Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Locked Topic
  • Pages:
  • 1
  • 2
we all feed on fairytales; closed
Topic Started: Jun 2 2014, 05:19 PM (625 Views)
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • Nu ii raspunse la intrebarea despre poster pentru ca nu era convinsa ca avea un raspuns care sa sune normal. Tipul era un fost detinut si asta ar fi incurcat putin treburile din moment ce venise la Hogwarts si parea sa se simta destul de bine in aceasta noua lume pe care o gasise. Avea cuvintele lui in minte si incerca sa le ia de bune, chiar daca nu era de acord suta de la suta cu tot ceea ce spunea.
    In momentul de fata era mult prea ocupata sa se uite la tipul care se lupta cu liliacul. Pe chipul sau nu se citea niciun sentiment anume, dar privirea ii era de gheata si un ras ciudat ii infunda pieptul. Se simtea bine vazandu-l atacat de liliac, asta era clar. O placere interioara care ii urca pana in creier si o facea sa se simta mandra de ceea ce facea. Daca nu ar fi fost viperin, poate ca mandria era mai mare. Nu stia cum sa explice, dar se simtea atrasa de cei de la casa respectiva; ca si cum intre ei ar fi fost o legatura aparte. De cand venise la Hogwarts fusese prea ocupata sa traiasca asa ca nu mai bagase in seama toate studiile pe care dorea sa le faca si documentarea referitoare la familia ei. Dorea sa stie cine ii erau parintii si daca avea putea sa ii cunoasca, dar fusese distrasa de multe alte lucruri.
    Continua sa se uite la viperin cand tipul cu pelerina aparu si o prinse, Disparand de acolo. Mai experimentase Disparitia asa ca nu se soca din cauza golului din stomac si a senzatiei de lesin. Cand Aparu, se tinea destul de bine pe propriile picioare.

    "Esti chiar tare, Rampion."

    Baiatul radea, iar ea se mentinea calma si serioasa, umbra unui zambet fiind totusi prezenta pe chipul sau. Ii fu indicat castelul si se intoarse pentru a privi cararea care avea sa o duca acolo. Isi propti geanta pe umar si apoi se intoarse spre el.
    "Mi se spune des." comenta referitor la ,,esti tare" si un zambet amuzat fu tot ceea ce avu sa ii ofere. Aflase multe lucruri care ii dadeau de gandit si se simtea mai nesigura ca la inceput. Se gandea ca nu stia nimic din tot ceea ce stia deja si pamantul acela nesigur era ultima zona pe care avea de gand sa paseasca. Statuse cu capul in nori ani buni din viata si acum coborase cu forta si era nevoita sa se acomodeze in timp record si sa se integreze. Nu avea sa fie usor, dar nici nu se astepta sa fie. Isi dadu singura parul dupa ureche si ii facu delicat cu mana, apoi se intoarse si porni spre castel.

    [align=center] *** [/align]

    A doua zi lucrurile erau din nou normale. Se trezi prima fiindca era obisnuita sa se salte in capul oaselor odata cu Soarele si privi colegele care dormeau ascunse sub cearceafuri. Se spala rapid pe ochi si isi perie parul, apoi imbraca o alta uniforma fata de cea din ziua precedenta si isi stranse cravata cu un nod perfect. Avea cativa bani de la Destrian, dar aceia ii ajungeau doar pentru strictul necesar asa ca nu isi permitea sa cumpere tot felul de tampenii, asa cum faceau fetele pe care le cunostea.
    Lasa parul desprins pentru ca nu mai avea timp. Trebuia sa duca o groaza de carti inapoi la biblioteca si se impiedica in propriile picioare in timp ce le aseza unele peste altele in ceea ce parea a fi un ditamai turnul de foi si coperte. Iesi cu ele din turn si continua sa mearga pe coridor, fiind atenta sa nu loveasca pe nimeni.
    Coridorul se dovedi pustiu la acea ora asa ca rasufla usurata si grabi pasul. Daca ajungea in mai putin de o ora, atunci avea timp sa se intoarca in sala mare si sa fie la timp la primul curs.

    Auzi voci si privi pe langa carti, observand un grup de fete. Le stia din privire. Le zambi cat se poate de larg, dar ele se oprira, susotira ceva, apoi continuara sa mearga. Cand erau in dreptul ei, una dintre ele se prefacu impiedicata si o lovi peste brat, facandu-i toate cartile sa se imprastie in cele patru zari. Rampion ramase in picioare, privind spre ele apoi se apleca pentru a le aduna la loc. Se asteptase ca fetele sa se opreasca si sa o ajute fiindca fusese un accident, dar ele incepura sa rada si trecura mai departe. Ofta si isi sufla o suvita din ochi. Buza incepu sa ii tremure si ii veni sa planga fiindca erau extrem de rele, iar ea nu le facuse nimic.
    Un tip blond veni langa ea, se apleca si ii intinse o carte. Ridica privirea spre el si incerca sa ascunda plansetul care o gatuia. Era la fel de blond ca ea si avea ochi de un albastru clar care ii amintea de albastrul ochilor ei. Parea usor deranjat, dar poate era o simpla parere. Il mai vazuse prin castel de sute de ori si auzise multe fete susotind despre el.
    Tipele s-au oprit cand l-au vazut acolo, iar el doar a intors capul spre ele si le-a zis un ,,zat" printre dinti de parca erau pisici, iar el era un caine. Tipele au luat-o la sanatoasa, dar Rampion stia ca erau mai degraba flatate fiindca li se adresase si nici macar nu sesizasera ca erau de fapt gonite. Trase aer in piept si ii lua cartea din mana, mergand in genunchi ca sa mai adune si altele fiindca idioatele le imprastiasera peste tot si ea se blocase din nou fiind incapabila sa foloseasca magia.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • Intr-un fel, abia astepta sa se termine examenele ca sa se poata bucura in liniste si pace de vacanta. Avea multe lucruri de facut si orele petrecute la Hogwarts incepeau sa ii stea in cale, cu atat mai mult cu cat avea propriile examene de dat, ceva mai in nordul Europei. De invatat nu se chinuise prea mult sa invete dar nu putea spune ca era stresat; invatase toata viata, acum putea sa stea linistit si sa se uite la altii cum se chinuiau sa se pregateasca pe ultima suta de metri pentru examenele finale. Inca nu hotarase tot ce avea de hotarat dar avea teancuri ametitor de inalte de carti pe care trebuia sa le inghita pana cand incepea urmatorul an scolar si timpul lui avea sa devina din nou limitat. Peste un an termina si Christian scoala iar el putea sa isi puna frumos demisia pe biroul directorului, ducandu-se sa alerge pe campii cu studiile lui despre inaripate si amestecul de rase.
    In acea dimineata venise mai devreme decat de obicei la Hogwarts pentru a face ultimele pregatiri inainte de examenul final de la materia lui. Dadea examen practic pentru ca nu avea in plan sa mai ramana nici o ora prin preajma dupa ce termina examenul, asa ca perspectiva corecturii nu il fericea deloc. Oricum, Grija pentru creaturile magice era o materie usor de predat mai mult prin practica decat prin teorie, chiar daca el imbratisa mai degraba teoria din motive care mai de care mai variate - unul din ele fiind acela ca il enervau copiii si era mai placut sa le preda decat sa-si dea palme vazandu-i ce varza puteau face dintr-un lucru simplu precum hranirea unui hipogrif.

