|
A sound of thunder.; c l o s e d
|
|
Topic Started: Mar 4 2014, 01:57 AM (744 Views)
|
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 4 2014, 01:57 AM
Post #1
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- Toate nuantele de gri sunt asociate in general persoanelor care isi doresc sa fie invizibile - sa se topeasca in peisaj si sa treaca neobservate. Christopher isi inchise in ziua aceea camasile negre in dulap, abordand in schimb una cenusie peste care isi trase un pulover bleu-marin. Purta in jos la fel de mult negru ca de obicei, si se posta in fata oglinzii, uitandu-se absent la propria reflectie pentru minute indelungate. Nu era prea atent, dar ceva nu ii placea. Dupa ce se invarti prin camera pentru o vreme precum un leu in cusca, adauga tinutei o cravata rosu aprins pe care o vara complet pe sub pulover, lasand doar nodul la vedere, putin largit cat sa nu il incomodeze. Trebuia sa mearga sa ia niste documente din afara orasului, apropo de studiile sale la Drumstrang, dar nu era deloc graba, iar el nu avea deloc chef. Se tranti in fund pe pat si se lasa pe spate, privind absent tavanul si suindu-si picioarele pe comoda din fata. Isi aprinse o tigara si isi rasfira mainile pe pat, in lateral, tinand filtrul cu dintii in timp ce rememora drumul pe care il avea de facut. Trebuia sa mearga in Manchester cu o servieta goala si sa se intoarca in Londra cu o servieta plina. Mormai si se ridica in fund, ciufulindu-si parul pana isi imprastie suvitele in toate directiile, expirand un nor de fum pe nari si tragand apoi cu putere aer in piept. Era duminica. Nu avea deloc ore asa ca plecase de la Hogwarts, si ultimul lucru din lume de care avea chef era sa se inchida intr-un tren inghesuit impreuna cu o gloata de oameni. Il lua cu ameteala numai cand se gandea.
Arunca tigara direct in cos fara sa o mai stinga, pandind tacticos pentru cateva momente, pregatit sa insface bagheta daca se trezea cu casa arzand. Nu se intampla nimic asa ca se apleca, cautand scantei printre hartiile mototolite care ii umpleau cosul de gunoi. Din nou, nimic. Se indrepta din spate si lua servieta cu maner de umar din dulap, cantarind-o in mana; ii era incomod sa mearga cu o geanta goala pentru ca era prea usoara si simtea ca i-o lua vantul de pe umar, dar aceea era destul de grea chiar si cand nu avea nimic in nici unul din buzunare, asa ca se declara multumit, punand-o deoparte in timp ce isi alegea paltonul. Tinea foarte mult la ritualul de imbracare pentru ca hainele lui erau printre cele mai pretioase dintre posesiile sale, si cum nu avea prea multe placeri in viata lui, isi cauta satisfactia in lucrurile marunte. Stofa moale la atingere a trench-ului de culoarea cernelei cu captuseala gri pe dinauntru. Nasturii auriti cu emblema firmei de la care il cumparase in urma cu aproximativ o luna. Pantofii bine lustruiti cu o catarama aurita in dreptul gleznei, acoperita discret de pantalonii negri vizibil calcati pana la epuizare. Nu il invatase nimeni cum sa se imbrace, dar era calmant sa se ocupe de lucruri lipsite de profunzime si sa lase grijile pentru dupa ce iesea pe usa, asa ca alocase mult timp din viata lui cladirii acelui ritual. Renuntase la negru pentru ca in loc sa il ajute nu facea decat sa il deprime mai tare, si chiar daca intindea prima data mana spre hainele care ii reflectau starea interioara, le apuca pe cele care reflectau starea pe care si-ar fi dorit sa o aiba. Un calm retinut si echilibrat, un lux intrinsec de care putea sa se bucure de unul singur fara sa ii faca pe altii sa se simta incomod in preajma sa.
Lua servieta si iesi din casa, ducandu-se tinta la gara din Hogsmeade, pe care o prefera din ratiuni de gust, bandu-si din mers doza de polipotiune care il ajuta sa isi pastreze constant aspectul acelui drum. Era inscris la Institutul Drumstrang sub numele sau real, avand in vedere ca Suedia era suficient de departe de Marea Britanie cat sa nu existe probleme si cativa galeoni de aur strecurati pe sub mana coborau orice spranceana care s-ar fi putut ridica suspicioasa. Totusi, oamenii scolii nu ii cunostea chipul adevarat si nici nu avea sa i-l cunoasca pana la sustinerea T.V.E.E.-urilor, asa ca se putea duce linistit purtand chipul strain pe care si-l insusise in dimineata aceea. Avea o intreaga rezerva de fire de par ale Incuiatilor din strainatate pe care le tinea pentru momente ca acela, in care trebuia sa-si ia o masca fara riscul de a da pe strada peste o oglinda mergatoare. Avea parul blond si usor ondulat, ochii caprui si sprancenele groase insa decolorate, nasul usor in vant si barbia ascutita. Inspira o anume infantilitate, chiar daca parea mai in varsta decat era de fapt - acel chip balai ii dadea aspectul unui tanar care s-a maturizat mai tarziu decat media sau care nu a facut-o niciodata. "Manchester." ceru la casa de bilete, intinzand galeonii potriviti. "... peste patru ore ..." auzi printre altele si dadu intelegator din cap, luand biletul si varandu-l in buzunarul interior al trench-ului pe care il purta desfacut. Se puse in fund pe un scaun de pe peron, cautandu-si tigarile si injurand cand realiza ca le lasase pe pat. Se resemna, prea lenes si comod pentru a merge sa isi cumpere altele, privind absent miscarea trenurilor de pe peroanele celelalte. Nu erau prea multi oameni, ceea ce ii dadu o stare de bine, facandu-l sa se lase moale in scaun si sa priveasca visator cerul, complet neatent la lucrurile care se intamplau in jurul sau.
Trecura doua ore iar pe el il lua somnul, uitand complet ca in pachetul de tigari avea si pastilele pe care incepuse sa le ia de ceva vreme pentru a isi gestiona mai bine fobia sociala; psihiatrul era destul de intelegator cu refuzul lui de a participa la sedinte, dandu-i pur si simplu pastile si spunandu-i la ce ore trebuia sa le ia. Christopher le lua dupa cum simtea el ca ii faceau bine, iar atunci cand un tren ajunse in gara pe peronul pe care se oprise el, inima i-o lua la goana si ii trecu prin minte, printr-o fulgerare, ca ar fi trebuit sa inghita un drops alb in acel moment. Momentul trecu, insa, iar el rata sansa de a evita atacul de panica ce i se urca pana in creier in secunda in care oamenii incepura sa iasa in valuri, luandu-i complet aerul si jefuindu-l de orice simt de orientare. Erau multi si erau galagiosi si el nu era pregatit pentru asta in acel moment. In mod obisnuit, isi controla fobia, dar avea suficiente experiente neplacute pe care sa le asocieze unui peron de gara incat sa isi piarda complet busola atunci cand nu mai putu sa vada nimic in jur decat oameni si oameni si oameni. Se ridica panicat si isi baga picioarele in trenul pe care trebuia sa il ia in doua ore, mergand cat de repede putea in directia opusa celei din care venise.
Iesi din gara, ajungand in zona comerciala a Hogsmeade-ului, si intra intr-un bar, lovindu-se cu nasul de usa si aproape turtindu-si mutra cand incerca sa treaca printr-un perete, debusolat si cu un simt al directiei care cazuse de multa vreme la datorie. Dadu sa isi comande o bautura de la bar, ramanand in picioare, dar imediat ce primi paharul, il scapa pe jos, improscandu-si cracii pantalonilor cu licoarea alcoolizata care ii fusese data contra unui banut de tinichea. Auzi rasete care nu aveau nici o legatura cu el - un grup se distra la o masa din apropiere, si nimeni nu ii observase prezenta. In mintea lui insa erau in directa legatura asa ca se facu intai alb la fata, apoi verde, strangandu-si incet degetele pe marginea barului. Stia ca nu era bine ca nu se putea controla, dar avea nevoie de un moment de repaus pentru a reveni pe linia de plutire, ceea ce nu primi - un tip grasan se lovi de el si aproape il darama din picioare, facandu-l sa se intoarce inspre el cu jumatate de chip colorat de furia care ii inflori brusc in privire, topindu-se apoi in panica in starea cea mai pura. Il cunostea pe tip. Cand il vazu cu bagheta in mana il lua cu lesin si se sprijini cu spatele de bar, privindu-l cu o expresie pierduta cum misca din bagheta pentru a curata cioburile de pe jos, avand impresia ca vraja era indreptata spre el.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 4 2014, 02:59 PM
Post #2
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- Odata ce un zvon fusese strecurat, mai greu scapai de atentia suplimentara oferita de colegi, doar pentru ca purtai haine negre din cap pana in picioare. Pentru multi reprezenta un stil vestimentar sau un mod de a se imbraca, dar in cazul lui Jane se percepea drept doliu si toti se asteptau sa o vada umbland pe coridoare cu o figura indurerata. Desigur, nu stiau cum sa reactioneze cand roscata aparea la clase si se comporta ca si cum nimic rau nu se intamplase, continuand sa faca abstractie de parerile de rau primite din stanga si din dreapta. Incepuse din propria initiativa un tratament prescris de cineva cu care discutase in aripa spitalului, in Hogwarts. Nu reusea sa doarma bine noaptea si somnul ii era deseori intrerupt, iar in timpul zilei se simtea anxioasa, nerabdatoare si lipsita de toleranta. Explicandu-i toate astea femeii care se ocupa de stabilitatea mentala a elevilor la Hogwarts, primise recomandari care sa o ajute sa se relaxeze si destinda. Nu putea sa minta si sa spuna ca nu functionau, desi spera sa nu mai fie nevoie s-o vada prea des. O linistea intr-un fel sa stie ca nu va mai fi raspunzatoare de torturi explodand, de mici rabufniri sarcastice si rautacioase si nici nu va mai trezi din somn pe nimeni, tot foindu-se in stanga si-n dreapta in patul ei din dormitorul celor de la ochi de soim. Era obisnuita sa detina controlul absolut al situatiei, sa organizeze totul in cel mai mic detaliu, deci i se parea ciudat sa necesite sfaturile si ajutorul altcuiva, doar considerase intotdeauna ca se descurca si singura.
Continua sa poarte haine negre, pentru ca isi promisese sa mai reziste inca putin, doar cateva zile cat sa multumeasca pana si o persoana greu de impresionat asa- precum Thesa. Era duminica- prima zi libera a ei de cand o intalnise pe Una, asa ca isi aminti de paltonul abandonat in Hogsmeade si se gandi ca ar putea sa il intrebe pe patronul localului de el. Isi trase pe ea o pereche de blugi negri, o bluza neagra si o geaca scurta, care se termina frumos la nivelul taliei, mai mult de efect- cum nu o prea ferea de frig. Un palton fusese iremediabil gaurit de o potiune dubioasa, altul pierdut, asa ca nu mai avea atat de multe haine calduroase. Nu planuia sa o prinda noaptea in Hogsmeade, asa ca se gandi ca ii va fi de ajuns, temporal, ce purta. Isi lasa parul sa-i cada pe umeri, fiind singura pata de culoare la ea si salvand oarecum tinuta deprimanta. Era usor ca elevii sa strabata drumul dintre Hogwarts si Hogsmeade in cel mai scurt timp, datorita transportului oferit de scoala din cand in cand, la final de saptamana, destinat excursiilor sau vizitelor scurte in oraselul din apropiere. Initial nu acordase mare atentie acestui favor, dar acum era recunoscatoare ca exista, pentru ca sa stea mereu intre cele patru ziduri ale scolii devenea exasperant, mai ales cand asta presupunea si sa fie subit coplesita de grija tuturor.
Nu lua mult sa afle ca patronul nu vazuse niciun palton, nicaieri la Capul de Mistret. De fapt, ii trebui si mai putin timp sa iasa de acolo, cum unul dintre tipii care jucase carti in seara cu pricina inca mai bantuia localul si paria sume impresionante de data asta. Nu isi dorea sa mai devina talismanul norocos al nimanui, asa ca iesi furtunos de acolo, spre stupoarea celui care ii raspunsese la intrebari. Isi simtea buzele uscate, nu stia daca de la frig sau de la faptul ca nu bause nici macar un pahar cu apa de cand se trezise. Cauta un bar ceva mai prietenos, gasindu-l destul de repede si comandandu-si un suc natural, enervandu-l pe tipul care incercase s-o convinga ca ar fi mai convenabil sa adauge si un shot la el. Nu isi dorea sa mai consume alcool, deja exagerase cu cateva seri in urma, nereusind sa ii refuze pe acei impatimiti ai jocurilor de noroc. Se aseza pe un scaun din lateralul barului, ramanand acolo si savurandu-si sucul. Nu era defel curioasa sa priveasca in jur sau sa ii analizeze pe cei care intrau-ieseau, cum descoperise recent ca nici ei nu-i mai suradea sa fie privita in niciun fel. Ignorand era ignorata. Si totusi nu reusi sa nu observe un individ cat se poate de curios. Parea sa se impleticeasca in propriile picioare, se lovise cu nasul de usa si acum continua sa se comporte nefiresc. Inchise ochii cand bautura fusese scapata si ii ajunsese si pe pantaloni. Il urmari pe blond cum se tine tot lipit de tejghea, in momentul in care un alt individ curata cu bagheta cioburile de la pahar. Privirea pierduta a acestuia o facu sa se ridice subit, abandonandu-si paharul sau pe jumatate plin si apropiindu-se de el destul de precauta. Cumva, ii parea mai degraba ingrozit, decat pregatit de atac, dar niciodata nu puteai fi sigura, iar Jane avusese suficiente surprize pentru o viata de om.
Il impinse usor pe matahala care se ocupa cu curatenia, deloc politicos, cum parea sa bombane ceva la adresa roscatei, dupa. Apasa cu mana pe bagheta lui, facandu-l s-o lase in jos si sa-si amane un pic 'ora de curatenie', cum parea sa streseze clientul rau. Il prinse pe blond de mana si-l trase afara de acolo, explicandu-si gestul in cateva cuvinte si sperand sa nu fie refuzata. "Ai nevoie de aer curat, acum." Il conduse pana la iesire si de acolo o apuca pe strada principala, pana dadu de o straduta laterala, pustie, un fel de poteca intre doua cladiri care ducea inspre un fel de spatiu verde, cu o banca si cativa copaci. Banuia ca apartinea vreunui locuitor din Hogsmeade, cum era destul de retras si bine ascuns de privirile trecatorilor. Nu mai ajunsese niciodata pe acolo, desi vizitase des micul orasel. "Iti e mai bine acum?" se interesa, cautandu-se distrasa in buzunarul gecii. Isi luase cu ea o pastila pentru mai tarziu, cum i se recomandase sa ia una in fiecare seara si cam atat, ca sa nu aiba probleme cu somnul. Nu erau somnifere, dar o ajutau sa se calmeze si linisteasca. I- o intinse, sperand ca plimbarea va fi suficienta cat sa nu mai aiba nevoie de ea, in seara respectiva. "Incearca asta. S-ar putea sa functioneze si in cazul tau." isi dadu seama ca nu stia care era situatia lui, dar in bar paruse la fel de speriat cum arata ea cand se trezea dintr-un cosmar. Isi aminti de pantalonii lui, asa ca se folosi de bagheta sa-i curete, lasand-o apoi s-atarne fara rost, pe langa corp.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 4 2014, 08:35 PM
Post #3
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Ai nevoie de aer curat, acum."
