Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Locked Topic
If I'd known then, would I know now?; closed
Topic Started: Mar 14 2014, 03:13 PM (321 Views)
Jillian Berlioz Murdoch
Member Avatar
muzicant ceaunul crapat
Vrajitori
  • Poate ca educatia primita era venita de la un om pentru care nu ar fi trebuit sa aiba niciun gram de respect, dar era - eventual - tot educatie. Mentalitatea ii era slefuita de un om caruia nu ii pasa si caruia nu ii pasase niciodata de el si se vedea ca are multe lipsuri comportamentale. Multi spuneau ca este bine sa te autoeduci, sa lasi in urma invataturile nocive din copilarie si sa alegi cararea care iti surade. Era mai simplu de spus decat de facut, atunci cand ai in tine crescute niste radacini proeminente, a le scoate este egal cu a rupe parti din tine. Stia ca nu este bun si nici demn de apreciat, stia ca facuse mai mult rau decat bine si ca avea sa faca asta in continuare, dar nu se oprea la jumatatea drumului doar pentru ca acum vedea lucruri fata de care fusese orb inainte. Cand simti ca este luat de brat, isi simti picioarele de plumb si reduse viteza, intorcand capul spre soimita care il oprise cu un stai si care parea sa fi invatat o lectie pretioasa atunci cand el fugise imediat ce reusise sa o scoata din sala balului. Ordinele pe care le primea de obicei erau din cele mai simple; ori era alba, ori era neagra. I se spunea ce sa faca si facea (sau mintea ca facuse). Acum simtea ca este lasat sa aleaga; ori ramanea, ori pleca. Nu il tinea cu forta si citea pe chipul ei ca nu ar fi avut cum sa il opreasca daca el dorea sa inainteze si sa lase acel cimitir (si tot trecutul sau) in urma. Insa ramase pe loc.
    Din moment ce Jane il tinea de brat decise sa profite de gest si sa nu faca o scena in mijlocul cimitirului. O scosese complet din capul sau in momentul in care disparuse de la Hogwarts si stia ca este mai bine pentru ambele parti. Asta nu insemna ca o facea acum pe amnezicul. Se cunosteau, vorbisera, cantasera la pian si chiar ii parea rau ca toate acele momente frumoase se dusesera intr-un loc mai bun doar pentru ca el alesese o alta cale. Isi amintea expresia pe care i-o livrase ea atunci cand auzise de crime si stia ca asta o ingrozea.

    "Ne-ai oferit la amandoua cate una. Sa inteleg ca in perspectiva ta si eu am murit?"

    Incepu sa mearga pasnic luand-o si pe ea cu el din moment ce nu prea aveau cum sa se deplaseze unul fara altul. Surase cand auzi ideea ei si clatina din cap, dar nu ii raspunse. Existau sute de morminte in acel cimitir si totusi el ramasese cu o floare in plus. Daca s-ar fi oprit in dreptul altei pietre funerare, daca ar fi lasat floarea acolo, atunci nu ar mai fi avut ce sa ii ofere ei. Nu credea in coincidente, dar i se parea nostim ca ultima ajunsese la Jane. Poate ca destinul era asa, mai comic din fire, desi i se parea putin prea mult sa spuna ca acel gest de moment se datora unei forte net superioare.
    Continua sa taca malc si sa o coteasca spre dreapta. Unele morminte - cele aparent parasite - aveau cate o floare asezata langa, dar spera ca Jane sa fie prea infuriata ca sa observe asta.

    "Ai fugit de la nunta ta. Iti mai amintesti ceva?"

    Bucuros ca discutia o lua in acea directie, ridica simplu din umeri.
    Vag. Oricum nunta era nula, ne cununa un spiridus.
    Se minunase ca niciun invitat nu se prinsese de asta. Se mira si el ca fusese atat de sarit de pe fix incat sa o traga pe Vivienne in hora aia nebuna.
    Auzindu-i urmatoarele cuvinte, nu facu decat sa se intoarca si sa ii arunce o privire scurta.
    Oamenii mor. fu tot ceea ce ii spune, apoi i se aprinse un bec. Intinse usor degetele cat sa o tina mai bine si Disparu de acolo cu tot cu ea, Aparand in capatul opus al cimitirului. In acea zona erau multe banci si natura isi intrase in drepturi, plante agatatoare acoperind pietrele funerare uitate de lume. Sesiza ca erau morminte si din 1800 si banui ca aceea era partea veche a cimitirului. Se uita cu atentie in jur, apoi ii arunca ei o privire pe furis, continuand sa o tina si sa mearga pasnic, de parca acea Disparitie si Aparitie nu ar fi insemnat nimic.

    Erau multe intrebari pe care dorea sa i le adreseze, dar nu era sigur ca ar fi fost o idee buna sa faca asta. Stramba usor din buze concentrat, apoi se uita la stadiul in care ii erau bratele. Din fericire avea o haina neagra, calduroasa, care acoperea orice desen. Era sigur ca tatuajele sale ar fi fost extrem de graitoare daca o persoana le privea cu atentie asa ca incerca pe cat posibil sa le tina la adapost. Una era sa se stie de ele si alta era sa se stie si ce anume semnificau. Problema desenelor era aceea ca expresivitatea era punctul lor forte.
    Chiar asa mult ma urasti? A fost o tortura destul de urata.
    Se referea la tratamentul pe care i-l aplicase fostului soim. Stia destul de bine ca Jane nu cunoscuse la inceput identitatea reala a respectivului.
    Mi-ai ucis pulovarul preferat.
    De aceasta data intoarse capul spre ea si facu o grimasa vizibil deranjata. Era constient de faptul ca soimita nu stia toate problemele pe care le avusese cu durerea si cum vedea el orice tentativa de a i se face rau, dar tot simtea o oarecare stare negativa cand se gandea la asta. Primise mereu pedepse de acel gen si era bucuros, intr-un fel, ca nu il intalnise pe el, realul, atunci. Nu stia cum ar fi reactionat, dar stia ca nu bine. Se uita spre un alt mormant uitat de lume si isi concentra atentia asupra acestuia, asteptand sa i se limpezeasca mintea si sa nu se mai gandeasca la atatea.
[align=center] [size0]
‘Cause your SOUL is on fire A SHOT in the dark
Posted Image
What did they aim for when they missed your heart?
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Surprinzator, fusese in regula sa Apara si sa Dispara cu el. Nu aterizase in fund , nu se impiedicase de nimic, ca apoi sa cada si nici nu o trecusera chiar toti fiorii pe sira spinarii. Urma sa se obisnuiasca, asa cum isi dorea sa o invete cineva sa zboare bine de tot pe matura, cum se putea dovedi a fi tare folositor si banuia ca orice vrajitor care sa se respecte stia macar cum sa aterizeze cu una, spre deosebire de Jane, ca tot veni vorba. Urma si ea sa recupereze cu siguranta, doar era determinata, mai toate 'noutatile' si incercarile la care se supunea consumandu-i tot timpul si obosind-o destul de tare, dar avand ca unic scop razbunarea.
    ||Vag. Oricum nunta era nula, ne cununa un spiridus.||
    Isi aminti faptul ca-i marturisise ceva ciudat exact cu putin inainte sa dispara, cum ca nunta lor nu fusese niciodata menita sa fie reala. Clipi de catava ori, procesand intr-un final informatia si privindu-l si mai confuza. Nu intelegea, daca nu isi dorea sa se casatoreasca oricum, de ce se obosise sa organizeze o ceremonie falsa, apoi sa aduca o groaza de cunoscuti la un loc si sa puna un spiridus sa-i cunune? Initial isi propusese sa nu ii ceara astfel de explicatii, constienta ca daca ea punea intrebari si el va avea multe altele dupa si temandu-se un pic de acestea. Desigur, nu rezista tentatiei si in cele din urma il intreba:
    "Si de ce anume a trebuit sa organizati o nunta oricum...nula?" i se citea confuzia si ezitarea in glas, dar nu conta...Intr-un fel se obisnuise sa nu se ascunda in fata lui si se straduia ca atare si in prezent sa continue astfel.

    ||Chiar asa mult ma urasti? A fost o tortura destul de urata.||
    La inceput, nu isi dadu seama cum ar trebui sa reactioneze. Privi in gol , citindu-i-se socul in privire. Ce ar fi putut sa raspunda, ca il urase in momentul in care aflase ca il ucisese pe fostul soim? Ca reactionase impulsiv si ca-i parea rau ca se lasase prada furiei? Pentru o clipa nu se considerase cu nimic mai buna decat el, tinta razbunarii sale si scuza perfecta de a isi pastra calmul in orice alta situatie. Ucigandu-i mama, Steven luase asupra lui toate sentimentele de ranchiuna ale lui Jane. Sa dispretuiasca mai multe persoane ar fi consumat-o pe toata, ar fi lasat-o lipsita de energie, asa ca se hotarase sa isi directioneze intreaga ura numai inspre el, doar era mai productiv asa. Ar fi vrut sa-i povesteasca lui Jill ca devenise mai buna la blestemele nonverbale si ca mai aprofundase cateva cunostinte in materie de potiuni si de magie neagra.
    ||Mi-ai ucis pulovarul preferat. ||
    Oricat de amuzanta ar fi sunat afirmatia respectiva pentru cineva din exterior, privirea roscatei indica contrariul. Categoric nu i-ar fi putut spune ca progresase in acel domeniu, cum ar fi parut ciudat sa se laude cu cunostintele noi, dupa ce vrajile ei cauzasera suficient rau, deja. Inspira adanc, sa isi faca suficient curaj cat sa adreseze un raspuns acelor intrebari sau mai bine spus acuzatii destul de intemeiate.
    "De unde era sa stiu ca nu se va apara deloc? Am crezut tot timpul ca o vei face, numai ca nu tu ai fost cel care sa-si doreasca sa ne intalnim." ii reprosa intr-adevar faptul ca nu venise in persoana si isi imprumutase chipul altcuiva. "Cat despre pullover, am platit suficient pentru el si pentru ce i-am facut lui Christopher. [...] Iti voi cumpara unul nou, era gri, stiu." nu avea cum sa uite nici cel mai mic detaliu al respectivei zile, totul ramasese viu intiparit in mintea ei, la fel ca umilinta crunta prin care trecuse, loviturile grotesti si felul in care se descurcase dupa, de una singura cu ranile, cu bagheta rupta si cu intoarcerea la Hogwarts. "In plus, tie nu ti-am oferit cadou de nunta, sa cumpar un pullover pare potrivit."

