|
A sound of thunder.; c l o s e d
|
|
Topic Started: Mar 4 2014, 01:57 AM (743 Views)
|
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 6 2014, 05:16 PM
Post #16
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- Ii simti bratul inconjurandu-i talia si tresari cand isi sprijini capul de umarul sau, apropierea aceea intimidand-o oarecum. Ii spusese recent sa-i dea drumul, iar acum sfarsisera lipiti unul de altul, intr-o cada. Se intelegea de la sine de ce Jane nu se adapta deloc rapid schimbarilor. Faptul ca nu purta deloc haine si ca el era singurul care sa o vada intr-o astfel de ipostaza, dupa experienta marcanta cu Steven, din nou ii incetinea considerabil reactiile si deciziile. O prinsese cu pricepere in capcana si acum ii exploata slabiciunea de care ea insasi ii vorbise candva. Ii propusese tot el in trecut s-o depaseasca si hotarasera sa o ajute cu asta. Nu intelegea de ce se tot gandeste la ce s-a intamplat, cand ar fi fost mai intelept sa isi faca griji pentru prezent. Isi promisese sa se dedice razbunarii, studiatului si sa devina mai puternica. Nu ii placuse sa fie luata cu forta de la masa ei, in barul din Hogsmeade, nu ii suradea sa fie considerata o faptura lipsita de aparare si mai rau, o prada. Dar toate acele carti hidoase de magie neagra si sentimentele de dispret o oboseau si consumau agonizator de incet. Nu se mai misca deloc, stand acolo si lasandu-l sa o tina asa cum isi doreste si-i e comod. Isi inchise ochii, cum caldura o facea sa fie somnoroasa. I-ar fi placut sa doarma, dar nu isi luase inca pastila si stia ce urma sa se intample, daca atipea din nou. Il asculta vorbindu-i despre oameni si amintiri in general, realizand ca temperetura apei scadea cu cat petreceau mai mult timp in cada. Ea nu era dispusa sa iasa prima, categoric nu se afisa in toata splendoarea ei, nu isi aratase corpul nimanui, in ultimii patru ani. Isi aminti cum tot el o lasase doar in lenjerie intima, sub pretextul ca o trata de arsuri, dar uita de astfel de detalii cand isi dadu seama de schimbarea tonului cu care ii vorbea.
||"Fii atenta."|| Era atenta. ||"Nu te speria."|| "Incerc." sopti mai mult pentru ea, cum un Christopher cu o lama ascutita in mana nu-i oferea mare incredere sau siguranta. ||"Mi-ai varsat sangele si ti-am varsat sangele. Daca ma tai acum de buna voie, inseamna ca sunt dispus sa imi amintesc ce e bine si nu ce e rau."|| Incerca sa il opreasca, dar nu reusi la timp, asa ca tacu, urmarind taietura din interiorul palmei lui si simtind cum intreaga incapere se invartea cu ea. La inceput se incorda toata, apoi isi simti mainile nesigure, tremurand precum ale lui cu ceva timp in urma. Era o rana mica, dar simtea mirosul sangelui, il vedea si ca atare nu-i facea deloc bine. Pana atunci nu mai reactionase asa de la cateva picaturi, dar faptul ca el era cel taiat, o afecta destul de rau, improspatandu-i memoria in privinta unui eveniment pe care si-l dorea uitat cu orice pret. Lua lama din mana lui , reusind sa se taie usor cu ea deja, accidental, cum mainile-i erau tare nesigure si nu avea deloc precizie in ce facea. Se taie exact cum vazuse la el, simtind o durere cat de cat neglijabila in palma si urmarindu-si propriul sange cum incepea sa curga. Isi puse mana deasupra palmei lui, asa cum procedase el inainte, cand Jane ii solicitase asta. Nu rezista insa mult, nu pastra tacerea si nici nu se arata tocmai solemna dupa aceea. Daca era menit sa fie ritualul lor de impacare, facut pace, spera sa functioneze si un pic scurtat, pentru ca ei i se impaienjenisera ochii si o dureau mai tare decat taietura in sine, vazand numai rosu in fata sa. Abia se taiasera un pic, apa din cada categoric isi pastrase culoarea, dar dadea vina pe ea insasi pentru senzatia stranie, complet neobisnuita ce o incerca. "Vindeca-te, chiar acum!" se dezlipi de el, ramanand cu spatele drept si renuntand la comfortul de a sta rezemata, sperand ca asa va avea spatiu sa se intinda dupa bagheta si sa faca o vraja simpla ca sa-i dispara taietura. O exaspera s-o priveasca. Isi duse palma teafara la frunte, sprijinindu-si capul in ea, aplecandu-se usor in fata. Ar fi fost recomandat sa nu mai sangereze vreodata in fata sa. Nu ii pasa de taietura ei, dar aparent avea o problema cu ale lui, cum nu planuise niciodata sa se ajunga la ce se ajunsese, iar imaginile acelea tulburatoare continuasera sa o bantuie mult si bine de atunci.
Nu se intinse dupa propria bagheta, amintindu-si ca lui nu i-ar fi placut deloc, renuntand la ideea de a chema prosopul la ea si de a iesi de acolo pastrandu-si macar ultimul strop din orgoliu. Se ridica, tinandu-si mainile pe langa ea destul de rusinata si crispata la ideea ca era, cel mai probabil, privita. Parul ii atarna greu pe spate, fiind destul de lung, dar nereusind sa o acopere mai deloc, cum din pacate nu se transformase in cortina sau perdea peste noapte. Nu ramasese in preajma, cum nu se dorea vindecata, era in regula cu taietura sa minora. Pasi cu ceva mai multa grija acum pe podeaua uda, indreptandu-se inspre prosop si strangandu-l in jurul ei, cam tarziu ce-i drept. Era toata imbujorata cand se intoarse sa il infrunte, dar culoarea din obraji ii pali cat ai clipi. Pana si de la cativa metri departare, din dreptul usii de la baie, sangele lui era asa de vizibil. "Nu se vindeca? D...de ce?" se uita distrasa la lama pe care o folosisera si care-i ramasese inca in mana. Dadu drumul la robinetul de la chiuveta si-si turna apa rece deasupra ranii, stiind ca va opri sangerarea. Nimic nu se intampla, lucru ce o panica. Ranile lor erau infantile , nu aveau cum sa se simta slabiti de la pierderea sangelui , nici dupa cateva ore bune de sangerare continua, dar pe ea altceva o stresa. Incerca sa deschida usa de la baie si sa iasa de acolo, sa mearga in camera pana se linistea un pic, dar era inchisa prin magie si-si avea inca hainele si bagheta pe podea. Stranse mai tare de prosop, neintelegand cum puteau sa aiba atata ghinion, pana si de la o lama aparent infantila. Isi simti buzele uscate, dar nu ii venea sa bea nimic, nici macar apa, in schimb prefera sa se delecteze urmarindu-si propria-i palma sangerand, decat sa isi ridice capul si sa priveasca in directia lui. Nu stia ce retardat facuse o gluma cu acel aparat de ras, dar banuia ca astea erau conditiile oferite intr-un han de pe aleea nocturn.
"Ce vei face de acum inainte? O sa continui sa frecventezi astfel de locuri sau o sa te bazezi mereu pe polipotiune?" se interesa, schimband subiectul cum nu stia inca ce era de facut in privinta ranilor dubioase, care continuau sa sangereze. I se adresa lui, dar privea in lateral si inspira si expira destul de frecvent, incercand sa-si regaseasca controlul de sine.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 6 2014, 06:20 PM
Post #17
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Vindeca-te, chiar acum!"