    Ar fi avut chef sa se imbrace in negru de sus pana jos, dar Roy nu se imbraca niciodata asa, motiv pentru care isi puse simplu o camasa alba, o cravata galben electric si pantaloni negri, si in picioare niste pantofi negri mai lustruiti decat era cazul. Stia ca nimeni nu era atent la detaliile hainelor lui, dar asta nu il impiedica din a tine o garderoba separata pentru rolul de profesor decat pentru restul vietii sale. Ii era mai usor sa isi intre in acea piele daca nu purta niciodata acele haine in alt context. Uitase insa un detaliu important: Sylvester zbura pe langa el, bucurandu-se de coridoarele reci si pustii la ora aceea care ii aminteau de casa, desi liliacul il insotea adesea si cand purta o suta de alte chipuri. Micutul era racit asa ca i se falfaia grav daca se prindea cineva de lucruri dubioase atata timp cat animalul lui era tinut sub supravegherea de care avea nevoie. I-ar fi angajat o bona dar hotara ca nu era atat de psihopat inca, chiar daca argumentul principal impotriva acelei idei era acela ca nu avea bani de aruncat aiurea. Avea destui bani pusi deoparte, dar mortii nu au avere asa ca galeonii aia aveau sa se termine la un moment dat, si nu era cazul sa grabeasca momentul cand inca nu se hotarase de unde avea sa scoata unii noi. Salariul de profesor era asa penibil ca nici nu se putea pune la socoteala.

    Se opri din mers cand Sylvester il trase intr-o cu totul alta directie decat cea spre care se indrepta acum, si ridica intrigat dintr-o spranceana, urmandu-l fara sa puna intrebari - nu ca ar fi avut cine ii raspunde.
    Cand liliacul se opri deasupra unor oameni, prima persoana pe care o vazu fu - duh - Christian. Se uita crucis pentru ca animalul nu manifestase niciodata o simpatie speciala pentru fratele sau, si se indoia ca tipul murea de dragul liliecilor. Fluiera pentru a il chema inapoi, dar cand acesta nu se supuse, se uita mai bine la tipa pe care cercetasul parea sa o ajute sa-si culeaga cartile de pe jos. O recunoscu pe Rampion si un zambet ironic ii inflori pe buze fara sa il poata controla; aha, destinul! Stia el ca era imposibil ca Christian Byron si Rampion sa nu se cunoasca. Se rezema cu spatele de perete si ii privi ca un stalker, zambind pentru sine caci scena era amuzanta pentru el asa cum probabil nu ar fi fost pentru nimeni altcineva. In cele din urma cercetasul pleca iar Sylvester prinse tupeu, napustindu-se asupra fetei, facandu-i cartile sa sara iar in toate partile desi abia fusesera adunate si aduse la loc in bratele sale calduroase. Christopher Roy ar fi ras dar avea o problema cu rasul de oameni in scoala aia asa ca se abtinu, miscand in schimb din bagheta, prinzandu-i cartile in aer inainte de a atinge podeaua.
    "Ai de gand sa iti faci o biblioteca proprie cu toate cartile astea?" comenta apropiindu-se de ea, facand cartile sa se aseze la loc intr-un teanc care pluti linistit pe langa tanara in timp ce liliacul se freca de ea de parca i-ar fi dus dorul in tot acel timp in care nu o vazuse.
    "Permite-mi sa te ajut." spuse bagandu-si bagheta la loc in maneca, impartind teancul in juma' din priviri, luand jumatatea de sus in brate. Acum era destul de micut cat sa o poata privi peste carti.
    "In ce directie?"
    Doar nu le ducea pe toate la biblioteca, nici el nu imprumuta atatea carti de-odata.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • Tipul o ajuta sa isi adune toate cartile, apoi ii zambi si se ridica. Nu spuse niciun cuvant, pleca pur si simplu, iar ea se uita in urma lui usor incrunta, gandindu-se la tot ceea ce auzise despre el. Nu parea deloc arogant, ba dimpotriva. Isi arcui o spranceana si ramase asa meditand pana ce o chestie se napusti peste cartile ei si le facu sa cada. Tresari speriata si dadu sa le prinda din zbor, trezindu-se cu ele suspendate in aer. Facu ochii mari si apoi se uita in stanga si in dreapta, dand cu ochii de un profesor. Il recunostea din spusele altora si fiindca uneori stalkerea orele de Grija pentru Creaturi Magiei. Ea nu se mai inscrisese din moment ce nu facuse acele materii si era deja mult prea in urma.

    "Ai de gand sa iti faci o biblioteca proprie cu toate cartile astea?"

    Proful se apropie de ea si paru si mai incruncata ca pana atunci. In primul rand, era tot in genunchi fiindca se aruncase precum o mare artista cand vazuse cartile zburand pentru a doua oara. In al doilea rand, incepea sa ii placa podeaua aia lustruita. Se intoarse spre el, dar nu il privi pentru ca era profesor, iar ea eleva si trebuia sa se arate pe un prag inferior si sa nu para sfidatoare. Mai ales din cauza raspunsului pe care il oferi atunci cand el se oferi sa o ajute.
    "Nu este nevoie, multumesc."
    Putea si el sa vada cat de bine de descurca din moment ce daduse cu cartile alea de pamant de le sarisera toate foile. Se intreba daca nu cumva credea ca este incompetenta, caz in care ar fi trebuit sa se simta prost si sa se puna pe plans eventual. O dadea in bara in mod constant si nu era ceva care sa o faca mandra. Se ridica in picioare si stranse cartile la piept ca pe niste prieteni dragi. Inainte sa vina la Hogwarts avea doar carti si ziare. Acele obiecte erau legatura sa cu lumea. Le iubea in moduri pe care nu ar fi putut sa le explice vreodata in cuvinte.

    "In ce directie?"

    "La biblioteca." zise scurt, parand sa fi uitat ca nu dorea ajutorul lui. Se indoia ca ar fi putut sa le duca singura pana acolo si daca mai apareau colege asa dragute sigur lucrurile nu urmau sa fie prea roz pentru sarmanele obiecte.
    Abia atunci vazu si liliacul si se uita la el cateva clipe, parand sa isi aminteasca. Se incrunta si se apleca spre creatura care se apropie si se agata din nou in par, prinzandu-se bine in suvita ei blonda.
    "Hm." contempla cu voce tare, prinzand cartile cu o singura mana in timp ce intindea degetele spre liliac, capturandu-l frumos in pumn, tragand de el sa iasa de acolo. Reusi sa il scoata si il aseza pe ultima carte, la nivelul ochilor sai, continuand apoi sa tina teancul cu ambele brate - pentru orice eventualitate. Se uita la acel animal secunde lungi si bune, apoi incerca;
    "Sy?"
    Numele dat de tip era extrem de lung pentru un liliac asa ca incerca sa il prescurteze. Liliacul nu reactiona, dar animalele salbatice nu prea reactionau la nume asa ca doar intoarse capul si scana acel coridor. Era si Christopher pe acolo? Se incrunta si decise sa lase lucrurile asa. Poate ca mintise si liliacul nu era de fapt al lui. Tot nu intelegea ce ar fi putut sa caute el la scoala.

    Inainta tacuta continuand sa tina cartile in brate si cand ajunse la biblioteca se intoarse spre profesor.
    "Cred ca ma descurc de aici."
    ,,Cred" nu era o certitudine asa ca intra cu inima usor indoita si puse cartile pe tejghea, auzind un zumzet in fundal. Se intoarse cu tupeu si vazu alte fete la o masa, sustotind, aratand spre ea. Isi privi trupul asteptandu-se sa isi vada genunchii zgariati sau fusta ridicata sau camasa murdara, dar hainele ei aratau bine. Sa fi fost murdara pe fata? Isi atinse obrazul si freca usor degetele de el, dar nu vazu nimic nici acolo. Se incrunda nedumerita si ele izbucnira intr-un ras zgomotos care inceta abia cand tipa care se ocupa de biblioteca la ora aia le spuse sa taca. Rampion se inrosi toata si respiratia ii deveni groaie. Radeau de ea! Radeau fara motiv! O aratau cu degetul! Nu stia de ce, nu facuse absolut nimic iesit din comun si nici nu le povestise despre turn pentru a fi considerata o ciudata. Lasa toate cartile acolo, se intoarse spre profesor si uita sa ii multumeasca atunci cand iesi val-vartej din biblioteca, izbindu-se de o fata care tocmai intra. Aparent baietii dormeau fericiti in paturile lor fiindca numai de tipe avea parte. Fata se uita lung la ea apoi ii arunca niste cuvinte din care recunoscu ,,atenta" si ,,proasta", iar Rampion se inverzi ca o laptuca si trecu mai departe. Nu ii venea sa fuga pentru ca asta ar fi insemnat sa ajunga mai repede la o destinatie pe care nu o avea asa ca mergea normal, frangandu-si degetele, simtindu-se brusc ca o intrusa.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • "Nu este nevoie, multumesc."