    Pana atunci evitase intrebarea reala pe care i-o pusese. Nu o intrebase de ce, nici cum, nici ce gandise, el doar se interesase daca il urase atat de tare incat sa incerce, macar, astfel de vraji asupra lui.
    "Nu te urasc...nu cred, nu m-am gandit suficient si nu imi dau seama! il privi exasperata, incercand sa gaseasca solutii la Jill, desprinzandu-se usor de el si asezandu-i-se in fata, lasandu-si mainile pe langa corp si cercetandu-i fiecare reactie in parte. Nu luase viata nimanui, nicidecum persoanei de care candva se atasase destul de mult. O cunostea pe Vivienne si probabil in prezent el ii devenise un prieten mult mai bun decat Jane, care se simtea ca si cum ar fi tradat-o de dragul unui tip. Nu se purtase niciodata urat cu ea, nu cat statuse la Hogwarts, nu il vedea ca pe un inamic, nici ca pe cineva care ar fi trebuit sa fie atacat asa cum incercase inainte. Dar avea o intrebare sa-i puna si ea si nu se abtinu deloc de la a fi sarcastica. Isi recapata acel calm aparent, urmarindu-l cu atentie, formulandu-si una din multele nedumeriri inca existente.
    "A fost amuzant sa afli ca va plac pe amandoi, apoi sa trimiti acele scrisori, preocupat de binele meu- ca apoi sa imi spui ca ai ucis pe cineva la care tin? Ai imprumutat apoi chipul tau unui presupus mort, fiindca si-a dorit sa ma vada luand forma asasinului? Ce sens au avut toate?" recapitula deciziile luate de ei doi si cand isi dadu seama ca vorbise prea mult si probabil destul de pornita pe ce avea sa spuna, se opri. Nu realiza ca recunoscuse asa de usor ca, cu cateva saptamani bune in urma- trecusera deja o luna sau doua?- se atasase mai mult decat ar fi trebuit de amandoi. Nu parea in prezent afectata sa vorbeasca despre asta, cum adoptase o atitudine mai rece si mai indiferenta, incercand sa nu se lase afectata de sentimente, sa nu mai stea sa analizeze fiecare gest in parte si apoi sa se intrebe ce anume reprezenta. Nu mai conta, nu mai trebuia sa isi faca griji. In plus, era absolut sigura ca ei doi vorbisera totul, comunicasera teribil de bine si planuisera in cel mai mic detaliu intre-vederea de la trei maturi.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jillian Berlioz Murdoch
Member Avatar
muzicant ceaunul crapat
Vrajitori
  • Era dispus sa ii ofere raspuns la toate intrebarile si sa vada apoi daca gandurile sale coincideau cu ale ei. Din moment ce dadusera nas in nas la o inmormantare, de ce sa nu profite de moment? Nu avea niciun plan pentru acea zi asa ca putea sa isi crute cateva ore si sa stea cu Jane. Tipa nu parea dispusa sa fuga si nici nu o vedea pusa pe atac asa ca se simtea in siguranta. Spera sa nu ajunga la urlete, nu ii placea sa se certe. Spera de asemenea sa nu se dueleze; isi amintea destul de clar ca ea il rugase sa ii arate vraji si s-ar fi simtit cumva aiurea sa descopere ca elevul depasise profesorul. Insa nimic din astea nu avea sa se intampla, simtea. Erau doar doi fosti colegi de scoala care discutau intr-un cimitir. Nu mai avea insigna casei Astropufilor in piept si nici nu mai avea spatele pazit de toti profesorii care ii suflau in ceafa. Ii adresase o intrebare referitoare la nunta, iar el ii raspunse cat se poate de simplu.
    Vivienne a vrut rochii.
    Raspunsul era complet lipsit de sens, nu avea sens sa se casatoreasca doar pentru ca ea dorea haine multe si frumoase. Insa pentru ei da, avea sens. Nu putea sa ii spuna lui Jane adevarul, dorea ca momentan sa stie cat mai putini oameni de asta. Viperina avea niste planuri destul de utile pentru viitor si putea sa stea linistit - ea nu avea sa moara. Tatal sau nu urma sa afle ca ea traieste si toti erau fericiti. Stia ca nu va putea sa ii salveze toata viata pe cei pe care trebuia sa ii ucida, dar atata vreme cat ii mergea treaba, nu avea nicio problema.

    "De unde era sa stiu ca nu se va apara deloc? Am crezut tot timpul ca o vei face, numai ca nu tu ai fost cel care sa-si doreasca sa ne intalnim."

    Da, m-as fi aparat. recunoscu si o privi grav. Era sigur ca asta chiar ar fi facut. Avea un sistem de aparare extrem de ascutit si nu se indoia ca ar fi pus mana pe bagheta aia si ar fi aruncat o vraja inapoi. De ce nu o facuse celalalt... Ei bine, nu putea sa vorbeasca in numele lui, dar stia ca suferise destul de rau din cauza acelui eveniment. Plansese pe el, ceea ce era ceva. Nu se apuca sa ii spuna lui Jane nici asta pentru ca nu ii facea o imagine buna fostului soim asa ca se facu pur si simplu ca ii ploua. Se pricepea de minune sa o faca pe indiferentul.
    Nu, nu mi-am dorit sa ne intalnim.
    Si de aceasta data era sincer. Considera ca era mai bine sa lase anumite lucruri in urma, in acel fel rau statea departe. Daca nu controla lucrurile atunci nu putea sa faca fata, iar daca nu facea fata o dadea in bara. Nu isi permitea sa greseasca, nu mai era la scoala. Nu primea o nota proasta si era trimis in banca. Acum era totul sau nimic.
    Si moale. Aveam multe amintiri cu el, sa stii. Mi le dai inapoi si p-alea?
    Nu dorea sa ii reproseze ca ucisese un articol vestimentar, dar da, il deranjase moartea pulovarului. In cele din urma clatina din cap si se uita la cerul uracios. Nu mai ploua momentan, dar norii amenintau sa isi ia revansa. Era o chestiune de moment pana ce incepea sa toarne cu galeata.

    "A fost amuzant sa afli ca va plac pe amandoi, apoi sa trimiti acele scrisori, preocupat de binele meu- ca apoi sa imi spui ca ai ucis pe cineva la care tin? Ai imprumutat apoi chipul tau unui presupus mort, fiindca si-a dorit sa ma vada luand forma asasinului? Ce sens au avut toate?"

    Auzise ca nu il uraste si surase. Era revigorant sa stie ca macar o persoana care il cunostea nu dorea sa il vada inecat intr-un cazan dubios. Ceea ce urma il lua complet pe nepregatite. Jane se desprinse si i se aseza in fata, iar Jill facu ochii mari spre ea si o privi cu multa atentie in timp ce ea lasa cuvintele sa curga. Facu ochii mari si se apleca usor inainte, intorcand capul ca si cum dorea sa auda mai bine ce anume i se spunea.
    Ne placi pe amandoi? se interesa. Era amnezic la betie = > nu mai tinea minte nicio declaratie. Habar n-avea ce ii spusese Jane la nunta asa ca ramase cu ochii priponiti asupra chipului ei de parca incerca sa il traga pe sfoara zicandu-i lucruri complet ireale.
    Scrisori am... Se opri confuz, apoi pufni.
    Ultima a fost scrisa de Christopher.
    Nu ii povesti cum facuse tipul de ii rapise pergamentul si cum il inghesuise apoi in ciocul bufnitei, trimitand-o la sanatoasa.
    Christopher mi-a imprumutat chipul ori de cate ori a dorit sa iasa. A renuntat la toata viata lui pentru a nu imi face probleme, ii sunt dator macar cu asta.
    Nu stiuse ca fostul soim avea sa se duca la Jane. Fusese prea preocupat sa isi tina nasul in notele sale muzicale pentru a acorda importanta acelui lucru.
    Am avut motivele mele pentru care ti-am zis ,,adio" atunci. ii spuse facand referire la ultima data cand se vazusera in Hogsmeade.
    Si ce ar fi putut sa iti placa la mine?
    Se incrunta si se dadu usor in spate ca si cum acea idee il oripila.
    Nu-i nimic. Arata cu mainile spre pieptul sau, fixand-o cu privirea. Poate ea vazuse ceva ce lui ii scapa, dar se indoia. Frumosul era de obicei vizibil, iar el, cu toata sinceritatea din lume, nu il regasea in propria persoana.
[align=center] [size0]
‘Cause your SOUL is on fire A SHOT in the dark
Posted Image
What did they aim for when they missed your heart?
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Nu se concentra absolut deloc pe ceea ce ii marturisi despre nunta cu Vivienne, simtind din tonul lui ca nu urma sa fie o explicatie rezonabila, doar o scuza complet absurda. Auzi ceva despre rochii si i se confirma ca se lovise de un alt perete. Jill era inconjurat de secrete, se inchidea precum o scoica ce pazea intr-insa valori inestimabile si greu lasa pe cineva sa se strecoare inauntru. Se intrebase de multe ori daca ar fi fost in stare macar sa incerce sa ii fie alaturi. Il placuse mult de cand il cunoscuse in sala aceea de clasa, unde se pregatea sa experimenteze o potiune deloc sigura. Isi amintea fiecare intamplare in parte si intrevedere tocmai pentru ca o interesa persoana lui, dar sa stea de veghe in fata unui zid, sperand ca intr-o zi va disparea sau macar se va micsora si-i va permite trecerea, nu era tocmai usor. In plus, secretele lui o speriau, o ingrozeau, doar clipa de clipa aparea unul nou, probabil sub forma acelor misiuni codate in paginile cartilor de magie neagra. I se confirma din nou faptul ca nu abera si il intelesese prea-bine, macar din acea perspectiva. Jill s-ar fi aparat, ar fi raspuns blestemelor ei, insa oricat de curioasa ar fi fost sa-l cunoasca in diverse situatii, sa aiba o intelegere mai profunda a caracterului lui, adevarul era ca nu se simtea tocmai ghinionista ca il intalnise pe Christopher atunci si nu pe el. Se astepta ca reactiile lui sa fie mai rapide si banuia ca vrajile nu ar fi fost menite sa o raneasca, ci sa o ucida.
    || Nu, nu mi-am dorit sa ne intalnim.||
    “Sigur ca nu. De ce sa-ti fi dorit?” Nu era ironica, isi dadea seama si singura ca nu mai existau motive sa se intalneasca. Fusesera doi colegi buni, o invatase sa cante un pic la pian si o ajutase cu vrajile nonverbale. Ea ii promisese ca-l va invata cate ceva in materie de transfigurari si nu se tinuse de cuvant, se scuza Jane, nu avusese oportunitatea. Parasise Hogwarts si desigur ca nu vedea de ce ei doi ar continua sa se vada, era dificil, l-ar fi incurcat pe el cu siguranta. “Si totusi ai trimis scrisori, m-ai contactat.” devenise destul de inexpresiva, prezentandu-i mai degraba faptele in ordinea in care se intamplasera. “De ce?” il intreba, convinsa ca va primi probabil un alt raspuns searbad, sec, precum cel in care Vivienne acceptase sa se casatoreasca de dragul rochiilor.