O urmari atent cum intra intr-o stare de panica la vederea sangelui lui, si verifica daca reactia era aceeasi la sangele ei. Nu era. Se incrunta surprins si vadit intrigat, apucand doar sa zambeasca scurt cand mana ei se lipi de a lui si o usoara usturime din palma ii dadu de inteles ca sangele se amestecase in taieturi. Ii auzi cuvintele, strangand usor mana in pumn, rostind in gand vraja de vindecare. Putea face unele vraji si fara bagheta, daca nu erau foarte complicate, iar vindecarea unei taieturi amarate nu ar fi trebuit sa fie o problema. Facu ochii mari cand vazu ca nu se vindeca, stiind ca nu avea cum sa se ridice acum sa isi ia bagheta din buzunarul pantalonilor de pe jos. Jane se ridica de parca i-ar fi citit gandurile, iar Christopher ramase cu privirea pironita asupra ei, fugindu-i pentru cateva momente orice gand despre bagheta, concentrandu-se in schimb pe ce i se afisa in fata ochilor. Nu era facut din piatra si ii placea ce vedea, asa ca se uita. Isi muta totusi privirea intr-un perete dupa cateva secunde, pentru ca fusese educat ca nu era politicos sa te uiti lung la fundul unei fete. Jane se infasura intr-un prosop si se intoarse cu fata inspre el, si abia atunci o privi si el din nou, analizand-o din cap pana in picioare cu un chip ganditor. O vazu palind din nou cand dadu cu privirea de sangele lui si isi privi palma taiata, meditand mai mult decat era cazul la reactiile fetei.
"Nu se vindeca? D...de ce?"
Se ridica la randul sau in picioare, fara sa isi faca prea multe griji pentru ca ea il vedea dezbracat. Erau multe lucruri legate de propria persoana fata de care era neincrezator, dar aspectul fizic nu era unul din ele. Era slabanog ca o crenguta si nu avea un chip care sa placa oricui, dar lui ii placea ce vedea in oglinda asa ca calca pe gresie, iesind din cada fara sa se grabeasca sa caute un prosop. Avea alta grija pentru moment. Apuca aparatul de ras si il studie cu ochii mijiti, scotand un sunet exasperat cand se prinse care era problema. "Magie Neagra." ii explica fetei, muscandu-si buza inferioara, iritat pe el insusi pentru ca nu se prinsese din prima. Halal fan al Artelor Intunecate mai era, daca se taia in palma cu un obiect vrajit fara ca macar sa realizeze asta. Ofta, apucand un prosop si legandu-si-l in jurul braului, tinandu-se cu mana de perete pentru ca podeaua era alunecoasa, talpile lui erau ude si nu avusese niciodata incredere in propria capacitate de a nu aluneca pe orice suprafata. Se tinuse bine pe picioare cand pasise cu Jane pe gheata si nici acum nu parea sa se dezechilibreze prea repede, dar prefera sa previna decat sa trateze. Se apleca si isi scoase bagheta, indreptand-o spre propria palma si rostind o incantatie care opri sangerarea, miscand apoi bagheta inspre roscata pentru a o scapa si pe ea de lichidul vital care curgea intr-o veselie. Taieturile nu puteau fi insa vindecate atat de usor. "Mai mult de atat nu pot face. Trebuie lasate sa se vindece de la sine." explica punandu-si bagheta pe marginea chiuvetei. Ranile provocate de magia neagra e tratau foarte greu si se vindecau foarte lent, era un lucru cunoscut. Isi privi din nou palma si zambi usor; aceea era un fel de dreptate poetica. Nici unul dintre ei nu avea pe trup urme vizibile ale lucrurilor care se intamplasera in trecut, dar urmele erau pe dinauntru si continuau sa doara. Poate ca ranile din palma aveau sa le arate ca durerea persista, dar poate fi vindecata daca primeste tratamentul adecvat.
"Ce vei face de acum inainte? O sa continui sa frecventezi astfel de locuri sau o sa te bazezi mereu pe polipotiune?"
"Folosesc poli-potiunea." ii raspunse putin in doi peri, nestiind cat de detaliat ar fi trebuit sa ii raspunda. Lasa subiectul acela pentru mai tarziu, avand ceva mai important in minte in acel moment. Se sprijini cu fundul de marginea ciuvetei, privind-o pe tanara de sus pana jos, simtind o caldura stranie umblandu-i prin trup. O duruse sa ii vada sangele. Simtea asta. Nu reactionase cand se taiase singura, dar reactionase cand ii vazuse lui rana. Cand o lovise atunci, dupa ce ea lasase bagheta jos, o dispretuise sincer si profund pentru ca tanara nu paruse afectata in nici un fel de suferinta celui din fata ei. Ii simtise pe propria piele furia si ura, si fusese socat pana in maduva oaselor de faptul ca ea paruse complet neimpresionata de sangele si durerea unui om care nu ii facuse, in fapt, nimic. Intelegea ca fusese furioasa si intelegea ca fusese o incercare de razbunare, dar nu putea trece peste faptul ca o pustoaica de saisprezece ani nu era in nici un fel atinsa de faptul ca facuse atat de mult rau cuiva care ii era apropiat. Aflase ulterior ca cel pe care il torturase era Christopher, si paruse in continuare neafectata, iar el nu considera ca furia ca fusese mintita si manipulata era un motiv care sa o indreptateasca sa faca lucrurile pe care le facuse. Nu o acuzase ci o considerase putreda pe dinauntru, reactionand inevitabil printr-o departare scarbita, descoperind acum ca episodul nu o lasase indiferenta.
"Jane." incepu pe cel mai serios ton din lume, apropiindu-se de ea pentru ca nu vroia sa ii spuna asta privindu-i umarul sau picioarele, ci privind-o in ochi. O prinse usor de barbie si ii ridica chipul pentru a o putea privi direct, facand o pauza in vorbire pentru ca propriile ganduri il ardeau usor pe gat, nepermitandu-i sa le rosteasca din prima. Christopher nu era usor de impresionat, dar i se inmuiau genunchii in fata lucrurilor marunte care aratau grija altora fata de el. Abandonat de un parinte si ignorat de altul, nu crescuse tocmai intr-un mediu care sa il invete ca era normal ca in viata lui sa existe oameni care sa ii poarte de grija. Era obisnuit sa isi puna spinarea la bataie de dragul oamenilor care erau importanti pentru el, dar era constient ca altii nu ar fi facut asta pentru el. Nici nu se gandea la asa ceva. Era insa atins de lucrurile mici, tocmai pentru ca le vedea atat de rar. Iar Jane aproape ii facuse stop-cardiac in brate la vederea sangelui lui, amintindu-si de momentul in care ea, cu mana ei si cu bagheta ei, ii pricinuise daune incomparabil mai grave, dar care avusesera acelasi rezultat - sangele lui curgand. Intelegea de ce se dusese sa o caute, chiar daca gresise luand chipul lui Jill. Intelegea de ce nu dorise sa plece dupa ce ea il scosese din bar si depasise atacul de panica, chiar daca ar fi fost mai simplu si mai sigur, tinand cont de faptul ca nu ii putuse anticipa nici o reactie si se asteptase la tot ce era mai rau. Intelegea de ce era acum calm si pasnic. "Sunt indragostit de tine."
