Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Locked Topic
everyone is pretty when they cry; closed
Topic Started: May 16 2014, 05:08 PM (300 Views)
Benjamin Ace jr. Charlton
Member Avatar
traficant marfuri ilegale; avocat
Ministerul Magiei
  • Nu isi amintea prea bine de ce acceptase, in primul rand, sa intre in acea haita. Intrebase care erau ceilalti membri si primise niste raspunsuri cat se poate de dubioase, care il facusera sa se intrebe pentru a mia oara ce cauta el in adunatura aia de dubiosi. Hotarase totusi sa foloseasca acea decizie in avantajul lui, din moment ce odata ce spunea ceva, nu ii statea in fire sa se razgandeasca - cel putin, nu pana nu scotea tot ce se putea din circumstantele date. Era in haita unui varcolac, si simtise pe pielea lui ca tipul putea sa il toace ca pe un snitel - daca el putea, insemna ca si altii puteau. Benjamin fusese intodeauna cel mai puternic din toate cercurile intrase, si pana il lasase Cody inconstient pe podeaua unei sali de clasa, nu mai fusese niciodata rapus de cineva. Nu avea de gand sa lase acel incident sa se repete, dar pentru asta trebuia sa isi schimbe strategia de lupta. Trebuia sa invete cum sa rapuna pe cineva mai puternic decat ar fi putut fi el vreodata, cu toate antrenamentele din lume. I-ar fi cerut tipului direct sa il transforme in varcolac, dar nu ii suradea ideea de se transforma intr-o creatura puricoasa, iar Cody nu facea tocmai reclama buna varcolacilor tot purtandu-se de parca era cainele de companie al lui Christian. Ii venea sa vomite de cate ori era in preajma celor doi, ceea ce se intampla cam des, din pacate, pentru ca, dupa cum descoperise recent, era cam greu sa fie in preajma astropufului fara ca acesta sa ii raspunda printre pauzele pe care le lua de la a il umple pe Byron de bale in modurile cele mai diverse. Pentru a face fata acelei situatii, purta mereu o punga la el. Pentru orice eventualitate.

    Decizia finala fu pentru moment aceea de a ii cere astropufului sa il invete sa se bata cu un varcolac. Stia ca asta urma cel mai probabil sa insemne ca avea sa muste din pamant de multe ori pana sa se poata tine pe picioare cand incasa loviturile animalului, dar era dispus sa se ridice iar si iar si iar, pana cand reusea sa ii faca fata. Nu mai era o chestiune de reputatie; termina scoala in mai putin de doua luni si deja purta doliu pentru grupul lui frumos care fusese distrus pe ultima suta de metri de niste rahaturi, asa ca putea sa isi stearga linistit bocancii de imaginea pe care si-o facuse in anii aia. Benjamin Charlton, neinvins in lupta corp la corp timp de sapte ani de zile, bagat in spital de un astropuf sange-mal. Corabia aia era pe fundul oceanului si el nu avea timpul necesar pentru a il investi in aruncarea de colaci de salvare catre ce mai ramasese din imaginea lui. Stia ca o infrangere facea mai mult decat toate victoriile lui de pana atunci, asa ca ii ramanea doar sa rupa gurile tuturor care i se parea lui ca se uitau la el intr-un mod altfel decat plin de teama si respect, ocupandu-se intre timp de rezolvarea problemei care il interesa mai mult decat imaginea pe care o aveau niste cacati cu ochi despre el: imaginea pe care o avea despre propria persoana. Nu se putea privi in oglinda stiind ca un nimeni il pusese la pamant si lovise pana nu mai vazuse altceva decat negru si nu mai gustase altceva decat propriul sange. Avea sa-l bata pe nemernicul ala in lupta dreapta chiar daca era ultimul lucru pe care il facea. L-ar fi putut invinge prin nenumarate trucuri, dar pe cat de putin ii pasa de faptul ca ii insela pe altii, nu planuia sa se insele pe sine. Daca nu-l putea invinge cu pumnul nu isi merita numele, si chiar daca aparent tatal lui real se chema Murdoch, nu Charlton, se tinea cu dintii de greutatea pe care o daduse numelui pe care il purta. Muncise pentru asta si nu era o persoana care sa renunte.

    Se intalni cu astrocurul intr-un cimitir pentru ca asa paruse adecvat, evadand linistit din Hogsmeade intr-unul din weekendurile in care profesorii mai slabeau lanturile si ii lasau sa ia o gura de aer. El era tinut chiar intr-un lant scurt avand in vedere detentia vietii pe care o primise la pachet cu draguta, dar asta nu insemna ca nu gasea metode de a rupe lantul, lipindu-l la loc inainte de a fi observat.
    "Sunteti siamezi?" intreba scarbit cand, ridicandu-se de pe piatra funerara pe care se pusese ca sa astepte venirea adversarului sau redutabil, il vazu venind la brat cu Byron. Grimasa de sila pe care o facu era mai graitoare decat o mie de cuvinte. Purta un tricou moale, negru cu emblema echipei sale preferate de Vajthat in piept, care sa ii dea libertate de miscare, niste pantaloni negri de piele stramti si bocancii sai solizi, cu botul de otel. Putea rupe oase cu bocancii aia si exact asta avea de gand sa incerce.
    Viermisorul galben se desprinse in cele din urma de cercetas, zburdand ca un ied vesel pana in fata lui si luandu-si pozitia de lupta. Arata de-a dreptul comic si Benjamin incepu sa rada, pregatindu-se apoi si el. Se luara la bataie si pierdu sirul datilor in care musca din toate mormintele din cimitirul ala, ranjind in schimb multumit de cate ori il dadea pe astropuf de pamant. Tipul explica chiar bine, si, in timp ce isi plasa pumnii dupa cum ii spunea acesta, paru pentru prima data sa uite cat de mult il dispretuia. Urmand indicatiile lui si folosindu-si propria forta si propriul instinct de lupta, reusi sa il puna jos. Pustiul ii dadu doua secunde de glorie in care sa simta ca avea tehnica necesara sa il puna jos si avantul bun din moment ce ii sparsese mutra in trei locuri, dar in a treia secunda Benjamin zbura, izbindu-se cu spatele de o piatra de mormant atat de tare ca ramase fara aer. Injura, lovind pamantul cu palma. Uitase ca varcolacii tot aveau mai multa forta decat oamenii. Maraii enervat.
[align=center]Money is the reason we exist
Everybody knows it, it's a fact; kiss, kiss.
Posted Image
There ain't no rest for the wicked
, money don't grow on trees
Ain't nothing in this world for free