O mana straina il atinse pe brat si aproape sari la zece metri in sus, linistindu-se insa putin cand vazu o alta mana dand la o parte bagheta grasanului din fata lui. Zambi si se pregati sa multumeasca sufletului nobil care ii sarise in ajutor, ramanand tablou cand dadu cu privirea de Jane. Nu apuca decat sa se albeasca la fata pana cand deveni la fel de pigmentat precum o stafie, fata reusind sa ii convinga picioarele sa nu mai asculte de el si sa o urmeze cuminti afara din bar, pana pe o straduta launtrica unde nu se intalnea nici o suflare de om. Era o binecuvantare sa aiba parte de ceva singuratate in timpul unui atac de panica, avand astfel sansa de a se calma si de a isi recapata controlul asupra propriei persoane - problema era insa ca singuratatea aceea era in doi, si nu in oricare doi. Cand o vazuse pe soimita la nunta nu avusese nici cel mai mic stres, dar acum era stresul intrupat, iar cand tanara isi scoase bagheta, Christopher avu impresia ca i se oprise sangele din circulatie. Era putin spus instabil cand intra in stare de criza, si ultima data cand bagheta fetei iesise la iveala nu sfarsise deloc bine. Atunci nu se aparase pentru ca nu isi dorise sa o faca, insa acum nu s-ar fi aparat pentru ca nu era capabil sa faca mare lucru cand ii tremurau mainile si si-ar fi scapat bagheta inainte sa apuce bine sa o scoata. Inchise ochii pentru cateva clipe, strangandu-i tare de tot, incercand sa-si trezeasca ratiunea din hibernare si sa isi aminteasca singur ca tipa nu avea de unde stii ca era el, si nici nu mai avea chipul lui Jill ca sa isi poata face griji in legatura cu asta. Nu ii auzi intrebarea pentru ca era surd si orb, auzind si vazand doar fantasmele paranoiei proprii.
"Incearca asta. S-ar putea sa functioneze si in cazul tau."
Deschise ochii, uitandu-se confuz la pastila pe care fata i-o intinse. Nu reactiona din prima, uitandu-se lung la dropsul alb care semana destul de mult cu medicamentele lui - era ceva mai mic si ceva mai rotund, dar semana. Isi muta privirea usor convulsiv inspre bagheta care statea cuminte pe langa corpul fetei, si cauta din priviri efectul vrajii pe care era sigur ca fata o facuse, dar care nu parea sa il fi atins; isi zari pantalonii si realiza ca erau uscati. Ii lua ceva timp sa inteleaga ca ea isi scosese bagheta pentru a ii curata hainele, si fu cuprins de o recunostinta absurd de puternica pentru un gest atat de marunt. "Multumesc." bajmai, surprinzandu-se prin claritatea vocii, reusind sa intinda mana si sa ia pastila care ii era oferita. Inca ii tremurau mainile destul de rau si bagheata aia il stresa grav de tot, asa ca stranse pastila in pumn, insistand cu privirea asupra betigasului magic al fetei. "Poti sa...?" incepu pe cel mai calm ton pe care putu sa il utilizeze, miscand din cap inspre bagheta ei. "... sa o bagi la loc?" continua explicativ pentru ca ea nu avea cum sa ii citeasca gandurile. Nu ii placuse niciodata ca oamenii sa foloseasca vraji impotriva lui, avand in vedere ca avea o experienta destul de vasta in spate prin care invatase ca bagheta e cea mai buna arma si cel mai bun mijloc de tortura. Stia sa se apere, dar avusese multe momente de blocaj in viata lui si si-o luase de destule ori in gura mai rau decat ar fi fost cazul, iar dupa ultima lui intalnire cu Jane nu avea nici un strop de incredere in ea atunci cand avea blestematia aia in mana. O scosese ca sa ii usuce pantalonii, intelegea si aprecia, dar asta nu ii micsora cu nimic stresul. "Nu suport apropierea lor." explica vag, oferindu-i linistit acel raspuns pentru ca stia ca ea nu avea cum sa il recunoasca. Existau traume si traume, si spera ca ea avea sa-l considere vreun nebun fara speranta si sa puna bagheta deoparte cat timp era in preajma lui.
Desfacu pumnul si privi pastila, strabatut de emotii contradictorii. Ar fi putut sa o ia si sa se elibereze de tremurul care ii facea mainile sa se clatine mai rau decat Japonia in momentele sale rele, dar in schimb isi ridica privirea inspre ea, analizand-o iscoditor. Se gandise la multe lucruri in ultima vreme. Jane era unul din ele pentru ca nu uiti prea usor o persoana care te-a lasat in fund intr-o balta de sange si a starnit in tine ceva ce nici nu stiai ca e acolo, facandu-te sa actionezi asa cum nu ai fi crezut niciodata ca ai putea sa o faci. Christopher nu lovea fete. Era o regula pe care o invatase de cand era mic si de care se tinuse cu dintii. Isi luase palme peste mutra de la domnite de i se taiase pentru ca tragea la tipe cu porniri dubioase iar limba lui ascutita nu il ajuta prea tare. Dar nu lovise niciodata inapoi. Isi amintea insa destul de bine ce ii facuse roscatei si, desi stia ca era vina ei ca se purtase ca o psihopata scoasa din cazanele Iadului, intorsese gestul pe toate partile pentru ca ii era complet atipic. Intorsese multe lucruri pe toate partile, si dupa momente lungi de ezitare, deschise gura. "Trebuie sa..." incepu si o inchise la loc, capatand o culoare usor rosiatica in zona pometilor si lasandu-si privirea in pamant, apucandu-se in schimb sa isi scoata sticlita de whiskey din buzunarul interior al trench-ului. Isi purta polipotiunea in acel recipient de argint, cu initiale straine batute in el, fiindu-i mai usor sa se recomande drept alcoolic decat sa tot caute scuze ca sa-si bea doza ora de ora. Desfacu dopul cu degetele usor tremurande, muscandu-si buza inferioara din cauza anxietatii care punea stapanire din ce in ce mai mult pe el pe masura ce se impartea intre doua optiuni dintre care nu stia pe care sa o aleaga. Soarta alese in locul lui atunci cand tremurul neincentat il facu sa scape si sticla tocmai desfacuta. Scoase un sunet sfasietor cand potiunea lui i se varsa la picioare, si ii veni sa se arunce teatral in genunchi si sa blesteme ghinionul fenomenal pe care il avea in ziua aceea - nici macar nu era vineri treisprezece!! Ramase totusi in picioare pentru ca autocontrolul ii mai revenise si daca nu isi putea tine mainile in frau, cel putin picioarele ascultau de el.
Isi ridica privirea inspre Jane si nu stiu cum sa ii spuna ca peste zece minute, poate cincisprezece cu putin noroc, avea sa stea fata in fata cu Christopher Byron. Nu isi mai musca buza ci doar se incrunta usor, o expresie indecisa colorandu-i chipul in timp ce incerca sa ia o decizie rapida. Putea sa plece. Sa se prefaca ca nu se lovise de ea niciodata si sa nu se mai bage ca fraierul in situatii din care iesea sifonat atunci cand avea posibilitatea de a le evita. "... nu pot sa iau pastile fara ceva de baut. Multumesc oricum." spuse oferindu-i un zambet retinut, dandu-i inapoi pastila si luandu-si la revedere de la calmarea medicamentoasa. "Lasa-ma insa sa ma revansez pentru ajutor." se auzi si hotara sa-si lase gura sa vorbeasca fara el, urmarind cu interes directia in care se indrepta fara sa mai faca efortul de a calcula exact traseul. Nu stia cum avea sa reactioneze tipa. Dar era manat de aceeasi curiozitate morbida care il facuse mai inainte sa stea cuminte in timp ce era torturat, privind-o cu ochii cascati larg in incercarea de a intelege. Intelesese, ce-i drept, multe lucruri de care s-ar fi lipsit cu placere. Acum insa nu era acelasi lucru - avea bagheta in maneca si mainile aveau sa il ajute. Inca ii tremurau putin dar i se vedea in privire si in gesturi ca isi recapata treptat controlul. "Vreo idee cum as putea face asta?" intreba miscand din sprancene. El avea multe idei dar nu avea intentia de a se tine de ele. Intuia ca tipei ii era frig, dupa haine, dar nu avea sa isi mai scoata jacheta ca sa-i inghete lui fundul de dragul fundului altcuiva - si Jane nu era zana zorilor, chiar daca il scosese de data asta dintr-o situatie neplacuta. La probleme mai serioase nici nu se gandi, pentru ca vroia doar sa traga de timp. Erau pe o straduta pustie asa ca nu avea sa moara daca se transforma in Christopher in acel loc ferit de privirile curiosilor, si nu avea sa dureze mult pana ca asta sa se intample. Trebuia doar sa umple timpul de pana in acel moment cu maruntisuri. Se apleca si isi recupera sticla de whiskey, punand-o la loc in buzunar - acum goala.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 4 2014, 09:52 PM
Post #4
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- ||"Poti sa... sa o bagi la loc?"||
"Da..." il privi confuza, simtindu-i-se nesiguranta si ei in glas. Nu intelegea de ce ii solicita sa ia bagheta de langa el, doar nici macar nu indraznise sa o indrepte in directia lui. Observase deja cum reactionase cand barmanul incercase sa curete cioburile de pe jos, de langa el. Aprecia ca ii explica pana si in cuvinte putine, de ce anume nu suporta s-o vada tinand o bagheta pe langa corp. O urca sus, fixand-o intr-un suport cusut pe interiorul manecii jachetei, stiind ca asa o va pastra in siguranta si totusi aproape. Il urmari cum analizeaza pastila, privindu-i mainile nesigure, tremurand si neintelegand de ce ii ia asa de mult timp sa isi revina. Cumva, ii parea ca acel barbat destul de tanar, probabil aproapiat de varsta ei, traia intr-un cosmar permanent. Paranoia, lipsa de incredere, izolare, le experimentase pe toate si cumva intelegea de ce ar fi dificil sa treci peste ele. Ea inca nu reusise, de aceea si mergea frecvent in aripa spitalului sa poarte discutii monotone cu o femeie putin spus neobisnuita. Pastila l-ar fi ajutat si se pregati sa insiste sa o ia, dar se razgandi, cum nu isi dorea sa depuna si mai multa presiune pe umerii lui. Poate daca ar fi continuat sa il convinga sa o ia, va crede ca incearca sa-l otraveasca sau sa-i ofere altceva decat ce pretinde ca i-a dat. Erau totusi straini si Jane nu-l putea judeca pentru lipsa de incredere. "Daca te face sa te simti mai in siguranta, ar trebui sa scoti bagheta." sugera, fara sa inteleaga de ce incearca asa de mult sa-l ajute. Poate pentru ca se vedea un pic in el. Si ea avea mai mare siguranta tinandu-si degetele inclestate pe bagheta dupa un cosmar sau arzand biletele lui Steven imediat dupa ce le citea. Astfel de gesturi o faceau sa creada ca are o sansa impotriva individului si ca-i va rezista numai bine. "Cu ea in mana, nu te va putea rani nimeni." ii explica, fara sa mentioneze vrajile de protectie sau faptul ca putea raspunde atacurilor mai repede asa, se intelegea de la sine. Pe ea nu o deranja ca el sa aiba o bagheta in mana si ea nu, dovada ca inca mai dadea semne de naivitate, desi de la atatea surprize neplacute ar fi trebuit deja sa nu se mai increada in nimeni si-n nimic.
Il urmari scotand la suprafata o sticla cu tarie si se incrunta, neintelegand cum poate sa bea, cand mainile deja ii tremurau incontrolabil. Alcoolul te facea si mai slab, mai nesigur, mai vulnerabil sau nu? Cand scapase recipientul din mana si tot lichidul dezgustator din el ajunsese in iarba, nu reactiona in niciun fel, ramanand inexpresiva. Asculta sunetul infundat lasat de el, semn ca nu era deloc fericit de ce se intamplase, apoi se trezi privind drept in ochii sai si constata ca nu se jeneaza sa mentina contactul vizual si nici nu o incomoda. Nu il mai vazuse niciodata pe individ, nu il cunostea si i se parea tare inofensiv si neajutorat in acele momente. Nu o deranja sa-i tina o vreme companie, pana avea sa se mai linisteasca un pic. ||"... nu pot sa iau pastile fara ceva de baut. Multumesc oricum."|| Se trezi cu pastila inapoi la ea, intelegand acum de ce il deranjase sa scape sticla pe jos si totusi parandu-i-se teribil de ciudat. Ce nebun si-ar lua pastilele cu alcool? Ar fi vrut sa il intrebe despre continutul recipientului si daca intr-adevar era bautura aceea straina si teribil de scumpa. Daca asa era, atunci cu sigurnata individul avea nevoie de ajutor, iar pe ea o depasea deja situatia. Era sinucidere curata sa inghiti o pastila si apoi sa bei alcoolul ala.
||"Lasa-ma insa sa ma revansez pentru ajutor. Vreo idee cum as putea face asta?"|| Il urmari din nou surprinsa cum ridica de data asta o sticla goala. I se parea frumos ca nu dorea sa o lase in iarba, dar nu intelegea de ce nu o arunca si o pastra in schimb la loc sigur. Se uita in jur, dandu-si seama ca nu mai aveau nicio sansa sa se intoarca in bar. Ii era inca sete si nu isi terminase sucul. Probabil cineva deja luase paharul, aruncase continutul si-l spalase, ca sa-l foloseasca pentru un alt client apoi. "Nu ai pentru ce sa te revansezi. Nu am facut nimic." ridica din umeri indiferenta, descoperind ca fiecare miscare a ei presupunea ceva mai mult efort. Era destul de frig pe acolo si ea nu se imbracase corespunzator ca sa stea mult in aer-liber. Daca mai astepta mult si incepea sa se si insereze, urmau sa-i clantane dintii in gura. Desigur, credea ca el isi va reveni mult mai repede din socul de mai devreme. Ochi banca si se indrepta inspre ea, facandu-i semn sa se aseze si el. Daca statea cu spatele lipit de spatarul din lemn, era mai bine si nu mai simtea vantul batand de pretutindeni. "De ce ai fost asa de speriat? Ti se intampla des?" se interesa pe un ton uniform, fara sa isi exprime ingrijorarea sau orice alt sentiment care nu isi avea locul in ipostaza in care ei doi se aflau. Probabil nu avea sa-l mai vada vreodata dupa, asa cum nu il intalnise nici in cei saisprezece ani pe care ii traise deja, de aceea nu se jena sa abordeze un astfel de subiect cu el sau sa-l descoasa un pic. Observa inca faptul ca mainile lui tot nu erau complet relaxate, la fel cum si pozitia corpului trada stresul. "Da-mi mana ta. Am o idee." il anunta destul de sigura pe sine, intinzandu-si palma si asteptand ca el sa si-o aseze deasupra.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 5 2014, 03:27 AM
Post #5
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Daca te face sa te simti mai in siguranta, ar trebui sa scoti bagheta."