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 6 2014, 08:09 PM
Post #18
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- ||"Magie Neagra. Mai mult de atat nu pot face. Trebuie lasate sa se vindece de la sine."||
"E suficient ce ai facut deja." ii raspunse in loc de multumesc, evitand sa-l priveasca o vreme cum stia ca iesise din cada si nu avea sa se grabeasca la fel ca ea, sa-si puna ceva pe el. Se simtea aiurea sa se jeneze mereu sau sa se inroseasca pana in varful urechilor, asa ca incerca sa se linisteasca singura, spunandu-si ca totul urma sa fie in regula. El nu o atinsese in acel fel niciodata si nici nu incercase sa o forteze sa faca mai multe decat isi dorise. Ciudat sau nu, avea incredere ca nu va depune nicio presiunea asupra sa si nici nu va incerca sa se impuna. Ii povestise situatia sa si pesemne o intelesese numai bine sau cel putin asa ii aratase pana cand se hotarase s-o ia cu el in cada si s-o tina in brate amandoi fiind fara haine pe ei. Ii surprinse zambetul si-l privi intrebator, ca si cum si-ar fi dorit sa stie si ea ce anume il facea asa de fericit. Sa nu se inteleaga gresit, ii placea sa-l vada bine-dispus, pentru ca oricat de suparata fusese pe ce se intamplase, nu isi dorise raul lui. De fapt , descoperi ca mainile-i erau inca nesigure dupa recenta intamplare, chiar daca amandoi erau in regula in prezent si taietura urma si ea sa dispara, candva. Se observa cu ochiul liber nervozitatea miscarilor sale, datorata momentelor de panica de mai devreme. Insira adanc, ocupandu-si mainile cu sustinutul prosopului pe ea, stiind ca-si vor regasi calmul, cand vor avea o intrebuintare.
||"Folosesc poli-potiunea."|| "Christian stie? Nu mi-l imaginez prea fericit. E enervant sa vezi mereu un alt chip si nu pe cel dupa care tanjesti." isi ingadui sa-i mentioneze fratele, pentru ca in ultima vreme ei doi se impacasera tare bine. Christopher aparuse in povestirile lui si in amintirile frumoase. Isi aminti norisorii iesiti din bagheta cercetasului si chipul lui intr-unul din ei. Isi dadea si singura seama ca relatia celor doi frati era cat se poate de stransa, bazata pe intelegere reciproca si o comunicare destul de buna sau oricum, suficienta. Ar fi vrut sa-l intrebe daca i se facuse vreodata dor sa fie Christopher si atat. I se parea dificil sa isi ascunda mereu chipul in spatele unei masti, dovada ca in prezent nu mai reusea sa foloseasca niciuna. Ramasese dezbracata in fata lui, nu doar de haine, ci si de secrete, singurul lucru pe care nu i-l adusese la cunostinta fiind un eveniment mai recent, de care ori auzise ori isi daduse seama deja. Nu il cunostea asa de bine, dar isi dadea seama ca are o oarecare atentie pentru detaliu. Se pricepea la transfigurari , avea rabdare si anumite vraji ii ieseau fara cusur, iar Jane fusese martora. Se indoia ca nu remarcase faptul ca tinuta ei era, mai bine spus fusese neagra din cap pana in picioare. Banuia ca nu o intrebase nimic fiindca isi dadea seama ca nu era un subiect pe care abia astepta sa il abordeze, din contra, prefera sa nu-l discute absolut deloc.
||"Jane." || Facu un pas inapoi, in mod defensiv, cand distanta dintre ei se micsora considerabil. Nu o putea acuza nimeni de astfel de reactii, dupa ce se intamplase. Isi dorea sa uite, probabil urma sa si reuseasca, dar nu toate intr-o zi. I se goli mintea de orice idee cand degete lui o tineau astfel incat sa-i infrunte privirea. Ii fixa ochii cu ai ei, asteptand rabdatoare s-asculte ce avea de spus. Nu se mai misca, nu se dadu in spate si nici nu se feri de privirea sa determinata. Se intreba pentru o clipa daca pana la urma isi pusese ceva pe el, observand cu intarziere prosopul din jurul taliei si rasufland usurata. ||"Sunt indragostit de tine."|| Ramasese uitandu-se lung in ochii lui, expresia de pe chip tradandu-i surprinderea. Cauta un raspuns cat mai rapid si realiza ca nu detine unul. Isi recapata insa culoarea in obraji si era un pic mai intensa decat ca de obicei. Stranse si mai bine prosopul in jurul ei, pentru ca stateau deja de prea mult timp in afara cazii, fara haine si i se facuse rece din nou. Nici el nu ii era indiferent ei, chiar deloc. Se gandi la cat curaj si timp necesitase Christopher sa articuleze cele patru cuvinte, alaturi de numele ei. Cat inchisese ochii la ce se intamplase, ca sa ii faca marturisirea respectiva si cat de reala era de fapt? Clipi des, de parca ar fi incercat sa se decida asupra unor cuvinte si nu reusea. Nimic nu s-ar fi potrivit drept raspuns, asa ca aproba din cap, semn ca intelege, cand de fapt nu pricepea nimic. Ei i se facea rau sa-l vada sangerand, o interesa inexplicabil familia lui si mai ales sa-i fie bine alaturi de Christian, isi amintea fiecare detaliu al istorisirilor fratelui mai mic. Il atacase si posibil urma sa-i provoace si alte neplaceri, mai ales cu obsesia sa de a il intalni candva, din nou, pe Steven, de data asta pregatita sa il infrunte.
Ii prinse mana intr-a ei, ridicand-o sus si intorcand-o, privind in palma in care se taiase mai devreme. Ii era mai usor sa se uite acolo, decat in ochii lui, memorand fiecare detaliu in parte. Era mare palma lui si calduroasa, probabil de la apa din cada sau poate fiindca asa era el. O anuntase deja ca rana nu va disparea usor, desi o linistea sa nu o mai vada sangerand. "Sunt rareori sincera, nu-s o persoana buna si nu voi fi niciodata una, dar deja stii asta. Refuz sa mai fiu victima altora si as fi in stare de orice, numai sa ma asigur ca nu se va mai repeta istoria. Il voi ucide, daca as avea oportunitatea l-as lasa sa moara in chinuri ingrozitoare." incerca sa ii clarifice de cine se indragostise, daca era adevarat ce ii marturisise. I se citea dispretul in glas, desigur tot directionat inspre o singura persoana. O intrebase candva de ce nu pune capat acelei probleme si atunci se aratase tare reticenta la ideea unei crime. Acum, parea determinata sa comita una, asteptand momentul oportun si planuind zilnic pana atunci. "O sa imi iau hainele si bagheta de pe jos." il anunta, sperand ca nu se va panica din nou, odata ce va observa betigasul magic la Jane in mana. Se apleca usor dupa ele, ridicandu-le pe un brat si cu cealalta mana libera inca tinandu-si prosopul in jurul sau. Avea si prioritati bine -stabilite. Dorea sa isi termine studiile si sa ajunga ceva, cineva, ori sa lucreze in Minister, ori sa se dedice unei cauze. Nu ii placea ca pana la varsta respectiva hotarase sa ignore tot ce se intampla in lumea magica, concentrandu-se doar pe citit carti si mers la fiecare clasa in parte. Subit incepuse sa cerceteze stirile si sa se documenteze zilnic in privinta a ceea ce auzise ca Steven ar fi. Zvonurile circulau, dar nu asa de repede, eficient si nici informativ cum si-ar fi dorit.