    "Insist." raspunse vag, uitandu-se insistent la liliacul care parea sa aiba o problema grava cu parul fetei. Poate facuse o greseala invatandu-l doar cu baieti - nici el, nici Jill nu aveau parul lung asa ca bietul Sylvester nu avea cum sa fie obisnuit sa tot vina o perdea peste el. Rampion reusi sa se descurce singura si o lua agale spre biblioteca, iar el o urma calm, cu jumatate din cartile ei in brate, abtinandu-se din a o corecta in legatura cu numele liliacului. Animalul lui raspundea la numele intreg, nu la o prescurtare stupida, asa cum stapanul raspundea la numele intreg, nu la prescurtarile stupide pe care i le atribuiau diversi oameni. Oricum toti renuntau dupa ce urla la ei de facea rosu in gat ca il chema Christopher, nu Chris, Christi (?!), Chri sau alte porcarii insipide. Cel putin scapase de astfel de probleme cand murise - Roy nu era chiar un nume pe care sa il poti prescurta in multe feluri. Rampion spuse din nou ca se descurca singura atunci cand ajunsera la biblioteca, dar el o ignora, intrand dupa ea si punand calm cartile pe tejghea. Bibliotecara (?) nu scoase nici un sunet in timp ce lua cartile bucata cu bucata si le verifica dupa un tabel, insa niste eleve pareau sa se fi trezit cu noaptea in cap ca sa invete, si gasisera de cuviinta ca in pauza dintre doua capitole sa o arate cu degetul pe soimita. Il enervau foarte rau lucrurile de genul din motive destul de evidente, asa cum il enervase de-a lungul anilor faptul ca profesorii nu interveneau atunci cand trebuia, asa ca atunci cand tipa tasni afara pe usa, simti o presiune neplacuta in tample.

    Nu avea rost sa se duca sa le tina o morala gastelor de la masa pentru ca lucrurile de genul nu aveau niciodata efect si nu era chiar atat de luat de apa cat sa scada puncte cuiva pentru ca arata cu degetul o colega, asa ca nu ii ramase decat sa iasa din biblioteca dupa pustoaica, simtindu-se prost ca, desi era inzestrat de postul sau cu o putere de care ea nu avea sa se bucure niciodata cat purta uniforma ochilor de soim, nu putea face nimic ca sa o ajute.
    Merse dupa ea si o ajunse din urma fara probleme din moment de Sylvester parea sa fi facut o pasiune pentru parul ei si isi gasise din nou de lucru tinandu-se cu gherutele de una din suvitele sale blonde. Avu un usor sentiment de deja-vu cand ajunse in pas cu ea, fara sa-si dea seama imediat de ce ii era atat de familiara situatia in care alerga dupa o pustoaica pe coridoare dupa ce tocmai rasesera niste gaste de ea. Se incrunta usor si il prinse pe liliac de ceafa cu doua degete, atingandu-l in asa fel incat respectivul prinse mesajul si lasa joaca cu parul fetei, cautand in schimb sa primeasca atentia ei strecurandu-i-se in brate. Era un liliac extrem de lipicios, aparent.
    "Liliac rau. Ai o liliaca acasa, ce faci?" comenta incruntandu-se dojenitor, scotand un ntz din buze. Banuia ca Rampion nu era Wonder Woman ca sa faca imediat legatura intre Christopher si Roy numai pentru ca amandoi se intelegeau cu liliacul ala; materia pe care o preda il facea sa fie predispus la a lega prietenii stranse cu animalele tuturor celor care puneau piciorul in scoala aia, incepand cu Carol al II-lea Merlin si terminand cu un liliac strain.

    "Citesti foarte mult." observa in loc sa dea glas gandurilor sale si sa o traga de manuta intr-o conversatie despre motivele pentru care aparent prea multe fete din viata ei nu pareau sa o simpatizeze prea mult. Universul avea grija sa compenseze, in orice caz; un baiat trecu pe langa ei si ii arunca o privire de parca ar fi fost cel mai frumos vis pe care il avusese vreodata, apoi zambi incurcat si imbratisa o usa care se deschise brusc in fata lui dupa ce Rampion il depasi.
    "Rampion, nu-i asa?" intreba parand sa se chinuie sa isi aminteasca, desi isi amintea prea bine. Stia numele a juma' din scoala aia, fie ca ii veneau la ora, fie ca nu, asa ca nu era un miracol ca il stia si pe al ei. Isi recupera liliacul si il tinu cu o mana ca sa stea cuminte si sa nu mai agaseze fata, si il mangaie usor in varful capului, cu o mina ganditoare.
    "Cum de nu te-am vazut la Grija pentru creaturile magice?" intreba ca orice profesor care are impresia ca materia lui este centrul universului.
    "Pari sa te intelegi cu animalele."
    Deja se simtea ca un idiot ca repeta acelasi lucru de o mie de ori, dar simtea nevoia sa faca conversatie si teoretic ei doi nu mai vorbisera niciodata, deci nu era ca si cum chiar s-ar fi repetat. Polipotiunea nu ii schimba vocea dar se indoia ca tanara avea urechea asa de destupata cat sa prinda acel detaliu; pana acum nimeni nu se prinsese, poate si pentru ca Christopher Byron nu fusese niciodata o persoana prea vorbareata, si chiar daca vorbea, erau putini oameni care sa-l asculte.
    "Si nu mi-ar strica mai multi elevi studiosi la ora." comenta zambind scurt.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • Era indispusa. Nu venise acolo pentru a fi bataia de joc a unor pustoaice, venise ca sa invete, ca sa cunoasca. Ar fi trebuit sa se intoarca si sa le traga de par, sa le spuna ca nu folosea la nimic atata rautate. Isi dadea seama, insa, ca facand acele lucruri insemna ca nu este mai buna ca ele cu nimic asa ca ofta si renunta la maretul plan. Continua sa mearga pana auzi vocea lui Christopher in spate si ridica ochii spre un perete, oprindu-se exact cand profesorul ajunse langa ea. Intoarse capul spre el si il studie cateva clipe, atat cat ii permise timpul in care el se ocupa de liliac. Acelasi liliac. Miji ochii, dar nu spuse nimic, lasand apoi capul intr-o parte ca si cum ar fi incercat sa scape de creatura agatoare. De fapt era vorba de cu totul altceva. I se spuse de citit si ea clatina din cap afirmativ. Citea o gramada si tot era in urma. Ar fi trebuit sa le duca la loc si sa ia altele, dar colegele ei uracioase o indispusesera prea mult asa ca tot cheful ii era taiat. Avea de gand sa mearga in sala mare sau in dormitor si sa isi puna ordine in ganduri acolo. Se gandise si la Destrian, dar tipul nu avea chef de ea, iar ea nu avea chef sa fie intr-un loc unde nu era dorita. Profesorul ii spuse pe nume si ea zambi fara sa vrea, confirmandu-i-se gandurile.

    "Cum de nu te-am vazut la Grija pentru creaturile magice?"