O privi fara nici o expresie. La asta nu se gandise. Nu avea intentia de a folosi nimic impotriva ei daca nu ii periclita in nici un fel existenta, ceea ce avea si nu avea sens. Avea sens pentru ca asa ii era firea; nu facea rau nimanui daca nu era atacat. Ii placea linistea si nu ii placeau oamenii, asa ca incerca sa aiba parte de cat mai mult din prima si cat mai putin din a doua. Nu avea insa sens pentru ca isi spusese de mai multe ori ca o ura pe Jane. Sfasietor. Patologic. Nu avea destule degete sa numere obiectele pe care le sparsese si chestiile cu care daduse de pereti dupa ultima lor intalnire, si singurul motiv pentru care inca nu isi luase doua palme peste cap pentru ca demolase tot ce ii iesise in cale era acela ca impartea camera cu un tip caruia i se falfaia in lateral si care nu putea fi distras de la treburile sale de crizele lui de isteric. Era insa mult mai usor sa urasti o persoana gandindu-te la ea de la distanta decat este sa urasti acea persoana cand stai fata in fata cu ea si o vezi avand cea mai pasnica expresie din lumea aceea si din cealalta. Misca usor din sprancene, clatinand in cele din urma din cap in semn ca nu avea sa isi scoata bagheta, dar aprecia oferta ei. Se simtea straniu; nu interactionase cu multi oameni in ultima vreme si era bulversat de atitudinea grijulie a soimitei, simtindu-se de parca ii scapa ceva atunci cand se uita la ea. Nu ii placuse niciodata ca oamenii sa ii poarte de grija si se batea cu pumnul in piept cu orice ocazie ca se tinea foarte bine pe picioare de unul singur, dar in acel moment era rusinos de tentat sa se complaca in situatia de om ajutat, scaldandu-se pentru minutele care ii ramasesera in grija pe care o primea. Se astepta ca atitudinea ei sa se schimbe radical cand ii vedea chipul real, asa ca putea macar sa isi faca plinul pana la acea schimbare de semn a intregii situatii. Se juca cu maneca puloverului, acoperindu-si palma cu ea si varandu-si varfurile degetelor sub material.
"Nu ai pentru ce sa te revansezi. Nu am facut nimic."
"M-ai scos de acolo. Mi-ai uscat pantalonii. Mi-ai oferit o pastila." enumera calm, privind-o curios. Nu scotea in evidenta faptul ca il ajutase doar pentru a o face pe ea constienta de asta, ci pentru a se forta pe sine sa se uite in acea directie. Nu isi intelegea intodeauna motivatiile, dar intelegea in acel moment ca vroia sa vada lucrurile dintr-un alt unghi. Nu era facut sa urasca pentru multa vreme, si pe cat de doritor sa ii farame toate oasele fusese cu ceva timp in urma, acum statea pur si simplu si se uita la ea, indus in eroare de infiltrarea emotiilor pozitive in oceanul de negativitate care ii umplea pieptul. O detesta sincer pentru ca ii provocase o durere care continua sa fie vie in el, nu doar la nivelul carnii ci si mult dincolo de ea. O detesta sincer pentru ca facuse asta desi ii spusese candva, aburit de alcool si doritor sa lase usa deschisa, ca era o persoana slaba si se facea faramite usor atunci cand era lovit in punctul potrivit. O detesta sincer pentru ca il facuse sa planga de sa se clatine lumea cu el cand nu mai facuse asta de cand era copil mic, cu exceptia momentului in care aflase ca Christian era pe moarte. O detesta sincer pentru ca avea efecte reale si profunde asupra lui cand el dorea sa fie indiferent, si o detesta sincer pentru ca il facea acum sa se simta bine dupa ce il facuse sa o urasca. Pe scurt, stia ca o ura, dar asta nu il impiedica cu nimic sa o urmeze inspre banca si sa se aseze langa ea, analizand-o cu o privire clara in timp ce ridica mana si il invita sa o puna pe a lui peste. "Am avut un atac de panica." raspunse la intrebarea ei, continuand sa ii priveasca mana fara sa reactioneze imediat. "Mi se intampla des, dar de obicei nu se vede. Nu stiu de ce acum a tinut atat... Am o zi proasta, banuiesc." Compensa faptul ca ii arata un chip fals prin faptul ca ii oferea rapunsuri reale. I se paruse intodeauna ca se detasa mai eficient de lucrurile care ii displaceau atunci cand punea cartile pe masa, vorbind cu nepasare completa despre lucruri de care ii pasa foarte mult.
Isi puse incet mana peste a ei, si o stranse usor pentru ca nu vroia ca ea sa si-o retraga. O privi in fata, stiind ca transformarea avea sa inceapa in curand; nu era posibil, dar i se parea ca simtea polipotiunea scurgandu-se de pe el in neant, smulgandu-i clipa cu clipa masca de pe chip. "Lichidul pe care l-am scapat mai devreme era poilpotiune." marturisi pe un ton straniu, pregatind-o sufleteste pentru ceea ce avea sa vada. Nu vroia sa o socheze si sa ii dea cosmaruri - cu atat mai mult, nu vroia sa se aleaga cu vreo palma peste mutra chiar din prima, desi se astepta la asta. Jane nu lasase asupra lui tocmai impresia unei tipe pasnice, si si-o luase destul de rau in gura de la ea cat o palma sa i se para parfum. Desigur, nu avea chef sa fie periculitat in nici un fel, dar lua in considerare posibilitatea. Se invatase sa se astepte de la ea la asta. "Ma cunosti." adauga explicativ, strangandu-i putin mai tare mana. Chiar nu vroia sa plece. Nu inca. Vroia sa inteleaga unele lucruri, printre altele de ce statea pe banca cu o tipa care il torturase in loc sa plece in directia opusa si sa isi vada de viata lui fara sa se mai bage in lucruri care ii facusera doar rau de-a lungul timpului. "Ma urasti, probabil." continua pe masura ce simtea timpul trecand, si asteptarea incepea sa ii fure rasuflarea. Era curios. Era interesat. Era temator pentru ca se saturase sincer sa si-o ia si aparent nu se invata nicioata minte. Facu un pact cu sine intre acea replica si urmatoarea - daca si-o lua din nou, acolo punea punct. "A fost o intamplare ca am dat peste tine - sau mai degraba ca tu ai dat peste mine." continua prudent. Mana inceta sa ii tremure si el trase aer in piept, parul lui incepand sa se inchida la culoare, ochii caprui deschis capatand nuanta ciocolatie a ochilor lui. Degetele i se subtiara si nasul ii crescu putin, devenind mai ascutit. Sprancenele ii prinsera culoare si buzele i se ingrosara. Pas cu pas, blondul neidentificat se transforma in Christopher sub ochii soimitei. "Mi-a fost dor de tine." spuse fara intonatie, strangandu-si de data asta tare de tot degetele peste mana ei pentru ca simtea ca ea avea sa si-o retraga.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 5 2014, 04:59 AM
Post #6
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- ||"M-ai scos de acolo. Mi-ai uscat pantalonii. Mi-ai oferit o pastila."||
"Nu asa procedeaza toti?" nu, stia deja raspunsul. "Nu-i mare lucru si mi-ai multumit deja." cuvintele dragute erau suficiente, nu trebuia acum sa-i faca nicio favoare si nicidecum sa ii ramana vesnic indatorat pentru un gest atat de neinsemnat. In trecut incercase candva sa ajute pe cineva. Se straduise asa de mult si de fiecare data fusese refuzata, sub pretextul ca se descurca. Spre deosebire de acel individ, se bucura ca cel de fata era complet diferit si parea cel putin sa coopereze. Ea trebuia sa-i multumeasca pentru faptul ca nu-i oferise o durere de cap in plus, purtandu-se precum un badaran si jumatate si bravand ca este in siguranta si bine, dupa ce il scosese de acolo. Mai rau, ar fi putut sa plece deja si sa-i arunce un, 'data viitoare nu te mai implica in problemele altora'. Existau tot felul de vrajitori acolo, nu mai stia la ce sa se astepte mai ales dupa intamplarea de la capul de mistret. Inca ii mai bombanea pe acele matahale si avusese noroc-chior cu prezenta Unei acolo, altfel cine stie cum ar fi sfarsit. Il urmari destul de curioasa, fiind surprinsa de sinceritatea cu care ii marturisea totul. Fusese vorba despre un atac de panica, deci, nici nu era de mirare ca se vazuse in el pentru o clipa. Avea astfel de reactii des noaptea, numai ca pe ea nu o mai linistea nimeni, doar auzea din cand in cand vreun tresarit al unei colege de camera sau bombanitul alteia cum ca isi doreste sa doarma sau zgomotul facut de o perna care ajungea de sub cap, deasupra capului. Nu se misca prea mult in somn, nici nu deranja de obicei, dar se mai intampla din cand in cand sa se trezeasca brusc, ca apoi sa rascoleasca prin cufar dupa roba si sa si-o traga pe cap, plecand sa cutreiere coridoarele.
Se pregati sa-i raspunda ca este in regula, ca toti mai aveau astfel de zile si ca nu o deranja sa ramana acolo o vreme, cum privelistea era linistitoare si el o persoana cu care comunica usor. Ii lua destul de mult sa ii asculte indemnul sa-i dea mana si se intreba inevitabil daca ori era timid si ceruse prea mult de la un strain, ori precaut si din nou isi inchipuia cine stie ce alte lucruri. Nu pricepu de ce i-o strange,chiar si usor, cum ar fi fost suficient doar sa si-o puna deasupra, dar nu o deranja daca asta il ajuta sa se mai calmeze. Se intoarse inspre el si isi ingropa buricele degetelor mari de la ambele maini in palma lui, masand-o usor, simtind-o mai calda acum decat inainte. Rob mai procedase asa cu Jane cand aceasta era mica si alerga mult, apoi cadea si plangea de se scutura toata doar de la cateva lacrimi. Stia ca de fiecare data functionase si se relaxa tot timpul cu un asemenea tratament. Era ciudat sa-l aplice pe cineva, mai ales cand o facea pentru prima data. Nu stia exact daca ii iesea la fel de bine ca tatalui ei, dar se opri in momentul in care il auzi vorbind din nou.
||"Lichidul pe care l-am scapat mai devreme era poilpotiune. Ma cunosti."|| isi ridica privirea inspre el, nesigura, urmarindu-l cu ochi mari si solicitand explicatii pe care subit nu se simtea in stare sa le auda. Spera sa fie o gluma, da, cu siguranta poate incerca sa faca una nu prea reusita, ca sa inveseleasca situatia dupa atatea marturisiri apasatoare. Sau posibil sa spuna adevarul si sa fie Christian sau din nou Una sau vreun cunoscut, oricine, de la Hogwarts. Motivul pentru care nici prin cap nu-i trecea ca ar fi putut fi el era simplu. O mai vazuse candva, ar fi putut sa jure, iar atunci nu se oprise deloc, nu ii adresase nici macar un cuvant. Poate era un pic cam fixista in anumite pareri si conceptii, dar dupa cele intamplate avusese convingerea ca la urmatoarea intalnire pe vreo straduta pustie, el nu va rata ocazia sa o umileasca si raneasca din nou si mai tare. Citise asta in ochii lui inainte sa Dispara si s-o lase prabusita pe podeaua localului, intr-o pozitie nefireasca si cu o bagheta facuta bucatele langa ea. ||"Ma urasti, probabil."|| Si urmatoarea replica ii confirma imposibilul, pentru ca daca ar fi stiut sa se exprime in acel moment, probabil ca s-ar fi smucit cat putea de tare din stransoare si ar fi plecat de acolo. Ar fi fugit departe si nu ar fi privit inapoi, simtindu-se precum o mare lasa, insa cine ar fi putut sa o acuze? Dupa decesul neasteptat al Thesei si gandurile negre continue implicandu-l pe Steven, nu era dispusa sa recurga si la ultimul strop de energie si sa infrunte un Christopher viu, un mincinos fara pereche care isi batuse joc de ea asa cum nu isi imaginase ca o va face cineva, vreodata.
Realiza singura ca tremuratul mainii ii incetase intr-un final, nestiind daca sa fie multumita sau sa se panicheze. Era convinsa ca ar fi durut mai tare sa fie lovita cu aceeasi siguranta sau precizie ca inainte si probabil avea mai putine sanse sa se fereasca de data asta, cum statea incordata de la frig pe o banca si socata de ceea ce ii era dat sa asculte. Urmari cu aceeasi ochi limpezi, dar nesiguri transformarea. Parul blond deveni subit inchis la culoare, trasaturile faciale si ele devenisera familiare si in cele din urma se trezi privind in ochii lui, asa cum o facuse de nenumarate dati inainte, numai ca in prezent descoperi ca nu mai era in stare nici macar atat, sa-l vada. Isi cobori privirea, inspirand la randul ei adanc, oxigenandu-si plamanii dupa ce aproape ca uitase sa mai respire. ||"Mi-a fost dor de tine."|| Simti ca o doare cand stransoarea deveni asa de puternica, cautandu-si vocea sa il informeze si pe el si simtind-o instabila, joasa, un murmur. "Da-mi drumul. Nu plec nicaieri." il asigura pe un ton uniform, dorit a fi normal desi intensitatea scazuta a glasului ii trada surprinderea, socul. Faptul ca nu-l privea spunea destule, deja. Era panicata, nu stia inca daca o speria mai tare potentiala posibilitate de a il infuria din nou sau cuvintele si acuzatiile inca nerostite. Nu se misca de pe banca si nici nu incerca sa mareasca distanta dintre ei. Intr-un fel ramanea acolo pentru ca de la momentul acela, isi pusese nenumarate intrebari si desi continuase sa traiasca pretinzand ca el a murit, nu reusise niciodata sa isi impuna intr-adevar mentalitatea asta. Se framantase cu intrebari lipsite de semnificatie, cum ar fi de ce luase alegerea respectiva si de ce isi dorise s-o pedepseasca pe ea asa de rau, incat sa se alieze cu persoana de care ii marturisise ca se simte atrasa, asa cum o atragea si el. Mai mult, isi inscenase moartea si o mintisera impreuna ca Jill i-ar fi ucigasul, apoi imprumutase chipul presupusului criminal ca sa o vada pe ea.
Daca inainte i se facuse frig de la tinuta sumara, acum diferenta de temperatura dintre palma lui si a ei era tare usor de sesizat. Incepuse ea sa tremure usor si nu era doar de la racoarea de afara. Ii spusese ca i-a fost dor de ea, iar Jane nu stia cum sa-i raspunda. Se simtea furioasa, neindreptatita, coplesita de disperare in cea mai pura forma a ei. "De ce..." cuvintele i se oprira in gat. Ar fi putut sa-l intrebe orice: de ce ii era dor, de ce procedase astfel, de ce acceptase sa o urmeze in afara barului si acum ramanea pe banca, oferindu-i explicatii si in aparenta sinceritate, de ce o mintise si de ce fusese suficient de ignorant cat sa poarte chipul acela, la trei maturi, de ce nu se protejase de blestemele ei si de ce o lovise in final, in loc sa-i raspunda la fel. Se gandi pe moment ca ar fi preferat s-o lase intr-o balta de sange, decat sa recurga la forta fizica, orice forma de tortura ar fi fost mai acceptabila decat umilinta pe care o primise. O tratase ca ceva mai putin decat un om sau animal. Nici pe animale nu le loveai, doar sa fii prea rece, prea necrutator si sa te simti cu mult superior speciei respective. Considera ca acei indivizi meritau un sfarsit tragic. O tinea de mana pe care avea bagheta prinsa undeva de captuseala interioara a jachetei de pe ea. Isi imagina ca de data asta avea sa-i rupa bagheta impreuna cu bratul, prefera sa gandeasca asa decat sa-i ia in serios cuvintele calduroase. Isi ridica din nou privirea , dar nu-i reusi contactul vizual, concentrandu-se asupra unui punct fix, putin deasupra umarului lui. "Ai atacuri de panica atunci cand vezi baghete in apropierea ta. Ar trebui sa ma simt vinovata?" il intreba rece, desi fiecare cuvant in parte il cantarise de zece ori in capsorul sau. Inima ii batea sa-i iasa din piept si durea, la fel cum o facuse dupa ce el Disparuse din camera de la trei maturi. Isi aminti ca depinsese de bagheta altui vrajitor sa repare ce stricase el, dar nu reusise niciodata sa isi fixeze -bine si sentimentele, trairile, panica, rusinea. Inghiti in sec, faptul ca el parea sa fie la fel de marcat afectand-o si mai tare. Si acum, ce era de facut? Se incrunta, parand sa caute raspunsuri de una singura si descoperind ca nu le detine.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 5 2014, 06:13 AM
Post #7
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Da-mi drumul. Nu plec nicaieri."