"Ai pierdut multe ca sa il ajuti pe el. Crezi ca s-a meritat?" nu incerca sa faca conversatie, ci sa-l distraga de la faptul ca in prezent isi tinea bagheta in mana si o folosea, deschizand usa care ducea in camera solicitata de el. Uitase apa in baie , asa ca o aduse in dreptul lor cu ajutorul baghetei. Se aseza pe marginea patului si incepu sa caute de zor in buzunare, gasindu-si pastila. O deschise din plasticul ce o inconjura si o inghiti, luand o gura generoasa de apa, dupa. Se obisnuise deja cu efectele medicamentului respectiv. Nu era somnifer, nici nu actiona la fel de bine ca unul, dar se simtea mult mai relaxata dupa, ca si cum ar fi detinut controlul situatiei. Adevarul era ca dupa ce-l lua nu isi dorea decat sa se intinda toata si sa stea lenesa in pat pana a doua zi de dimineata. "Ar trebui sa incepi sa te gandesti mai mult la tine si la ce iti doresti tu, nu altii." nu il sfatuia, nu avea dreptul asta, isi exprima doar o preocupare, pentru ca ii observase tendinta de a ajuta intotdeauna pe cei care necesitau sa fie ajutati. Si ea beneficiase de prezenta si implicarea lui candva. I-ar fi fost asa de usor sa spuna multumesc sau sa isi exprime sentimentele direct, asa cum obisnuise de cand se stia, dar nu, de data asta reusise sa le tina in frau si se vedea clar cat se straduia sa fie cat de cat calculata si rationala.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 6 2014, 09:04 PM
Post #19
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Christian stie? Nu mi-l imaginez prea fericit. E enervant sa vezi mereu un alt chip si nu pe cel dupa care tanjesti.
Se incrunta usor. "Da." raspunse simplu, fara sa intre in detalii. "Sa vezi cum e sa te uiti in oglinda si sa vezi mereu pe altcineva." comenta zambind de parca ar fi fost o gluma, desi nu i se parea nimic amuzant in treaba aceea. Isi vedea propria fata foarte rar si ii era greu sa isi aminteasca in fiecare dimineata, cand se trezea, ca era Christopher Byron si nu o umbra fara identitate. Purta alt chip cu toti oamenii pe care ii cunostea, si erau prea putini oamenii care il mai cunosteau la randul lor. Nu era usor, mai ales ca el nu fusese niciodata o persoana foarte stabila din punct de vedere psihic. Simtea in fiecare dimineata cum i se farama mintea in bucatele, impartindu-se intre toate identitatile pe care le lua si pe care le purta ca pe o piele care ii era prea stramta, si trebuia sa se adune la loc pana in momentul in care iesea pe usa, purtand o masca sau o alta. Nu se aduna la loc intr-o bucata pentru el, ci pentru cei care aveau nevoie de el. Pentru Christian, care nu avea alt frate si pentru care parintii nu fusesera niciodata acolo. Pentru Jill, caruia ii promisese ca avea sa fie acolo pana la sfarsit. O privi pe Jane si isi stranse degetele in pumn, controlandu-si expresia cat sa nu isi tradeze trairile, chiar daca inchiderea brusca spunea suficient.
"Sunt rareori sincera, nu-s o persoana buna si nu voi fi niciodata una, dar deja stii asta. (...)"
"Cred ca stiu deja destul de bine cum esti." raspunse simplu, culegandu-si pantalonii uzi de pe jos si uscandu-i cu o miscare a baghetei. Ii impaturi si pe ei, luandu-si hainele sub brat si urmand-o in camera. O cunostea mai bine decat poate si-ar fi dorit. Ii vazuse partile bune si ii vazuse partile rele. Ii cunostea destul de multe secrete si continua sa i le pastreze. Nu ii facuse declaratii in graba, ci dupa o lunga experienta in care avusese timp sa o vada din toate unghiurile pe care le considera necesare, o lunga experienta in care ii fusese si indiferenta, si detestabila, si placuta. Isi amintea bine tot ce se intamplase cu ei de-a lungul timpului si luase toate detaliile in considerare inainte de a ii pune cuvintele in brate. Moartea nu il invatase multe lucruri utile, dar il invatase ca totul poate fi pierdut, inclusiv propria identitate. Renuntase la multe lucruri, dar de aceea se tinea cu incapatanare, pentru ca in acel razboi pe care il purta cu dusmani invizibili care amenintau persoanele dragi lui, acela era singurul lucru pe care nimeni nu i-l putea lua. Nu s-ar fi grabit sa spuna nimic daca nu ar fi simtit ca era in concordanta cu cine era el. Nu ii spuse asta si lui Jane pentru ca trebuia sa descopere unele lucruri singura, daca avea dorinta si interesul de a o face. "Nu exista oameni buni." spuse cu o usoara raceala, punandu-si deoparte, pe o masuta, camasa si puloverul in timp ce isi tragea pantalonii pe el, impaturind prosopul si lasandu-l pe masa alaturi de celelalte haine. Era destul de cald in han asa ca isi imbraca doar camasa, inchizand calm nasturii unul cate unul, cu un aer concentrat. Gesturile mici il distrageau de la lucrurile mari. Crezuse intodeauna in bunatatea umana. Nu inghitise atat de multe lucruri de-a lungul timpului pentru ca crezuse ca oamenii erau rai, nu. Dar acum credea. Si daca apara pe cineva, nu o facea pentru ca respectivul era bun. O facea pentru ca era important pentru el.
"Ai pierdut multe ca sa il ajuti pe el. Crezi ca s-a meritat?"
Isi termina de inchis camasa inainte de a ii raspunde, aranjandu-si calm gulerul apretat inainte de a o privi. Era in talpile goale pentru ca isi lasase pantofii la intrare, si simtea frigul in picioare, dar el putin stia ca podeaua era curata. Se asigurase de asta cand intrase. Isi baga bagheta in maneca, lasand-o sa stea acolo cuminte si sprijinindu-se in schimb cu fundul de masa pe care isi lasase puloverul si prosopul, analizand-o pe soimita. "Mi-as da viata ca sa o salvez pe a lui." raspunse privind-o fix, fara sa clipeasca. Viata lui Christopher nu avea valoare decat pentru faptul ca ii putea ajuta pe oamenii care erau importanti pentru el. Nu era un tip puternic, nu era un tip dorit de altii si in mod clar nu era un tip care putea aduce lumii vreun beneficiu. Era un copil de bani gata, care isi pierduse prea devreme orice speranta in lumea aceea si orice dorinta de a face parte din ea. Viata lui Jill avea insa valoare - daca nu pentru altii, atunci pentru el. Fusese la nunta lui si vazuse ca deciziile lui faceau valuri printre oamenii din jur - inclusiv fratele lui. Nu asta ii influenta hotararea, dar era totusi un factor in intreaga problema. Fostul astropuf nu era un om bun, stia asta deja. Nu era nici un om nobil si cu siguranta nu era un om care ar fi ajutat societatea sa evolueze intr-o directie mai buna. Dar era prietenul lui. Iar asta era suficient pentru el. "Nu regret nimic." Isi pierduse munca scolara de aproape sapte ani. Isi pierduse singurul parinte ramas. Isi pierduse sansa la o viata comoda ca mostenitorul numelui si reputatiei familiei Byron. Isi pierduse orice sansa de a lega vreo relatie, prietenie sau amicitie in care sa poata fi sincer. Si asta era doar inceputul. Se uita inspre o oglinda, singura din incapere, studiindu-si trasaturile prin stratul subtire de murdarie care o acoperea.