    || Si moale. Aveam multe amintiri cu el, sa stii. Mi le dai inapoi si p-alea?||
    Il urmari cum isi intoarce privirea spre cer, intelegand ca-l enervase si afectase sa isi vada pulloverul franjuri si patat de sange. Inca se intreba daca nu cumva ce il deranjase cu mult mai tare fusese sa-si priveasca prietenul odata ce ii Aparuse in casa ranit, sangerand abundent, purtandu-i chipul. Inchise ochii, acea imagine infiorand-o. Nu se gandise niciodata la consecintele vrajilor ei, constienta ca pot fi oprite, dar torturase pe cineva, se intamplase si nimeni nu se obosise sa se fereasca din calea unor blesteme aruncate din pura furie. Isi duse ambele maini la ceafa, strecurandu-si degetele pe sub sacoul deschis si bluza neagra pe care o purta si deschizand incuietoarea lantisorului. Si-l dadu jos si privi lung la el, amintindu-si cum un pic mai devreme il strangea in palma sa. Era important, Thesa i-l oferise, iar acum ea nu mai exista printre cei vii, asa ca ii mai ramasese lantisorul, drept marturie ca detinusera candva si amintiri placute impreuna si ca avea sa le duca lipsa cu siguranta. Ii lua mana lui intr-a ei, despartindu-i degetele si punandu-i lantisorul cu pandantul rotund in palma. “Pastreaza-l sau fa ce vrei cu el, drept despagubire. Nu iti pot da amintirile tale cu pulloverul inapoi, dar cum eu am distrus ceva la care tii mult si in prezent, ai dreptul sa procedezi la fel. “ realiza ca trebuia sa-i explice de ce ii oferea un lantisor care poate nu avea sa i se potriveasca, daca isi dorea sa il poarte si era destul de greu si de distrus, avand in vedere ca era facut din aur. L-ar fi putut topi, rupe in fata ei sau arunca intr-un canal totusi. Parea tare scump si singurul de acest gen pe care il purta, dar pentru Jane nu pretul lui conta. “Mi l-a dat Thesa- mama mea, cand si-a deschis afacerea. Dupa nu mai trecea des pe acasa, s-a dedicat in intregime muncii. Era destinat sa-mi aminteasca faptul ca-s importanta si nu va uita de mine.” Cand il primise, i se spusese ca ea reprezenta norocul mamei sale si atunci zambise larg si fusese tare fericita. Nu stiuse insa ca tot ea urma sa reprezinte si moartea ei.

    || Ne placi pe amandoi? ||
    Ramasese blocata pentru ca intentia ei nu fusese aceea de a se confesa nimanui, ci de a critica, ironiza, acuza. Nu se sfarsise asa cum sperase, doar pentru ca nimic din ce crezuse adevarat candva nu se mai potrivea acum. Amuzant cand scenariul gandit de tine nu coincide deloc cu ce s-a intamplat de fapt. I se spusese despre ultima scrisoare ca fusese redactata de Christopher si din explicatiile lui isi dadea seama ca nu avusese idee ce planuise fostul soim dupa ce bause polipotiunea si devenise Jill. Ar fi dorit sa-i spuna ca recunostinta se putea manifesta si altfel si ca sa imprumute cuiva identitatea sa, nu era tocmai intelept, din multe perspective. Se abtinu, pentru ca stia cum anume un astfel de comentariu ar fi fost frumos intors impotriva sa. Simti nevoia sa-l distraga de la subiectul care se ivise deja si parea sa-l surprinda si bulverseze. Nu isi dorea sa raspunda la acea intrebare, asa ca se concentra pe secretele lui Jill, stiind ca in curand se va lovi de un nou zid si totusi incercand iar. “Ce probleme ar fi existat, in caz ca refuza sa renunte la viata lui actuala si sa traiasca asa cum o face in prezent?” se interesa, cum fostul astropuf deja mentionase ca lui nu i-ar fi fost deloc bine, daca Christopher nu ar fi cooperat. Isi dorea sa stie de ce anume necesitase Jill sa fie salvat. Aproba in sens ca intelege ca existasera motive sa nu isi mai intersecteze drumurile, ei doi, desi cu cat ii spunea mai mult de astfel de hotarari, cu atat se intreba mai des de ce nu au putut sa decida impreuna. Mai important, cine isi lua adio asa? Isi aminti cum ii strecurase mesajul descifrat din carte in mana, apoi Disparuse. Se incrunta usor, parand sa caute cuvintele potrivite, dar descoperi ca nu existau.

    || Si ce ar fi putut sa iti placa la mine? Nu-i nimic. ||
    “Nu esti deloc corect!” il privi serioasa, desi acea situatie i se parea cat se poate de comica. “Ar trebui acum sa-ti ofer o lista completa ? Nu… vreau.” refuza sa raspunda unei intrebari retorice, cum el deja pretindea ca stie raspunsul. Nu exista nimic acolo ii spusese, Jane interpretand totul exact cum isi dorea: Jill nu simtea nimic, nu era catusi de putin miscat. Pe drumul lor zarise multe flori abandonate una cate una in fata unor morminte aparent alese la intamplare. Isi duse degetele la floarea din par, luand-o de acolo si privind-o pentru o clipa. Erau toate la fel ca a ei. Existau mici diferente, dar categoric fusesera culese din acelasi loc. Se uita in directia lui calma, solicitand o noua explicatie. Realiza rapid ca nu isi doreste sa o asculte, asa ca se concentra pe ceea ce isi dorea ea sa-i spuna. “Prea-bine, daca vrei sa iti iei ‘adio’, fa-o cum trebuie.” Isi indrepta spatele, parand destul de determinata sa continue ce incepuse sa ii spuna. Lasa floarea in palma si se delecta cu detaliile ei, urmarind-o cu atentie. Isi scoase bagheta cu mana libera, cu un gest cat se poate de natural, indreptand-o in directia opusa ca sa nu-i dea idei cum ca si-ar dori sa-l atace. O indrepta inspre floarea primita si o transfigura intr-o clama de par draguta, un suport metalic cu acelasi simbol floral placut deasupra. Si-o prinse astfel in par, stiind ca era singura metoda sa o pastreze o perioada indelungata de timp. Se intoarse in directia lui, tresarind in momentul in care incepu sa tune, apoi zari si un fulger destul de urat in zare. Nu ii placea deloc sunetul tunetului, ploile de acest gen fiind mult prea zgomotoase. “Nu-i vreme de picnic azi. Ai idee de ce altceva am putea face impreuna? Cum iti ocupi de obicei timpul? “ nu astepta raspunsul, un pic cam sceptica in privinta lui. “Ce spui de … cumparaturi?!” Da, mergeau sa ia haine, sa le probeze, sa le asorteze in cele mai comice si caraghioase feluri, asta o relaxa mereu, iar daca urma sa ploua, un magazin mare mare i-ar fi tinut la adapost, bine ascunsi de stropii de ploaie. Nici bine nu isi termina propozitia ca incepu sa curga cu galeata in jurul lor. Sacoul lui Jane deveni tot imbibat in apa, materialul absorbind-o numai bine, bluza si ea i se lipise de corp, incaltamintea statea acum intr-o baltoaca, iar parul ii era tot ud, de parca tocmai se afla in dus. Ii urmari reactiile, asteptandu-i aprobarea sau refuzul. Incerca sa-i spuna ca ea nu accepta sa Dispara subit intr-o zi si sa o lase cu un mesaj dubios in mana, ca apoi sa se ingrijoreze dupa placul inimii. Daca isi dorea sa plece, nu avea sa se agate de el, nu ii placea sa fie un obstacol in calea nimanui, dar spera ca o singura zi o vor putea petrece impreuna, inainte ca drumurile sa li se desparta definitiv. Auzise ca doua malluri mari in Londra aveau un pian la parter, unul asezat langa o fantana draguta, celalalt, din alt mall pus in fata magazinului de instrumente muzicale. Nu indrazni insa sa-i spuna si lui, convinsa ca urmau sa vada la fata locului ce si cum. Isi duse mainile deasupra capului, fiind totusi cam tarziu sa tina ploaia la distanta, cum era toata uda din cap pana in picioare.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jillian Berlioz Murdoch
Member Avatar
muzicant ceaunul crapat
Vrajitori
  • Partea frumoasa la nunta cu Vivienne era aia: nu aveau niciun motiv sa se casatoreasca, dar totusi o faceau. El pentru ca dorea sa isi sfideze tatal. Ea pentru ca dorea bani de rochii. Nimic mai simplu, nimic mai complicat. Jill provenea dintr-o familie de idioti, da, dar idiotii aia erau bogati asa ca ar fi putut sa ii obtina sotiei sale dragi orice rochie isi dorea respectiva. Vivienne scapase momentan, iar domnul Murdoch credea ca tipa murise asa ca Jill nu gasea niciun motiv sa se apropie de viperina. Abia astepta sa o impinga de pe pod inca o data, dar in acelasi timp isi propusese sa nu ucida - ceea ce, desigur, devenea subit conflict de interese.
    Jane ii aminti apoi de scrisorile pe care el le trimisese si gura lui Jill se stranse punga. Avea dreptate, o contactase. Da, incercase sa tina legatura. De ce?
    E complicat. fu tot ceea ce ii spuse si o lasa sa inteleaga ca mai mult nici nu avea sa primeasca. Nu ii zambi ci isi pastra mutra de om care nu vede, nu aude, nu simte, nu gandeste. Cand luase acea bucata de pergament si notase chestii pe ea o facuse pentru ca dorea sa stie cum este soimita. Nu planuise miscarea si nici nu isi inchipuise ca se ajunsese unde avea sa se ajunga. Asta era dovada clara ca lucrurile bune nu duc la nimic bun, oricat de contradictoriu ar fi sunat asta.