Ii cam statuse inima cand ea il recunoscuse, si realiza ca dintre toate optiunile, ar fi preferat sa ii dea una peste mutra decat sa isi mute privirea. Spunea asta in teorie, totusi, pentru ca nu stia cum ar fi reactionat la violenta in contextul dat. Probabil nu bine. Nu ii placuse niciodata violenta, dar acum facuse o reala alergie, si era suficient ca cineva sa faca o miscare suspect de brusca in preajma lui ca sa isi doreasca fie sa ii rupa mana, fie sa plece pur si simplu. Fusese mult mai agresiv decat ii era firea in ultima vreme, de parca ar fi simtit nevoia sa inapoieze lumii doza de durere pe care o primise el in mod gratuit, dar acum era la fel de pasnic precum o panseluta si nu ii era foarte clar de ce. Nu o credea ca nu pleca nicaieri dar ii elibera mana, tragand o gura de aer in piept. Daca pleca, pleca. Astepta rabdator ca asta sa se intample, dar Jane continua sa evite sa il priveasca in fata, parand socata si... tematoare? Misca usor din sprancene dar nu spuse nimic din moment ce nu i se adresa nici o replica pe care sa poata pedala si singur nu gasea subiectul pe care ar fi trebuit sa il abordeze. Avea mintea goala si isi simtea pieptul greu. Purtase multe conversatii cu ea in mintea lui de-a lungul ultimei perioade, si poate de-aceea ii venea mai usor acum sa nu ii dea doua palme verbale peste fata pentru ca il torturase. Stia ca nu intentionase sa ii faca lui rau, dar o facuse. Cand spargi un pahar, desi intentionai sa il spargi pe cel de langa, faptul ca ai facut o greseala nu o sa puna cioburile la loc si nu o sa iti ofere sansa de a mai bea vreodata apa care s-a varsat. Sangele ala fusese al lui si durerea aia fusese a lui si suferinta ulterioara fusese tot a lui. Daca tanara incercase sa il raneasca pe Jill esuase lamentabil din moment ce tipul vazuse amintirea cap-coada in mintea lui Christopher si singura lui reactie se datora faptului ca il vazuse pe el plangand.
"Ai atacuri de panica atunci cand vezi baghete in apropierea ta. Ar trebui sa ma simt vinovata?"
"Da." raspunse complet sincer, desi stia ca suna rau si nu se punea intr-o pozitie prea buna. Obosise pentru moment sa pretinda ca era ceva ce nu era si sa se ascunda in spatele unor cuvinte care nu aveau nici o semnificatie pentru el. Isi petrecea toate zilele purtand chipuri care nu erau ale sale, ducand vieti care nu aveau nici o legatura cu el, ridicandu-se la standarde inalte in numele unui bine care nu il privea in nici un fel. In acel moment nu dorea sa fie altcineva decat Christopher Byron, chiar daca asta insemna sa ii spuna fetei ca da, era vina ei ca il apucau toate crizele pamantului cand cineva ridica bagheta inspre el. Si-o luase de multe ori de-a lungul vietii sale avand in vedere ca servise drept carpa de sters pe jos si sac de box pentru multi colegi in primii cinci ani de scoala, dar invatase sa blocheze acele experiente si sa nu se lase afectat de ele mai mult decat era cazul. Traise cu ele pentru multa vreme si faceau parte din el; le intelegea si le accepta. Dar lovitura din partea ei nu o anticipase si nici nu o intelesese. O privise mereu pe Jane ca pe o persoana buna, motiv pentru care si continuase sa ii caute compania chiar si atunci cand ii devenise destul de clar ca ar fi fost cazul sa-si ia catrafusele din viata ei si sa isi vada de a lui. Dar atunci ii dovedise ca se inselase mult in privinta ei. Ii dovedise nu doar ca nu era o persoana buna, ci si ca binele in sine era o notiune complet incompatibila cu acea lume. Pentru cineva care dorise sa se faca avocat nu pentru bani, nu pentru placere proprie ci pentru a fi cu adevarat drept intr-o societate in care justitia era dominata de coruptie, daramarea credintei in notiunile de bine si rau era o lovitura puterinica si complet sub centura. Faptul ca venise de la o persoana pentru care avea sentimente puternice nu il ajutase deloc sa priveasca situatia dintr-un unghi mai plin de lumina.
Trase aer in piept, incercand sa isi adune gandurile. Nu avea sens sa stea si sa se uite la ea fara sa faca nimic. Se ridica incet in picioare, dandu-i de inteles din gesturile incetinite ca nu avea de gand nici sa o atace, nici sa isi ia talpasita. Era la fel de pasnic precum o planta de ghiveci, si asa avea sa ramana cat timp ea nu ii sarea la beregata. Isi scoase trench-ul, intinzandu-i-l cu un gest simplu. "Ti-e frig." ii aminti in caz ca uitase, explicand miscarea. Tremura si nu ii era greu sa simta asta. Ii lasa haina pe picioare in caz ca dorea sa o imbrace, asezandu-se apoi la loc pe banca, in acelasi loc in care statuse mai devreme. Realiza cu intarziere ca facuse ceea ce spusese ca nu avea sa faca. Privi lung propria haina, amintindu-si de mult prea multele dati in care ii daduse haine de-ale lui. Vesmintele sale ii erau posesiile cele mai de pret, dar i le oferise cu mare usurinta de multe ori, iar acum isi scosese trench-ul fara sa gandeasca, contrazicandu-si propriile ganduri. Realiza insa ca poate se schimbasera mai putine lucruri decat isi dorea sa recunoasca, si isi acoperi mainile cu manecile puloverului pentru a se feri de frig, strangandu-se putin mai tare pe locul in care statea. Era o fire friguroasa asa ca isi lua toate masurile de precautie pentru a intarzia momentul in care urma sa i se faca cu adevarat frig. Pentru moment se simtea destul de bine. "Nu am facut-o ca sa te afecteze pe tine." raspunse la intrebarea ei nerostita, privind inspre umarul sau, respirand calculat cat sa nu i-o ia din nou inima la goana. Isi reintrase in drepturi ca stapan al propriului trup si nu planuia sa scape faraiele din nou atat de repede.
"Jill e cel mai bun prieten al meu." incepu calm, continuand sa priveasca insistent spre umarul ei. Nu stia cum se transformase fostul astropuf dintr-un strain in cel mai bun prieten al sau si persoana pentru care renuntase la tot, inscenandu-si moartea chiar daca asta il arunca intr-o stare completa de confuzie si singuratate, dar exista un moment pe care si-l amintea foarte clar. Jill il uitase pentru ca fusese beat. Si Christopher fusese beat, dar isi amintea. Cand se culcasera in zapada, pe terenul de Vajthat, lui i se facuse extrem de frig si cautase instinctiv o sursa de caldura. Jill nu era adeptul contactului fizic fara permisiunea lui, dar il lasase atunci sa doarma pe el. Pentru altii, era nimic. Pentru Christopher, era foarte mult. "Am aflat ca iti place de el abia dupa ce eram deja mort." I se parea important ca ea sa inteleaga. In discutiile pe care le purtase cu ea in capul lui, ea il acuza ca o tradase. Nu o tradase. Merlin, nici nu se gandise la ea vreo secunda in acele momente. Un om la care tinea ii spunea ca daca nu ucidea pe cineva si nu fugea de la Hogwarts avea sa si-o ia atat de rau de la tatal sau incat pe Christopher il lua cu ameteala cand il auzea povestindu-i. Nu se gandise la nimic altceva in afara de scopul imediat - siguranta prietenului sau. Nu se gandise ca fratele lui mai mic avea sa se simta tradat pentru ca il lasa singur la Hogwarts. Nu se gandise ca Jane avea sa se simta tradata pentru ca nu ii putuse spune ca era viu fara sa il puna in pericol pe celalalt. Toti vroiau sa ii multumeasca iar el nu stia cum sa ii impace pe toti, asa ca alesese sa il protejeze pe cel care avea cea mai mare nevoie. Stia ca altcineva nu si-ar fi inscenat moartea pentru el. Jill stia asta la fel de bine. Poate de-aceea o facuse. Pentru ca, dintre toti oamenii din lume, Christopher stia cel mai bine cum e sa ai nevoie de cineva si sa nu ai pe nimeni.
"Stiai ca primise comanda sa ucida si sa fuga de la Hogwarts." De data asta isi ridica privirea inspre ea, vorbindu-i pe un ton perfect moale si pasnic. Nu dorea sa o acuze si nu dorea sa ii ceara socoteala. Trecuse timpul acelor lucruri iar el era prea obosit pentru furie. "Daca nu ar fi facut-o..." Isi musca buza, ezitant, nestiind cum sa ii explice. "Ar fi patit ceva extrem de rau. Asa ca l-am lasat sa ma omoare pe mine. Nu trebuia sa afle nimeni." Zambi amar, amintindu-si de orele de dupa moartea lui, de cum mersese cu tip la han si ii cumparase coliva si bere. Cum ii vindecase mana pe care tipul o injunghiase in loc sa il injunghie pe el. Tinea mult la omul ala. Nu stia daca Jane ar fi putut vreodata sa inteleaga cat de important fusese sa il salveze, din moment ce renuntase la intreaga lui viata dintr-o singura suflare. "Am renuntat la tot. Parintii mei cred ca sunt mort. Fratelui meu i s-a spus ca sunt mort. Mi-am pierdut studiile. Mi-am pierdut mostenirea. Mi-am pierdut toate cunostintele. Daca as fi spus oricui... Totul ar fi putut sa fie in zadar. Intelegi?" Nu fusese usor. Dar o facuse oricum. Isi musca mai tare buza inferioara, vorbind cu un calm controlat si pasnic, fara sa-si tradeze prea mult emotiile pentru ca nu stia inca cum avea tanara sa reactioneze si nu dorea sa se expuna inutil. Macar atata lucru invatase. Tacu pentru o vreme, lasand-o sa digere lucrurile pe care tocmai i le spusese. "Cuvintele pe care ti le-a spus Jill la nunta sunt ale mele." Nu afirmase niciodata ca o iubea, dar Jill pusese in cuvinte emotii de care el devenise constient abia dupa ce il mancasera deja de pe dinauntru. Isi simti gura uscata si astepta reactia fetei, pregatit fiind pentru orice. Nu avea asteptari. Nu avea un scop anume sau un lucru pe care dorea sa il obtina. Ii spunea doar adevarul pentru ca in acea zi, in acel moment, pe acea banca, simtise ca era corect sa il stie.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 5 2014, 08:38 AM
Post #8
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- ||"Da."||
Il aproba usor, asumandu-si vina. Subit nu intelegea cum reusisera sa ajunga in acea ipostaza, cu cat se gandea mai mult la ce se intamplase, cu atat avea dureri mai crunte de cap. Se simtea mai comod cu mana eliberata decat inainte, dar avand in vedere ca-l avea pe Christopher la cativa centimetri distanta de ea, aducandu-i la cunostinta ca se alesese cu traume, sentimentul de comfort era disputabil. Nu se gandise vreodata ca ei doi vor mai purta discutia respectiva, crezuse ca totul se terminase dupa niste blesteme aruncate fara cap si niste lovituri grotesti. Isi imaginase diverse scenarii in care va cauta razbunare si se tinuse departe o vreme de Hogsmeade. Cand intr-un final incepuse din nou sa viziteze micul orasel, se ferise sa treaca pragul la trei maturi. Localul acela avea prea multe semnificatii si amintiri pastrate intre zidurile lui. De fapt, de la incidentul acela, ea nu mai intrase in barul acela, asa de popular vrajitorilor. Alesese intr-o seara un altul si asa reusise sa se puna din nou in pericol, barul selectat fiind destul de dubios si plin de pariori infocati. In la trei maturi nu s-ar fi confruntat cu astfel de probleme, numai ca acel loc nu mai era de mult o optiune pe lista sa. Ramasese nemiscata pe banca atunci cand il urmari ridicandu-se, trecandu-i prin minte ca va pleca, apoi ca va incerca s-o loveasca din nou. Cum isi acceptase vina, trebuia sa primeasca si pedeapsa, nu? In schimb, primi din nou haine de la el, s-o incalzeasca. Lasa trench-ul acolo unde il lasase el, inca urmarindu-i atenta fiecare gest, pana ce se aseza din nou pe banca. ||"Ti-e frig."|| "Si tie iti va fi, de stai mult fara el." se impotrivea s-o poarte pentru ca i se parea ciudat ca i-o oferise. Plasase intreaga responsabilitate a fobiei lui recente asupra ei, apoi isi dadea haina jos ca sa ii fie roscatei bine. Nu il intelegea absolut deloc. Indrazni sa atinga trenchul in cele din urma si i-l aseza lui pe picioare, ca sa-l ia acum sau cand i se facea frig, mai tarziu.