"Ar trebui sa incepi sa te gandesti mai mult la tine si la ce iti doresti tu, nu altii."
Surase usor, fara sa stie nici el cum se simtea. "Eu nu imi doresc nimic." raspunse pe un ton straniu, simtind cum usa dintre el si ea se inchidea. Ajunsesera pe un pamant nesigur, si daca ar fi dezbatut cu adevarat acel subiect, ar fi iesit la suprafata faptul ca acea viata il facea profund nefericit. Se trezea noaptea avand cosmaruri lipsite de sens, ghemuindu-se mai bine inapoi in patura ca sa nu il trezeasca pe Jill, nedorind sa ii puna tipului in spinare presiunea unei suferinte de care nu se facea vinovat. Mergea pe coridoarele Hogwartsului, informandu-se despre un frate care nu ii spunea nimic de buna voie, veghiindu-l de la distanta si incercand sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuia sa aiba grija de el, nu sa isi doreasca vreodata sa mearga la el si sa ii spuna ca era singur, ca ii era greu, ca ii era atat de dor incat ii era greu sa respire. Isi preda materia incercand sa invete niste copii spalati pe creier cum sa protejeze creaturile, nu sa incerce sa se protejeze de ele. Astepta in fiecare seara un semn de la fostul astropuf, prin care sa ii spuna daca mai primise vreo misiune, studiindu-l la chip de cate ori il vedea, stresat de ideea ca tatal lui ar fi putut sa il loveasca din nou, dorindu-i respectivului o moarte in chinuri dar stiind ca nu el era cel care trebuia sa il omoare. Isi alesese singur acea viata si stia ca nu avea dreptul sa se planga. Nimeni nu se interesase de soarta lui pana in acel moment, si el incetase in sfarsit sa se intereseze de ceva ce nu avea importanta. "Ai de gand sa il faci sa plateasca pentru tine sau pentru ea?" intreba mutandu-si din nou privirea asupra chipului fetei, incrucisandu-si inconstient mainile la piept, intr-un gest de inchidere. Nu era prost. Ceva o determinase pe Jane sa fie brusc hotarata sa il omoare pe Steven, dupa ce ultima data cand vorbise cu ea despre asta fusese extrem de reticenta in fata ideii si paruse sa nici nu o ia in serios. Avand in vedere hainele negre si lucrurile pe care le stia despre firea ei, nu ii era greu sa isi dea cu presupusul, si nu credea ca ghicise prost.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 7 2014, 02:24 AM
Post #20
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- O deranjau raspunsurile lui, nu pentru ca i le oferea cu atata sinceritate, ci findca le rostea cu nonsalanta. Devenise o rutina pentru Christopher sa se sacrifice de dragul celorlalti, pe care mai nou nu ii considera nici macar capabili de bunatate. Era evident afectat de consecintele deciziilor personale si recunostea fara probleme acest lucru. Nu parea sa isi valoreze prea mult viata sa, traind numai ca sa satisfaca nevoile altora, raspunzand la ele destul de rapid, de parca fusese crescut ca sa cedeze in favoarea celorlalti. O irita acea atitudine generala, pentru ca desi se tinea tare si se arata indiferent, isi dadea seama ca nu va mai rezista mult asa. Il urmari atenta de pe marginea patului, putand sa se concentreze mai mult asupra gesturilor lui, acum ca avea si haine pe el, decat inainte cand se delectase cu peretii. Ea nu indrazni sa se imbrace cu ale ei, nu inca,cum asta ar fi insemnat ca mai inainte sa renunte la prosop, iar ei doi se aflau in aceeasi camera.
||"Nu regret nimic." || "Te voi face eu sa regreti." i se citea furia in glas si rostise cuvintele repede si aspru, similar cu acea palma care parea sa nu-l supere, din contra sa-l fascineze pe Christopher. Ii asculta sfatul de a nu incerca pe el asa ceva, dar se folosi de cuvinte, semnificatia fiind in cele din urma aceeasi. ||"Eu nu imi doresc nimic."|| Se incrunta din nou, facand un efort sa nu se rasteasca, sa nu se indrepte furtunos spre el si sa nu-l scuture de acea camasa perfect calcata, dar totusi gri, usor de trecut cu vederea. "Ba iti doresti multe, doar ca inca nu-ti dai seama." raspunse pe un ton neutru, cat se poate de uniform, masurandu-l din priviri, aproape sperand ca se va trezi cu el razand si spunandu-i ca glumise pana atunci.
||"Ai de gand sa il faci sa plateasca pentru tine sau pentru ea?" || "Pentru amandoua." nu era nevoie sa se gandeasca prea mult la un raspuns, doar acea intrebare si multe altele fusesera puse in fiecare zi de cand primise notificarea mortii Thesei. Nu discutasera acea problema deloc, nici nu intentiona sa exploreze mai mult de atat subiectul decesului mamei ei sau a ce simte in prezent legat de tatal vitreg. Ar fi ajutat-o, dar de aceea mergea destul de des s-o vada pe femeia ingrozitoare a carei meserie era s-o tortureze pe Jane solicitandu-i diverse raspunsuri si notandu-le intr-un carnet, constiincios. Spera ca el, Christopher, nu va lua locul temporar acelei persoane. Se ridica de pe pat cu miscari incete, usor nesigure, cum pastila incepuse sa-si faca efectul si roscata avea la fel de multa pofta de somn ca in momentul in care atipise in cada, riscand sa se inece. Isi simti mintea eliberata de tot felul de idei care i-ar fi putut cauza raul sau s-ar fi transformat fix cand ii era somnul mai adanc in cosmaruri. Daca ar fi incercat sa poarte o discutie serioasa cu el atunci, ar fi realizat ca nu are mare coerenta si continuitate in idei. Posibilitatea de a face vraji sau de a se apara scazuse si ea considerabil, cum nu mai era deloc receptiva la ce se intampla in jur. Se apropia de el, pentru ca numai asa stia ca avea sa se concentreze un pic, asupra a ce isi dorea sa-i spuna. Ramase dreapta in fata lui, intr-un prosop pe care il tot tinea in jurul ei cu grija. Pacat ca nu se transforma in haine ceva mai decente si nici nu-i venea foarte lung, asa incat trebuia sa aiba grija cu el si sa-l tot traga in jos, apoi sa-l fixeze in sus.
"Daca nu ai fi fratele lui Christian si prietenul lui Jill, cine esti?" devenise subit complicat sa incerce sa il convinga pe fostul soim ca nu era doar atat si ca desi pe toti ii defineau relatiile cu cei din jur,aveau ceva acolo care le apartinea doar lor. "Am crezut mereu ca ii voi calca pe urme lui Rob, ca-l voi urma pretutindeni unde va merge si ca o sa invat din zbor si retin toate cunostintele pe care mi le ofera. La un moment dat, noi doi ne purtam la fel , oriunde, la masa aveam aceleasi obiceiuri, planurile devenisera comune, lucru amuzant pentru cei care isi dadeau seama c-am noua-zece ani si el mai bine de dublul varstei mele. " inspira adanc, lasand aerul sa-i oxigeneze plamanii. Era racoare in camera ca sa stea doar cu un prosop pe ea. Se uita lung la pat , peste umarul ei, tintind plapuma moale. "Cand a plecat, o vreme nu am stiut ce sa fac. Am inceput sa merg la Hogwarts si ramasesem tot la vechile obiceiuri. Probabil inca mai am cateva, iar daca mi-ar scrie acum, solicitand ceva, ar deveni si mai evidenta influenta pe care o are asupra mea." Dar nu era bine sa depinzi de altii, nu asa, nici sa incerci sa te convingi zilnic ca ei aveau nevoie de tine si ca asta-ti era singurul scop in viata, sa-i ajuti, apoi puteai prea bine sa si mori impacat. Cateva batai in usa o intrerupsera din a duce mai departe ideea. Nu era deloc complicat s-o distragi de la ce spunea, cand nu se concentra deloc asupra propriilor cuvinte.