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • In acea zi Cody il astepta la iesirea din camera comuna a Cercetasilor. Lua o pozitie demna si cobori scarile incet. Nu dorea sa alerge dupa el ca un caine care isi vedea stapanul - relatia dintre ei era exact invers. Isi drese usor vocea.
    Salut, Connor.
    Incerca sa se mentina incredibil de serios, desi ii venea sa rada pana se dadea cu fundul de pamant. Nu isi permitea sa faca asemenea crize in plin coridorul, iar colegii sai de la cercetasi erau destul de alerti cat sa prinda orice miscare ce nu isi avea rostul. In cazul de fata, relatia dintre el si astropuf. In afara de Benjamin, Christopher si cei doi destepti care isi bagau nasul peste tot, nu mai stia absolut nimeni cum erau lucrurile de fapt si Christian intentiona sa nu schimbe acest lucru. Nu ii era rusine cu Cody, nu asta era problema, insa existau anumite aspecte existentiale pe care nu le-ar fi inteles oricine. Simplu spus, Christian nu avea incredere in restul muritorilor. Se temea ca odata ce lucrurile aveau sa fie explicate, el urma sa si-o ia rau de tot de la viata. Asta nu era de dorit si spera sa poata trage de timp cat poate de mult, cat poate de bine. Urmau sa vina timpuri grele, intunecoase si alte cele, timpuri in care nu urma sa isi mai tina gurita inchisa si avea sa ciripeasca fiindca rabdarea lui avea o limita si i-ar fi placut uneori sa il poata saruta pe pusti cand ii venea cheful. Se saturase de camere intunecoase si colturi pline de paienjeni si stia ca astropuful merita mai mult de atat. Daca tot erau intr-o relatie, dorea sa scoata din acea relatie ce era mai frumos, sa ii ofere lucruri care sa il faca fericit, sa il faca sa zambeasca mai mult.

    La toate aceste bazaconii se gandea in timp ce inainta de-a lungul coridorului. Aparent aveau intalnire cu niste fiinte dragute din haita, iar Christian isi tot mesteca limba care il manca grav sa puna niste intrebari. Nu il intrebase pe astropuf daca avea sa vina si ala. Nu e nevoie sa spunem cine anume este ,,ala", din moment ce starea de spirit a cercetasului se schimba ori de cate ori i se parea ca pufosul astropuf vorbea prea frumos de o alta persoana. Partea buna era ca de Ben nu avea nimic bun de spus asa ca in ceea ce il privea pe respectiv, Christian era chiar linistit. Ii venea sa dea din coada, singura problema fiind aceea ca nu avea una. Se intreba daca o putea imprumuta pe a pustiului.
    Cand iesira din castel - traiasca sfarsiturile de saptamana!! - si hotari ca nu erau ochi curiosi care sa se holbeze, isi lasa mana sa alunece si sa se strecoare in a lui. Il prinse frumos de degete si stranse, un zambet mic incoltindu-i pe chip ca un ghiocel primavara. Isi umezi apoi buzele pentru ca se dorea serios si intreaga treaba il facea sa se amuze, sa se inmoaie si sa fie mai pufos ca varcolacii.
    Cody il lua pe sus in cimitirul ala sau ce naiba era si Christian se agata bine de tot de bratul lui, inchizand ochii.
    Un lucru important despre el: nu ii placeau cimitirele. Poate si fiindca se asteptase sa isi faca o casa acolo cat de curand. Inca nu era obisnuit cu ideea de a trai in continuare, nestiind cand urma sa moara. Isi trecu degetele prin par, apoi fu distras de o voce dulce si melodioasa.

    "Sunteti siamezi?"

    Miji ochii si se intoarse spre faptura fermecatoare care statuse pana atunci pe o piatra funerara. Zambi spre el si se aseza cuminte in fund langa mormantul unei anume Sue Anne Menntez, nascuta in 1890, moarta in 1905. Se uita trist la nume si la data, nebagand in seama lovitura magica pe care i-o livra Cody lui Ben, trimitandu-l in zbor la mama naibii. Abia atunci intoarse capul si rase amuzat, ridicandu-se fiindca nu se simtea confortabil stand acolo. Isi rezema fundul de piatra respectiva fiindca nu avea ochi la spate si nu mai putea sa contemple trist la ceea ce vedea.
    Stia ca Ben era un bataus de exceptie, dar daca ar fi trebuit sa parieze, pe Cody ar fi facut-o. Pustiul se transformase in adevaratul sens al cuvantului. Avea miscari rapide, parea atent la tot ce misca, il prindea pe Ben atunci cand se credea sigur, ii incasa lovitura dupa lovitura cu atata chef si atata frumusete incat Christian uita sa mai rada, privindu-l hipnotizat. Uite asa trebuia sa arate un adevarat sef de haita!
    Isi dadu seama ca era subiectiv si visa prea mult la astropuf asa ca inchise ochii si clatina din cap pentru a-si alunga fanteziile din creier. Nu era momentul potrivit sa viseze la lucruri frumoasa.
    Acum realiza ca astropuful parea fericit cand venea vorba de haita si era bucuros ca acceptase acea idee, desi inca avea dubii in ceea ce privea miscarea. Spera ca lucrurile sa iasa bine, in cele din urma.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Connor Fergus Calvagh
Member Avatar
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
Hogwarts Staff
  • Ii placea sa se bata; nu facea prea des asta cand nu il apucau crizele, si era chiar placut sa o faca fara intentia de a omora pe nimeni. Nu vroia sa ii rupa cercetasului nimic dar stia ca putea sa suporte asa ca il lovea fara sa il menajeze, simtind cum nici pumnii lui nu il luau cu prea mare dragoste. Nu avea experienta la bataia cu calm asa ca isi lua niste pumni zdraveni in gura pe care ii intoarse cu tot dragul. Scopul lui nu era sa il bata pe Benjamin, ci sa il invete sa se bata cu un varcolac. Ii explica asadar ce facea gresit cand il lovea si nu reusea sa il prinda, spunandu-i cum sa loveasca ca sa treaca de garda lui. Se alese asadar cu cateva lovituri care facura catelusul din el sa scanceasca, dar se tinu tare, neuitand sa ii aminteasca tipului dupa fiecare mica victorie ca mai avea inca mult pana sa poata invinge un varcolac - asta daca avea sa o poata face vreodata. Nu era prea convins. Dupa cateva ture fu pus la pamant si zambi satisfacut de rezultat, stiind ca explicatiile lui aveau meritul cel mare in treaba aia. Il lasa pe cercetas sa se bucure de reusita inainte de a il zbura de sa-i sara toti fulgii, izbindu-l de un mormant de pe acolo si ridicandu-se de jos, scuturandu-si hainele. Isi sterse sangele de pe fata cu maneca puloverului turcoaz si isi puse nasul spart la loc, lingandu-si buza crapata si umflata.