    “Pastreaza-l sau fa ce vrei cu el, drept despagubire. Nu iti pot da amintirile tale cu pulloverul inapoi, dar cum eu am distrus ceva la care tii mult si in prezent, ai dreptul sa procedezi la fel. “

    Privi lantisorul care ii fu inmanat si il prinse in degete, infasurandu-l pe mana. Se uita la medalion si apoi ridica ochii spre ea, ascultandu-i povestea. El nu stia cum este sa primesti ceva de la parinti - in afara de pumni si suturi - asa ca nu reusea sa empatizeze. Incerca sa isi imagineze cum ar fi fost sa primeasca un lucru dragut de la o persoana pe care o iubea, apoi isi dadu seama ca nu exista acea persoana, ceea ce il punea in dificultatea de a se emotiona de la acel gest. Ofta ofticat din aceasta cauza. Incapacitatea sa de a simti era destul de enervanta uneori.
    De fapt, cred ca am sa il pastrez.
    Accentua intentionat ,,cred" pentru ca ea sa nu isi imagineze ca avea sa o faca pe bune. Desigur, el urma a il pastreze cu adevarat, dar nu trebuia sa mai stie nimeni asta. Il stranse frumos si il folosi pe post de bratara. Se indoia ca ii venea bine la gat, era feminin si delicat. La mana arata destul de bine asa ca acolo avea sa il tina pana ii gasea o casa ceva mai decenta.
    Esti importanta si nu poate sa te uite... comenta ganditor in timp ce se uita la accesoriu, meditand asupra acelor cuvinte. Un ranjet ii aparu pe chip, destinzand subit atmosfera.
    Asta credeam si eu despre pulovar.
    Isi arcui o spranceana si se dori mustrator, reusind sa isi schimbe la loc expresia cand ii auzi intrebarea.

    “Ce probleme ar fi existat, in caz ca refuza sa renunte la viata lui actuala si sa traiasca asa cum o face in prezent?”

    Se uita la ea fara sa spuna nimic. Nu ar fi fost nicio problema. Christopher ar fi trait linistit si ar fi reusit sa isi termine scoala. Nu cunostea motivele pentru care fostul soim ii acceptase propunerea, dar banuia ca exista. Atata vreme cat nu ii spunea de ele, nu era curios sa intrebe.
    Te-a speriat o carte. fu tot ceea ce ii spuse.
    Din moment ce o ingrozise o carte, in mod sigur avea sa o ingrozeasca adevarul. Nu se apuca sa vorbeasca despre trecutul sau si nici fostului soim nu ii explicase exact ce se intamplase. Era destul de complicat sa vorbeasca depre ceea ce patise, despre singuranta si mai ales despre nesiguranta. Despre un baiat care se tara spre coltul camerei si care gafaia panicat fiindca nu putea respira pe nasul spart si avea nevoie de aer, dar care era lovit si in piept asa ca simtea cum se sufoca.
    Invartea medalionul pe degete fiindca il lasase larg si continua sa se uite la ea, intorcand capul deodata, fara a mai zice nimic.

    “Ar trebui acum sa-ti ofer o lista completa ? Nu… vreau.”

    Rase si clatina din cap.
    Un soim fara raspunsuri. E ceva nou.
    Banuia ca are si calitati. Canta foarte bine la pian si chiar daca mai existau oameni care reuseau sa faca muzica atunci cand apasau clape, nimeni nu reusea sa cante cum canta el. O facea ca si cum viata depindea de asta, ca si cum traia pentru muzica. Iubea sunetele alea si iubea melodiile asa ca pasiunea sa era, poate, ceea ce il facea particular din acel punct de vedere. Daca avea o parte buna, aceea era.

    “Nu-i vreme de picnic azi. Ai idee de ce altceva am putea face impreuna? Cum iti ocupi de obicei timpul? “

    Omor oameni. ii raspunse imediat, fara sa se gandeasca de doua ori, privind-o cu gravitate, pufnind in secunda urmatoare. Isi baga mainile in buzunarele hainei si spiona o floare care statea cuminte pe un mormant.
    Glumesc.
    Stia ca omorase candva, dar asta se intamplase de mult. Isi amintea perfect senzatia de dupa, panica, sangele, tipetele si intunericul. De atunci incepuse sa isi primeasca bataie si se intreba daca nu cumva totul era doar o pedeapsa. Una permanenta, infinita. Sesiza agrafa si surase in coltul buzelor.

    “Ce spui de … cumparaturi?!”

    Ploaia se porni furioasa inainte ca el sa ii ofere un raspuns. Se uita spre Jane-cea-Plouata apoi scoase mana din buzunar si scoase un creion. Il atinse cu varful baghetei si il transfigura intr-o umbrela neagra (veneau de la o inmormantare, totusi), apropiindu-se de ea, ascunzand-o sub aceasta. Acum ca se gandea mai bine, nu reactionase deloc cand o zarise pe soimita scotand bagheta. Nu se gandea ca l-ar ataca, poate ca era in aer acea senzatia de vezi ca vine pericolul pe care in acel moment nu putea sa o simta.
    Accepta mersul la cumparaturi si reusira in scurt timp sa ajunga la unul dintre malluri. Nu era fan al locurilor aglomerate, dar se descurca. Imediat ce trecura pragul umbrela disparu, transformandu-se la loc in creionul pe care il ascunse in buzunar. Isi scutura haina si o deschise, uitandu-se in jur catre diversele magazine care erau insirate in toate partile. Nu avea bani incuiati, dar se indoia ca avea sa cumpere ceva de la ei. Era un sange pur cu o groaza de ganduri gresite referitoare la incuiati.
    Sesiza niste animalute care se miscau in niste custi si ii indica lui Jane acea directie, inaintand spre animelele de companie captive in custile alea.
    Ce sinistru.
    Cand vanzatorul nu era pe faza, Jill scoase bagheta si rosti o vraja care deschise usa, varandu-si mana, scotand puiul de pisica care statea depresiv in coltul sau de cusca. Il trase rapid de acolo si il vari in haina, ascunzandu-l cuminte acolo. Era alb si ciufulit, iar ochii sai galbeni se trezira la viata imediat ce se vazu afara din captivitate.

    Cand dadu sa iasa considera ca era o idee buna sa mai salveze un suflet - generozitatea il lovise in plex in ziua aia - asa ca reusi sa rapeasca si un iepure, prinzandu-l de urechi, holbandu-se fiindca era mic si rotund. Acesta era crem deschis si isi misca botul roz de parca ar fi dorit sa il inhaleze. O lua pe Jane de brat si pornira in zbor de acolo, abtinandu-se sa nu rada.
    Inca o crima la dosar. O sa ii duci inapoi pentru ca virtute sau o sa ii pastrezi pentru ca libertate? se interesa facand praf engleza de amorul artei, intinzandu-i iepurele. Scoase pisica si se uita la ea, incercand sa se apere de ghearele acesteia.
    Nu ii placeau animalele si nici animalele nu il placeau asa ca in momentul in care o pustoaica blonda si hiperactiva trecu pe langa el, Jill se trezi oferindu-i puiul de pisica. Copilul urla ca un dinozaur nebun, prinse felina si o smotoci, o pupa pana o facu mai alba decat era si apoi multumi in toate felurile, alergand cu ea pentru a o arata parintilor.
    Jill nu se gandise ca o sa faca o fapta buna, dorise pur si simplu sa scape de pisoi asa ca acum se uita confuz in urma copilei, intorcandu-sre apoi spre Jane ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
[align=center] [size0]
‘Cause your SOUL is on fire A SHOT in the dark
Posted Image
What did they aim for when they missed your heart?
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Se uita lung la ghemotocul de blana crem din mainile sale, intorcandu-l pe toate partile. Avea nas roz, ochi mari, urechi dragute si cea mai pufoasa codita, cand il ridica in palme pana la nivelul fetei sale, ca sa ii urmareasca reactiile mai bine, el aproape ca se ciocni cu nasul lui de al ei, incercand s-o adulmece. Nu fu nevoie de mai mult ca Jane sa izbucneasca in ras. Isi lasa capul usor pe spate si se relaxa, desi tocmai sterpelisera doua animale dintr-un magazin destinat vanzarii lor. Se comporta ciudat, cum nu paruse sa se enerveze asa de tare cand deschisese custile cu ajutorul magiei si le luase de acolo, apoi o apucase si pe ea de brat si fugisera. Nici acum nu avea de gand sa il critice prea tare, cum se simtea partial partasa la tot ce se intamplase.
    ||Inca o crima la dosar. O sa ii duci inapoi pentru ca virtute sau o sa ii pastrezi pentru ca libertate? ||
    Il urmari cu atentie cum oferea puiul de pisica unei fete si zambi. O intrebase un pic mai devreme ce ar fi putut sa ii placa la el si nu ii oferise un raspuns, nici nu avea sa ii dea detalii. Era convinsa ca odata si odata isi va da seama si singur.
    "Te referi la curiosul asta?" il lasa sa se aseze comod si sa se tina cum poate de palma ei, apoi i-l vantura lui in fata. Se opri inainte sa ii provoace vreun discomfort, marturisind cam tot ce- i trecea prin minte.
    "Nu stiu cat de fericita va fi Elle sa imparta atentia si grija mea, deja insuficiente, cu altcineva, dar voi incerca sa-i impac pe amandoi." asta insemna ca-l pastra. Incepu sa se joace distrata cu unul din piciorusele lui, care parea sa nu aiba deloc stare. Era ciudat ca avea si un iepure acum. "Am ceva bani incuiati la mine, asa ca nu mai proceda la fel si-n alte magazine." veni si atentionarea sau rugamintea, o putea intelege asa cum isi dorea. Nu se putea intoarce sa cumpere iepurele, pentru ca nu disparuse doar el ci si pisica, iar de platea doar pentru unul dintre ei, se indoia ca va mai avea vreo lira ramase ca sa se intoarca de acolo, in zona scolii.

    Acum ca stateau fata in fata si nu mai exista nicio distragere, Jane parea sa-l priveasca tare ciudat. Ai fi spus ca ducea o mica batalie cu ea insasi. Nu indraznea sa ii spuna si totusi trebuia. Nu avea niciun drept sa-i reproseze, dar descoperi si ca nu se abtinea tocmai bine de la astfel de comentarii, nu in prezenta lui. Roscata fusese invatata de mica de Rob, tatal ei, sa fie rece, sa nu se implice prea tare ca sa nici nu fie ranita si categoric sa nu cedeze presiunii celorlalti. Nu era deloc buna sa urmeze astfel de reguli, chiar si dupa ce ea insasi si le impusese. Privirea ii cazu asupra mainii lui, pe care atarna vechiul ei lantisor. Inspira adanc, facandu-si curaj si il fixa cu ochii ei, vorbindu-i pe un ton uniform, normal si incercand sa nu atraga deloc atentia nimanui asupra lor, ar fi putut discuta despre orice, chiar si despre lista de cumparaturi facuta impreuna de dimineata sau despre ce sa cumpere iepurasului, care acum dormea in bratele lui Jane.
    "Daca vroiai sa stii cum ma simt, atunci spune asa. Nu e nimic asa de complicat, doar daca iti doresti tu asta." Unu. "Poti fi in continuare suparat pentru pullover, dar daca exista si altceva care te deranjeaza, nu ascunde ceea ce gandesti, nu se va rezolva nimic daca tii totul pentru tine. Daca ai de gand sa-l pastrezi, spune ca-l vei pastra cu ceva mai multa siguranta." Indica usor inspre lantisorul care-i statea asa de bine fixat pe mana. Doi. "Tatal meu vitreg mi-a ucis mama si a plecat sa se distreze in lume apoi. Stiu de mult ca-i un devorator si am pus-o in pericol pe Thesa, ducandu-ma sa o vad candva. Deciziile mele egoiste au omorat-o. O carte nu ma mai sperie de mult." Trei. Jane arata oarecum ca si cum isi pierduse si ultimul strop de energie. Era sincera cu el pentru ca asta ii solicitase si lui, sa inceteze sa mai fie o carapace inchisa si reticent la apropierea celorlalti.