Asculta niste explicatii pe care nu le intelegea deloc. Se stradui totusi sa o faca si descoperi ca nu-i este asa de dificil, pana la un punct, sa urmareasca situatia lor. Christopher sarea peste multe detalii. O mentionase pe Marion inainte si ii vorbise despre fratele mai mic, dar nu ii spusese niciodata ca cel mai bun prieten al lui era un astropuf pe nume Jill. Acum o anunta, desigur, completand cu faptul ca aflase de sentimentele ei abia dupa ce toata acea moarte inscenata fusese dusa la bun sfarsit. Un pic ironic cum doua persoane la care tinuse mult se nimerisera sa locuiasca sub acelasi acoperis si sa impartaseasca vechi experiente. Se pare ca Jill ii spusese lui Christopher ca o anuntase deja de ce cerinta primise. Ii mai marturisise ceva lui, de care ea nu avusese idee: consecintele care l-ar fi asteptat daca nu se supunea. Ei doi trebuiau sa se impace foarte bine si sa fie tare apropiati, daca fostul soim hotarase sa renunte la identitatea sa si la toate beneficiile venite de pe urma ei. ||"Am renuntat la tot. Parintii mei cred ca sunt mort. Fratelui meu i s-a spus ca sunt mort. Mi-am pierdut studiile. Mi-am pierdut mostenirea. Mi-am pierdut toate cunostintele. Daca as fi spus oricui... Totul ar fi putut sa fie in zadar. Intelegi?"|| O surprinsese din nou cand ii marturisi ca initial nimeni nu il prevenise nici pe Christian. Si-l aminti in acea perioada pe cercetas, constatand ca paruse destul de calculat la vremea respectiva. Isi daduse seama singur? Poate, nu ar fi uimit-o cum el isi cunostea fratele probabil, cel mai bine. Si cumva, desi tot ce ii insiruise parea groaznic, nu simtea nicio parere de rau pentru decizia lui de a se sacrifica spre binele celuilalt. Fusese o hotarare ca oricare alta si nu, ea una nu o intelegea, motiv pentru care si decise sa nu spuna absolut nimic, sa continue sa-l asculte si sa incerce sa priveasca totul obiectiv. Nu prea reusea la partea cu obiectivitatea, totusi.
||"Cuvintele pe care ti le-a spus Jill la nunta sunt ale mele."|| Nici el nu o ajuta deloc sa fie obiectiva, rece, sa analizeze totul recurgand la ratiune si nu la ceea ce simtea. Isi daduse seama ca Jill nu ar vorbi niciodata de iubire si ca acele marturisiri nu il caracterizau, fusesera gandurile lui Christopher, iar ea il ironizase pentru ele. Nu ii placuse rolul pe care il jucase, faptul ca i se adresase din perspectiva altcuiva. Pricepuse in schimb ca pentru Jill era indiferenta, o alta persoana, o alta etapa deja trecuta. Nu ii oferise niciun indiciu cum ca si-ar dori ceva de la Jane, nu se apropiase excesiv de mult, o tratase mereu cu respect, asa cum procedau colegii buni intre ei, dar ea il placuse, avusese incredere in el si se implicase mai mult decat ar fi trebuit. Fusese naiva si ramasese asa, altfel l-ar fi intrerupt si ar fi refuzat sa mai asculte pana si un cuvant. Tusi, nu stia inca daca se datora unei viitoare raceli sau o facuse din instinct, sperand ca vocea ei sigura, determinata va reveni dupa aceea. "Nu ai facut-o ca sa ma afecteze. Nici eu nu m-am asteptat sa reactionez asa, atunci. Banuiesc ca m-a afectat." ii intorcea cuvintele impotriva lui, da, pentru ca prefera sa fie sincera, ignorand potentialele consecinte. Daca urma s-o raneasca din nou, va fi pentru ultima oara. Nu s-ar mai fi aratat in fata lui vreodata, nu ar mai fi ramas nicaieri unde ar fi suspectat ca barbatul avea sa puna piciorul. Nu era in stare sa-i raspunda la violenta prin violenta, de data asta, stand toata stransa pe banca, de parca incerca sa ocupe cat mai putin spatiu.
"A fost alegerea ta sa renunti la toate. Sunt convinsa ca Jill iti va ramane adanc recunoscator. Asa parea cand l-am intalnit ultima oara." nu era ironica, ii vorbise pe acelasi ton uniform, amintindu-i ca nu uitase absolut deloc ce se intamplase la nunta sau ce anume ii reprosase Jill. Ii marturisise ca o iubise, lucru pe care nu-l auzise niciodata venind de la Christopher si pe care in prezent acesta il admitea cat se poate de sincer. Ei ii spusese contrariul, candva. "Ai hotarat sa nu spui nimanui, apoi impreuna ati redactat niste scrisori in care imi indicati clar ca ai fost ucis de el. In cele din urma, ti-ai dat seama ca nu-ti sunt complet indiferenta, asa ca i-ai spus si el ti-a imprumutat chipul ca sa vii sa ma vezi." Inspira adanc, simtindu-se dea dreptul coplesita si deloc comfortabil sa discute vechiul eveniment. Se putea remarca in gesturile lui Jane ca nu-i era deloc bine si ca discutia de acum o tulbura destul de tare. "Daca ti-as scrie sa te intreb cum te mai simti, apoi ai afla subit tot de la mine ca i-am smuls toti fulgii Vilhelminei si apoi i-am sucit gatul, cum te-ai simti? Ti-as propune sa ne intalnim in cele din urma. Cum ai reactiona?" nu stia multe persoane importante din viata lui Christopher, acum ca se gandea bine. Nu mentionase de Marion, pentru ca acasta murise deja si nu ar fi fost corect, nu vorbise despre Christian fiindca stia deja prin ce trecuse acesta inainte si cat de distrus fusese fratele mai mare s-afle de conditia lui. Alesese papagalul pentru ca el parea atasat in mod nefiresc de el. Acela fusese si motivul pentru care avusese grija o zi s-aiba apa si mancare, pana ce colivia ii disparuse din camera, semn ca altcineva isi asumase drepturile si obligatiile de stapan asupra sa. Stia deja raspunsul lui, dar daca nu l-ar fi intrebat, nu ar fi reusit sa exprime altfel ce simtise la momentul respectiv. Probabil el ar fi fost mai rational si mai calculat decat ea, poate ar fi refuzat sa mearga sa se intalneasca sau nu ar fi crezut persoana respectiva un criminal, i-ar fi oferit o sansa sa se explice. Nu stia cum ar fi reactionat, dar nu mai conta. Pe ea faptul ca o ironizasera si o informasera pe aceasta cale, fusese suficient cat sa se considere bataia lor de joc.
"Sa spunem ca ai avut motive foarte intemeiate sa faci alegerea respectiva. De ce a fost necesar ca eu sa stiu ca Jill te-a ucis? Sunt convinsa ca cel care a dat porunca nici macar nu stie de existenta mea, dar sa imi mai ia in considerare si parerea." Christopher fusese ucis, Jill disparuse, atata stiuse Jane initial si nu incercase sa atace pe nimeni. De ce trebuisera sa trimita acele scrisori ingrozitoare? Vorbise subit prea mult si obosise, dar isi dorea sa stie, se gandise atata amar de vreme, tot incercand sa le gaseasca motive si justificari. Ea nu reusise, o ilumina el? "De ce a trebuit sa adanciti minciuna?" insista, pentru prima data evitand sa mai priveasca in stanga, in dreapta sau jos, uitandu-se fix in ochii lui. Nu reusea sa isi dea seama la ce se gandeste, nici ea nu mai era asa de expresiva ca inainte. Se ridica de pe banca pentru ca i se parea mai nou ca devenise la fel de rece ca lemnul pe care statea. Se plimba prin fata lui, intinzandu-se un pic cum statuse prea incordata si straduindu-se sa se detaseze si relaxeze un pic. Trecuse peste momentul de soc sau cel putin asa isi dorea sa creada el. Auzi un zgomot venind de pe strada principala si vocile i se parusera familiare. Erau probabil o parte din grupul vesel de namile din barul in care o intalnise pe Una. Se oprisera exaact la iesirea din locsorul in care ei doi se aflau atunci. Nu aveau cum sa fie vazuti, cum se presupunea ca acestia sa se strecoare mai inainte de toate pe poteca dintre cele doua cladiri si abia apoi le-ar fi detectat prezenta. Banuia ca se intalnisera inainte, ca sa mearga impreuna sa parieze din nou. Jane hotari sa nu mai spuna nimic o vreme, deja vorbise prea mult si-n plus nu stia cat de bine auzeau indivizii aceia.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 5 2014, 09:41 AM
Post #9
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Si tie iti va fi, de stai mult fara el."
Nu ii placea sa fie refuzat asa ca se uita destul de morocanos la trench, imbracandu-l atunci cand ii fu inapoiat, de data asta inchizandu-l pentru ca i se facuse frig. Daca vroia sa ii fie frig, bine, nu il putea acuza nimeni ca nu isi facuse datoria de a incerca. Nu stia de ce era asa de atasat de astfel de gesturi, dar banuia ca era o parte din personalitatea lui pe care nu avea cum sa o stearga. Ii asculta pasnic cuvintele, zambind involuntar pentru ca unele din ele sunau asemanator cu cele pe care si le imaginase el. Realizase in timp ca i se intamplasera destule rele cat sa fie capabil sa se detaseze de evenimentele singulare dupa un anumit timp; erau fragmente care il bantuiau pana in ziua aceea, dar uitase chipurile, uitase ocazille, uitase suferinta particulara a fiecarui moment. Furia i se topise in oboseala de la ultima lor intalnire si pana in prezent, si dorinta de a face rau fusese acoperita in timp de dorinta de a isi face lui bine. El varsase sange, el avea nevoie de compensatii. Daca se enerva nu isi facea decat rau lui insusi, asa incat clipi usor surprins cand auzi de comparatia cu Vilhelmina. Nu simti nevoia sa ii spuna ca acea paralela nu era tocmai potrivita situatiei, lasand-o in voia ei si raspunzandu-i pur si simplu la intrebare. "Te-as fi intrebat de ce. Poate i-ai rupt gatul din greseala." Nu isi mai vazuse papagalita de trei secole, dar avea incredere in Christian ca ii ingrijea cum se cuvine prima dragoste, acum acoperita de pene albastre. Nu stia cum ar fi reactionat, dar banuia ca nu ar fi sarit sa ii bage bagheta in gat de cum o vedea in fata ochilor. Nu simtea ca o astfel de reactie i-ar fi fost caracteristica. Christopher lovea mai repede cu vorbele decat cu bagheta; pe aia o folosea doar cand nu mai era loc de nimic si in mintea lui scrisese deja condamnarea persoanei respective.
"Mi-as fi pus problema si cum de s-a lasat omorata atat de usor... E o pasare apriga, sa stii." completa linistit, ridicand dintr-o spranceana inspre ea, facand aluzie indirect la propria persoana. Chiar credea ca s-ar fi lasat omorat atat de usor? De un astropuf, dintre toti oamenii din lume? Nu supravietuise pana in prezent pentru ca nu stia sa se apere; refuza sa o faca in majoritatea timpului, dar era capabil. Daca ar fi incercat sa-l omoare la Hogwarts, s-ar fi scris in ziare de duelul legendar la care asistasera mustele de prin curte pana sa fie rapus. Asculta continuarea sirului ei de intrebari si incepu sa il doara capul, dar isi pastra aceeasi expresie, urmarind-o cum se ridica de pe banca si incepea sa se plimbe prin fata lui. Facu o grimasa indurerata cand tanara insista iar capul lui incepu sa protesteze vehement. "Stiu doar una din scrisorile pe care ti le-a trimis." lamuri pentru ca nu avea nici cea mai mica idee ce vorbise tipul in rest prin corespondenta cu soimita si chiar nu dorea sa isi asume raspunderea pentru ceva in care nu fusese implicat deloc. Nimerise sa citeasca una din scrisori pentru ca era curios din fire si isi varase repede coada, furandu-i foaia din mana si scrijelind cuvintele potrivite. Nu il putea lasa pe Jill sa le pericliteze planul lasand-o pe Jane sa banuiasca macar, vreodata, ce se intamplase. "Esti o fata desteapta si mie nu imi plac riscurile. Ai aflat ce trebuia sa afli, nici mai mult, nici mai putin." explica pe cel mai pasnic ton din lume, nedorind sa o jigneasca pe ultima suta de metri. Chiar nu isi pusese la acel moment problema ce simtea ea. El isi lasa toata viata in urma si Jill tocmai scapase de o belea, avand multe altele care il asteptau in viitorul acelei povesti in care Christopher intrase dupa el, asa ca ultima lui grija fusese efectul povestii asupra unei fete care statea lejer la Hogwarts, continuandu-si viata. Avea de gand sa ii spuna, candva, cand apele se mai linisteau si el intelegea mai bine ce avea sa se intample mai departe cu viata lui. Actionase insa pripit cand se dusese dupa ea cu chipul lui Jill, si nu avea sens sa mai aminteasca conescintele acelei actiuni nedigerate suficient.
Auzi niste glasuri si se uita iritat in acea directie, ridicandu-se in picioare si infofolindu-se mai bine in haina. O apuca pe Jane de brat, miscand usor din sprancene inspre ea. "Ar trebui sa plecam de aici." propuse, Disparand cu ea de brat atunci cand primi acordul. Aparu in primul loc incalzit la care se putea gandi si care nu era noua lui casa. Nu o putea duce acolo pe soimita, asa ca o lua pur si simplu la un alt han de pe Aleea Nocturn, facand toate mutrele pamantului cand, mergand inspre receptie, dadu de tot praful din lume si toata mizeria cu care in mod clar nu era familiarizat. Locuia cu Jill in acea zona a Londrei, dar el era o fiinta ordonata iar fostul astropuf nu facea mizerie asa ca isi ducea existenta intr-un mediu igienizat, nu ca acela. Arunca un galeon de aur tipului de la receptie si facu un semn pe muteste ca lua o camera, luand-o simplu pe roscata inspre camera a carei chei ii fu aruncata din mers. Pe Aleea Nocturn, ca si oriunde altundeva in lume, gaseai vorbitori de multe limbi. Exista insa o limba in care te puteai face imediat inteles cu oricine - aceea a banilor. Christopher vorbea mai multe limbi straine, avand in vedere educatia pe care tatal lui avusese grija sa i-o ridice la nivelul statutului sau social, dar pe aceea o stia cel mai bine. "Ar trebui sa faci o baie, o sa racesti daca ramai asa." ii spuse fetei dupa ce ajunsera in camera si inchise usa in urma ei. Ii placeau locurile in care nu existau oameni straini asa ca era deja a doua oara cand o lua pe tanara la un han, ascunzandu-se acolo de lumea aceea care ii era atat de antipatica. Se departa de ea si isi scoase bagheta, camera curatandu-se dintr-o scurta miscare a betigasului sau magic. Asa, mult mai bine. Fara praf, fara izuri dubioase.