    "Cred ca ajunge pentru azi." spuse calm, scotandu-si bagheta ca sa isi repare mutrita. Nu vroia sa fie urat de fata cu stapanul lui asa ca isi puse toate pisele la loc si il lasa pe Benjamin sa se adune singur de pe jos, aruncandu-se intre timp in bratele cercetasului LUI care statea acolo frumos si magic.
    Il linse pe fata si se facu acolo mic in bratele sale, frecandu-si nasucul de gatul lui. Era fericit ca nu trebuia sa se ascunda in fata lui Charlton pentru ca asta insemna un lucru...
    "Consoleaazaaa-maaa!" facu inspre Christian pe un ton mic, privindu-l cu ochi mari si umezi si albastri si frumosi.
    ... putea sa-si primeasca si portia de actiune, si portia de consolare fara sa se deplaseze mai mult de un metru. Se reparase singur dar acum ii parea destul de rau ca nu venise la stapanul lui cu boticul umflat ca sa il lase pe el sa ii puna piesele la locul lor de drept, asa ca isi scoase buzita la inaintare, afisand o mutrita ranita.
    "Pupa ca sa treaca!" se planse acolo desi stiau toti trei ca nu facea decat sa se rasfete; Cody nu era sensibil la durerea fizica si chiar daca ar fi fost, era nevoie de cea mai mult decat o serie de pumni si picioare ca sa il faca sa se planga.

    Deveni constient de cateva vanatai atunci cand Christian il atinse in zonele respective si se uita cu coada ochiului inspre Charlton, intrebandu-se cam cat de rau o ducea el daca lupul cel mare si rau avea pete violet pe trupusor. Zambi, simtindu-se straniu de mandru sa il vada pe tip ridicandu-se in picioare de parca nu ar fi avut vreo problema, privirile lor trufase intersectandu-se inainte ca astropuful sa isi bage nasucul la loc in gatul lui Christian, scotand cate un mhm atunci cand era atins asa cum trebuia. Nu il deranjase niciodata publicul; mai degraba din contra. Era extrem de fericit sa arate intregii planete, om dupa om, ca tipul ala era al lui si el era al tipului aluia. Se foi putin ca sa ajunga intr-o pozitie mai buna in poala cercetasului, tinandu-si amandoua picioarele intr-o parte, stranse cat sa para chiar mai mic decat era, ramanand sprijinit de pieptul tipului. Dupa ce primi o portie multumitoare de consolare se ridica sprinten de acolo, napustindu-se la rucsacul pe care il luase cu el, scotand tacticos de acolo o cutie misterioasa si o paturica in carouri rosii si galbene. Puse paturica pe jos, netezind-o cu grija, si puse apoi cutia in mijloc. Le facu celor doi semn sa se apropie si desfacu pachetul, scotand la iveala niste chestii bune de rontait pe care le furase de la masa de pranz din castel.
    "Picnic!!" facu entuziast si se aseza turceste pe un coltisor al paturii, infigandu-se intr-o prajitura cu frisca. Tocmai cand Christian ajunse langa el, Cody zari o miscare dupa o tufa, si, intinzandu-se dramatic peste cercetas pentru a vedea mai bine, scoase un tipat de invocare a spiritelor:
    "Betelgeuse!!" Ii facu cu mana vesel, aproape cu totul la stapanul lui in brate, sprijinit cu cotul de umarul lui.
    "Hai la prajituri!" il invita racnind de se clatinau pietrele de mormant.
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
Posted Image
No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

Posted Image
[size0]( cheer up master! )

busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • chapter eleven

    Isi aranja mai bine gulerul de la camasa. Nu obisnuia sa poarte asa ceva prea des, dar in acea zi decisese sa faca o mica exceptie. Ii placea ideea de a folosi hainele in scopuri obscure. Trase de el intr-o parte si se incrunta ofticat pentru ca nu arata tocmai bine. Ii placeau bluzele lejere, moi, usor reci. Ala era... aiurea. Mama sa il striga din bucatarie, iar Betel ofta si cobori scarile cate doua. Se opri in cadrul usii si ii arunca o privire lunga, cercetatoare, usor intrebatoare pentru ca nu intelegea carui fapt se datora invocarea. In continuare erau la cutite. Ea pentru ca il invinuia pentru tot ce se intamplase, el pentru exact acelasi lucru. Se uitara unul la altul de parca ar fi planuit care sa dea prima lovitura. Isi arcui o spranceana cand sesiza un lucru: ea nu avea sa vorbeasca. El nici atat. Atunci de ce il strigase? Abia atunci reusi sa vada usile de la dulap deschise. O cutie asezata mult prea sus pentru ea. O privi din nou, de aceasta data usor sceptic. Ea paru incurcata. Cateva secunde statura asa, apoi Betel se misca si se intinse dupa obiectul cu pricina. O dadu jos de acolo dintr-o miscare si o lasa pe masa. Nu ii spuse nimic, iesi din bucatarie.

    Era o zi ca toate zilele. Nu avea nimic deosebit in plan asa ca hotari sa isi viziteze cealalta parte a familiei. Aia moarta.
    Se strecura prin gard in cimitir pentru ca nu dorea sa fie vazut de paznic si luat la intrebari. Mama sa era prietena cu individul si ori de cate ori il vedea pe Betel se apuca sa il interogheze de parca el avea vreo vina. Acum nu dorea sa ii vada chipul si nici sa o faca pe sociabilul. Inainta printre pietre funerare si flori aruncate de rudele indurerate. Tatal sau era intr-un capat al cimitirului, fratele in altul. Decise sa il viziteze pe primul intai din moment ce al doilea inca umbla pe pamant. Nu vorbise cu mama lui despre faptul ca fratele ii era vampir si nici nu avea de gand sa o faca vreodata. Cu putin noroc reusea sa il omoare inainte sa viziteze persoane nedorite.
    Trebuia sa accepte un lucru: in ultima vreme era extrem de confuz. Nu stia ce trebuie sa faca, cum trebuie sa se comporte. Nu intelegea daca viata si existenta sa erau ceea ce trebuiau sa fie, daca nu era prea bland, prea superficial. Exista o organizatie a vanatorilor?
    Se impiedica de un mormant si ateriza in niste tufe, impiedicandu-se a doua ora, de aceasta data in niste crengi, facand o priuieta de toata frumusetea inainte de a se prinde un copac si a auzi o voce sinistra. De fapt, mai bine zis, auzi un nume. Numele lui, numele real, numele pe care NU il folose vreodata persoana in care avusese incredere. Se stramba tot si se salta plin de demnitate, dand cu ochii de varcolacul cel blond care parea sa fie la... picnic? In cimitir?