Nu avea haine pe ea si nici nu era capabila sa gaseasca singura o solutie, asa ca trecu pe langa Christopher, ascunzandu-se in spatele lui, prinzandu-se cu cateva degete de camasa pe care o purta atunci, ca sa aiba un pic mai multa stabilitate. Nu stia cine era la usa, dar i-ar fi placut sa nu fie vazuta. "Room service." se auzi vocea vreunui betiv cu chef de glume, cum era greu de crezut ca la un han de pe aleea nocturn sa primeasca room service si asta pana si fara sa-l solicite. Auzi clanta, semn ca cineva incerca sa deschida usa, apoi isi ascunse si mai bine chipul in materialul hainei de pe el, cand aceasta se lovi de perete. Urmele de pasi trecandu-le pragul rasunau in incapere, cum fusese liniste si bine pana atunci. Nu-l putea observa deloc pe cel care intra, dar el posibil sa se poata delecta cu picioarele ei, cum restul statea ascuns in spatele lui Christopher. "Amice, doar nu ti-ai ales aleea nocturn ca sa..." indica sugestiv inspre cea care se ascundea in spatele lui. Nu avu timp sa spuna prea multe, caci fu impiedicat de propriul sughitat. Categoric nu era tocmai treaz individul, lucru dovedit si de gesturile obscene si de felul in care tot incerca sa surprinda ceva mai mult din Jane. Fluiera indelung, lucru care o dezgusta. Isi aminti ca are si hainele si bagheta abandonate pe undeva si incerca sa le caute cu privirea, cum nu isi dorea absolut deloc s-ajunga ceva in posesia individului aceluia.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 7 2014, 04:32 AM
Post #21
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Te voi face eu sa regreti."
Ridica din sprancene, usor surprins, fara sa inteleaga din prima la ce se referea. Cand o vazu apropiindu-se, primul impuls fu acela de a se da in spate sau de a isi scoase bagheta, dar realiza ca era absurd sa reactioneze astfel in fata unei pustoaice infasurate intr-un prosop, asa ca ramase pe loc si o privi simplu, fara sa ii raspunda. Ce isi dorea el, pentru sine? Haine de calitate, mancare buna, animale fericite si timp liber pentru echitatie. Isi dorea sa citeasca mult, cu picioarele suite pe un colt de masa si cu pisica lui torcand cuminte pe picioarele sale, umplandu-i pantalonii negri de par. Astfel de lucruri putea obtine, dar nu putea trai doar pentru ele. Isi dorea sa se simta in siguranta si sa nu fie nevoit sa iasa din camera lui pentru lucruri care nu ii faceau placere si de care se temea. Isi dorea sa aiba siguranta ca daca avea sa cada in genunchi pentru ca era prea greu sa ia asupra lui greutatile vietii altora cand cele proprii erau suficiente, cineva avea sa il ridice. Asta nu doar ca nu putea avea fara sa neglijeze datoria lui fata de cei la care tinea, ci nici nu merita, asa ca taia dorinta din radacina, stiind ca nu avea dreptul la ea. Surase usor inspre roscata, nestiind cum sa ii explice ca valoarea lui ca persoana individuala era nula. Nu isi putea permite sa se uite spre sine. Cand alesese sa il ajute pe Jill, lasandu-l pe Christian singur la Hogwarts, pustiul avusese grija sa il faca sa plateasca pentru ca il neglijase. Nu planuia sa mai faca greseala asta si a doua oara. Nu stia cum putea sa ii impace pe toti, dar incerca. Nu avea timp sa se intrebe daca lui ii era bine. Avea grija de el insusi atat cat sa fie sanatos, fizic si psihic, pentru ca nu putea apara pe nimeni daca nu se putea tine pe propriile picioare. Mai mult de atat nu avea cum si nu avea de ce.
"Daca nu ai fi fratele lui Christian si prietenul lui Jill, cine esti?"
"Sunt Christopher Byron." raspunse si incheie acolo, pentru ca isi propusese sa nu mai vorbeasca despre sine atunci cand nu avea nimic bun de spus. Ramase insa cu privirea asupra ei, si gura vorbi fara voia lui, influentata parca de un gest sau de o privire pe care el nu o observase. "Mort pentru toti... viu pentru trei." Ridica trei degete in aer. Nu o punea la socoteala pe mama lui pentru ca din punctul lui de vedere era ca si cum nu ar fi stiut ca era viu. Fusese mort pentru ea din secunda in care ii daduse drumul la mana, lasandu-l pe tata sa il scoata din viata ei pentru todeauna. Nu facea nici o diferenta pentru ea daca inca umbla prin lume sau daca sedea ingropat la trei metri sub pamant. "Christian, Jill..." enumera, coborand cate un deget din cele trei pentru fiecare. "Si tu." inchele coborand si cel de-al treilea deget. "Frate, prieten si..." Se incrunta usor, lasand propozitia suspendata pentru ca nu stia ce era pentru ea. Ultima data cand o intrebase spusese nimic. Apoi schimbase placa pe dusman. Acum nu avea nici cea mai vaga idee asa ca nu incerca sa isi dea cu presupusul. Nu se juca de-a ghicitul decat atunci cand era sigur pe raspuns. Nu ii placuse niciodata sa se faca de ras la jocurile de cuvinte. "Sunt un vrajitor bun si un calaret neintrecut." se defini zambind fara substanta. Cuvintele sunau goale pentru ca desi il reprezentau, nu insemnau nimic pentru el. Ii asculta povestirea cu atentie, realizand ca mai avea putin si adormea in picioare. Nu o intrerupse, totusi. Vru sa ii spuna ca daca ar fi fost in locul ei, ar fi mers dupa el. Realiza insa in ultimul moment ca nu ar fi facut-o. Se gandi ce ar fi facut daca Christian ar fi ales sa rupa pentru todeauna legatura cu el. Se gandi apoi la Jill. Banuia ca ar fi supravietuit unui abandon din partea fostului astropuf din moment ce firea lui parea sa indice ca asta avea sa se intample la un moment dat, dar era destul de sigur ca lucrurile ar fi stat diferit daca ar fi fost vorba de fratele lui mai mic. Inghiti in sec si tacu, pana in momentul in care auzi o bataie la usa si Jane se ascunse in spatele lui.
"Amice, doar nu ti-ai ales aleea nocturn ca sa..."