Se intoarse spre Jane, lasandu-si bagheta in buzunarul pantalonilor, si ii acoperi usor buzele cu aratatorul mainii drepte. "Shh. Am vorbit destul. Daca te mai gandesti intre timp la vreun repros, gandeste-te ca m-ai torturat deja pentru orice problema poti gasi." ii spuse calm, zambind subtire. Fusese destul sange implicat, mai ales ca era si ars bine de tot dupa ce ii daduse foc cand il vazuse in fata ochilor, asa incat nimeni nu ii putea spune ca nu oferise deja compensatii pentru orice neplacere pe care i-ar fi putut-o pricinui fetei - nu doar acum, ci cat pentru toata viata. Baga capul in baie si cerceta si acea zona. Cada. Mhm, bun. Isi scoase paltonul si il puse cuminte in cuier, suflecandu-si in schimb manecile de la pulover si camasa de dedesubt pana deasupra cotului, avand grija cum le rula pentru a arata bine. Se lasa intr-un genunchi langa cada si cerceta zona, stiind destul de bine Aleea Nocturn cat sa verifice orice inainte de a indrazni sa le foloseasca. Dadu drumul la apa si isi tinu incheietura sub jet cu un aer cercetator, rotind robinetul in toate felurile pana nimeri o temperatura care i se parea placuta. Fierbinte, dar nu cat sa te fiarba. "E buna. Vrei sa intri?" intreba ridicandu-se din nou in picioare si stergandu-si mana cu un prosop in timp ce o privea calm, surprinzandu-se pe sine prin faptul ca era asa de linistit. Nu identificase inca motivul asa ca nu incerca sa insiste, lasandu-si mintea sa lucreze in cautarea unui raspuns in timp ce el isi vedea de ale lui.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 5 2014, 11:42 AM
Post #10
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- Ii confirma deja raspunsurile la care se asteptase, dandu-si seama si singura ca analogia cu Vilhelmina nu fusese tocmai inspirata. Renunta sa-i mai reproseze si altceva, stiind ca deja intrecuse masura si din nou surprinsa ca nu o lasase acolo si nu plecase. I-ar fi amintit din nou ca nu trebuie sa ii fie recunoscator pentru mai devreme. Nu facuse nimic si deci se astepta sa reactioneze si raspunda neinfluentat de cele intamplate in bar. Se intreba involuntar daca de aceea ii oferise si haina de pe el, probabil ca faptul ca se simtea indatorat ii schimbase un pic atitudinea initiala. Nu spusese absolut nimic referitor la pasarea apriga si la posibilitatea de a nu se fi lasat omorata. Se incrunta doar, aratand ca nu este deloc de acord cu acea afirmatie si nici nu-i placea. Din pricina anumitor decizii ale lui, ii era imposibil sa-l vada asa aprig cum se descrisese in mod indirect.
||"Stiu doar una din scrisorile pe care ti le-a trimis."|| il privi din nou surprinsa, de data asta rostind mai mult pentru ea insasi. "Pe aceea ai modificat-o..." stia deja despre ce scrisoare era vorba si simti pentru o clipa nevoia sa-l ia de ce purta pe el, sa-si inclesteze degetele in jurul materialului si sa il scuture bine. Nu o facu, nu mai avea sens. Vedea in fata ochilor taietura aceea pe pergament si apoi mesajul si descoperi ca o exaspera ce ii scrisese. Faptul ca nu isi dorea prietenul sa fie descoperit, nu era o scuza suficienta! Jane nu ar fi avut cui spune nimic si pentru ca era vorba de siguranta lui Jill, ar fi tacut, ar fi pretins pana si ca nici ea insasi nu stie, simtindu-se in continuare trista de decesul lui Christopher. Dar nu, el trebuise sa faca totul atat de real incat incepuse sa doara si nu oricum. Isi amintea inca si acum felul in care mergea pe culoarele scolii, incet, de parca ar fi sperat ca de la orice colt sau intersectie sa se iveasca el.
Da, intr-adevar, aflase exact ce si-au dorit ei sa afle, numai ca nimeni nu isi inchipuise ca va izbucni astfel, asa cum nici ea nu isi imaginase ca vrajile sale isi vor atinge asa de usor tinta. Adevarul era ca nu planuise sa raneasca pe nimeni, dar totul devenise asa de usor, avand in vedere ca initial, nu existase nicio reactie sau intentie de aparare. Isi scutura usor capul, schimband imaginile tulburatoare, trecute, cu chipul lui, acum deja mai aproape si propunandu-i sa se miste din loc. Nu se stia niciodata pe unde o vor apuca acele matahale, asa ca era destul de bine sa se distanteze cat mai mult de mica gradina. Accepta numaidecat, simtindu-i mana in jurul bratului ei si tinandu-se si ea mai bine de acesta. Era ciudat sa il atinga pana si pentru cateva secunde, realizand ca este destul de cald si cu siguranta viu. Nu mai existau urme de rani, dar isi amintea perfect unde fusesera candva si realiza ca nu-i e deloc bine sa se gandeasca la astfel de detalii. Daca isi inchidea ochii, le-ar fi putut vedea forma, dimensiunea, cum sangerau si auzea picaturile colorand podeaua. Aparusera pe Aleea Nocturn, intr-un han destul de sarac si neingrijit, dar banuia ca se faceau miracole cu o miscare scurta din bagheta. Isi primisera camera si-l urma in sus pe scari, fara alte comentarii. Nu era ca si cum isi dorea sa bantuie singura aleea nocturn si nici nu planuia sa ramana jos la receptie, sa tina companie tuturor dubiosilor si nespalatilor. Privi in jur, amintindu-si de cameraa pe care o ocupasera in Brighton. Aceea fusese tare comfortabila in comparatie cu ce gasisera acum, dar pricepea prea-bine ca un om considerat decedat si cu polipotiunea varsata in iarba, nu avea cum frecventa multe locuri din lumea magica.
Dorea sa il mai intrebe, nu sa il critice si asta doar ca sa-si clarifice situatiile intortochiate pe care si le cladise de una singura, iar acum incepusera sa semene precum un labirint in mintea sa. ||"Shh. Am vorbit destul. Daca te mai gandesti intre timp la vreun repros, gandeste-te ca m-ai torturat deja pentru orice problema poti gasi."|| "Nu-i ca si cum m-am intors apoi acasa teafara si fericita." parea sa uite acel detaliu minor. O lovise, tare, fara mila, iar apoi o lasase sa zaca ametita pe jos, aproape inconstienta, cu bagheta rupta langa ea. Ar fi preferat de mii de ori sa primeasca acelasi tratament oferit, dar nu, el recursese la forta bruta, umilind-o asa cum stia mai bine. Isi lua privirea de la el, inca mai simtindu-i aratatorul pe buze, desi nu mai era de mult acolo. Nu era momentul sa se acuze, avea oarecum dreptate in privinta reprosurilor. Trebuiau sa termine acolo, nu rezolvau nimic cu ele oricum, decat poate sa se calce reciproc pe bataturi. La inceput nu il luase in serios in privinta dusului. Credea ca glumeste doar, ca sa mai destinda atmosfera si-n plus nu avea de ce sa-l afecteze pe el daca ea urma sa raceasca sau nu. Era inca rece desi ajunsesera inauntru si stia ca in mare parte se datoreaza micilor incidente prin care trecuse mai devreme, cat si socului intalnirii intamplatoare si a hainelor sumare pe care le purta cand inca primavara nu venise.
||"E buna. Vrei sa intri?"|| Nu isi ascunse deloc surprinderea, fixand dopul la scurgerea mica, rotunda si lasand apa fierbinte sa curga si sa umple cada. Cum el ramasese tare aproape, era sigura ca o poate auzi in ciuda apei, asa ca il intreba direct, fara sa se gandeasca intens la ce urma sa-i spuna. "Conteaza daca racesc sau nu?" il intreba, incercand sa ii inteleaga perspectiva si grija necontenita. Era tare confuza si derutata pentru ca el deseori ii implinea poate cu mult mai bine atributele Thesei. Privi lung la jacheta neagra si la ce mai purta pe ea. Toate erau de aceeasi nonculoare teribil de monotona si deprimanta. Se bucura intr-un fel ca nu fusese intrebata de tinuta sau ca nu comentase nimic rautacios la adresa ei. Probabil ca incetase de mult sa ii pese sau sa il intereseze, ceea ce i se parea absolut normal. "Daca esti asa de aprig cum pretinzi, de ce nu te-ai aparat? Ar fi fost asa de simplu." Jane nu exagera, nu fusese un atac miselesc, pe la spate, fusese clar ca acele blesteme fusesera menite sa o linisteasca, calmeze, sa o elibereze intr-un fel de tot dispretul acumulat de la ultima scrisoare , pana la momentul intalnirii lor. Nu se asteptase niciodata ca fiecare in parte sa isi atinga victima, de fapt credea ca urma sa Dispara si s-o lase acolo, dupa prima tentativa de a il pune in pericol sau isi imaginase ca va raspunde , oricum, nu ca va sta precum o statuie, apoi intr-un final isi va directiona toata furia inspre ea, asa cum si procedase. Realiza ca aduse din nou subiectul acela in discutie si inghiti in sec. Nu se simtea bine pentru ceea ce facuse, rareori ranea pe cineva si niciodata asa cum se intamplase cu Christopher. Nu stia in schimb daca regreta ceva din acel atac, in prezent, nu dupa ce isi primise deja pedeapsa. Renunta la jacheta scurta de pe ea, cand cada se umpluse deja pe jumatate, ramanand in bluza si blugi, ambele negre. Ideea unei bai nu era asa de absurda, desi locatia nu se potrivea deloc. Se descalta de adidasi si sosete, ramanand cu picioarele pe ei cum desi curatata prin magie podeaua, tot nu arata excelent. Se aseza pe marginea cazii, inchizand robinetul cand apa era suficienta pentru o baie comfortabila.
"Daca nu planuiesti sa ma ineci sau sa facem baia impreuna, asteapta afara, nu o sa stau mult. Stii cumva cum pot obtine un pahar cu apa potabila aici?" nu isi dorea alcool sau altceva, cum dorea sa ia pastila aia inainte sa devina ea cea speriata si anxioasa si nesigura pe nimic. Deja faptul ca discutasera atat de mult ce se intamplase atunci, ii influentase starea initial buna destul de rau.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 5 2014, 08:50 PM
Post #11
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Nu-i ca si cum m-am intors apoi acasa teafara si fericita."
Afisa din nou acelasi zambet pasnic de mai devreme, subtire si retinut. I-ar fi putut explica, punct cu punct, de ce o lovise, dar prefera sa o lase sa il acuze in mintea ei pana cand isi exorciza resentimentul decat sa ii ofere explicatii care ar fi sunat ca niste scuze. Nu o intrebase nici el de ce reactionase atat de rau, de ce nu se oprise atunci cand il vazuse ca nu riposta, de ce tinuse sa faca treaba atat de sangeroasa cand era clar ca venise in calitate de prieten si nu de dusman. Nu vroia sa sape in acea problema mai mult decat era cazul pentru ca ii era clar ca oricare ar fi fost motivele, fusese o greseala. Ceva ce nu ar fi trebuit sa se intample. Restul nu avea importanta pentru ca scuzele nu aveau nici o valoare pentru el si nu dorea sa ajunga la asa ceva. Nu avea sens nici sa ii spuna ca lovitura lui nu facuse nici cat o zecime din lucrurile prin care il trecuse ea, pentru ca nu era o intrecere de care poate face mai mult rau celuilalt.
"Daca esti asa de aprig cum pretinzi, de ce nu te-ai aparat? Ar fi fost asa de simplu."
"Pentru ca nu am vrut." raspunse simplu. Era destul de simplu. Avea bagheta la el, ar fi putut-o scoate oricand pentru a se apara. Dar nu o facuse. Era incapatanat din fire atunci cand dorea sa demonstreze ceva, fie altora fie propriei persoane, si daca Jane nu observase asta pana atunci, ar fi fost momentul sa se uite mai bine la el. "Daca mi-as fi scos bagheta, te-as fi omorat." adauga explicativ pentru ca intelegea nevoia fetei de a primi raspunsuri care sa o ajute sa ii digere deciziile si nu doar raspunsuri care sa o bage si mai tare in ceata. Ii spusese candva ca daca mai ridica bagheta impotriva lui, acela avea sa fie ultimul lucru pe care il facea. Vorbise serios. In mintea lui, lucrurile erau impartite in alb si negru. Din momentul in care ii facuse suficient de mult rau cat sa se incadreze in categoria dusmanilor, prima si singura vraja care i-ar fi venit in secunda in care hotara sa riposteze ar fi fost avada kedavra. Jane il considera aspru pentru ca stia sa foloseasca cuvintele ca arme, dar nu il vazuse niciodata folosindu-si bagheta, si parea sa fi uitat acel detaliu. O amenintase de mai multe ori, dar o facuse cu mainile goale. Erau multe lucruri pe care roscata nu le stia despre el si multe lucruri pe care nici el nu le constientiza pana cand nu era pus in anumite situatii. Nu ar fi sfatuit-o sa traga concluzii pripite doar pentru ca fata de ea se mentinuse intodeauna intr-o sfera prietenoasa, oricat de greu i-ar fi parut ei, poate, sa creada asta.
"Plus, vroiam sa vad cat de departe mergi." completa miscand usor din sprancene. "Am avut trei ocazii sa te omor. Prima, cand m-ai atacat prima data. A doua, cand ai lasat jos bagheta. A treia, cand erai pe jos, vulnerabila si fara bagheta." enumera concentrat, incercand sa isi aminteasca exact contextul ca sa nu scoata vreun porumbel pe gura. Nu era insa nevoie de prea mult efort; isi amintea perfect intreaga scena. "Poti intelege ce vrei din asta. Dar nu uita." O privi in ochi cu chipul usor umbrit si trasaturile adancite. Nu ii spunea din ochi doar ca ar fi putut sa o omoare. Nu ar fi fost prima persoana pe care o trimitea pe lumea cealalta si cu siguranta nu ar fi fost nici ultima. Ii spunea si ca, in acel moment, se simtise indreptatit sa o faca. Il torturase, chiar daca nu intentionase sa il raneasca pe el, iar Christopher nu era o fire iertatoare. Nu il uitase pe nici unul care ii facuse rau si avusese grija sa le-o intoarca tuturor - poate nu a doua zi, poate nu peste un an, dar venea momentul in care le-o intorcea. Era convins ca o duruse lovitura lui - aceea fusese si intentia. Sa o doara. Sa simta. Sa tina minte. Ea ii facuse cat de mult rau ii permitea contextul; o minora nu putea folosi Blesteme de Neiertat fara sa fie imediat saltata de Ministerul Magiei, chiar daca vrajile pe care le folosise pe el trecusera neobservate intr-un orasel vrajitoresc. Dar el putea. Nu o impiedica sa il acuze oricat dorea - il facuse deja sa plateasca pentru orice deranj. Dar vroia sa tina minte. Ar fi putut sa o omoare. Avea posibilitatile, avea motivul, avea dorinta. Clipi si se uita in alta parte, lasand-o cu gandurile ei si lasand sa i se citeasca pe chip ca din acel moment subiectul era incheiat si el, unul, nu avea de gand sa mai vorbeasca despre asta.
"Daca nu planuiesti sa ma ineci sau sa facem baia impreuna, asteapta afara, nu o sa stau mult. Stii cumva cum pot obtine un pahar cu apa potabila aici?"
"Baie impreuna?" repeta pe un ton usor amuzat, zambind si uitandu-se din nou inspre ea, analizand-o de sus pana jos. Ii observase hainele negre dar nu o intrebase nimic de ele pentru ca nu acela era subiectul despre care vroia acum sa discute si nici nu dorea sa invarta cutitul in rana daca durerea era proaspata. Jane nu purta negru in mod normal iar el stia asta foarte bine. Nici nu parea genul care sa isi poarte pierderea in public sub forma doliului daca nu era vorba de o persoana extrem de importanta pentru ea. Se gandi la Steven, la mama ei si la grija soimitei de a isi vedea parintele, parca simtind ca ar fi putut fi ultima data. Nu stia sigur daca era vorba de cine credea el ca era vorba, dar nu aborda inca subiectul. Christopher avea un respect crescut pentru morti si pentru suferinta pierderii avand in vedere evenimentele recente din viata lui, asa incat alese sa se poarte firesc si sa lase subiectele dureroase pentru moment, ducandu-se pur si simplu sa ii aduce fetei ceva de baut. Cobora la receptie si ceru o sticla mare cu apa plata, intorcandu-se in camera si dand peste usa de la baie inchisa si ferecata.