    "Hai la prajituri!"

    Urletul sau ii facu urechile sa tiuie. Se uita la ceilalti doi tipi. Unul dintre ei - tot blond si el - il privea cu o expresie care putea sa fie descrisa drept soc pur. Celalalt arata ca un detinut evadat. Ridica din nou dintr-o spranceana si simti cum se misca o chestie prin tufe. Intoarse capul si dadu cu ochii de pisica neagra care il privea cu ochi rautaciosi. Aha! Deci nu se impiedicase de o piatra funerara, se impiedicase de pisica!
    Felina tasni vioaie de acolo si sari direct in bratele lui Cody, incepand sa toarca precum o draguta ce era. Betel nu reactiona nicicum fiindca nu avea idei geniale si fiindca il lasase masca acea creatura tampita. Inainta spre cei trei dubiosi si ramase in picioare.
    "Fac si ei parte din... stii tu?" se interesa cat se poate de nonsalant, aplecandu-se spre el pentru a-i lua pisica din brate. I se paru ca aude un marait venind din partea celuilalt tip blond, dar nu baga in seama asta. Era prea ocupat sa prinda pisica pufoasa care se agatase cu ghearele de Cody si nu dorea sa ii dea drumul. Se incrunta si incepu sa o traga de coada.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Benjamin Ace jr. Charlton
Member Avatar
traficant marfuri ilegale; avocat
Ministerul Magiei
  • "Deja ai obosit?" rosti dispretuitor inspre astropuf, ridicandu-se in picioare dintr-o miscare. Tipul era insa ocupat sa se catere pe Christian ca pe un stalp iar Benjamin isi dadu ochii peste cap; venise sa se bata, nu sa si strice pofta de mancare.
    Se puse la loc intr-o bucata, aruncand priviri arogante publicului care nu era acolo. Se tranti apoi in fund pe o piatra si ii privi posac pe astropuf si pe Byron. Intr-o alta epoca nu ar fi stat cu cercetasul in acelasi loc fara sa faca o valuri, dar aparent haita aia era o adunatura de gay si... cam atat. Isi scoase punga din buzunar si o tinu landemana, luandu-l toate greturile si strambandu-se cu totul cand ii vazu pe aia doi balosindu-se reciproc sub ochii lui.
    "Ew. Luati-va o camera." maraii ingretosat, ridicandu-se si vrand sa plece. Isi terminase treaba acolo. Se stersese de sange si era ca nou, dar taman cand vru sa Dispara si sa ii lase in treaba lor sa se reguleze printre copaci, Cody urla picnic! iar cercetasul se preocupa cu intorsul inspre tip, holbatul ca la nebuni si rasul de aproape cazu din picioare, tavalindu-se pe jos. Se rezuma la a se tine de burta, razand si mai rau cand vazu ca pustiul nu glumea. Se tranti pe un colt depatura si hotara sa mai ramana. Daca nu avea altceva de castigat din haita aia, macar putea sa rada pana il durea gura. Amicii lui se cam imprastiasera si desi isi gasise repede un nou cerc in care sa se invarta, glumele nu erau cu niste amarati pe care ii stia de cateva luni asa cum fusesera cu nataraii pe care ii stia din anul I.

    "Copiii saraci sunt atat de inventivi..." spuse aparent ca un compliment, tonul fiindu-i insa de batjocura pura. Ranji inspre astropuf in timp ce se servea cu ceva din cosul ala, cercetand tacticos bucatele ca sa se convinga ca nu ii dadea otrava la pranz. Nu de alta, dar nu prea manca lucruri din cosuletul de picnic al cuiva care-l bagase in spital. Avea sa manance candva coliva acelui pusti, dar azi nu era acea zi, asa ca trebuia sa se multumeasca cu prajitura cu frisca care ii era oferita. Musca din ea, ridicand dintr-o spranceana cand un nou personaj aparu in poveste. Ii atrase atentia entuziasmul cu care astropuful il striga pe respectivul si maraitul cu care Byron il intampina odata ce acesta se apropie.
    Cody confirma ca faceau si ei parte din stia el ce iar Benjamin il studie cu un aer critic pe tip, pufnind scurt a dispret. Ce era aia, haita sau o activitate de caritate? Molfai mai departe prajitura pentru ca era prea gustoasa ca sa se intrerupa in timp ce o manca, si se sterse apoi in colturile buzelor cu un servetel, dand dovada de mai multe maniere decat avea de fapt, pentru ca era prins in ganduri. Colturile buzelor ii tresarira inspre un ranjet machiavelic dar se controla cu grija, privindu-l cu atentie pe seful haitei.
    "Nu stiam ca m-am bagat intr-o haita de gay." spuse preocupat, incruntandu-se inspre cei trei. Cand ii parura confuzi, isi dadu ochii peste cap, de parca le-ar fi scapat ceva de-a dreptul evident.