Se uita fara nici o expresie cum tipul intra peste ei de parca ar fi fost la el acasa, si simti degetele roscatei strangandu-i-se pe camasa. Il auzi fluierand si ochii i se mijira. Se desprinse de Jane, infigandu-si pumnul in burta tipului dintr-o miscare scurta a bratului. Christopher nu stia sa se bata corect, dar invatase cateva trucuri de-a lungul timpului si era rapid la furie. Invatase sa isi gestioneze forta din toate batutele pe care incercase sa i le serveasca lui Christian cand boul ala mic o dadea in bara prea tare - incercase era termenul corect pentru ca nu reusise de fiecare data. Cercetasul era un baiat bine educat si statea cuminte sa-si ia doua palme peste fata de la fratele lui mai mare, dar era de asemenea un smecheras care ii tragea o piedica fratelui sau, sarind pe el in secunda urmatoare. Nu se mai batusera de mult pentru ca se presupunea ca erau mai maturi si mai responsabili. Adevarul era ca erau doar ceva mai prosti. In orice caz, era mai usor sa loveasca un tip beat, si atunci cand individul ii pica gramada la picioare, avu nevoie de tot auto-controlul din lume pentru a nu ii da un sut. Se uita inspre Jane cu coada ochiului, amintindu-si ca o lovise pe ea in acel fel, si se abtinu eroic, aplecandu-se pur si simplu si apucandu-l pe tip de guler. "Revin." facu calm inspre soimita, luandu-l taras pe betivan inspre iesire si incaltandu-se din mers; avea sireturile desfacute asa ca nu avu nevoie de maini ca sa isi puna pantofii. Il lovise destul de tare pe musafirul nepoftit cat sa stea ghemuit si sa nu se ridice prea repede, si odata ce il scoase pe coridor si inchise usa in urma lor, isi duse la bun sfarsit impulsul si ii dadu un sut in burta, nedorind sa faca mai multa mizerie in jur cu un sut in gura care ar fi umplut totul de sange. Ii mai dadu unul ca sa fie sigur ca statea cuminte, tranadu-l apoi calm in jos pe scari pana la iesirea din han, si il arunca direct in mijlocul strazii.
Se intoarse in camera, dupa cum promisese, si primul lucru pe care il facu fu sa se spele pe maini. Reveni apoi in camera, incuind usa cu o miscare a baghetei ca sa nu mai aiba surprize. "Culca-te. Se vede ca ti-e somn." ii spuse soimitei in timp ce isi punea puloverul pentru ca i se facuse frig de la drumul pana jos si avea de gand sa se simta bine, ramanand la caldura. Jane parea sa fie gata sa traga pe dreapta in orice secunda, asa ca nu avea sens sa o lase sa se intoarca la Hogwarts si sa o gaseasca apoi adormita prin vreun sant, cu vreun alt betivan prins de fundul ei. "Raman prin preajma in caz ca mai vine vreun idiot." explica simplu, descaltandu-se din nou pentru ca il incomoda ideea de a ramane incaltat intr-un loc in care avea de gand sa isi petreaca noaptea sau cel putin cateva ore in plus. Isi scoase tigarile din buzunarul trench-ului si isi aprinse una, lasandu-se in fund pe marginea patului si stand acolo pasnic.
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
|
Jane E. Mcgrath
|
Mar 7 2014, 05:56 AM
Post #22
|
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
- Posts:
- 570
- Group:
- Ministerul Magiei
- Member
- #7
- Joined:
- December 15, 2013
|
- ||"Revin."||
Ramasese fixata cu privirea asupra podelei, asteptandu-se ca tipul sa fie lovit exact cum o tratase pe ea cu saptamani (sa fi fost luni?) in urma. Uitase de prosop, scapandu-i aproape si strangand de el in ultimul moment, ca sa nu ajunga din nou afisandu-se, de data asta si in fata strainului. Tremura usor , dar nu de la frig, pana si efectul de calm al pastilei pe care o luase, risipindu-se mai rapid acum. Il urmari cum il ridica de guler in sus, tratandu-l cat de cat bine in fata ei si intelegand de ce se straduia sa nu mai fie violent, cel putin nu in preajma sa. Isi inghiti nodul din gat, agatandu-se toata de prosop si aproband usor din cap cand ii aduse la cunostinta ca se va intoarce. Il credea ca nu va Disparea, altfel probabil nu ar fi mintit-o. Nu i se parea deloc genul sa-i vanda astfel de scuze ieftine si nu tinea minte sa o mai fi facut-o inainte. In lipsa lui scapa de prosop si-si lua hainele sale pe ea, preferand blugii negri si bluza la fel de deprimanta, decat sa ramana dezbracata. Acum ii era mai bine si mai cald, dar tot nu-si stapanea bine bataile inimii, scena de mai devreme contribuind destul de mult la a o agita si a o mai scutura un pic de dorinta de a dormi. Ramasese in picioare, in mijloc de camera pana ce el se intorsese. Isi pusese geaca, cu bagheta in ea pe spatarul unui scaun si cam atat fusese tot ce facuse, lasandu-se mai mult prada gandurilor. Il urmari spalandu-se pe maini, intrebandu-se daca functiona sa faca si ea asta, dupa ce blestema sau ranea pe cineva. Il linistea in vreun fel? Tipul care intrase peste ei era o lichea, nici nu se merita sa fie atenta la el sau ingrijorata de soarta sa. Probabil scapase cu viata, ceea ce nu s-ar fi intamplat daca nimerea in oricare alta camera a hanului respectiv. Fusese norocs, dar faptul ca-l vazuse pe jos, ii improspatase din nou memoria in privinta ultimului eveniment, cel pe care se tot straduia sa-l uite.
||"Culca-te. Se vede ca ti-e somn. Raman prin preajma in caz ca mai vine vreun idiot."|| "Nu. Sa ramai, doar daca vrei." se impotrivi subit hotararii lui, vorbele fiindu-i reci, rostindu-le repede si la subiect. Nu se simtea in siguranta intr-un han de pe aleea nocturn. Era inca eleva si nu terminase scoala, in primul rand, in al doilea rand era fata si daca ar fi dormit ar fi ajuns destul de expusa oricarui individ stia sa deschida o usa prin magie. In al treilea rand, isi dorea ca el sa ramana, dar nu ca sa o apere sau sa-i vegheze somnul, nu vroia sa fie ajutata de Christopher, nici protejata. Avea o bagheta si din pacate ii aratase ca poate s-o si foloseasca, candva. Spera ca el va renunta sa se faca intotdeauna util celorlalti, renuntand la comfortul personal. Ii spusese pe scurt sa procedeze asa cum isi doreste, nu asa cum i-ar fi fost ei bine. Cu hainele pe ea, avea un pic mai multa siguranta in miscari si-si stapanea anxietatea mai bine. Se apleca inspre el, aproape atingandu-i nasul cu al ei si inspirand din gresala tot fumul ce tocmai ii paraseau buzele. Dorise sa ii spuna ca sa stea pe marginea patului precum un gardian loial, dedicat misiunii de a o proteja, nu avea sa functioneze, dar nu reusi. Se ridica brusc si isi arcui usor spatele, tusind in repetate dati. Cand isi mai reveni un pic, ii lua tigara din mana si o stinse de noptiera de langa pat, care deja arata ca si cum suferise de pe urma multora. Nu mai fuma! Ii spusese candva, dar nu se asteptase sa o asculte. Se incrunta in directia lui, parand sa-l critice pentru ceva ce probabil mai bine de jumatate din populatia -adulta a Angliei practica.