    Trebuiau sa se distreze, de aceea alesesera sa mearga la cumparaturi. Il trase usor dupa ea, incercand sa schimbe atmosfera acum destul de tensionata, desi se indoia ca si in astfel de situatii urma sa obtina vreo expresie diferita. Se astepta la aceeasi privire indiferenta si rece, cum el parea sa exceleze la lectiile oferite de Rob roscatei.
    "Magazinul acela e urmatorul." ii preciza ceva mai entuziasmata decat mai devreme, fara sa-i ofere timp sa raspunda la nimic, luandu-l frumos pana in dreptul lui. Era destul de faimos in Londra si aveau atat haine pentru ea cat si pentru el. Vindeau si accesorii, pantofi si cateva masti destul de interesante. Zari o pereche de blugi care i-ar fi stat bine lui, o camasa alba in carouri de un albastru inchis si un pullover gri, destul de asemanator cu cel pe care Jane il distrusese. I le puse pe toate in brate si-l impinse inspre cabina de proba, in timp ce isi alegea si ea ceva. Era o rochie scurta, in diferite nuante de albastru, trecerea de la una la alta nefiind brusca, din contra, cu un model negru mai neobisnuit. Intra si ea la randu-i in cabina de proba, imbracand-o cu usurinta si ramanand acolo o vreme, nu ca sa-si admire imaginea in oglinda, nu era nimic de admirat, ci ca sa isi puna gandurile in ordine. Erau deja destule persoane care aflasera cat de cat despre Steven si felul lui de a fi, unii stiau mai mult, altii mai putin, dar din orice perspectiva ar fi privit, tot nu se simtea in siguranta cu ei toti stiind, nici comfortabil.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jillian Berlioz Murdoch
Member Avatar
muzicant ceaunul crapat
Vrajitori
  • Se uita spre iepure si ridica din sprancene fara sa vrea. Nu se gandise ca va ajunge sa rapeasca doua animale de companie dintr-un magazin incuiat si categoric nu se gandise ca o sa ii ofere ei unul. Acum ca asta se intamplase, faptul era consumat si nu putea decat sa se faca pur si simplu ca nu ii pasa. Se intreba daca putea oare sa transfigureze banii magici in unii incuiati in asa fel incat sa scape de probleme. Jill avea contul lui propriu si personal din moment ce nu dorea sa depinda financiar de nimeni si chiar daca tatal sau avea destui bani, prefera sa ii foloseasca pe cei pe care ii castiga singur. Asta nu insemna ca domnul Murdoch nu il sponsoriza pentru mirificele sale misiuni sinistre. Din pacate nu avea nicio treaba cu lumea non-magica asa ca nu ii dadea si lire ca sa isi faca de cap cu ele. Auzi comentariul fetei referitor la celalalte magazine si stramba usor din nas fiindca nu ii placea sa depinda de altii, cu atat mai putin de ea. Se uita cand in ochii ei, cand la iepurele pe care il tinea in brate. Nu se gandise nicio clipa ca imagina va fi asa amuzanta, dar trebuia sa recunoasca faptul ca lucrurile nu iesisera deloc asa cum se asteptase. Nici macar nu il mai deranjau incuiatii care treceau pe langa ei - fara a mai pune la socoteala faptul ca pisica ajunsese la o pustoaica lipsita de orice picatura de magie. Trase aer in piept si dadu sa ii faca semn sa se mute de acolo exact cand ea incepu sa vorbeasca. Redeveni serios, dar nu o intrerupse. Stia ca unora le facea bine sa spuna ceea ce gandeau si ceea ce simteau. Era bine sa se exeriorizeze pentru a nu acumula apoi energie negativa si cuvinte nerostite. Insa el... Lui ii placea sa tina totul in interior si sa le acopere de ochii celorlalti. Se simtea vulnerabil cand era citit si cand era vulnerabil oamenii loveau.

    Surase cand auzi primele cuvinte si clatina din cap de parca ea era un profesor care ii oferea o lectie de viata. Nimic nu parea complicat, dar asta nu insemna ca nu este. Cele mai multe lucruri aparent infime erau cu adevarat dezastre si el incerca sa se tina departe de ele. A accepta ca iti pasa insemna sa accepti ca ai o slabiciune, iar el nu avea nevoie de slabiciuni daca dorea sa traiasca. Nu ii spunea nimic din astea ei, preferand sa taca si sa o urmareasca extrem de cuminte, ochii sai deschisi la culoarea fiind usor intrebatori, dar totusi tacuti.
    De aceasta data rase, dar nu insista prea mult pe asta pentru ca ea sa nu creada ca i se pare o gluma rasuflata.
    Am sa il pastrez. rosti clar ca sa ii faca pe plac. Pentru el si acel ,,cred" reprezenta un lucru solid din moment ce nu facea lucruri de acel gen vreodata.
    Urmatoarea parte il lua putin prin surprindere, dar nu lasa asta sa se vada. Pur si simplu o urmarea de parca ii spunea o poveste frumoasa, ceva care ii tinea atentia treaza. Nu incerca sa empatizeze si nu incerca sa ii aduca parerile de rau intinse pe o tava. Nu facea decat sa o priveasca si atat, iar cand termina de vorbit o urma spre un alt magazin, mentinandu-se la fel de vorbaret ca arborii de afara.

    "Magazinul acela e urmatorul."

    Nu apuca sa riposteze in momentul in care ii fura aruncate hainele in brate si il expedie in cabina de proba. Bombani si incepu sa se schimbe, scotand bagheta de prin maneca, razand fiindca era de-a dreptul incomod pentru un vrajitor sa faca lucruri care incuiatilor li se pareau pur si simplu normale.
    Se echipa frumos in hainele date, luandu-si pulovarul peste camasa, uitandu-se in oglinda fara niciun chef. Ii erau acoperite toate tatuajele, ceea ce era - aleluia - bine. Nu dorea sa se vada si categoric nu dorea sa poata sa fie observate cu atentie. Isi prinse degetele si trase de ele usor, urmarind conturul in cerneala care le acoperea pe alocuri, apoi trase aer in piept si iesi de acolo - nu inainte de a recupera bagheta si a o pune bine.
    Ramase afara pana ce Jane iesi din cabina ei, iar cand o zari, in loc sa intinda bratele si sa ii arate tinuta, in loc sa ii spuna ca materialul este moale, bun, de apreciat sau nu, in loc sa ii zica lucruri care aveau legatura cu acel mall incuiat si cu lumea din jurul lor, el spuse atat;
    Sunt scene din viata mea.
    Ridica patru degete, iar pe fiecare era pictata o litera - L I F E.
    Pe brate erau momente pe care tatal sau le dorea mereu vizibile. Carcera. Sange. Un schelet. Otrava. O spanzuratoare, un copil. Unele erau facute intentionat de barbat in timp ce altele erau facute de el pentru a nu il lasa sa isi bage nasul. Ura desenul din clipa in care primele contururi fura realizare in pielea lui. Unele erau metafore; un om care se ineca intr-un rau intunecat, simbolizand claustrarea din momentele in care cei patru pereti il strangeau, parca.
    Din fericire manecile pulovarului erau destul de lungi si acopereau in totalitate povestile, iar el lasa mana jos si trase de materialul acestuia.
    Sunt okey. comenta referitor la haine, desi lui i se pareau mai mult decat okey. Era confortabile si bune. In afara de pulovarul sau decedat nu pusese niciodata accent pe lucrurile materiale. Acela ii era drag fiindca era primul lucru pe care il cumparase cu bani castigati de el si il purtase in toate momentele in care dorea sa se simta protejat. Avea impresia ca materialul sau il fereste de orice si stia ca este naiv deoarece gandeste asta, dar era mai bine decat sa nu gandeasca nimic.

    Se intoarse si intra la loc in cabina, usor confuz, usor rupt de realitate, schimbandu-si hainele, luandu-le pe ale sale. Iesi cu ele pe brate si le puse la loc in raft pentru ca nu se gandea ca o sa plece de acolo cu ele. Iepurele statea cuminte acolo asa ca Jill il lua in brate, bagandu-si degetele in blana lui moale, strangandu-l in timp ce se aseza pe un fotoliu. Il aseza pe genunchi si il privi calm in timp ce il mangaia absent, asteptand ca Jane sa termine si sa se intoarca.
    Nu dorea sa i se spuna lucruri pe care o persoana le regreta in secunda urmatoare. Nu dorea sa fie martorul nedorit care stia lucruri pe care altii doreau sa le uite. Din aceasta cauza dorea sa stea cat mai departe de toti. Existau deja multe motive pentru care sa fie urat, nu avea nevoie si de unele suplimentare.
[align=center] [size0]
‘Cause your SOUL is on fire A SHOT in the dark
Posted Image
What did they aim for when they missed your heart?
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • ||Am sa il pastrez.||
    I se facu pe plac, lucru care o lua complet pe nepregatite. Il privi subit curioasa, incercand sa isi dea seama de ce se conformase cat de cat spuselor ei. Jill nu stia sa cedeze prea des in favoarea cuiva. Ii aratase la nunta lui ca atunci cand se decide pe ceva anume, merge pana la capat. Plecase de acolo, lasandu-i pe toti in urma. Ii dovedise ca pentru el un sarut nu insemna nimic. Inca isi amintea perfect chipul celei in compania careia s-a aflat. Nu stia daca memoria ei atat de buna se datora faptului ca ii pasa mult de cel dinaintea sa sau fiindca Jill era memorabil prin simpla sa prezenta intr-un loc. Poate ambele motive erau la fel de reale precum dorinta lui Jane de a il intelege mai bine pe fostul astropuf. Se linisti cand descoperi ca el nu avea de gand sa comenteze absolut deloc ceea ce tocmai ii marturisise, ramanand tacut in continuare. Ii placea acea liniste pentru ca isi gasea in ea siguranta si-i pastra orgoliul intact. Mereu reusea sa se imbrace repede si sa plece numaidecat de acasa, cand era necesar, dar acum isi ingadui suficient timp in cabina de proba cat sa isi puna ordine in ganduri. Iesi de acolo inca incurcata si confuza, dand ochii cu un Jill imbracat in blugii, camasa si pulloverul ales de ea. Ipostaza aceea era cel putin ciudata. Rochia pe care o avea acum pe ea se potrivea oarecum cu ce purta el, cine i-ar fi vazut ar fi crezut ca-s un alt cuplu obisnuit.
    ||Sunt scene din viata mea. ||

    Ce reprezinta ce ti-ai tatuat pe mana?
    Nimic.

