carui reguli arsesera.
    Cartile veneau una dupa alta , fiecare cu un moment peste care trecea mai mult sau mai putin. Toate erau aranjate pe masa si asteptau o mana care sa le ridice si sa le intoarca cu fata la becul acela stins.
    Ironic , oare asa se simt oamenii cand ajung sa aiba viata in mainile lor , trecandu-le prin fata ochilor ? Pentru ca daca da , imi pare rau pentru neputinta pe care o resimt.Cand esti pe un drum cu sens unic , fara cale de intoarcere , fiecare secunda te costa altfel.
    Filosofa din nou. Fara sens. Fara scop. Alege o carte. Daca a ta este mai mare accept orice iti trece prin cap.
    Nu se jucau ca niste copilasi adevar sau provocare,intorcand o sticla goala. Desi asta incerca. Ei intorceau carti. Fiecare carte insemna ceva.

    Ultima carte pe care o lasase jos era o carte obisnuita de joc , regina de inima rosie . o ridica,mascand-o in palma. Era oare o gluma? Pana acum toate cartile fusesera cu imagini din trecutu sau si acum ridicase o carte normala de joc?! Regina de inima rosie , cu costumul acela pretentios , cu val pe cap , barbia sus si buzele stranse . Doar ochii ii pareau tristi si goi . Imaginea impunea respect prin toti porii , respect demn de o regina. Ursuletul ala zambea din celalalt colt al mesei. Ii soptise si ca va pierde,dar nu se incredea niciodata in ochii de sticla.
    Se incrunta intrebandu-se de ce nu a putuse macar sa inlocuiasca cartea , pentru ca ultima avea o arsura in stanga sus , de parca cineva si-ar fi stins din greseala tigara pe ea. Surase si isi flutura bagheta aducand langa cartile de joc doua pahare si o sticla de whiskey-foc pe care o cumparase mai devreme,nu de la cheliosul acela enervant si se tinu de cuvant,servindu-l cu al doilea rand de bautura.
    Te-ai imbatat vreodata?
    Ea nu. Curios,dar nu. Mai avea putin si ajungea in Azkaban,dar niciodata nu sarise calul cu alcool-ul. Dupa gratii nu mai avea nicioo sansa sa experimenteze asa ca acum era momentul prielnic.
    Ti-ar placea sa vizitezi Azkabanul? Am auzit ca dementorii primesc decoratiuni suplimentare in functie de sezon. intreba duoa ce dadu pe gat tot lichidul.
    Poate erau doar zvonuri. Avea sa afle adevarul in curand.
[align=center]
[size0]Regret, remorse, hold on, oh no I've got to goPosted Image
There’s no starting over, no new beginnings, time races on[/align]
Offline Profile Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
« Previous Topic · The Spiny Serpent · Next Topic »
Locked Topic