"Jane?" o chema pasnic, ciocanind incet in usa. Nu primi nici un raspuns asa ca o mai chema odata, ceva mai tare. O striga apoi de-a dreptul, incepand sa se ingrijoreze. Cand continua sa i se raspunda doar cu liniste, incerca clanta. Incuiata. Se incrunta si isi scoase bagheta, facand usa sa se deschida de la sine. O vazu adormita in cada, cu chipul pe jumatate acoperit de apa, si se apropie, lasandu-se in fund pe marginea cazii. Puse sticla de apa deoparte pe jos, ridicandu-i fetei capul tinand-o de ceafa pentru ca nu dorea sa o vada inecandu-se in somn. "Trezirea." ii spuse destul de tare cat sa il auda, pornind robinetul de la chiuveta si trecandu-si palma inmuiata in apa rece ca gheata peste chipul ei. Cand se convinse ca era treaza ii dadu drumul, inmanandu-i sticla cu apa si ridicandu-se in picioare, inchizand usa. Cu el pe dinauntru. O incuie la loc pentru ca nu avea chef de musafiri, si o privi pe tanara usor ganditor pentru cateva momente. Nu era tocmai miscat de faptul ca era dezbracata in apa aia pentru ca nu ii statea mintea acum la asta. O vazuse de doua ori in lenjerie intima si nu era prea mare distanta pana la pielea goala, si cum nu era tocmai o persoana care sa fie data pe spate de anatomia umana, ridica simplu din umeri, scotandu-si puloverul peste cap si impaturindu-l atent pe suportul de prosoape, apucandu-se sa isi desfaca nasturii de la camasa. "Da-te mai incolo, intru si eu. Mi-e frig, si daca te las singura o sa te ineci pana sa termini baia." ii spuse calm, fara sa se grabeasca cu nasturii aia.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 5 2014, 11:23 PM
Post #12
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- ||"Plus, vroiam sa vad cat de departe mergi."||
"Am mers atat de departe cat am fost in stare atunci. Eram sigura ca le vei evita, oricum, asa ca m-am descarcat in voie." se simtea clar raceala din tonul ei. Nu regreta ce facuse, pentru ca statuse mult sa se gandeasca la ce se intamplase de fapt. Socul ca blestemele ei ajunsesera la tinta fusese cat se poate de evident cand isi abandonase singura bagheta pe podea. Ce vrajitor serios, dispus sa se razbune proceda astfel? Niciunul in mod normal, dar vina si presiunea faptelor sale o coplesisera pe moment. Imaginile acelea inca o bantuiau, nu intentionase nimic din cele intamplate, dar fusese suficient de responsabila candva, sa raspunda in fata deciziilor personale si sa stea neinarmata in fata unui Christopher furios, culmea, enervat pe faptul ca nu il atacase pe el, ci pe potentialul lui criminal. O acuzase ca nu este om atunci si banuia ca nu isi schimbase impresia, iar ea isi propuse sa nu il contrazica in nimic. Toti aveau dreptul la o opinie, iar daca ea isi pierduse umanitatea in ochii lui, nu urma sa dovedeasca contrariul. Se schimbase si totul devenise subit cat se poate de evident. ||"Am avut trei ocazii sa te omor."|| "Si nu regreti acum ca nu ai facut-o?" ii infrunta acea privire care ii transmitea atat de multe si incerca sa-si insuseasca vorbele sale nerostite. Stia ca nu avea sa isi ceara scuze ca o lovise, asa cum nici ea nu parea sa regrete nimic. Dorise sa o raneasca, cat sa o doara si sa nu uite. Ii spusese si acum sa nu uite, probabil ca el considera ca Jane ar trebui sa se simta recunoscatoare, ca o lasase in viata. In ochii ei nu se citea defel recunostinta. Inghiti in sec, simtindu-se obosita tare si aiurea ca discutia aceea nu parea sa mai aiba sfarsit. Privi in directia lui si observa ca nu era departe de starea ei actuala, citindu-i de pe chip ca gata, ajungea si aproband usor, semn ca intelege.
Lasata singura in baie, isi scoase bagheta de pe maneca gecii si inchise usa inainte sa scape si de restul hainelor dupa ea. Nu era suficient de nechibzuita sa o lase deschisa cat intra in cada, nu dupa ce observase zambetul de pe chipul lui de mai devreme, desi era convinsa ca o facuse intentionat, doar ca sa o tachineze. Isi amintea inca prea bine, pana si acum, propunerile lui. Isi lasa hainele deasupra gecii, undeva intr-un colt pe podea, asezandu-si bagheta peste. Intra in cada, simtind apa fierbinte relaxand-o in totalitate, in mai putin de cateva minute. Toata presiunea acumulata in ultima ora disparuse, iar acum isi dadea seama cat de obosita era de fapt. Constata ca-i este greu sa isi tina ochii deschisi, asa ca se misca un pic in apa, in scopul de a se mai inviora. Nu reusi, pesemne, cum fara sa isi dea seama adormi, alunecand incet-incet din ce in ce mai mult in apa fierbinte. Risca sa se inece singura si sa moara in cel mai stupid mod cu putinta. Pana si Steven i-ar fi blestemat prostia apoi si acuzat-o ca scapase inainte sa se distreze asa cum si-ar fi dorit pe seama soimitei. ||"Jane? Trezirea."|| Il auzise strigand-o, dar statea asa de comod acolo incat nu raspunse. Prefera sa atipeasca o vreme, uitand ca de fapt se afla intr-o cada cu apa fierbinte. Adormi dea binelea pana ce el intra, asa incat nu-i simti mana inclestata pe ea, ridicandu-i gatul din apa si tinand-o la suprafata. Daca ar fi stiut, probabil ca ar fi sarit toata ca arsa si s-ar fi rusinat groaznic de ipostaza in care se afla. Apa rece, sunetul robinetului si mana lui in contact cu chipul ei o trezi de tot. Clipi de cateva ori dezorientata, incercand sa se adune si sa isi dea seama de ce se intampla in jur. Ii lua doar cateva momente, mai exact pana ce el inchisese usa cu amandoi inauntru. Lasase sticla jos langa cada si isi incrucisa picioarele, acoperindu-si pieptul cu ambele brate, ferindu-se de privirea lui patrunzatoare. Se inrosise pana in varful urechilor si nu era de la apa fierbinte. "Nu te uita!" protesta, in mod evident rusinata.
||"Da-te mai incolo, intru si eu. Mi-e frig, si daca te las singura o sa te ineci pana sa termini baia." || Se stransese toata intr-un colt, nu ca sa ii faca loc, ci ca sa se fereasca mai bine de privirile sale. Incerca sa analizeze logic situatia. Lenjeria ei intima si hainele erau undeva, frumos asezate si impachetate una peste alta. Isi lasase tot acolo si bagheta si acum regreta, fiindca poate ar fi putut sa cheme prosopul ala si sa-l infasoare tot in jurul ei. Nu intelegea de ce el hotarase sa inchida usa din nou, imaginandu-si subit ca poate nu isi dorea ca ea sa iasa de acolo, incepand sa se gandeasca la felurite scenarii, care mai de care mai jenante. Il urmari cum isi deschidea camasa cu incetinitorul, parca intentionat, dorindu-si sa puna si mai multa presiune pe umerii lui Jane. "Nu vreau sa iti fac propuneri dar da, iti fac propuneri. Inainte sa spui ca sunt obsedat sau pervers, gandeste-te la asta." Ochii i se marira subit, ca si cum tocmai s-ar fi trezit desi o facuse deja mai devreme. Uitase de faptul ca el o dispretuia din adancul sufletelului sau si ca propunerea aceea cazuse de mult, probabil. Momentan se simtea mai mult o victima, luata prin surprindere de o serie de decizii care o implicau si pe ea, dar fara sa fie macar o data intrebata de ce anume crede in privinta lor. "Ies imediat de aici si asa sigur o sa ai spatiu, dar intoarce-te cu spatele si nu trage cu ochiul." il instrui, simtindu-si chipul tot arzand. Se ridica din cada, acoperindu-se asa cum poate cu mainile, deloc convinsa ca el nu se mai uita, dar nu era dispusa sa ramana acolo pana ce el avea sa se dezbrace tot. Da, spre deosebire de el , Jane era cat se poate de pudica in privinta propriului corp, nici nu avea cum altfel sa fie la saisprezece ani. Se aseza pe marginea cazii, punand un picior jos, apoi pe celalalt, apa scurgandu-se si ea si formand o baltoaca mica. Se ridica, fara sa isi dea seama ca podeaua va fi cu mult mai alunecoasa acum. In contact cu aerul rece din afara cazii pielea ei parea sa protesteze, iar miscarile nu-i erau deloc stabile, in incercarea sa se tot acopere. Aluneca aproape imediat dupa primul pas, pierzandu-si echilibrul si cazand. Inchise ochii, spunandu-si ca mai jenant de atat nu era posibil, ingrijorata acum mai degraba sa nu aterizeze pe jos, cu capul lovindu-i-se de marginea cazii sau sa aiba cine stie ce alt accident nedorit.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 6 2014, 02:35 AM
Post #13
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Si nu regreti acum ca nu ai facut-o?"
"Deloc chiar." raspunse senin. Isi schimbase radical parerea despre ea, asta era adevarat, dar nu ii dorea moartea si clar nu isi dorea sa o fi facut cu mana lui. O detesta in felul lui, dar nu o vedea ca pe un dusman. Nu doar parerea despre ea i se schimbase dupa acea intalnire sangeroasa, ci parerea despre multe lucruri din lumea aceea. Valorile sale se colorau in functie de schimbarile care se petrecusera in el, fie ca le realiza in acel moment sau avea sa le realizeze abia atunci cand se lovea de lucruri si persoane pe care le vazuse intr-un fel, realizand ca ii pareau complet diferite.
"Nu te uita!"
Isi acoperi ochii cu palma, departandu-si insa degetele si privind printre ele, razand scurt. Jane era rusinoasa rau iar el era bagacios tare, si i se parea usor comic ca se arata atat de pudica in fata lui. Nu avea nimic ce nu mai vazuse pana acum, si singurul risc pe care si-l asuma daca ar fi vazut-o complet dezbracata ar fi fost sa ii placa, ceea ce nu era o perspectiva atat de inspaimantatoare. Isi termina de desfacut camasa si o scoase calculat, impaturind-o cu atata grija ca s-ar fi putut angaja cu mare succes ca aranjator de produse in orice magazin de imbracaminte. O puse peste pulover, niveland calm hainele pentru ca pandea o reactie si trebuia sa isi ocupe mainile cu ceva intre timp. Jane ii ceru sa se intoarca cu spatele si sa traga cu ochiul, iar el ofta prelung in semn ca nu isi dorea sa faca asta, intorcandu-se totusi si uitandu-se cu atentie sporita pe pereti. Vazu un paianjen care parea prietenos si misca din sprancene, salutandu-l pe muteste.
Ii era destul de frig stand asa, la bustul gol, dar soimita tocmai ii elibera cada asa ca nu avea de ce se plange, caldura era pe drum. Era destul de zambaret si ii ramasese in minte chipul imbujorat al tipei, si tot intorcea imaginea pe toate partile, analizand-o din toata unghiurile ca sa aiba ce face in timp ce ea se acoperea, credea el, cu un prosop prin spatele lui. Simti insa miscarea brusca in momentul in care ea aluneca, si se intoarse brusc cu fata, aproape picand pe spate si rupandu-si gatul cand Jane ii ateriza direct in brate, la fel de imbracata cum ar fi fost daca tocmai ar fi smuls-o din Eden. Se indoia totusi ca Eva fusese roscata; culoarea aia nu era asociata tocmai cu puritatea sufleteasca si Jane era cam departe de idealul feminin crestinesc. Se uita cateva clipe la ea, strangandu-si bratele in jurul taliei ei ca sa nu o scape. Nu alunecase, ceea ce era bine. Christopher aluneca de obicei pe orice suprafata plana cat de cat alunecoasa, dar el nu avea talpile umede asa ca se tinea cat se poate de bine pe loc, facandu-se ca ploua atunci cand realiza ca sanii tipei ii erau lipiti de piept. Se uita pe un perete si se gandi ce frumos era peretele, fara sa fie constient ca pometii ii capatasera o usoara tenta rozalie. Nu era rusinos din fire si Merlin ii era martor ca vazuse destule fete la viata lui, dar fusese pur si simplu luat prin surprindere. Nu se asteptse la o apropiere atat de brusca, iar faptul ca trupul soimitei era ud si ii mura hainele ramase chiar nu il ajuta deloc.
"Ce-am gasit al meu sa fie." facu pe un ton de gluma, saltand-o pe brate si ridicand-o de la podea. O tinu cu un brat pe dupa genunchi, sustinand-o destul de bine cat sa nu o scape, folosindu-si cealalta mana ca sa isi desfaca pantalonii, dovedindu-se neglijent nevoie mare cand ii lasa sa cada abandonati pe gresie fara sa il intereseze prea mult soarta lor. Podeaua era curata si apa nu avea cum sa faca rau materialului asa ca nu isi facea griji. Scapa si de ce mai avea pe el pentru ca odata ce se apucase, mergea pana la capat cu o idee, si inainte ca Jane sa apuce sa il faca sa isi schimbe ideile, intra cu tot cu ea in apa fierbinte, asezandu-se in fund si sprijinindu-se cu spatele de peretele cazii. Isi trase bratul de sub genunchii ei, lasand-o sa ii stea in brate si sprinindu-si in schimb coatele de marginea cazii, privind-o clar si zambaret fara voie.
"Acum e prea tarziu sa iesi." ii spuse pentru ca, da, era prea tarziu. Deja o vazuse in toata splendoarea si tocmai statea pe un Christopher dezbracat asa ca putea sa isi ia adio de la sansa de mai devreme de a fugi si de a se imbraca repede inainte sa fie prinsa de privirea lui iscoditoare. "E comoda cada asta." comenta fara nici un sens, asezandu-se acolo comod sub ea. Partea interesanta era ca desi era destul loc pentru doua persoane, nu era destul loc cat ea sa se poata da de peste el fara sa se ridice in picioare si - implicit - sa il lase sa o vada si mai bine. Isi lasa capul pe spate si se relaxa; usoara culoare de mai devreme ii disparuse din obraji pentru ca trecuse peste surpriza initiala, profitand pentru moment de ocazia care i se ivise. Nu stia daca tipa il mai putea suspecta in stadiul asta ca o ura pentru ca il torturase. Era ofticat, enervat, frustrat, nervos, ranit si ce ii mai dorea sufletul, dar daca putea sa se bage intr-o cada cu ea, insemna ca putea sa treaca peste. Nu ii era clar cum si de ce, dar putea. Se intreba daca ea putea, si o privi atent, vazand-o usor neclar din cauza apropierii. "Tie cum ti se pare?" Nu avea nici o dorinta speciala sa vorbeasca despre o cada care nici macar nu era una prea spectaculoasa, dar incerca sa o distraga de la lucrurile care ar fi putut-o face sa se rusineze si sa-si bage capul in nisip. O vroia acolo, atenta si receptiva, nu inchisa in carapace.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 6 2014, 01:12 PM
Post #14
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- Inca nu intelegea de ce Christopher subit era atat de deschis sa discute si nu parea sa fie defel deranjat de prezenta ei. Ii marturisise ca nu regreta decizia de a nu o ucide si isi aminti de toate amenintarile primite de la el, candva. O atacase, desigur, dar nu asa cum o avertizase ca va proceda. Loviturile fusesera o surpriza peste care cu greu avea sa treaca, insa urmele lor disparusera la suprafata. Fizic, nu ii facuse nimic iremediabil, insa psihic o marcase, cum nimeni pana atunci nu o mai tratase asa. Acea violenta o speria, stiind de la Thesa ca de obicei barbatii care te lovesc o data, vor continua sa o faca. Ciudat, dar din an in paste mai aveau si ele doua acele conversatii mama-fiica. Il evitase pana atunci, crezand ca situatia se va inrautati, dar prin comportamentul lui in prezent, ii dovedea contrariul si o deruta mai tare decat o facuse inainte. Credea ca este un fel de plan afurisit de razbunare si ca doar o pacalea aratandu-se subit tolerant. Nu o lasase nici macar sa se inece, desi banuia ca tentatia fusese mare. Cand aluneca din pricina faptului ca era uda din cap pana in picioare si podeaua la fel, se astepta sa cada si sa se loveasca zdravan.