    Privi cele patru degete ridicate de el, amintindu-si de tatuajele pe care le observase mult mai bine pe cand se ascundeau intr-un dulap, ferindu-se de privirile iscoditoare ale unui profesor. Nu si le amintea, desigur, cum niciodata nu o lasase sa i le studieze, intotdeauna le ascundea sub o bucata de material, o haina cu maneci lungi sau o geaca. Stia doar ca erau pretutindeni pe bratele lui si ca unele nu aveau un aspect tocmai placut. Uni singura literele care confirmau doar ce ii spusese deja. Nu se gandise niciodata ca respectivele semne si simboluri vorbesc despre Jill si acum ca tocmai aflase si-ar fi dorit sa fi ales un tricou cu maneci scurte, nicidecum camasa si pullover pentru el.
    ||Sunt okey. ||
    "Iti sta foarte bine!" ii complimenta hainele, simtindu-se vinovata ca uitase oarecum de ce se aflau in acel magazin. Era acum mai preocupata sa formuleze intrebari si sa spere la ceva mai ample raspunsuri. Se indoia ca vor veni, dar isi dorea sa incerce totusi, fiindca asa era Jane. Daca hotara sa se implice, mergea pana la capat intotdeauna. Se intoarse si ea pe calcaie, usor nemultumita de faptul ca trebuia sa-si puna din nou hainele vechi si sa mai piarda timp in cabina de schimb. Renunta rapid la rochie si o agata frumos pe umeras. Isi lua hainele ei, inca un pic ude de la ploaie, dar care acum pareau ceva mai monotone decat culorile frumoase ale tinutei pe care o incercase. Cand iesi, zari undeva pe un raft hainele pe care le alesese pentru Jill. Le lua si pe acelea si le intinse pe toate casierei. Spre surprinderea femeii care lucra acolo, Jane plati, ceea ce-i dadu acesteia de gandit ca nu erau un cuplu tocmai conventional. De fapt, nici colegi la aceeasi scoala nu mai erau. Tare dificil ar fi fost sa contrazica ideile nerostite ale cuiva, asa ca se abtinu sa corecteze ceea ce probabil gandea tipa care-i inapoie restul cu o privire cat se poate de confuza.

    Ajunsese in dreptul lui Jill, stiind ca nu ii va placea ce tocmai facuse, oferindu-i ambele sacosi, sperand ca le va tine el o vreme, apoi ii va inapoia rochia la plecare. Ramasese in schimb cu mana intinsa si cu sacosile in ea, cand il vazu stand in fotoliu cu iepurele pe care i-l oferise mai devreme pe picioare. Era surprinsa pentru ca ii oferise impresia de persoana serioasa, sobra, rece si sa-l vada mangaind sau protejand un ghemotoc de blana dragalas o amuza. Ochii i se marira, uitand pentru o clipa de ce anume isi dorise sa il intrebe. Se uita la degetele lui acum ascunse in blana pofoasa a iepurelui.
    "Ar trebui sa ii gasim un nume." propuse, sperand ca va alege el unul care sa ii placa. Cutreierasera destul si nu statuse jos de dinainte sa ajunga la inmormantare, asa ca obosise un pic. Se uita acum dupa vreo cafenea in apropierea locului respectiv, de unde tocmai achizitionase hainele sau dupa o banca destinata special celor care statusera prea mult in picioare. Nu zari niciuna, dar banuia ca vor gasi ceva daca ar continua sa se deplaseze. Isi aminti de ce iesise asa de repede din cabina de proba. Marturie a grabei ei era faptul ca nu isi inchisese sireturile la unul din adidasi. Se apleca si-l lega destul de distrata, apoi isi intoarse intreaga atentie inspre Jill.
    "Semnele de pe bratele tale... ma lasi sa le vad?" se interesa, usor jenata de o astfel de intrebare. El nu spusese absolut nimic, pastrase linistea cand ea ii povestise despre o situatie nu tocmai placuta. In schimb, Jane tocmai reinviase un subiect probabil incomod pentru el. Ii spusese ca acele semne reprezentau scene din viata lui. Jill nu vorbea niciodata despre trecutul lui, roscata nu il auzise mentionand nimic, ii dezvaluise muzica lui si desi comunica prin ea, notele nu erau suficiente sa o faca sa inteleaga. Se straduia prea mult sa descopere ceva menit sa ramana inaccesibil, asa avea impresia si totusi incerca.

    Recunoscu dintr-o privire patronul magazinului cu animale in care intrasera mai devreme, bantuind culoarele mallului si cautand in stanga si-n dreapta iepurele si pisica disparute. Reactiona rapid in momentul in care batranul tafnos isi intoarse privirea inspre ei, urmarindu-i prin geamul magazinului. Isi aseza ambele maini pe genunchii lui Jill, ascunzand intre ele iepurasul si isi arcui spatele asa incat ei doi sa ajunga fata in fata si destul de aproape cat sa nu se simta tocmai in largul ei. Pastrand pozitia respectiva, tipul urma sa -si piarda interesul si sa se uite in alta parte si-n plus asa ascundea si iepurele. Era convinsa ca fostul astropuf nu apucase sa-l vada si el pe individ si spera ca nu va sari tot de pe fotoliu, indepartand-o rapid de pe el, crezand ca are cine stie ce intentii ascunse.
    "Crima de mai devreme tocmai ti-a fost deconspirata. Mai stai un pic asa si o sa plece." ii spuse atat de incet incat numai ei doi sa fi auzit.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jillian Berlioz Murdoch
Member Avatar
muzicant ceaunul crapat
Vrajitori
  • Ramasese cateva secunde cu ochii spre ea cand iesi in rochie, dar se distrase rapid. Se gandea la asta si la faptul ca iepurele ala avea urechi ciudate. Incerca sa il traga de una, dar se razgandi. Poate ar fi fost bine sa foloseasca si el cuvinte dragute de genul si tie iti sta bine, insa asta insemna ca intra intr-o zona a binelui si frumosului, zona in care el nu avea treaba. Trebuia sa stea cat mai departe de acel loc daca dorea sa fie cat de cat in regula. Iepurele isi misca nasul intr-un fel care il hipnotiza si se intreba in tacere daca asa isi miscau toti iepurii nasul sau daca acela era un caz particular. Si daca toti iepurii isi miscau nasul in acel fel, atunci insemna ca el nu acorda deloc atentie animalelor. Incepuse deja sa il ia durerea de cap de la atata gandit inutil si facu o mutra de ofticat atunci cand Jane isi facu aparitia. Se uita spre ea si apoi arata spre iepurele care parea sa se simta tare bine acolo, in bratele sale. Nu il deranja animalul. Era mic, pufos si nu parea periculos deloc cum statea el acolo si isi misca nasul in toate partile.

    "Ar trebui sa ii gasim un nume."

    Christopher. spuse fara sa se gandeasca, prinzandu-l de o ureche, indoind-o usor. Nu avea sa moara din atata si iepurele nu parea deloc deranjat de gest asa ca ii dadu inainte.
    Poate iepurele ne lasa sa ii spunem Chris.
    Ridica din umeri si continua sa isi treaca degetele prin blanita lui pufoase. Jill nu era mare iubitor de animale. Ura rau de tot pisica aia care pe care Christopher o adusese in camera lor proprie si personala si daca nu ar fi fost vrajile fostului soim ar fi invatat-o sa zboare in fiecare dimineata. Nu ii spuse soimitei ca felina ii purta numele, nu dorea ca ea sa inteleaga alte chestii si sa se enerveze. Reusisera sa pastreze pacea pe pamant si putea jura ca o miscare gresita sau o vorba aruncata la nimereala ar fi provocat o reala explozie. Nu dorea sa sara in aer, nu inca, asa ca doar se uita spre ea si incerca sa ii ofere o privire care se dorea serioasa si nicidecum pusa pe sotii. De zambet nici nu se punea problema, Jill facea asta rar si de cele mai multe ori fara sa isi dea seama.

    "Semnele de pe bratele tale... ma lasi sa le vad?"

    Trase aer in piept. Degetele i se intepenira in blana iepurelui si le retrase dintr-o miscare. Se uita spre ea si parea sa ii spuna multe cu acea privire; Erau soapte lansate in miez de noapte, contururi abstracte pe care le realizase o mana tremuranda sau dimpotriva, o mana sigura. Erau povestile unui copil, povestile reale. Erau pasaje din camerele Iadului cel incins si monstrii sacri redusi la tacere de urletele din noapte. Erau cantece si vorbe si mituri stravechi, chemari si pleaca de aici!
    Inghiti in sec in timp ce isi privea degetele lungi, degete pe care le folosea pentru a canta crezand ca acela era singurul lucru frumos pe care i-l ofera viata. In rest avea parte de urat, de rau, de intuneric si de traume care nu aveau sa fie niciodata sterse din mintea sa; nici macar cu un Obliviate. Existenta sa era cladita pe tipete si durere, pe implorari in genunchi si pe apasari in usa. Simti cum i se usuca gatul si cum se infige mai bine in scaunul pe care statea, dorindu-si sa fie invizibil, sa se stearga si cerneala, sa fie lasat in pace si sa nu se uite nimeni in directia lui. Nu dorea sa explice lucruri care erau batute in piatra si nu dorea ca altii sa stie ceea ce se intamplase atunci. Ii era rusine fiindca rezistase si ii era rusine fiindca nu murise, ca era mai puternic decat credea tatal sau, mai puternic decat visa sa fie vreodata.

    Tacerea era tot ce se auzea acum, iar cand Jane veni spre el si isi lasa mainile pe genunchii sai, ridica privirea si o urmari pe sub sprancene usor incruntat. O clipa crezu ca insista si ca doreste sa ajunga la povesti, sa dea manecile la o parte si sa deschida o usa pe care o ferecase in toti anii pe care ii traise. Ii lua ceva sa se prinda ca ea ascundea, de fapt, iepurele si nu stiu motivul pentru care face asta. Ii infrunta in schimb privirea si, cum stateau ei doi asa aproape, avu vagul sentiment ca se mai intamplase candva asta. O sarutase inainte sa dispara ca magarul in ceata din Hogsmeade, dar nu la asta se gandi acum ci la ceva mai recent. Miji usor ochii fiindca nu se prindea si fiindca betia lasase o ceata densa peste amintirile din acea zi.