    "Nu vin la ora." ii raspunse cat se simplu putu pentru ca, eventual, acela era singurul adevar pe care trebuia el sa stie. Avea programul mult prea incarcat si ar fi riscat sa se ingroape singura si sa isi depaseasca limitele. Nu dorea sa dea pe langa chiar asa de evident, motiv pentru care alese sa stea cuminte in banca sa.
    "Ma inteleg bine cu ele pentru ca le cunosc."
    Sunt singurele fiinte pe care le-am putut atinge.
    Nu mai spuse si ultima parte. Nu sesiza tipul care trecu pe langa ei si se izbi de o usa, dar observa un altul care purta un pulovar roz care ii parea teribil de cunoscut. Ii lua ceva sa se prinda ca era facut de ea si se dadu in stanga, ascunzandu-se dupa o statuie in timp ce el trecea fara sa o vada.

    "Si nu mi-ar strica mai multi elevi studiosi la ora."

    "Imi pare foarte rau." ii zise pe un ton usor amortit, dar nu se vedea ca ii pare cu adevarat.
    "Am programul prea incarcat."
    Clipi lent pana ce tipul isi lua complet talpasita, apoi se uita la profesor.
    "Doriti ceva de la mine, domnule...?" se interesa cu o politete rece, ridicand ochii spre el. Sesiza incruntarea de pe chipul lui si nu reactiona nicicum pentru ca nu intelegea inca expresiile oamenilor si nici nu citise o carte despre asta. Il privi in continuare cu un calm desavarsit parand sa aiba toata rabdarea lumii inchisa in cutia sa toracica.
    Auzi un raspuns care ii gadila nitel urechile si zambi cat se poate de politicos. Nu dorea sa fie neobrazata, dar nu stia ce ar fi trebuit sa faca intr-o asemenea situatie. Nu se pricepea sa minta sau sa se prefaca fiindca nu avea antrenament si nici nu ii placea sa se comporte ca si cum nu vedea lucrurile pe care le vedea. I se spusese ca oamenii nu au raze x pentru a vedea ce anume se afla in interiorul fiecaruia, dar ea putea sa vada dincolo de chipul ala si sa zareasca exact ce se afla in interior.
    "Chiar aveti impresia ca sunt prostuta." ii zise si nu rase, desi ochii ei erau amuzati. Orice persoana care vorbise cu el macar o data si-ar fi dat seama ca era aceeasi persoana. Statuse inchisa in turnul ala destul de mult timp si recunostea o voce atunci cand o auzea fiindca mintea ei abia incepea sa se umple. Pe langa asta, gesturile. Felul in care mergea. Liliacul ala si tonul pe care il avea pentru el. Felul in care animalul ii raspundea.

    Nu era nimeni pe acel coridor exceptand baiatul si liliacul, iar ea se indoia ca portretele de pe pereti urmau sa fuga din rama in rama ducand cu ele vestea. Pe langa asta, nimeni nu stia ce anume se vorbise intr-un satuc de la poalele castelului. Nimeni nu stia nimic, din cate se vedea.
    "E o datorie pe care nu am platit-o inca?" se interesa la fel de politicoasa, sustinandu-i privirea.
    Pentru ca nu am murit calcata de tren, poate? pareau ochii ei sa intrebe, dar buzele ii ramasera lipite, palmele pe langa corp si postura dreapta. Ar fi putut sa se insele fiindca nimic nu era sigur in lume. Amandoi stiau, insa, ca nu se insela. Acum trebuia sa ridice mana mincinosul.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • "Nu vin la ora. Ma inteleg bine cu ele pentru ca le cunosc."

    Era ceva straniu la Rampion; avea o sinceritate dezarmanta, iar el o privi straniu, ca pe o fiinta din alta lume. Mintise atat de mult in viata lui ca, chiar si de nu ar fi avut nici un alt pacat, ar fi avut un bilet garantat spre un cazan din Iad, si nu la clasa business. Mai intalnise o persoana dezarmant de sincera, dar cele doua nu aveau nimic in comun asa ca nu facu legatura, miscand doar vag din coltul buzelor.
    "Pacat." raspunse plat.
    Chiar era pacat ca nu prea avea Ochi-de-Soim la ora, chiar daca prezenta fratelui lui facea mai multi bani decat toata casa soimilor la un loc. Oricum nu era atasat de colegii lui, ci de casa in sine si lucrurile pe care aceasta le semnificase pentru el de-a lungul timpului.

    "Doriti ceva de la mine, domnule...?"

    Se opri din mers si se incrunta usor. Nu ii placeau intrebarile de genul pentru ca cereau neaparat un raspuns, si de obicei nu era un raspuns pe care sa doreasca sa il ofere. Nu cauta nimic la ea, in mod special. Nu ar fi venit dupa ea afara din biblioteca daca gastile nu ar fi aratat-o cu degetul, dar nu avea nici un rost sa ii spuna asta.
    "Poate." raspunse in schimb pentru ca nu se putea gandi la ceva mai neutru de atat, si abia atunci ii atrase atentia privirea ei. Simti brusc un fior rece si ii veni sa rada, dar se abtinu. Poate chiar era foarte prost la tinut secrete importante. Erau lucruri pe care nu le aflase nimen, niciodata, si altele pe care le aflau prea multi oameni. Poate era un semn ca nu ar fi trebuit sa tina acel secret niciodata, dar era cam tarziu sa dea inapoi si sa isi scrie in frunte ca mintise in tot acel timp pe toata lumea, asa ca nu facu decat sa zambeasca amuzat de intreaga situatie.

    "Chiar aveti impresia ca sunt prostuta."

    "Ai impresia." o corecta incet, miscand usor din sprancene. Se intalnise cu multi oameni pe care ii cunoscuse in trecut, si nici macar unul nu il recunoscuse; ea il intalnise o singura data si facuse legatura dupa cativa pasi mersi cu el pe coridorul castelului. Nu era prostuta, asta ii era destul de clar. Cat de mult nu era prostuta ramanea un mister pe care nu era sigur in acea clipa ca dorea sa il elucideze.
    "Roy Desmond." se prezenta cu o urma de ironie in privire. Stia ca stia ca mintea si ea stia ca el stia, dar asta nu insemna ca trebuia sa o spuna cu voce tare. In caz ca nu stia care era numele profesorului, acum aflase. Si asa trebuia sa ii spuna intre acei pereti.
    "El raspunde la Sylvester, nu Sy." completa, creind oglinda perfecta a felului in care se prezentase prima data cand se intalnisera; intai el, apoi liliacul. Animalutul misca usor din cap, parca pentru a ii intari cuvintele; nu raspundea la nici un nume pus de altcineva decat de stapanul lui.

    "E o datorie pe care nu am platit-o inca?"

    Ridica usor din sprancene, usor surprins.
    "Nu ai nici o datorie." raspunse ridicand din umeri.
    Nu era de parca se razboise cu extraterestrii ca sa o traga pe ea din calea trenului. Lui ii placea sa faca pe eroul din cand in cand, probabil pentru ca nu era unul si atunci trebuia sa-si alimenteze parerea buna despre sine facand si chestii frumoase in viata aceea.
    "Pentru o persoana care vrea sa-si faca prieteni noi, nu esti prea oportunista." comenta ranjind scurt, fara sa fie deranjat de chestia asta.
    Parea sa aiba destui oameni care ii doreau compania, chiar daca fetele cu siguranta nu figurau pe lista respectiva.
    "Ai reusit sa iti anulezi intalnirile sau astepti sa vezi care din baieti va fi intemeietorul fanclubului tau?" intreba ridicand usor dintr-o spranceana.
    Fetele pareau mai potrivite pentru facut fancluburi, dar nu trebuia niciodata sa subestimeze doza de disperare din fostii sai colegi dragi cu care isi impartea genul. O intreba ca fapt divers, pentru ca daca tot vorbise minute bune despre acea problema, dorea macar sa stie care era finalul povestii.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • "Roy Desmond."