    Si chiar le scapa.
    "Hai, pe bune." facu cautand aparent un punct de sprijin in Byron, strambandu-si buzele intr-o expresie de dispret cand acesta nu prinse firul gandurilor sale. Stia ca Christian si Cody erau gay, dar era ceva ce omisesera sa ii spuna...
    "Il placi, nu?" il intreba pe astropuf, aratandu-l cu capul pe tipul cel nou-venit - Betelgeuse, dupa nume. Il studie mai cu atentie, analizandu-i trasaturile, si apoi rase scurt, ca si cum ar fi citit pe moaca lui o gluma teribil de buna.
    "Haide, fiti seriosi, se vede de la distanta!" spuse alungandu-si zambetul, privindu-i cu toata seriozitatea din lume. Isi aminti ca Byron nu fusese prin preajma cand profa facuse anuntul despre Imogen, si hotara sa parieze pe o carte, chiar daca nu stia daca nimerea bine sau nu;
    "De-asta l-ati bagat si pe Imogen?"
    I se parea dubios sa vorbeasca despre tipa la sexul masculin - motivele erau multe, variate, si mai mult sau mai putin evidente. Clar, nu avea chef sa fie considerau gay pentru ca violase un tip, dar existau multe alte motive pentru care ii venea dificil sa suprapuna mutra aia de viperin pocit peste mutra aia de serpoaica toporitoare.
    "Nu mi-ai zis niciodata daca atunci..."
    Se uita fix la Christian. Atunci. In Sala Mare. Continua sa il priveasca fix, lasand replica in aer aparent din bunatatea sa sufleteasca deosebita care nu il lasa sa aduca in discutie un subiect atat de sensibil de fata cu ceea ce parea sa fie iubitul tipului. Ii venea voma in gura numai cand se gandea la acel concept. Ridica intrebator dintr-o spranceana.
[align=center]Money is the reason we exist
Everybody knows it, it's a fact; kiss, kiss.
Posted Image
There ain't no rest for the wicked
, money don't grow on trees
Ain't nothing in this world for free


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Se uita in tacere cum se bateau cei doi si tresari cand Cody si-o lua rau de tot de la jivina aia. Facu ochii mari si dadu sa se ridice, dar cel mai probabil ar fi riscat sa fie facut franjuri. Nu dorea asta, tinea mult la propria imagine si Cody parea sa se descurce si singur. Statu acolo cuminte pana ce astropuful veni in bratele sale si ii ceru sa il consoleze. Il stranse la piept si ii saruta obrajorii pufosi si moi, frecandu-si nasul de gatul lui, incruntandu-se spre Ben fiindca era o bruta. In fine, cercetasul si-o luase mult mai rau pe coaja decat Cody, dar nu asta era ideea. Oricine ridica manuta la pustiul lui era un inamic si inamicii trebuiau facuti praf si pulbere.
    Il pupa pe frunte ca sa ii treaca durerea si apoi sari ca ars cand astropuful urla ca disperatul ca vrea picnit. Ii dadea lui Cody ce era al lui Cody, iar daca pe tip il apucase picniceala, atunci nu avea sa il opreasca. Se aseza pe paturica si se uita spre Ben cu o expresie plina de subinteles. Cine ar fi zis ca avea sa ajunga in acea postura?

    "Betelgeuse!!"

    I se zbarli tot parul si simti cum il apuca un stres categoric. Facu ochii mari si intoarse capul in directia unui tip. Il scana din cap pana in picioare; El era cel despre care vorbise Cody. Incuiatul ala. O grimasa urata ii aparu pe chip. Ii scapa un marait amenintator, dar astropuful parea prea ocupat sa stea acolo si sa il ignore. Se dadu in spate cand pisica sari pe el, iar incuiatul se apropie periculos de mult de Cody, tragand animalul turbat. Simtea cum o ia razna. Nu era urat, asta vedea si singur. De ce nu era urat? Trebuia sa aiba mutra stramba si nasul cat un vapor, gura intr-o parte, ochii naspa. Ai lui era de un gri ciudat, o culoare cameleonica si enigmatica. Ii venea sa urle.
    Benjamin comenta de ,,o haita de gay", dar crezu in prima faza ca se refera la el si Cody. Nu statea sa ii explice acum ce insemnau ,,sentimentele" fiindca tipul nu le-ar fi inteles nici daca se lovea de ele. Mai importanta era continuarea, ceea ce il facu sa ramana interzis si sa simta cum ii fuge tot aerul din plamani.

    "Il placi, nu?"

    Se uita la Cody cu o expresie socata, apoi la celalalt tip care parea sa se prinda de ceva. Elibera pisica, iar animalul o lua la fuga printre morminte. Christian era in continuare inecat intr-o stare de nervozitate amortita.

    "Haide, fiti seriosi, se vede de la distanta!"

    Se uita la astropuf, apoi la incuiat, apoi la astropuf. Se vedea? Nu i se paruse doar lui? Simtea cum il apuca o stare de rau si se ridica in picioare, apropiindu-se cu pasi mici de Ben. Ii venea sa ii traga una doar ca sa ii inchida gura, dar nu avea sens sa o faca. Tipul ala nu era mincinos... mereu.
    Intrebarea despre Imogen il facu sa tresara si sa se uite lung la cercetasul care ii intoarse privirea.

    "Nu mi-ai zis niciodata daca atunci..."

    Intelese unde bate si stranse pumnul. Ii venea sa ii mute mutra aia ingamfata la spate, dar stia ca nu ar fi reusit sa il bata fara sa isi rupa ceva.
    Are dreptate, Cody. La ce bun sa fie un incuiat cu noi?
    Intelesese dorinta pustiului de a-si face o haita si alte aberatii, dar incuiat? Nici macar nu il cunostea. Ce ii venise asa, deodata? Pe langa asta, erau multe lucruri care nu ii suradeau deloc. Se roti spre Ben.
    Nu, Imo a fost doar cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata. Mai bun decat tine si categoric mai bun decat el.
    Arata cu degetul spre Cody si ii trase o uitatura imbufnata. Betel se uita cu o expresie rece, dar deloc afectata, de parca tot ce ar fi spus trecea pe langa el si se lovea in ceva din spate. Nici nu era sigur ca tipul intelege gravitatea problemei. Zari din nou pisica neagra, alerga prin fundal. Se intreba daca era nebuna si ea.
    Trase apoi aer in piept si isi impreuna bratele la piept.
    Sa plece! mormai ca un rege malefic referitor la Betel. Il fixa pe Cody. Il placea cu adevarat? Daca nu, atunci avea sa il dea afara. Daca da, atunci nu il dadea afara. Mai avea putin si scotea fum pe nari.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Connor Fergus Calvagh
Member Avatar
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
Hogwarts Staff
  • Smotoci vesel pisica aia, chiuind vesel pentru ca era dulcica tare si era prima pisica, de cand se transformase, care nu fugea de el cat o tineau piciorusele.
    "Cum o cheama?" intreba surescitat.
    Ben incepu sa miste din gura si Cody se uita la el printre genele sale delicate, batand din ele de parca ar fi incercat sa alunge acea imagine neplacuta din peisajul sau interior. Vru sa ii spuna prietenului sau drag si bland care era cercetasul ca daca mai abera mult avea sa ii faca o demonstratie cu coasa de ce misto era sa ai ceva in tine, dar se pastra calm pentru ca intelegea unde batea idiotul si nu era decat o chestiune de secunde pana cand furtuna avea sa dea peste el. O furtuna pe nume Christian. Nu era cazul sa se enerveze si el pentru ca nu vroia sa bombardeze cimitirul cu mingiute de energie galbene si rosii, si nici sa il sperie pe Betelgeuse nu dorea.
    "El e Christian, iubitul meu." ii explica linistit tipului, ca sa nu fie confuz si sa nu o ia la fuga in directia opusa, mancand pamantul.
    "Al doilea Alpha." adauga zambind pasnic, agatandu-se de bratul cercetasului si frecandu-si obrazul de umarul lui, demonstrativ. Isi lua in serios rolul de lider acolo si nu avea de gand sa lase un dobitoc sa il enerveze.
    Dar, surpriza, dobitocul celalalt deschise gura, si Cody simti cum ii sarea tandara.