    "Crima de mai devreme tocmai ti-a fost deconspirata. Mai stai un pic asa si o sa plece."

    Inteleg.
    Ba pe naiba intelegea. Nu se gandea deloc ca vanzatorul era acolo cu sabia, asteptand momentul oportun sa le taie gatul fiindca salvasera doua animale de companie. El se uita in continuare spre fata in timp ce iepurele il gadila vesel pe picioare. Nu avu idee cat statura asa, dar in cele din urma banui ca vanzatorul isi lua talpasita. Intoarse capul pentru a rupe orice contact vizual si prinse iepurele, lasandu-l in bratele ei, luand pungile cu chestiile pe care le cumparase. O facu mai degraba pentru a se distrage, intorcandu-se rapid si indreptandu-se spre iesirea din magazin, asteptand ca Jane sa vina.
    Nu mai avea chef de cumparaturi - cu bani pe care nu ii avea - motiv pentru care coborara scarile si ii indica fantana din centru. Sesiza un pian undeva pe colt si inima ii statu in gat o secunda, dand sa faca imediat cale intoarsa si sa sara pe el. Trecusera destule zile de cand nu mai cantase si chiar daca era angajat, nu canta non-stop, ca nebunul. Avea un program pe care trebuia sa il respecte. Se aseza pe o bancuta si lasa pungile langa ei, stramband in buze, cautand o tigara. Sesiza lantul pe care il avea la mana si se uita cateva secunde la el.
    "Tatal meu vitreg mi-a ucis mama si a plecat sa se distreze in lume apoi. "
    Trase aer in piept si isi dadu jos haina, aruncand-o peste hainele de langa. Isi ridica maneca de la bratul la incheietura caruia atarnase lantul si scoase la iveala desenele. Intinse mana spre Jane si isi lipi palma de genunchiul ei, intorcand privirea spre pianul care statea vesel mai incolo. Nu dorea sa se uite la ea cand le vedea; nu dorea sa ii citeasca nimic pe chip; daca nu o surprindea era ca si cum nu s-ar fi intamplat. In mintea lu suna bine.
[align=center] [size0]
‘Cause your SOUL is on fire A SHOT in the dark
Posted Image
What did they aim for when they missed your heart?
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Il privi incurcata in momentul in care el oferi un nume iepurelui. Dintre toate pe care le-ar fi putut gasi, Jill il alesese fix pe acela, amintindu-i intr-un fel roscatei ca pe ei doi ii lega in prezent o prietenie puternica.
    "Chris va ramane, atunci. Sunt sigura ca-i va placea un nume mai scurt si il poate invata mai repede pe asta." Bietul iepure probabil nu s-ar fi obisnuit cu Christopher prea curand, dar Chris ar fi mers numai bine. Nu dorea sa reinvie acel subiect, asa ca nu mai adauga nimic. Se simtea o oarecare reticenta, retinere in privirea ei, dar atat. Nu stia cum sa puna in cuvinte faptul ca spera sa nu mai treaca vreodata prin astfel de momente. Contribuise considerabil la ceea ce se intamplase, dar se invinuise suficient, in fiecare zi, asa ca alte reprosuri nu ar fi facut-o deloc fericita. Iepurele Chris parea cel putin multumit de numele lui. Isi rotea codita si privirea in acelasi sens, miscandu-si nasul in mod amuzant si adulmecand pretutindeni. Nu putu sa nu observe privirea lui, cand il intreba daca o lasa sa vada acele semne. Ingheta in fata lui o secunda, orice gand ratacit disparand, orice urma de fericire de pe chip stergandu-se. Se simtea straniu, de parca ajunsese pe un teritoriu interzis tuturor, ca si cum fiecare cuvant si miscare a sa deranja pe cineva, asa ca nu mai spuse nimic si ramasese dreapta pana ce atentia ii cazu pe proprietarul magazinului de animale. Parea asa de furios incat nimic nu o mai impiedica pe Jane sa se apropie de Jill suficient cat sa ascunda iepurele de pe genunchii lui de privirile oricui.

    Il avertizase de vanzator, chiar ii spusese sincer ca individul se afla afara si cerceta pretutindeni dupa animalele pierdute, dar tot ce primi fu o reactie destul de rece si descurajanta.
    ||Inteleg.||
    Isi dadea seama ca Jill nu este in apele lui, asa ca nu astepta prea mult ca sa se distanteze. Ridicata de pe el, facu cativa pasi in spate, lasandu-i spatiu sa respire si spera ea, sa se detaseze. Se trezi cu Chris in brate si-l tinu bine, asigurandu-se ca se simte comfortabil. Il urmari cum ia sacosile si paraseste magazinul, indreptandu-se spre primul etaj al cladirii respective. Il urma fara sa spuna nimic, temandu-se ca toate intrebarile ei stricasera o zi menita sa fie distractiva. Isi aminti subit ca ii spusese la inceput ca daca dorea sa isi ia adio, se presupunea sa o faca asa cum trebuie. Simti un gol in stomac, pentru ca nu era deloc gata sa se desparta de el definitiv, sa afle ca urmau sa nu se mai vada niciodata sau si mai rau, sa i se spuna sa nu-i mai vorbeasca pe viitor si sa faca abstractie de el. Se atasase mult de fostul astropuf, mai mult decat isi dadea si singura seama, orice apropiere facand-o sa isi doreasca mai mult, fiecare cuvant lasand-o in asteptarea si anticiparea urmatorului. El se aseza pe o banca si ea se puse langa, inca strangand iepurele in brate asa cum o tinuse pe Elle cand o primise. Fusese asa de incantata pe vremuri sa aiba o pisica si acum o iubea, nu concepea sa dispara, desi Elle probabil nu mai avea asa de mult de trait, in ani 'felinesti'.

    Fusese distrasa de la orice gand din nou, cand el isi ridica una din maneci pana la cot, afisand nenumarate semne, simboluri, un limbaj codat al durerii pe care banuia ca Jill il cunostea cel mai bine. Aratau sinistru, grotesc, unele superficiale, desenate in graba si de dragul de a face rau, altele profunde, cu semnificatii pe care ea nu le-ar fi putut pricepe nici explicate. Aratau deprimant si trist. Palma lui ajunsese pe genunchiul ei, lasand-o sa le priveasca bine, asa cum solicitase, dar ea inchise ochii dupa ce vazuse cateva. Ii deschise la loc, incercand sa se obisnuiasca, sa memoreze acele imagini. Simti disperarea, durerea si pricepu pentru prima data cat de recunoscatoare trebuia sa fie ca blestemele nu il lovisera pe el, ci pe altul. Jill crescuse fiind torturat, ranit, marcat. Banuia ca nu ar fi tolerat sa fie atacat din nou, iar Jane nu s-ar mai fi aflat acolo, daca s-ar fi intalnit cu el la trei maturi. Ii reprosase de pullover mult timp, il facuse franjuri ce-i drept, dar cu siguranta il deranjase mai rau sa-l vada pe Christopher purtandu-i chipul si intorcandu-se cu multiplele rani. Nu se aparase, nu reactionase decat foarte tarziu. Inca nu pricepea de ce, intr-un fel, il displacea pentru ca nu incercase sa o opreasca sau sa ii evite blestemele. Se conformase lor , probabil stiind ca nu-i vor lasa numai lui urme, ci si ei, unele asa de adanc sapate intr-insa incat nu avea sa uite vreodata ce facuse, nici sa isi ierte o astfel de decizie impulsiva.

    "Pianul..." privirea inca ii era pe semnele de pe bratul lui Jill. Nu stia cum sa reactioneze, dar banuia ca o imbratisare il va jena, nu va avea niciun efect, sa mentioneze despre ele nu se cuvenea, cum nu credea ca vrea sa asculte nimic. Isi indrepta in schimb atentia spre singurul element din intreaga cladire imensa care ar fi putut sa-l distraga asa de mult pe Jill incat nimic din ce se intamplase si isi spusesera acolo sa nu mai conteze. "Deseori este cineva care canta la el, nu il inchid de obicei, fiind destinat cuiva special angajat sau unor clienti doritori sa-si incerce talentul. Vrei sa canti?" ea dorea sa asculte, dar nu isi mai exprima si de data asta dorintele, cum de fiecare data cand ii solicitase ceva, il ranise cumva sau il facuse sa infrunte ceva neplacut. Isi aminti subit de momentul in care sarise in fata bongului, ca sa il distraga de la Jane. Vazuse un individ beat, inpleticindu-se in propriile-i picioare si dorind sa loveasca in stanga si in dreapta. Nu il intrebase multe atunci, dar acum facea legatura intre el si cel raspunzator pentru multe dintre scenele plictate pe bratul lui. Multe pareau desenate in sange, in strigate asurzitoare si intr-o durere muta, intensa, dar imposibil de exprimat in cuvinte. Sa ii arate ei toate acele semne probabil ii fusese cu mult mai dificil decat crezuse Jane ca-i este cand recunoscuse faptele lui Steven si felul in care o tratase.

    Cine a zis ca o sa termin scoala?
    Eu...Pentru ca o vei termina!