    Surase.
    "Rampion Yaxley."
    Se intreba daca Roy era cel real sau daca era Christopher. Pustiul din Hogsmeade era personajul sau profesorul din fata lui? Logic ar fi fost ca acest tip sa joce rolul unui pustian care salva tipe de pe caile ferate, dar nu dorea sa isi expuna punctul de vedere inainte sa aiba niste dovezi care sa ii intareasca gandurile. Se multumi sa surada pur si simplu.

    "El raspunde la Sylvester, nu Sy."

    "Stiu." confirma amuzata.
    "Insa eu ii zic Sy, nu Sylvester."
    Era dreptul ei sa ii spuna cum avea chef; asta nu insemna ca liliacul urma sa ii raspunda la chemare si poate nici macar nu isi dorea sa o faca.
    Tipul o anunta ca nu are nicio datorie si lasa capul intr-o parte. Asa sa fie? intreba sceptica din privire. Continua sa uite ca pentru o conversatie avea nevoie de cuvinte. Animalele pareau sa inteleaga gesturile mai bine ca vorbele si poate din aceasta cauza era asa confuza uneori.

    "Pentru o persoana care vrea sa-si faca prieteni noi, nu esti prea oportunista."

    "Mai bine sa fiu urata pentru ceea ce sunt decat iubita pentru ceea ce nu."
    Il studie lung lasandu-l sa ia vorbele alea cum dorea inima sa. Care era motivul pentru care se ascundea? Se indoia ca era las, un om lipsit de curaj nu ar fi incercat sa salveze un altul. Un om fara curaj ar fi stat pur si simplu si ar fi privit de pe margine, poate ar fi strigat dupa ajutor, dar nu s-ar fi bagat in prima linie.

    "Ai reusit sa iti anulezi intalnirile sau astepti sa vezi care din baieti va fi intemeietorul fanclubului tau?"

    Rase. Nu anulase nimic si ar fi trebuit sa se simta prost pentru asta, dar minune! Nu se simtea.
    "Cred ca o sa le dau o sansa. E imposibil sa fie toti asa cum spui."
    Pana la urma, niciun baiat nu sarea calul daca ea nu incepea sa le dea sperante. Avea sa fie rece si aspra, sa ii priveasca si sa le transmita prin atmosfera gandurile ei. Nu dorea sa fie folosita de nimeni, dar nici nu dorea sa fie izolata. Acel an era pe sfarsite, dar mai avea unul intreg si deja se legasera prietenii, elevii se cunosteau intre ei, iar ea era acolo ca un parazit. Inghiti in sec si nu mai stiu ce sa spuna.
    Daca tipul era cel din Hogsmeade, ar fi gasit subiecte, dar acela era un profesor si ea era prinsa la inghesuiala. Alese sa se uite in pamant cateva clipe pentru a cauta in mintea sa ceva de zis. Citise o gramada, trebuia sa se lege de un subiect. Decise sa puna o intrebare.

    "Am o nelamurire, domnule profesor."
    Avea de gand sa ii spuna asa pana afla care era cel adevarat.
    "Care ar putea sa fie motivele pentru care o persoana se ascunde? De exemplu... sub o gluga."
    Ochii sai mari si albastri erau plini de intrebari ascunse, dar avea de gand sa le dea drumul pe rand. Abia cunostea lumea aia si dorea sa invete totul. Dorea sa studieze si sa prinda informatiile pe masura ce veneau. Avea de gand sa fie din ce in ce mai pregatita sa faca fata noilor intamplari si persoane, dar pentru asta avea nevoie de antrenament si o persoana care traise pana atunci printre alti oameni. Cartile o ajutau, dar erau limitate.
    "Exceptand pentru ca ploua."
    Ii fura repede acel raspuns pentru ca ar fi putut sa il foloseasca si nu dorea sa faca asta. Nu intelesese gestul lui, dar acum il vedea cu un alt chip. Incerca sa conecteze singura totul si sa isi dea seama, dar nu putea sa ghiceasca din moment ce stia atat de putine. Exista si un caz in care cel real era baiatul din Hogsmeade si atunci isi ascunsese chipul sa nu fie recunoscut. Insa de ce? Tipul de la viperini nu era periculos sau cel putin, nu i se parea ei. Fugise de un liliac, ce naiba! Iar acum, baiatul din Hogsmeade era acolo, in Hogwarts, profesor. Era in mijlocul viperinilor. Nimic nu avea sens si isi dadea seama ca toate acele lucruri depaseau capacitatea ei de intelegere asa ca decise sa aleaga cel mai scurt drum: sa intrebe direct la sursa.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • "Rampion Yaxley."

    Rampion cum? Orice fel de expresie ii pieri brusc de pe chip, buzele formandu-i o linie orizontala perfecta. In primul rand era o tresarire interioara admirativa pentru ca familia Yaxley era una dintre sacrele douazeci si opt, si in al doilea rand era o tresarire interioara de neplacere pentru ca nu auzise niciodata de un Yaxley care sa nu fie viperin. Nici unul. In toate generatiile. Oricine punea pret pe sangele pur stia care era treaba cu cele douazeci si opt de familii britanice considerate cu adevarat pure, iar el mancase atata doctrina despre sangele pur cand era copil ca ar fi putut recita toate povestile alea si in somn. Familia Byron fusese exclusa de pe lista in urma cu multe generatii, dupa ce amandoua ficele nu stiu carui strabunic de-al lui se casatorisera cu Incuiati. Mostenitorul se casatorise cu o tipa cu sange-pur, logic, dar linia familiei era oricum intinata si tatal lui ii povestise treaba aia de atatea ori ca deja i se facea rau doar cand isi amintea.
    Brusc se simti dubios pentru ca ii tinuse asa o teorie despre viperini ultima data cand se intalnisera, si isi dori ca ea sa ii fi spus pur si simplu sa taca.

    "Cred ca o sa le dau o sansa. E imposibil sa fie toti asa cum spui."

    Ridica din umeri. Privind partea buna, sederea ei la Hogwarts ar fi trebuit sa fie mult mai placuta decat a altora daca avea macar un mascul de la fiecare casa pe urmele ei.
    "Poate ai noroc si sunt mai rai decat spun eu." comenta ranjind scurt. Nu se stie niciodata ce ii rezerva destinul.

    "Am o nelamurire, domnule profesor."

    Domnule profesor. Stramba usor din buze. Avea chipul lui Roy dar nu se simtea in pielea lui atunci cand stia ca pustoaica vedea dincolo de masca. Ii asculta intrebarea si surase scurt, aproape imperceptibil din cauza rigiditatii bruste pe care o capatase chipul sau. Yaxley. Merlin! Nu semana cu nici unul din dubiosii aia, iar el avusese placerea deosebita de a ii cunoaste pe cativa dintre ei si a se alege cu probleme digestive pentru o saptamana dupa aceea. Isi mai aratau mutrisoarele pe la diverse cluburi la care se ducea si el o data, maxim de doua ori pentru a ii face pe plac tatalui sau inainte de a se ascunde la loc in cartile sale, departe de toti sange-purii. Prefera sa se uite la ei de la distanta si sa zica ca erau interesanti decat sa stea prea aproape si sa simta mirosul de bullshit cu propriile nari. Nu vroia sa isi strice karma cu asa ceva.
    "Sau sub o masca?" ii completa intrebarea ridicand dintr-o spranceana. Nu se ascunsese de viperinul ala de teama, desi nu nega ca ii era teama de el. Nu avea motive dar asa stateau lucrurile si nu avea energie de aruncat pe negat lucruri evidente. Se ascunsese de el pentru ca tipul l-ar fi recunoscut cu aceeasi usurinta cu care il recunoscuse el, si nu dorea ca asta sa se intample, asa cum nu dorea sa il recunoasca nimeni din Hogwarts care stia cine era. Rampion (Yaxley!) nu il cunoscuse inainte, deci nu era o amenintare - sau cel putin asa isi spunea el pentru ca nu prea ii venea sa scoata bagheta si sa ii arunce un obliviate peste ochi, cum facuse cu altii.
    "Motivul cel mai evident e ca acel cineva nu doreste sa fie vazut. De ce crezi ca si-ar putea dori cineva sa nu fie vazut?" ii arunca mingea la loc in fileu.