    "Are dreptate, Cody. La ce bun sa fie un incuiat cu noi?"

    Isi intoarse capul inspre el in slow-motion, si zambetul ii pieri pentru cateva clipe cu totul de pe buze. Se uita la Christian cu o privire rezervata numai pentru el; genul de privire care ii spunea ca merita sa il bage cu capul in pamant si sa ii faca diverse lucruri prin spate. Ramase asa cateva secunde, fixandu-l cu ochii lui albastri, apoi zambi delicat, mangaindu-i bratul cu o tandrete impletita cu amenintarea.
    "Christian, dragostea vietii mele, lumina ochilor mei..." incepu pe cel mai dulce ton din lume, cu un glas de catifea.
    "Uiti ca am fost Incuiat mai mult de jumatate din viata?"
    Isi primise bagheta la unsprezece ani. Pana atunci, nimeni nu se gandise sa vina sa ii spuna ca era vrajitor. Crescuse ca oricare Incuiat. Unul din aia cu mult ghinion. Se rasturnase sacul cu nervii Domnului in capul lui atunci cand fusese conceput. Era adearat, soarta isi platise datoriile fata de el atunci cand o adusese pe mami inapoi in viata lui si era cat se poate de fericit cu viata lui prezenta, dar unsprezece ani nu se uita usor. Isi apropie buzele de urechea lui si ii sopti o replica pe care doar el putea sa o auda;
    "Daca nu iti plac talentele mele Incuiate, pot sa le pastrez pentru mine." spuse surazand vesel, desprinzandu-se de bratul lui si facandu-i in schimb semne entuziaste miraculosului Incuiat (fenomenala aparitie, nu mai vazusera asa ceva) sa se aseze pe paturica de picnic. Ii intinse o prajitura si dori sa inceapa sa vorbeasca lucruri serioase - cum ar fi explicarea pozitiei fiecaruia dintre ei in haita si lucrurile pe care spera ca ei sa le poata face impreuna, cand...

    "Nu, Imo a fost doar cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata. Mai bun decat tine si categoric mai bun decat el."

    Ranjetul lui Ben plana in fundal ca o luna neagra atunci cand Cody isi intoarse privirea spre Christian, tintuindu-l in loc. Ii fugi zambetul cu totul. Auzi continuarea si, pentru cateva clipe, nu spuse nimic. Se uita pur si simplu la alpha-ul lui, cel al carui cuvant era intodeauna lege pentru el, cel care il putea face sa stea in cap si sa-si impleteasca membrele ca un covrig.
    "Benjamin, Betelgeuse... voi amandoi sunteti Epsilon. Poti sa ii explici tu despre ce e vorba, te rog?" spuse pe un ton liniar celor doi, zambindu-le asa de fals ca il duru mutra. Se bucura sa isi vada o parte din haita la un loc, dar nu il bucurau deloc cuvintele pe care i le arunca marea sa dragoste.
    "Revin si eu imediat." adauga vesel, insfacandu-l pe Christian de un brat si luandu-l taras dupa el; il trase asa de tare ca nici nu simti daca cercetasul protestase sau nu. Avea mai multe sanse sa-si smulga bratul din umar decat sa-i scape lui din stransoare. Il duse pana in spatele unui monument funerar mare cat un zid, si ii dadu tipului un branci, lipindu-l cu spatele de piatra rece. Il prinse apoi intre bratele sale, privindu-l cu ochisorii sai albastri aruncand sageti in toate directiile - in special inspre el.
    "Poti sa repeti ce ai spus?"
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
Posted Image
No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

Posted Image
[size0]( cheer up master! )

busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • "Uiti ca am fost Incuiat mai mult de jumatate din viata?"

    Avea sa regrete mai incolo, momentan era prea ocupat sa fie cu fundul in sus. Nu ii venea sa creada ca are atatia nervi inutili si ca mirifica zi risca sa se transforme intr-una infioratoare. Cody continua sa o tina pe a lui si sa se comporte frumos cu ,,incuiatul", lucru care il scotea din sarite din ce in ce mai rau. Se uita la pusti ca la un tradator si ochii sai mari erau usor laptosi, dar nu inecati in lacrimi inca. Fu luat de brat si tras de acolo si se oftica atunci cand sesiza brutalitatea miscarii. Cu ala se comporta frumos si il trata dragut si pe el il tragea ca pe un caine. In fine, proasta comparatie.
    Fu izbit de un mormant si se incrunta tot, privindu-l pe Cody.

    "Poti sa repeti ce ai spus?"

    Nu! Ai auzit foarte bine. comenta cu gura pana la urechi, intorcand capul ca sa nu il mai priveasca. Nu il daduse afara din haita, ba dimpotriva. Se uita din nou spre pusti si figura i se transfigura dintr-una sfidatoare si aroganta intr-una trista.
    Eram...
    Trase aer in piept si intinse mana spre zgarda lui, tragandu-l rautacios de aceasta. Cercetasul cel de toate zilele iesise la suprafata.
    ... fericit si schimbat. Imi placea sa fiu asa. Apoi ai vrut haita!
    Rosti acel cuvant de parca era cel mai nociv din lume. Se izbi cu capul de mormantul ala de al naibii ce era si fiindca stia ca o sa il exaspereze pe astropuf. Asta daca il interesa si nu pleca cu a sa coada in aer, ducandu-se fuguta la ceilalti.
    Spui ca nu iti place Christian Byron si ca ma vrei pe mine!
    Intr-un fel era fericit ca nu putea sa il auda nimeni. Nu erau niste lucruri pe care sa le vrea auzite de altii.
    Nu o sa fiu niciodata EU daca ma tot legi de cel care am fost.
    Prin Ben. Prin Imogen. Lovi cu piciorul in pamant si se uita la un copac.