    Ii spusese sa nu plece atunci, nu isi dorise sa paraseasca Hogwartsul, vroia sa stea, macar pana termina anul final si o zi in plus ar fi fost bine.
    "Daca iti voi spune din nou sa nu pleci, vei asculta?" era o intrebare retorica, stia deja raspunsul, nu. De fapt, renuntase de mult la astfel de ganduri, le rostea acum pentru ca incerca sa-i arate ca semnele de pe bratele lui nu mai trebuiau sa raneasca pe nimeni, mai ales nu pe el. Se ridica de pe banca pe care stateau si se indrepta inspre pian. Se opri in fata lui, asteptand sa inceapa sa cante, ori fiindca Jill ar fi acceptat sa se aseze acolo si sa atinga clapele respective cu degetele lui capabile, ori pentru ca vreun alt client se va fi indurat de asteptarile ei si va veni sa cante.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jillian Berlioz Murdoch
Member Avatar
muzicant ceaunul crapat
Vrajitori
  • Simtea nevoia sa aprinda o tigara si sa o fumeze pana uita cum il cheama. Din pacate nu ii venea sa faca asta acolo, central si luand in considerare ca nu mai vedea tigari la ceilalti oameni banuia ca nu era un loc sortit acelui lucru. Nu avea decat sa stea si sa suporte chinul in tacere, privind in jur la trecatorii care nu aveau treaba cu lucrurile ce se petreceau in viata lui. Statea pasnic si se uita in toate partile, privirea sa mutandu-se de la copiii care aveau gurile mult prea mari in timp ce se milogeau de parinti, la adultii incarcati de griji care uitasera pesemne cum sa zambeasca. Din cand in cand ii venea sa se intoarca si sa o priveasca pe Jane. Dorea sa ii vada macar cateva secunde expresia de pe chip si sa se asigure ca ea intelesese ce erau acele simboluri. "Simboluri" impropriu spus. Daca domnul Murdoch ar fi avut un gram de imaginatie atunci nu si-ar fi pedepsit fiul atatia ani de-a randul la fel. Ar mai fi schimbat tactica, ar fi ales ceva nou si original, ceva care sa il faca pe el sa se gandeasca la faptul ca lucrurile nu erau chiar asa complicate pe cat i se pareau. Insa era mereu acelasi lucru si desenele difereau prea putin - in functie de obiectele pe care respectivul le avea la indemana. Jane dorise sa vada, el ii arata pentru ca putea si pentru ca nu vedea de ce ar fi ascuns o parte a existentei sale. Nu ii salta inima in piept de bucurie si nu era extrem de dornic de a pune pe tava toate acele intamplari, dar adevarul era ca raul era deja facut si nimic din ce ar fi zis sau facut ea nu urma sa ii provoace durerea pe care o simtise atunci.
    Invatase, asadar, sa se inchida cuminte si sa ii tina pe toti afara. Nu neaparat fiindca se saturase de durere, desi si asta era un motiv destul de bun, ci fiindca se saturase sa puna puterea in mainile cui nu trebuie. Jobenul il sortase la astropufi cu un motiv, dar niciodata nu fusese destul de perspicacee cat sa inteleaga acel motiv. Pentru ca era fraier? Pentru ca statuse cuminte atatia ani fara sa faca nimic, fiindca nu putea sa se apere, sa ridice mana, sa loveasca? Sau pentru ca era in stare sa fure un iepure dintr-un magazin de animale fiindca nu dorea sa il vada inchis? Nu avea idee si nimeni nu ii oferise un motiv clar pentru acea intamplare cum nimeni, de altfel, nu ii oferise un raspuns clar in general.

    "Pianul..."

    Ii auzi vocea si isi retrase mana inainte sa inteleaga ce anume ii spusese. Da. Pianul. Se roti usor spre instrumentul muzical in timp ce cuvintele ei se prelingeau usor in mintea sa. Oamenii care au suferit mult, in general, aleg doua cai: ori isi ineaca suferinta intr-un viciu ori ii pun capat. Exista si rarere cazuri in care se vindeca de la sine printr-o minune, dar nu era cazul sau. Povestea lui nu era una din care sa poti trage invataturi si sa spui apoi junilor ,,uite, asa se face". El era bun doar de exemplu negativ si avea destula minte cat sa stie macar atata lucru. Se uita cuminte spre soimita si surase slab, auzind o intrebare care il facu apoi sa se incrunte; nu fiindca il deranja ci fiindca era luat pe nepregatite.

    "Daca iti voi spune din nou sa nu pleci, vei asculta?"

    Contrar a tot ceea ce s-ar fi putut crede, fu surprins sa realizeze ca stia raspunsul la acea intrebare. Era atat de simplu si atat de banal incat se minuna ca nu il luase in calcul pana atunci. Ridica simplu din umeri si se salta de pe marginea fantanii, inaintand calm spre pian, aruncandu-i tinerei o privire fugara.
    De ce ai spune asta?
    Zambi ca si cum ar fi stiut un lucru care ei ii scapa si se apropie de instrumentul muzical. Nu stia ce se afla in pungile pe care le carase, dar nu se gandea deloc sa arunce o privire. Le lasa langa pian pentru a nu fi incomodat de ele si se aseza pe scaunul scund din fata instrumentului. Isi trase la loc manecile fiindca nu dorea sa se mai zgaiasca si altii la tatuaje. Trase aer in piept si atinse clapele. Astepta cateva clipe cu degetele pe ele, apoi trase aer in piept si apasa.

    Se simtea mereu ca un peste pe uscat ori de cate ori statea prea mult fara muzica. Isi facuse din ea viciul sau si era complet ori de cate ori apasa o clapa de pian, ori de cate ori desena un portativ pe care picta note. De aceasta data nu mai inchise ochii fiindca dorea sa vada clapele. Muzica ii rasuna in urechi; Era un cantec compus de el in noptile nedormite dintr-o camera situata pe Aleea Nocturn. Exista durere, dar exista si fericire, de parca lucrurile rele si lucrurile frumoase se luau de mana impreuna si se invarteau reciproc pana deveneau acelasi lucru.
    Nu stia cat canta; sa fie un minut, cinci, o ora? Cert este ca la final degetele il dureau, iar el clipea de parca se trezise dintr-un somn lung si obositor. Trase aer in piept si se indrepta de spate, ridicandu-se de pe scaun, intorcandu-se calm spre Jane. Putea sa ii spuna acum ,,gata", asa cum faceau copiii cand terminau ce ii rugasera parintii sa faca. Insa lui ii placuse sa cante si ar fi cantat iar si iar, la infinit.
    Nici nu am plecat vreodata. raspunse in cele din urma de parca s-ar fi gandit la asta cat timp se desfasurase melodia.
    Era acolo, nu? Canta la un local din centrul Londrei Magice. Poate ca ea nu stiuse sa se uite. Sau poate ca niciodata nu incercase sa il caute. Se departa usor si trecu pe langa ea. Isi baga mana in buzunarul hainei pe care o imbraca din mers si prinse bagheta. Stia ca ea stie ca urma sa Dispara, dar de aceasta data nu o mai facu inainte sa ii dea timp de reactie. Ramase pur si simplu pe loc, uitandu-se in directia ei, intrebandu-se cum de a ajuns sa ii arate semnele mortii unei fete pe care o ascunsese intr-un dulap, candva, cu mult timp in urma.
[align=center] [size0]
‘Cause your SOUL is on fire A SHOT in the dark
Posted Image
What did they aim for when they missed your heart?
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Nu indrazni sa faca un pas mai in spate sau mai in fata, ramasese nemiscata, dreapta, ascultand sunetele produse de atingerile tandre, dar sigure pe care Jill le oferea pianului. O intrebase de ce i-ar spune sa nu plece si nu ii acordase un raspuns. Statea doar si privea lung la fiecare dintre miscarile lui in parte, retinand si cel mai mic gest, nu fiindca si-ar fi dorit sa invete si ea sa cante astfel la pian, ci pentru ca i se parea teribil de interesant si fascinant. Prima lor intre-vedere se terminase cu muzica, iar ultima oara cand il rugase sa ii cante, ii transmisese in felul lui ca nu se simte in stare. Acum o asculta sau poate doar se lasa ghidat de dorinta personala sa atinga clapele pianului. Melodia suna ca si cum ar fi fost desprinsa din alta lume, cu siguranta una complet diferita de cea in care traise Jane, dar pe care incerca zilnic sa o inteleaga si perceapa mai bine.
    ||Nici nu am plecat vreodata.||
    Se afla acum fata in fata cu fostul astropuf si desi muzica se sfarsise, iar el se ridicase si timpul zburase pe langa ei, Jane tot parea usor adancita in ganduri si destul de impresionata. Se intinse usor, ca sa se dezmeticeasca putin.
    "Nu ai plecat?" ii raspunsese deja, intrebarea nu isi avea rostul, era doar menita sa sugereze ca ea ii simtise lipsa, cuvinte pe care nu urma sa le foloseasca vreodata

    Il zari cu paltonul pe el, indepartandu-se subit si scotandu-si bagheta, pregatit de o noua Disparitie. Inghiti in sec, pentru ca isi aminti de ce ii spusese la inceputul acelei zile si anume sa isi ia adio asa cum trebuie. Spera ca el sa nu creada ca gata, ritualul respectiv incetase si de acum inainte urmau sa nu se mai vada, sa nu isi mai vorbeasca si sa nu isi mai intersecteze drumurile. Nu o linisteau defel astfel de ganduri. Zari cu coada ochiului sacosile de cumparaturi lasate langa pian si o lua pe cea a lui, cu camasa, pulloverul si perechea de blugi respectiva. Se apropie destul de incerzatoare, intinzandu-si mana cu sacosa si prinzand-o pe a lui intr-a ei. Il privi direct, fara sa clipeasca sau sa se fereasca, nu avea sa-l lase sa refuze,nu ii pasa ca ea le platise, asa cum nu ar fi interesat-o nici daca el ar fi decis in mod straniu ca avea cine stie ce alergie la material. Spera ca urma sa le poarte.
    "Astea iti apartin." ii explica in cuvinte putine, apoi ii dadu drumul la mana, fara sa-l slabeasca din priviri. Nu se simtea deloc comfortabil din pricina situatiei anterioare dintre ei doi. Isi amintea perfect de padurea interzisa, de nunta lui Vivienne si despre felul in care ii fusese explicat ca un sarut insemna nimic. Ii simtise atunci gustul pentru prima data si ii placuse. Se intreba involuntar daca se schimbase intre timp, banuia ca da cum nu mai era nicio aroma intepatoare de alcool, care sa contribuie.

    Stranse ceva mai bine iepurasul in brate, ca si cum s-ar fi convins singura ca este in regula. Il intalnise pe el la o inmormantare a unei persoane cu care nu discutase mai bine de cinci minute, dar care lasase o impresie puternica asupra sa. Primise un iepure care fusese numit Chris si ascultase melodii cantate la pian. Parea potrivit sa puna astfel capat unei zile.
    "Pe curand!"
    Nu ii spunea adio, incercase intai asta si i se oprise cuvantul in gat. Adevarul era ca nu isi dorea sa il articuleze, nici macar o litera din el, o dezgusta. Oamenii sperau sa mai spuna la revedere, 'adio', cand paraseau lumea respectiva. Cei norocosi reuseau sa isi adune rudele in jur si sa organizeze un eveniment calduros, cu o atmosfera primitoare, care sa le aminteasca de tot ce facuse bine pe parcursul vietii lui. Nu putea fi vorba in schimb despre o astfel de despartire acum. Doua cuvinte in esenta cat se poate de banale, transmiteau de fapt ca urmau sa se mai vada si in alte ocazii. Nu ii spusese unde, nu ii oferise nicio adresa si categoric se afla in prezent in imposibilitatea de a il contacta, dar nu avea importanta. Tindea sa creada ca o persoana care nu pleaca, asa cum pretindea el sa fie, va fi tare simplu de gasit sau intalnit.

ooc: Topic Inchis
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Create your own social network with a free forum.
« Previous Topic · Highgate Cemetery · Next Topic »
Locked Topic