    Se prinse brusc de o chestie. Mancase pe paine informatii despre familiile cu sange pur din Marea Britanie, pentru ca domnul Byron nu avea incredere in capacitatile lui si dorise sa se asigure ca, in calitatea sa de mostenitor, urma cel putin sa stie cu cine avea de-aface la mesele din inalta societate. Nu isi amintea, insa, sa fi auzit niciodata de o Rampion Yaxley.
    "Cati ani ai?" o intreba brusc, aparent fara nici o legatura cu subiectul. Tatal lui mereu il tinea la curent cu domnitele care ajungeau la o varsta potrivita logodnei, chiar si daca nu erau intodeauna domnite care ar fi avut vreodata vreun motiv rational pentru care sa isi doreasca sa isi lege destinul (si averea) de al lui. Banuia ca barbatul spera ca daca avea un fiu care nu se ridica la nivelul asteptarilor sale, atunci putea cel putin tinti sus in legatura cu viitoarea lui nevasta. Nu ii vorbea pe bune atunci cand ii vorbea despre tipele din familia Black, de exemplu, dar ii spunea oricum de ele. Ii trimitea scrisori lungi pe care Christopher le citea sau nu, cat sa fie el linistit ca il pusese la curent cu toate posibilitatile. Dar niciodata, absolut niciodata, nici de la tatal lui, nici de la altcineva, nu auzise de o Rampion Yaxley.
    "Mai ai cumva si alt prenume?" continua cu intrebarile, privind-o curios. Nu stia de ce era asa interesat sa afle daca tipa chiar era din acea familie Yaxley sau daca, printr-o intamplare absurda, se nimerise cu numele ala fara sa aiba legatura cu ei (haha, sigur), dar era. Poate pur si simplu i se parea pacat ca o pustoaica asa simpatica sa faca parte dintr-o familie asa urat mirositoare.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • "Motivul cel mai evident e ca acel cineva nu doreste sa fie vazut. De ce crezi ca si-ar putea dori cineva sa nu fie vazut?"

    Tacu si se uita la el lung. Fusese inchisa in turn cu un motiv si el nu intelegea (fiindca nu avea de unde sa stie) ca pelerina ei era acel loc si ca oamenii o dusesera acolo dintr-o cauza. Se intrebase adesea ce ar fi putut sa faca de ii enervase atat de rau, dar nu gasise niciodata raspunsul si acum era prea tarziu sa mai intrebe. Se uita in pamant si in cele din urma isi facu putin curaj cat sa ii spuna;
    "A omorat pe cineva, a furat sau..."
    Sau? Meditase mult. Zece ani era o perioada lunga, iar ea invatase sa faca legaturi si sa taie legaturi si sa se incurce in idei si in ganduri. In cele din urma spuse si continuarea;
    "Sau este un monstru."
    Asa, ca mine.
    Vrajitoarea cea grasa lasase candva sa se inteleaga asta, dar nu ii oferise detalii, iar lumea era prea vasta pentru ca ea sa se poata prinde singura despre ce era vorba.

    "Cati ani ai?"

    "Saisprezece."
    Nu traise destul printre oameni pentru a stii ca era nepoliticos ca un baiat sa intrebe varsta unei domnite asa ca ii raspunse fara sa stea pe ganduri. I-ar fi zis ca avea sase fiindca aia era varsta ei reala din moment ce nu interactionase in acei zece ani, dar totusi traise, citise, se informase. Nu se considera imatura si nu se considera nici retardata.

    "Mai ai cumva si alt prenume?"

    "E posibil." ii raspunse. Fiindca nu i se parea complet si pentru ca parea sa fie prea mult mister la mijloc, surase si oferi explicatia;
    "Am fost luata de langa parintii mei cand eram foarte, foarte mica." il lamuri pentru a nu exista dubii si a nu crede ca era genul de fata care habar n-avea pe ce lume traieste.
    Un coleg se apropie de ea pentru a o intreba de o ora, iar ea se intoarse prietenoasa si incepu sa ii ofere informatii despre cursul de Transfigurari, explicandu-i cat se poate de clar niste concepte pe care tipul parea sa nu le fi inteles. Odata ce citea un lucru il memora cu usurinta si recitise cartile alea de atatea ori incat ar fi putut sa le viseze si noaptea. Se intoarse apoi spre profesor si ii spuse colegului ca este ocupata acum si ca o sa vorbeasca mai multe cand termina. Nu stia cat anume dorea tipul sa o tina pe coridor, dar nu o deranja. Parea singurul dispus sa vorbeasca si sa ii si spuna ceva ce dorea sa afle. Restul baietilor veneau cu tot felul de chestii dubioase; o intrebau de ore sau unde erau salile de clasa, ii cereau intalniri si ii faceau complimente. Daca ii intreba lucruri serioase pareau pe alta lume, nu ii raspundeau sau cereau ajutorul altor persoane. Nu isi dadea seama daca faceau asta intentionat sau daca pur si simplu nu aveau idee la ce se refera. O faceau sa se simta prost fiindca ii intrebase.

    Cu fetele nu prea putea sa vorbeasca. Unele o considerau aroganta, iar altele doreau sa o fiarba intr-un caza, dar Rampion nu se prinsese de acest lucru. Simtea pur si simplu energia negativa care venea din partea lor si se tinea departe pentru a nu risca sa se taie in privirile lor ascutite. Ii pararea rau ca situatia statea in felul ala, dar nu se plangea in nicio parte.
    "Ar trebui sa plec. Din nou." ii zise pe un ton care se dorea intrebator, dar formula in asa fel incat sa para hotarata. O bulversa total acea poveste cu profesorul si tipul din Hogsmeade. Uneori parea dragut, alteori nu si putea spune cu mana pe inima ca prefera compania tipului din satuc decat pe a acestui profesor rigid si rece. Poate ca parea ea la fel, dar in realitate nu era deloc asa si avea nevoie ca atmofera sa fie putin mai calda pentru a nu simti ca ingheata pana in suflet.
    Ii zambi cu o oarecare retinere si se uita in jur de parca era un pui de pisica speriat care nu isi gasea drumul spre casa.
    "Sub masti se ascund doar Devoratorii Mortii." vorbi gura fara ea, amintindu-si faza aia fara sa vrea. Privirea ii sclipi si ea surase.
    "Cine spune ca rautatea e o forma de lasitate nu se inseala prea mult."
    Citise despre Devoratori de ii sarisera capacele si hotarase un lucru: ura oamenii aia.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • "A omorat pe cineva, a furat sau... sau este un monstru."

    Oh, vai. Ar fi ras dar expresia ei ii spunea sa nu faca o asemenea prostie, asa ca o privi cat de serios putea. Era chiar o persoana foarte serioasa de obicei dar fata aia il facea sa rada in prostie asa ca incerca sa se controleze, bucurandu-se ca mutra lui Roy era mult mai putin elastica decat aceea cu care il inzestrase mama natura. Se gandise la domnul Byron cand concepuse acel personaj asa ca nu trebuia sa se mire prea tare. Ala era ultimul si cel mai frumos cadou pe care avea sa i-l faca vreodata barbatului care il crescuse sa fie persoana care era.
    "Esti cam dura, nu crezi?" indrazni cu inocenta.
    "Ar putea fi vorba de un agent secret." propuse ridicand dintr-o spranceana. Se indeparta de propria persoana dar nu prea ii pasa, nu despre el vroia sa vorbeasca. Era un subiect deprimant si tocmai stabilise ca soimita il facea sa rada, nu sa se duca in coltul lui intunecos si sa planga cu liliacul in brate.
    "Sau poate persoanei care se ascunde ii e frica de cineva, asa ca se ascunde de el." adauga miscand usor dintr-o spranceana. Era sigur ca tipa sesizase ca el mai avea putin si o lua la sanatoasa (bine, o luase deja) cand auzise glasul viperinului aluia, deci avea un exemplu cat se poate de cunoscut in care cineva se ascundea din teama. Bine, erau si alte motive la mijloc, mult mai importante decat ala, dar ea se putea multumi cu teama. Era un motiv la fel de bun ca oricare altul.
    "Tu ce motiv ai avea sa te ascunzi?" intreba brusc, arcuindu-si o spranceana blonda. Din cum vorbea intelegea ca nu se gandea la generalitati, ci la propria persoana.