    Abia acum incepea sa inteleaga ca era deranjat de multe lucruri diferite si ca partea cu incuiatul fusese doar cireasa de pe tort. Ii venea sa planga de nervi, dar nu isi permitea sa faca asta.
    Stiam doar eu.
    De faptul ca este varcolac. Ca are sentimente pentru el.. Ca ei doi o sa fie impotriva lumii, singuri si fericiti si departe de restul, de cei ca Ben, care faceau glume proaste cand ii vedeau. Nu ii placea deloc cand existau oameni care sa intineze ceva real si bun cu vorbe urate. Nu suporta sa fie luat in ras pentru ceea ce simtea si ceea ce il facea un om mai bun.
    Singura parte frumoasa la el era Cody. Faptul ca reusea sa iubeasca si o alta persoana in afara de cea proprie. Nu dorea sa il piarda pentru o prostie si nu dorea sa il piarda pentru o haita care nu ii placuse de la bun inceput. Normal, nu avea de gand sa mai deschida acest subiect si stia ca tipul - acum varcolac - avea nevoie de asta pentru a supravietui. Avea nevoie sa controleze si sa fie intr-o echipa. Avea nevoie de oamenii aia si asta il enerva nespus, pentru ca ar fi preferat sa aiba nevoie doar de el.

    Vreau sa plec. Spune-le ca mi s-a facut rau. Da vina pe Ben, nu-mi pasa.
    Prin acel ,,vreau sa plec" plangacios se milogea de Cody sa Dispara cu tot cu el si sa il lase in Hogsmeade. El nu putea sa ajunga pe cont propriu la Hogwarts si era incapabil sa faca vraji. Era cel mai jalnic din acea haita. Stia acest lucru. Era o chestiune de timp pana ce se prindea si Cody, iar atunci avea sa ii intoarca pufosenia de coada si sa plece. Toti plecau, eventual, si nu o faceau pentru ca le placea fuga ci fiindca nimeni nu rezista prea mult timp in preajma lui. Era ca otrava. Le facea rau lent, dar sigur.
    Simtea cum ii ard obrajii, cum isi pierde culoarea, cum se rusineaza. Dorea sa ii spuna ca este un fraier si are nevoie sa fie luat in brate pentru ca iar se panica. Insa asta ar fi insemnat sa isi recunoasca slabiciunile si nu dorea sa o faca. Atunci ar fi pus singur o prapastie intre ei si nu avea nevoie de piedici suplimentare.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Connor Fergus Calvagh
Member Avatar
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
Hogwarts Staff
  • "Nu! Ai auzit foarte bine."

    Se incrunta strasnic, si doar schimbarea de expresie de pe chipul cercetasului il opri din a se apleca si a il musca de nas pana il lasa fara el. Poate atunci ar fi avut lucruri mai bune de care sa se planga. Isi misca usor degetele pe peretele de piatra, ramanand cu bratele de o parte si de alta a tipului in timp ce ii asculta explicatia, incruntatura ramanandu-i pe fetisoara. Haita. Incepea sa regrete cu adevarat ca ii placea atat de mult ideea de haita avand in vedere ca nu era prima data cand Christian se ofusca din acea cauza. Ce regreta si mai tare era ca nu dorea sa renunte la asta. Christian se enerva din motive absurde si, daca l-ar fi luat la puricat, stia ca si el era constient ca nu avea, de fapt, nici un motiv sa fie gelos pe o haita. De cand il cunoscuse, pasiunile lui Cody devenisera extrem de sterse prin comparatie cu lucrurile pe care le simtea pentru celalalt. Acum ii crestea inima in piept cand vedea ca oameni care nu aveau, poate, nici un motiv sa se adune la un loc puteau sa lucreze impreuna, si, desi astropuful din el nu isi dorise niciodata sa fie lider atunci cand venea vorba de echipe, lupul din el avea o cu totul alta parere. Ii placeau nenumarate lucruri la haita aia, si si-ar fi dorit ca tipul sa inteleaga ca asta nu era o amenintare la adresa lui - din contra. Cody ar fi putut alege sa isi faca haita singur, lasandu-l pe Christian sa nu aiba nici o legatura cu asta sau pur si simplu dandu-i pozitia de Beta. Dar el il lua de mana si il punea deasupra tuturor. Pentru ca, orice s-ar fi intamplat, erau ei si ceilalti.

    "Spui ca nu iti place Christian Byron si ca ma vrei pe mine! Nu o sa fiu niciodata EU daca ma tot legi de cel care am fost."

    "Esti Christian Byron." raspuse mijindu-si ochii. Ii luase ceva timp sa inteleaga asta, dar imaginea pe care si-o facuse tipul facea parte din el la fel ca orice alt chip pe care il arata sau nu celorlalti. Nu poti pretinde atat de mult timp ca esti cineva fara ca acel cineva sa devina o parte din cine esti de fapt.
    "Christian Byron este al meu asa cum esti tu al meu."
    Il vazuse si arogant. Il vazuse si dispus sa-si bata joc de el in fata celorlalti. Il vazuse spunandu-i ca era scarbos si il vazuse fugind de el. Vazuse multe parti din Christian care nu il fericisera, dar le iubea pe toate asa cum il iubea pe el. Si toate erau ale lui asa cum era el. Christian cel amnezic fusese al lui. Christian cel care vroia sa se desparta de el din cauza unei viziuni stupide si se retragea in camere intunecoase cu fetele fusese al lui. Christian cel moale si bun era al lui. Christian cel tare si dur era al lui. Isi trecu palmele peste gatul lui plin de urme de dintisori de varcolac si isi apasa usor degetele pe ele, enervandu-se ca tipul uita atat de usor.
    "Esti al meu si cand te lasi manipulat de boul de Charlton, si cand te lasi sarutat de parsivul de Imogen."
    Credea ca uitase? Nu uitase. Isi trecu degetul mare peste buza lui inferioara, parand ca se lupta pentru cateva clipe cu sine pentru a nu deschide acel subiect.

    "Stiam doar eu."