"Lasa-ma sa iti arat ca de data asta nu o sa aluneci. Pentru ca o sa te prind." Inchise ochii, revazand scena de la lac si pe ei doi pe suprafata inghetata si deloc sigura. Candva se impacasera tare bine sau oricum, incercasera. De fapt, mereu existase un conflict minor cu Christopher. Nu gandeau la fel, poate uneori nici nu simteau la fel, dar nu o deranjase sa se certe cu el in trecut, acele diferente de opinie fiind interesante. Ii placusera discutiile lor, inca ii era recunoscatoare ca o urmase pana in Brighton, desi consecintele acelei mici-calatorii fusesera nefaste. Nu indrazni sa deschida inca ochii, destul de stresata de pozitia nefireasca in care se aflau. Se intreba daca se adeverise ce ii confirmase candva si uitase de amintirile bune pe care le aveau. Daca reusise, spera s-o invete si pe ea cum sa procedeze sau macar sa inceteze sa se mai comporte asa de frumos, ajutand-o tot timpul. Era inca furioasa, nu vroia sa se deschida si nici sa-i spuna unui Christopher care o lovise si o lasase fara bagheta, unul care o vedea precum un monstru cu noua capete tot ce-i trecea prin minte.
||"Ce-am gasit al meu sa fie." || "Lasa-ma jos, lasa-ma jos!" protesta, de data asta cu ochii larg deschisi de la surprinderea de a se gasi suspendata in aer si tinuta de el. Auzi un sunet ca de haine care aterizau pe podea si se inrosi si mai tare, incruntandu-se la el si privindu-i expresia faciala la timp cat sa vada ca nu era singura imbujorata, desi la el nu se observa asa de puternic. Nu se misca prea brusc, recunoscatoare ca parul rosu, acum lipit de trupul ei o mai ascundea putin de privirile lui. Se mai agita un pic, dar se dadu batuta cand observa ca nu-l afecteaza deloc. Statea fara nici macar un petic de material care s-o acopere, in bratele lui, lucru ce o tulbura in mod vizibil. Nu se tinea de el, constienta ca i-ar putea da drumul oricand si ar fi durut. Nu o facea pentru ca isi acoperea goliciunea cu mainile si era prea preocupata sa se uite in alta parte. Uita de frig in momentul in care se afla din nou in apa fierbinte. Ii simti mana abandonand locul de unde o sustinuse pana atunci si lasand-o sa-i stea in poala, lipita de el cum oricum spatiul din cada nu era prea mare. ||"Acum e prea tarziu sa iesi."|| Isi dadea seama ca daca se ridica de acolo si se indeparta, i-ar fi oferit alte imagini, mult mai indetaliate cu ea dezbracata. Stand acolo, ii dadea oportunitatea sa o observe de aproape, niciuna dintre aceste optiuni parand cat de cat rezonabila. Inspira adanc, incercand sa scape de nodul din gat si de jena care o coplesise. Mai rau, Christopher nu mai purta nici el haine acum.
||"E comoda cada asta. Tie cum ti se pare?"|| "Aglomerata." se inrosi si mai tare, daca asta era posibil. Putea sa jure ca facea concurenta propriei podoabe capilare in momentul de fata. Nu ii venea sa creada ca discutau despre o cada. Isi dadea seama ca se straduia sa o distraga pe ea de la rusinea mult amplificata, dar nu ii prea reusise deloc. Isi ridica privirea, intorcandu-se usor inspre el cat sa-i urmarasca expresia faciala. Spre deosebire de Jane, Christopher ii parea chiar calm si adunat, destul de indiferent la faptul ca se afla cu altcineva intr-o vana cu apa fierbinte si ca erau amandoi dezbracati, expusi vederii unul -altuia. Spre deosebire de roscata, parea mult mai curios si analitic, ea doar privind in sus destul de jenata cat sa nu indrazneasca sa isi mute prea mult privirea in jur. Din pricina pozitiei nu-l putea privi in ochi, dar poate era mai bine asa. "Sa inteleg ca nu iti doresti sa ies de aici." afirma evidentul, cum el tocmai se obosise sa o puna in cada si o mai si prevenise ca-i tarziu sa mai iasa de acolo. "Daca nu am fi avut public, m-ai fi pocnit. Am simtit asta. Si asta, Jane, e cel mai misto gen de fete [...] Esti usoara ca o pana." "Inca mai crezi ca este misto sa fii pocnit de o fata?" nu il lovise in niciun fel, nici nu reactionase violent desi o pusese iar intr-o situatie destul de umilitoare. Nu era obisnuita sa stea asa in fata nimanui, dar nu se purtase agresiv desi asa ar fi fost normal, sa riposteze cumva, doar nu erau un cuplu, ca sa imparta cada impreuna. Ar fi trebuit sa fie o pereche tare ciudata, daca mai continuau mult cu aceste apropieri strict-fizice. Nu il plesnise si refuza sa-l inghionteasca, cu scopul de a il distrage pret de cateva secunde, cat i-ar fi luat sa se infasoare intr-un prosop si sa iasa de acolo. Adevarul era simplu, dar nu usor de digerat nici macar de ea: nu considera ca mai este in stare sa il atinga in vreun fel pe Christopher. Lasand blestemele sa il atinga, o afectase indirect si pe ea, cum in momentul de fata tamplele ii pulsau si se simtea din nou obosita, vazand in fata ochilor aceeasi culoare tipica sangelui. Isi duse mana la ochi si-i freca usor, dandu-si seama ca nu mai trebuia sa amane sa isi ia pastila, dar era undeva prin buzunarele hainelor abandonate pe podea. Ghicise prea-bine mai devreme, nu mai avea unde sa mearga , decat daca nu isi dorea cumva cu ardoare sa se expuna si mai tare privirilor lui iscoditoare. Se rezema cu spatele de abdomenul lui.
"Christopher..." se opri pentru ca nu stia exact cum sa formuleze in cuvinte ce isi dorea sa spuna, apoi se razgandi la mijlocul propozitiei. Tacerea devenea deja apasatoare, indicand faptul ca se astepta sa continue. Nu avea o continuare. S-ar fi miscat de acolo, dar incerca sa nu isi schimbe pozitia si sa-l deranjeze cumva, cum se aflau atat, dar atat de aproape. "nu cred ca ma descurc prea bine cu uitatul. Ai vreo sugestie?" fusese tare imprecisa cand se exprimase. Putea sa insemne orice, de la faptul ca nu avea sa treaca usor sau posibil deloc peste ce se intamplase la trei maturi, pana la posibilitatea de a se simti coplesita de toate momentele petrecute impreuna, de cand incepusera sa isi vorbeasca mai mult si sa se cunoasca mai bine. Putea sa se refere la ambele situatii impreuna sau la una cu totul diferita.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 6 2014, 03:07 PM
Post #15
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Aglomerata."
Surase amuzat; pierduse pariuul mintal, caci se gandise ca avea sa spuna mica. Aglomerata era insa mai aproape de realitate. Jane statea facuta mica acolo de parca ar fi vrut sa ocupe cat mai putin loc si sa se acopere cat mai bine, iar el se abtinu sa ii spuna ca degeaba se acoperea dupa ce apucase deja sa traga cu ochiul. Misca pur si simplu dintr-un picior pentru ca nu avea stare sa stea teapan ca o statuie, si isi privi degetele care iesisera putin la suprafata apei. Era placuta fierbinteala aia si il facea sa se relaxeze, el nefiind deranjat de fel de nuditate, ceea ce contrasta aproape comic cu jena evidenta a fetei care se facuse atat de rosie incat parea sa fi luat foc sub ochii lui. Se incrunta usor cand se gandi la chestii care iau foc, si isi lasa piciorul la loc pe fundul cazii, mutandu-si privirea spre un perete. "Mhm." confirma cand ea spuse ca el nu o dorea iesita de acolo; evident, daca o bagase in apa, nu vroia sa o vada iesind. Nu ii placea sa fie contrazis sau refuzat, asa incat faptul ca soimita sedea cuminte in apa era destul de in ton cu dorintele sale.
"Inca mai crezi ca este misto sa fii pocnit de o fata?"
Se gandi putin. Nu fusese niciodata fanul violentei, dar nu nega ca orice tipa i se parea mai interesanta daca era destul de apriga cat sa ii intoarca capul la spate cand se enerva. Faptul ca se indragostise prima data de o tipa cu cinci ani mai in varsta decat el, in conditiile in care la cincisprezece ani ai lui o diferenta ca aceea insemna foarte mult, era destul de graitor in legatura cu gusturile lui la sexul opus. Nici Jane nu era cea mai pasnica persoana din lume, dovada ca il lasase cu sechele dupa ultima lor intalnire, dar o placuse destul de mult in trecut si acum era surprinzator de pasnic in preajma ei. "Da." raspunse dupa cateva momente indelungate de gandire. Sarea la zece metri in sus daca vedea o bagheta, dar nu credea ca ar fi reactionat altfel decat pana atunci la o palma nevinovata. Violenta fizica i se paruse intodeauna mai putin daunatoare decat cea magica - poate pentru ca nu fusese batut niciodata si cele mai grave lovituri pe care le primise fusesera cateva suturi in stomac in primii ani de scoala. Nu era sigur pe multe lucruri despre propria persoana in acel moment, din moment ce parea intr-o continua schimbare pe care nu o putea controla, dar indrazni sa dea un raspuns la intrebarea ei. "Ar fi totusi mai intelept sa nu ma pocnesti." completa pe un ton meditativ. In trecut nu l-ar fi deranjat daca Jane isi punea in gand sa ii dea doua labe peste mutra, dar dupa evenimentele recente l-ar fi deranjat. Si la ce pasnic era in acel moment, era de-a dreptul pacat sa il enerveze.
"Christopher... nu cred ca ma descurc prea bine cu uitatul. Ai vreo sugestie?"
Ciuli urechile cand o auzi invocandu-l, si realiza ca era destul de incomoda pozitia in care statea daca avea de gand sa poarte o conversatie. Asadar, cand Jane se sprijini cu spatele de abdomenul lui, isi trecu o mana in jurul taliei ei si isi sprijini barbia de umarul ei. "Hm." facu in semn ca se gandea, ceea ce avea sa ia un timp, din moment ce intrebarea care ii fusese pusa nu era deloc usoara. Christopher nu era tocmai un maestru al uitatului. I se stergeau din minte multe lucruri neplacute pentru ca avea o colectie foarte vasta de astfel de evenimente si nu avea destul loc de stocare cat sa si le aminteasca pe toate, dar isi amintea foarte clar lucrurile care il deranjasera in mod special. Isi amintea ultima imbratisare a mamei lui, complet lipsita de griji si care nu il pregatise deloc de faptul ca in urmatoarele cinci minute avea sa il abandoneze odata pentru todeauna. O ura mai rau decat ura pe oricine, dovada ca o boscorodea de cate ori avea ocazia si il exaspera pe Christian cu neobositele comentarii rautacioase, si nu uitase cele intamplate pentru nici o secunda. Incerca sa traga din asta o concluzie care sa il ajute sa dea un raspuns, si deschise in cele din urma gura, impartasindu-i roscatei ideea la care ajunsese. "Uiti ce vrei sa uiti." El nu vroia sa o ierte pe doamna Byron, asa ca amintirea care-i starnise ura ramanea vie in memoria lui, toate momentele fericite traite impreuna cu ea fiindu-i complet sterse din minte. Timpul stergea binele mai usor decat stergea raul, dar nimic nu facea diferenta mai bine intre ce rezista timpului decat vointa umana.
"Nu poti tine minte si lucrurile bune, si lucrurile rele intamplate cu aceeasi persoana. Acum iti amintesti, dar timpul o sa treaca, si in functie de ce decizi acum, o sa iti amintesti o persoana prin lucrurile bune sau prin lucrurile rele. Niciodata nu merge amandoua." Nu era prost ca sa nu-si dea seama la ce se referea Jane in mod particular, dar ii placea sa generalizeze pentru ca acea metoda chiar functiona cu oricine. Existau si persoane despre care alegea sa isi aminteasca lucrurile bune. Vilhelmina il facuse carpa de sters pe jos si se indoia ca exista o persoana care sa-l mai fi tinut intr-o stare constanta de umilinta, dar lui ii ramasesera in memorie motivele pentru care se indragostise de ea si nu cele pentru care fantezase ani intregi despre cum i-ar fi putut frange gatul. Era o chestie de alegere personala, in cele din urma. "Fii atenta." ii spuse cu un glas care il dadea de gol ca avea un plan, sau o sugestie, dupa cum formulase ea. Intinse mana dupa aparatul de ras care parea sa fi fost pus acolo de han pentru a sta la dispozitia locatarilor - o atentie neasteptata avand in vedere locatia, dar foarte utila pentru ce avea el in minte. Il desfacu pasnic, scotand lama din el si prinzand-o bine intre degete.
"Nu te speria." o avertiza, punandu-si mainile in fata ei, incadrandu-i corpul intre bratele lui in timp ce isi desfacea palma deasupra apei, atingandu-si usor pielea cu lama, fara sa taie inca. Se misa incet pentru ca nu vroia sa o socheze prea tare. "Mi-ai varsat sangele si ti-am varsat sangele. Daca ma tai acum de buna voie, inseamna ca sunt dispus sa imi amintesc ce e bine si nu ce e rau." explica, apasandu-si lama in piele si urmarind atent cum ii rasarea sangele din taietura. Era o taietura mica asa ca nu avea sa se inroseasca apa de la atata lucru; ar fi fost chiar o idee proasta sa stea intr-o apa rosie, asa ca taie cu grija. Facu o taietura pe toata diagonala palmii, departand apoi lama si ridicandu-i fetei mana, inmanandu-i arma. "Daca vrei sa iti amintesti de bine si nu de rau, taie-te in palma. Daca vrei sa iti amintesti de rau, pune lama deoparte. Daca vrei sa iti amintesti de bine cu mine..." Puteau sa isi aminteasca partile bune si apoi sa nu se mai vada niciodata la chip - de ce nu? E mai usor sa ramai cu o amintire placuta cand nu lasi sansa de a te alege cu unele noi mai putin placute. Dar puteau si sa isi aminteasca partile bune si sa nu se prefaca apoi ca nu se cunosteau, caz in care... "... lipeste-ti taietura de a mea si strange." Nu avea rost sa se gandeasca care din ei o patise mai rau ultima data cand se intalnisera. Se lamurise ca si Jane fusese marcata profund de eveniment, asa ca era simbolic sa lase sangele amandurora sa fie amestecat in treaba aia. Isi privi palma taiata si stiu ca isi asuma un risc, facand asta fara sa stie care avea sa fie reactia ei. Dar unul din ei trebuia sa isi asume riscuri, si alegea sa fie el acela.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|