    "Saisprezece."

    Cam la varsta asta se incheiau logodnele dupa ultima moda asa ca se incrunta usor. Mai scormoni putin in amintiri, dar putea jura deja cu mana pe inima ca nu auzise niciodata de Rampion Yaxley. Ca un tocilar veritabil, avea memoria brici. Erau multe lucruri pe care le uita pentru ca nu il interesau, dar fetele fusesera mereu in aria sa de interes, fie ca facea ceva in acest sens, fie ca nu, asa ca nu prea i se intampla sa uite nume de fete pe care i le propunea tatal sau. Chiar daca barbatului ii spunea ca nu era interesat, chiar incercase sa le vada pe toate macar o data. Mai greu era cand ele nu vroiau sa il vada pe el, dar nu era doar un tocilar veritabil, ci si un stalker veritabil, asa ca treburile se reglau destul de usor din acel punct de vedere. Apoi Rampion ii spuse ceva care il facu sa ridice din sprancene de aproape ramase fara ele, si apoi sa se incrunte.
    "Cine te-a luat de langa parintii tai? De ce?" intreba cu curiozitatea caracteristica. Invatase in ultima vreme sa nu-si mai bage nasul chiar in tot ce se intampla in jurul sau si il interesa cat de cat, dar nu se putea abtine in astfel de cazuri; la fel cum odata ce prindea un subiect interesant citea absolut tot ce putea gasi despre el, simtea nevoia sa afle tot ce se putea despre lucrurile din viata altor oameni care il intrigau. Il numise cineva, candva bagacios, dar nasul lui nu era doar intreg, ci si mare, asa ca se putea considera norocos din acel punct de vedere. Pana la urma, in ce belea se putea baga daca tragea de limba o pustoaica de sais...

    "Sub masti se ascund doar Devoratorii Mortii."

    ... ...
    Da. Clipi de cateva ori.
    "Vino cu mine." ii ceru simplu si o prinse de manuta, luand-o agale inspre biroul sau. Intamplarea facea sa fie exact pe acelasi etaj cu biblioteca asa ca nu avura de mers mai mult de cativa metri; deschise usa, o baga inauntru, intra si el, inchise usa la loc. Ii trase fetei un scaun si o pofti sa se aseze cu un gest din mana, largindu-si putin cravata in mod reflex, cum facea de cate ori intra in birou. Dusese acasa deja toate animalele de la Hogwarts pentru ca nu vroia sa le traumatizeze carandu-le pe fuga cand urma sa plece la finalul anului, dar se zareau urmele sederii lor; un cosulet pentru pisici, cu multe pernite, un acvariu pentru pesti golit, o cutie cu graunte pentru pasari pe un teanc de carti. Biroul lui era destul de ordonat dar evident avea mai multe carti in el decat era conceput sa tina, asa ca lasa impresia de dezordine la prima vedere.
    Se uita la ceas. Inca un sfert de ora si polipotiunea avea sa se duca.
    Reveni cu privirea asupra lui Rampion si se puse si el pe un scaun, analizand-o atent. Surase in cele din urma, asa cum o facea el si Roy nu ar fi facut-o niciodata. Sylvester se retrase, ascunzandu-se sub birou, iar el isi sprijini coatele de genunchi, pregatindu-se sa vorbeasca.
    "Rampion, ce si de unde stii despre Devoratorii Mortii?" o intreba incet, lasand voluntar sa se inteleaga din tonul lui ca acela nu era un subiect pe care il putea dezbate cu oricine. Poate ea avea sa aleaga sa nu il dezbata nici cu el, si chiar daca spera sa nu fie cazul, asta ar fi insemnat cel putin ca poate nu avea sa se trezeasca pe viitor sa spuna ceva de genul in gura mare pe un coridor de scoala. Hogwartsul nu era atat de sigur pe cat parea la prima vedere.

    "Iti plac jeleurile?" intreba brusc, intinzandu-se intr-o miscare acrobatica dupa punga mare de jeleuri pe care o avea pe birou, alaturi de niste lucrari pe care le corectase seara trecuta. Intinse punguta inspre ea si prinse in dinti un dinozaur cu aroma de capsuni.
    "Ei sigur nu poarta masti." spuse razand scurt.
    "Preferi sa ma vezi cu masca sau fara?" intreba relaxat. I se parea ca tipa era mai incordata decat fusese in Hogsmeade si nu dorea asta, asa incat ii lasa de ales; Roy sau Christopher? Stia ca erau aceeasi persoana deci chiar nu mai avea nici cea mai mica importanta. Biroul lui era un loc sigur, se asigurase de asta de o mie de ori si se mai asigura o data in fiecare dimineata.
    Rampion spuse ca prefera fara masca asa ca Christopher scoase bagheta, strangand din ochi cand ii veni in cap un jet de apa care il uda de sus pana jos. Se scutura ca un caine ud si rase ca sa ii arate fetei ca ii parea rau daca o facuse fleasca din greseala si nu era nimic de care sa isi faca griji. Aparaia aia era Fantana Hotilor, o vraja din sistemele de securitate folosite mai ales prin bancile importante - anula polipotiunea si orice vraja de deghizare.
    "Stii ce vraja e asta?" o intreba curios pentru ca putini oameni stiau de ea, din moment ce nu se facea la scoala, si usca totul dintr-o miscare a baghetei. Christopher pe care il stia deja sedea acum calm in fata ei, purtand hainele lui Roy.
    "Masca mea e diferita de a Devoratorilor. As spune ca e mai frumoasa, dar gusturile nu se discuta." comenta ranjind usor, servindu-se cu alt dinozaur.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • "Cine te-a luat de langa parintii tai? De ce?"

    Il privi cu subinteles. Dorea sa ii spuna ca habar n-are, dar el era un strain si nu avea incredere in oameni chiar atat de multa cat sa spuna absolut orice. Isi arcui o spranceana.
    "Pentru ca sunt un monstru." fu ceea ce ii spuse pentru ca asta i se explicase si nu avea rost sa alerge in jurul unui alt raspuns. Stia ca ii ranise sau incercase sa ii raneasca si mai stia ca vrajitoarea cea grasa o dusese in turn pentru a avea grija de ea. Ii spunea adesea ca oamenii o sa o raneasca si ea o sa ii raneasca la randul sau, dar nu dorea sa creada. Nu dorea sa creada multe lucruri in ultima vreme si tot se izbea de ele ca un liliac ziua. Fara nicio suparare, Sy.
    Proful o lua de mana si ii spuse sa mearga cu el, iar ea il urma pentru ca nu era o idee buna sa refuze un profesor. Daca se alegea cu puncte scazute de la casa avea sa fie macelarita de colegi. Era in castel de destula vreme cat sa isi dea seama cat de importante erau pentru soimi.
    Intrara intr-un birou si ii fu indicat un scaun. Se aseza pe acesta si incerca sa se aseze confortabil, dar pozitia lui o facea sa fie in continuare rigida. Avea stilul de a imita mimica celorlalti. Singurul care nu avea acel efect asupra sa era Destrian, dar asta fiindca era singurul pe care isi dorea sa il impresioneze. Si singurul pe care nu il impresiona... Isi musca buza.

    "Rampion, ce si de unde stii despre Devoratorii Mortii?"