    Ii mangaie usor obrajii, incruntatura disparandu-i, fiind in schimb inlocuita de o expresie pe care nu stia cum sa o descrie. Era preocupat de ce simtea tipul, chiar daca se simtea ranit de lipsa lui de incredere si de tendinta de a se ascunde de care nu avea sa scape, aparent, niciodata. Cody nu era secretos. Ii placea, desigur, sa fie lucruri pe care sa le imparta numai cu Christian, dar nu ii placea sa ascunda cine era. Ce facea. Pe cine iubea. Fusese mereu o persoana onesta si isi purta in frunte pasiunile, fiind mandru de ele indiferent ce spuneau cei din jur.
    "Am trecut de zilele in care erai al meu cu minutul, in spatele usilor inchise... Cand Christian Byron nu era Christian al meu. Acum esti al meu si cand Benjamin sau Imogen comenteaza, si nu pot face nimic sa schimbe asta."
    De ce vroia sa lase trecutul sa ii strice prezentul? Poate ca Benjamin si Imogen ii aminteau de cel care fusese inainte. Dar era si Cody acolo. Vroia ca amintirea LUI sa fie mai puternica decat amintirea LOR. Vroia sa il vada capabil sa fie Christian al lui de fata cu cei care il facusera in trecut sa fie acel Christian care crezusera toti ca nu ar fi putut fi niciodata al lui.
    "Mai stii cand fratele tau vroia sa ma omoare? Mai stii ca o luna mai tarziu te sarutam de fata cu el fara sa se intample nimic? Mai stii cate au facut parintii nostri ca sa ne desparta, si de cate ori noi nu i-am lasat?"
    Il impunse in piept, enervat.
    "Faci misto de faptul ca tipul ala e Incuiat, dar in loc sa crezi ce iti spun EU si in loc sa folosesti gelozia ca sa-i arati ca sunt al tau, tu crezi ce spune Benjamin si folosesti gelozia ca sa fugi de mine."
    Isi stranse degetele pe materialul bluzei lui.
    "Cand o sa te inveti ca nu poti sa fugi de mine?"
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
Posted Image
No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

Posted Image
[size0]( cheer up master! )

busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Ii venea sa ii spuna ca el saruta pe toata lumea, dar nu era o idee buna sa il supere mai rau decat o facuse deja. Ideea nu era sa si-l faca din prieten dusman, era aceea de a-l captura si a-l tine aproape, de a-l pune sa faca parte din echipa sa. Se uita spre astropuf cu o figura usor chinuita si trase aer in piept atunci cand simti ca se sufoca. Erau prea multe lucruri care ii pluteau prin minte si prea multe ganduri care nu il lasau in pace. Inghiti in sec si il apuca durere de cap, desi nu ar fi trebuit sa aiba nicio legatura una cu alta.
    Ii asculta cuvintele si ii intelegea cuvintele, dar nu dorea ca treaba sa stea asa. Ii placuse inceputul, ii placuse Cody cel cunoscut inainte de haita. Acum era prea responsabil cu ei pe cap si prea... patimas. Il invata pe Ben sa lupte. Asta nuar fi vazut nici in cele mai horror vise ale sale. Il impunse cu degetul in piept, dar paru deja invins. Nu dorea sa se lupte cu el, era persoana pe care o iubea si persoana pe care dorea sa o faca fericita, insa in acea zi era suparat si asa avea sa ramana. Il privi printre gene, o expresie usor confuza.
    Nu vreau asta. ii spuse in soapta. Stia ca avea sa il enerveze, dar de dat inapoi nu avea de gand sa dea.
    Am inteles ca l-ai ales pe el, desi nu ai facut-o...
    Stramba din buze. Pot risca?
    Putea risca oare ca nu ii va pune candva mai presus ca el? Nu. Nu putea. Si nici nu dorea sa stie cum s-ar fi simtit in acel moment. Cody avea sa se enerveze cat dorea, nu intentiona sa se retina din a-i spune ceea ce simte doar pentru ca nu dorea sa il zgandare si sa il faca sa mediteze mai atent.

    "Cand o sa te inveti ca nu poti sa fugi de mine?"

    Nu vreau sa fug de tine. ii spuse simplu. Daca ar fi dorit sa faca asta atunci ar fi luat-o la sanatoasa. Stia ca nu avea nicio sansa in fata lui si ca tipul era extrem de rapid - > ceea ce nu era o noutate, Christian nu era tocmai cea mai atletica persoana din lume. Intinse palma si ii atinse usor obrazul, devenind la loc taios si ofticat.
    Insa vreau sa plec, n-am chef de picnic cu aia.
    Nu scria nicaieri ca trebuia sa iubeasca haita. Durase o vesnicie sa se obisnuiasca si sa nu urasca varcolacul. Haita ii arunca in fata toate lucrurile pe care nu avea sa le poata schimba.
    Poti sa te intorci la ei dupa, daca ii iubesti asa mult. continua si se incrunta in sincron cu pustiul. Simtea cum ii ard obrajii de nervi si se astepta ca pustiul sa il ignore si sa il lase acolo ca pampalaul. Nu se gandi nicio clipa ca astropuful chiar avea sa fie dragut si sa il prinda de brat, aparand cu el in Hogsmeade.
    Pustiul o lua inaintea lui spre castel, iar Christian il urma cu capsa pusa, uitandu-se la varfurile pantofilor pentru a nu fi nevoit sa se uite spre el. Isi musa obrazul interior si continua sa mearga pana ce ajunsera in castel.
    Pustiul parea sa il duca inapoi spre turnul cercetasilor de parca era un caine, iar Christian nu facea decat sa taca si sa inghita. Nu avea chef sa se certe si deja simtea cum ii tremura picioarele. Inghiti in sec si se opri in dreptul portretului, intorcand capul spre pusti. Avea o intrebare in varful limbii, dar nu era sigur ca vrea sa auda raspunsul.

    Te intorci?
    La ei. Haita lui.
    Pustiul ii raspunse ca se intoarce asa ca el doar trase aer in piept.
    Bun. Atunci ai ales.
    Nu realiza care din ei se intoarse primul, cert era ca in urmatoarele trei minute era bagat in patul lui cu perna in cap, ascunzandu-se de toti oamenii si de toate intrebarile si de toate lucrurile pe care nu ar fi dorit sa le cunoasca. Nu era o fata ca sa planga cu sughituri, dar simtea o greutate enorma in capul pieptului.
    Avea sa il piarda din cauza tampeniei aleia.


closed
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Free Forums with no limits on posts or members.
« Previous Topic · Highgate Cemetery · Next Topic »
Locked Topic