Cum nu parea sa vrea sa se miste un pic mai in sus pe pat si ramasese pe pozitii, ofta usor. Isi puse mana pe pieptul lui, si-l impinse usor, cat sa nu mai stea asa drept, s-ar fi putut sprijini in brate daca dorea sau intinde. Se aseza si ea pe marginea patului, intinzandu-se apoi si punandu-si capul in poala lui. Parul ii mai era inca putin ud, dar nu suficient cat sa-i ude pantalonii sau sa-i creeze vreun discomfort. Isi aminti de felul in care se descrisese el, pe scurt si se simti datoare sa adauge ceva. "De cate ori ti-ai asumat vinovatia in locul lui Christian? Inca iti este recunoscator pentru povestea cu trofeul tatalui vostru." de la tonul determinat pe care-l folosise mai devreme, ajunsese la soptit acum. Nu stia cat urma sa mai aiba efect pastila aia, dar daca stateau asa avea sa adoarma la un moment dat. "Fratele tau, la fel ca si altii se descurca. Asta nu inseamna ca nu reprezinti nimic pentru ei sau ca te vor da uitarii, de indata ce nu-i vei mai ajuta in niciun fel. Isi amintesc, fiecare clipa si nu cred ca le-ar fi bine sa te stie dispus sa-ti irosesti viata. Detaseaza-te de toti, trebuie sa fie ceva ce-ti doresti pentru tine." il sfatuia sa fie egoist, pentru ca toti se gandeau in primul rand la ei insasi si apoi la cei din jur. Se transformase mai mult sau mai putin ea insasi in femeia iritanta care-i oferea roscatei lectii de consiliere, sfatuind-o ce-ar putea sa faca, sa scape de cosmaruri si sa aiba nopti ceva mai linistite. Tacu, fara sa mai rosteasca niciun cuvant si pretinzand ca deja atipise, oferindu-i timp sa intoarca situatia pe toate partile, inchizand ochii si ramanand linistita cu capul in poala lui, asa cum ar fi pocedat Elle daca Jane s-ar fi aflat acum in turnul celor de la ochi de soim. Pe ea, mica felina o calma si linistea intotdeauna. Ceva insa ii spunea ca efectul sau asupra lui Christopher nu semana catusi de putin cu rolul pe care il juca Elle, in viata roscatei. "Sunt indragostit de tine." Se simtea tare ciudat de la marturisirea aceia. Si ea se intrebase de ce nu parea deloc deranjat s-o aiba asa de aproape, dupa ultimul conflict. Nu crezuse niciodata ca acela ar fi fost motivul si se simtea inca prost pentru ca nu oferise si ea, la randul ei, un raspuns.
|
[align=center]
Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
|
| |
|
Christopher Delroy Byron
|
Mar 8 2014, 10:51 PM
Post #23
|
magizoologist in pregatire; animag
- Posts:
- 464
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #20
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Nu. Sa ramai, doar daca vrei."
Vointa era o chestie complicata. Toti oamenii fac de-a lungul vietii pe care nu le vor neaparat, dar pe care trebuie sa le faca. Merg la scoala pentru ca asa e corect. Vorbesc respectuos persoanelor mai in varsta pentru ca asa e politicos. Baietii tin usile doamnelor si cara pungile batranelelor pentru ca asa e eticheta. Christopher nu obisnuia sa urmeze alte reguli decat cele proprii, dar acelea erau adesea cele mai stricte dintre toate. Nu stia de ce simtise Jane nevoia sa faca acea afirmatie tocmai in acel moment, dar nu se obosi sa isi dea cu presupusul. Simtea ca explicatia avea sa vina cat de curand.
"De cate ori ti-ai asumat vinovatia in locul lui Christian? Inca iti este recunoscator pentru povestea cu trofeul tatalui vostru."
Se incrunta involuntar. De unde stia ea asta? Ultima data cand verificase, Christian nu statea in preajma fetelor pentru ca ar fi riscat sa fie violat in grup la fiecare colt daca s-ar fi apropiat prea mult de specimenele din sexul opus, asa ca nu stia de unde pana unde hotarase sa stea de vorba cu Jane atat de mult incat sa ii ofere detalii despre viata lor de familie. "De multe ori." raspunse in doi peri; ar fi spus de fiecare data, dar banuia ca fusesera ocazii in care nu fusese prin preajma pentru a isi lua pedeapsa in locul fratelui mai mic. Domnul Byron aproape ii smulsese urechea din loc in timp ce il tarase prin toata casa, tinandu-i o teorie asa de lunga incat Christopher uita fiecare cuvant ii iesea pe o ureche inainte ca urmatorul sa intre pe cealalta. Tatal lui nu era un om violent asa ca nu se temea sa spuna ca facea toate boacanele pamantului de fata cu el; mai mult de niste palme care sa-i faca obraji rosii pentru cateva ore, morale peste morale si interdictii peste interdictii nu vazuse niciodata, asa ca nu era nimic deosebit in faptul ca lua vina asupra lui. De altfel, era neintrecut in minciuna cand trebuia sa apere pe cineva, si soimita ar fi trebuit sa fi descoperit asta pana acum.
"(...) Detaseaza-te de toti, trebuie sa fie ceva ce-ti doresti pentru tine."
Capul lui Jane ajunse in poala lui si o privi fara sa ii raspunda. Nu stia ce i-ar fi putut spune. Nu isi dadea seama de ce era acum atat de doritoare sa il sfatuiasca. Poate nu dorea sa il mai vada aruncandu-se cu capul inainte si ajungand sa stea in fund intr-o balta formata din propriul sange - asta ar fi fost o explicatie, si nu avea inima sa ii spuna ca probabil avea sa treaca prin lucruri mult mai rele daca avea sa mearga in continuare pe drumul pe care pornise acum. Nu stia ce ii rezerva viitorul, dar stia cum stateau lucrurile in prezent. Iar atunci cand era hotarat sa faca un anume lucru, nu exista nimic in lume care sa il poata intoarce din drum. Dovedise ca era capabil sa renunte la multe, si in ciuda slabiciunii care il rodea de pe dinauntru si il facea sa fie sufocat de teama la fiecare pas, era capabil sa indure multe. Se simtea ca un pumn de lut, necizelat si lasat in bataia ploii, sa prinda ce forma or vrea zeii. Dar zeii nu erau cunoscuti pentru bunatate si cu atat mai putin pentru simtul estetic iesit din comun, motiv pentru care trebuia sa se modeleze singur. Sa ia lucrurile pe care stia ca le putea face si sa inteleaga mai bine cand era cazul sa le faca si cand nu. Lucra la asta, dar continua sa se impiedice de altii - pentru ca, fara ei, nimic nu avea rost iar el nu avea sens. Fara cineva pentru care sa sangereze era ca un scaun fara picioare - inutil. Fara tinta, fara scop. Ofta si ii dadu roscatei o suvita dupa ureche. Nu vroia sa poarte acea conversatie asa ca nu ii raspunse, lasand-o sa adoarma impacata cu sine pentru ca ii daduse niste sfaturi, fie ca el avea sau nu avea sa tina cont de ele. Uneori e mai bine sa nu stii daca vorbele tale si-au atins sau nu tinta. Ce nu stii nu poate sa te raneasca, si nu te poti face vinovat de lucruirle care se intampla cand tu inchizi ochii si te lasi prada somnului. Se sprijini in brate pentru a sta mai comod, fara sa o dea la o parte, asa cum nu ar fi dat la o parte o pisica nici daca i-ar fi amortit complet picioarele si ar fi trebuit sa le amputeze. Spera sa nu fie nevoie de asta, totusi.
&&& closed
|
[align=center] There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
 When is a monster not a monster? Oh, when you are the reason it has become so mangled.
[size0]you jump, i jump. what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|