    Raspunsul la intrebarea aia avea sa fie ciudatel pentru ca trebuia sa spuna mai multe decat era necesar ca sa il ofere complet. Isi tuguie usor buzele si se uita prin birou in cautarea unui obiect pe care sa il fixeze cu privirea.
    "S-a scris in Profetul Zilei despre ei." zise in cele din urma, evitand intrebarea ,,de unde". Chiar nu dorea sa se faca singura mai ciudata decat era. Isi mangaie obrazul cu palma stanga si apoi se uita din nou catre tipul ala intrebator.
    "Mult." adauga in cele din urma. El nu citea ziarul? Nu se stiau foarte multe detalii, dar in ultima perioada erau destule despre ei. Fu intrebata daca ii plac jeleurile si se incrunta, privind acele chestii cu o expresie usor confuza.
    "Nu am mancat niciodata." ii zise pe un ton curios si intinse mana spre ele, luand unul la nimereala. Il apropie de nas si mirosi putin chestia, lasand-o apoi pe varful limbii. Mesteca. Si mesteca. Mai mesteca putin. Sprancenele sale devenira o linie dreapta si isi simtea maxilarul troznind de la cat mesteca si tot mesteca.
    Tipul spuse ceva de masti si Rampion se uita la jeleuri. Doar nu vorbea despre ele! Il privi amuzata si paru sa se mai destinda.

    "Preferi sa ma vezi cu masca sau fara?"

    "Fara." raspunse fara sa stea pe ganduri, inghitand jeleul. Nu era rau, dar nu putea spune ca ii placea. Dura mult sa mestece si apoi simtea un gust ciudat pe limba. Clatina din cap, dar intinse mana si mai lua unul.
    Tipul facu o vraja si ea il privi transformandu-se sub ochii sai. Cand aparu din nou chipul tipului din Hogsmeade, un zambet larg ii aparu pe chip. Ei, uite asa era mult mai bine!
    "Esti mai dragut asa." il lamuri ca sa nu existe dubii si rupse jeleul in doua, mestecandu-l pe rand. Se uita apoi in jur fiindca nu mai zarea liliacul.

    "Stii ce vraja e asta?"

    Clatina din cap ca stie.
    "Banca Vrajitorilor din Londra are ceva de genul."
    Citise intr-o carte despre asta, dar nu insistase asupra subiectului fiindca se gandea ca nu o sa ajunga vreodata sa paseasca intr-o banca. Oricat de mult visase la libertate, ideea i se parea mult prea fictiva. Trase aer in piept si inghiti si restul jeleului.

    "Masca mea e diferita de a Devoratorilor. As spune ca e mai frumoasa, dar gusturile nu se discuta."

    Rase fara sa vrea si se ridica in picioare.
    "O masca e o masca."
    Nu existau masti frumoase sau urate. Exista masca si exista realitatea. Lua scaunul si il muta din locul lui, eliberand spatiul din birou. Era nitel confuza in continuare, dar se mai calmase. Se aseza in genunchi pe jos si apoi isi stranse picioarele spre ea, facandu-i semn baiatului sa vina si sa se aseze si el acolo. In turn avea un singur scaun si dupa un timp incepuse sa il gaseasca extrem de incomod. Mereu statea pe jos.
    "Nu esti deloc relaxat."
    Se incrunta spre el si intinse mainile, atingandu-i bratele. Inchise ochii si trase aer in piept, apoi expira, apoi inspira din nou doar pentru a expira. Deschise ochii si stramba din nas.
    "Atmosfera pe care o faci ma paralizeaza. Nici nu pot respira ca lumea, ai atata energie negativa aici incat ma doare pe mine."
    Liliacul se auzi scormonind undeva si ea se apleca intr-o parte, parul sau lung maturand podeaua. Se redresa in cateva secunde.
    "Poarta-te... normal."
    Imediat ce ii spuse astea, se intinse. Isi sprijini capul intr-o palma si se uita la el. Stateau in T, cum ar veni. Se uita la el si surase.
    "Incepand cu pozitia." ii explica.
    "Imagineaza-ti ca nu te vede nimeni."
    Isi lua mana de la cap si se intoarse pe spate, privind tavanul. Vazuse la tavane de i se urase asa ca se roti din nou ca sa se uite la el. Un om! Real! Care vorbea cu ea. Ofta.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • "Pentru ca sunt un monstru."

    Ridica dintr-o spranceana. Una satena de data asta. Rampion parea sa vorbeasca serios dar era destul de greu sa fie serios la randul sau cand o fetiscana asa draguta spunea ca era un monstru. Pe ce parte?
    "Cred ca cel mai monstruos lucru pe care l-ai facut a fost sa uiti de o intalnire." comenta surazand usor, lasand la latitudinea ei daca il credea ca vorbea serios sau nu. Tonul lui lasa loc de multe interpretari. Stia prea bine ca oamenii aveau multe lucruri de ascuns si ca intunericul se gaseste in cele mai frumoase si aparent inofensive lucruri, asa ca nu se grabea sa o judece, chiar daca primul impuls era acela de a nu ii crede spusele.
    "De ce esti un monstru?" intreba in schimb. Era pe val cu intrebarile in ziua aceea, aparent. Primea insa raspunsuri la ele asa ca nu era deloc descurajat din a pune unele noi.

    "S-a scris in Profetul Zilei despre ei. Mult."

    "Nu asta te-am intrebat." raspunse surazand.
    Stia si el ca se scrisese de cateva ori in Profetul Zilei despre ei, dar oamenii nu vorbeau despre asta si intreaga poveste era mai degraba la nivelul de legenda urbana decat la nivelul de amenintare pe care oamenii sa o ia cu adevarat (inca) in considerare. El stia un pic despre sus-numitii pentru ca, cineva, candva, ii spusese ca ar fi fost bine pentru el sa ia in considerare optiunea de a li se alatura. Dadea vina in totalitate pe tatal lui si prietenii lui de viperin cu nasul pe sus pentru acea oferta pe care o pusese in asteptare cu un zambet si un ma voi gandi cand voi fi suficient de matur pentru asta. Nu stia mai mult decat ceilalti, dar privea lucrurile putin diferit dupa acea zi. Nu pusese intrebari si nici nu era prea doritor sa puna pentru ca, privind adevarul in fata, nu era si nu avea sa fie niciodata cea mai curajoasa persoana de pe planeta. Nu ii placeau pericolele si se simtea extrem, dar extrem de bine in carapacea lui cea frumoasa si calduta. Rampion in schimb era o fetiscana; pe ea isi permitea sa o sacaie cu intrebari, si chiar era curios sa afle raspunsul.

    "Esti mai dragut asa."

    "Multumesc." raspunse simplu.
    "Cascada Hotilor." raspunse apoi cand vazu ca ea era foarte aproape de a ghici ce vraja era, dar la un pas de raspunsul corect. Zambi usor. Ii placea sa vorbeasca despre asta pentru ca tocilarul e tocilar pana la capat, dar abandona subiectul pentru ca ea nu parea interesata in vrajile de securitate din banci si nu era radio FM sa vorbeasca de unul singur.

    "Nu esti deloc relaxat."

    Se aseza pe jos cand tipa ii facu semn pentru ca era urat din partea lui sa stea pe scaun cand ea se tolanise pe podea. Nu intelegea de ce i se parea mai comoda podeaua dar nu il deranja sa stea pe jos asa ca se apuca sa isi mute picioarele dintr-o pozitie intr-alta, incruntandu-se pentru ca nu gasea una comoda nici picat cu ceara. Avea picioarele prea lungi si nu stia ce sa faca cu ele. Rampion incepu sa ii vorbeasca despre relaxare si energie negativa iar el o privi printre gene.
    "Nu cumva vrei sa facem yoga?" comenta ironic dar ii urma indemnul, strangandu-si un picior sub el si indoindu-l pe celalalt alaturi de soimita din moment ce ea statea chiar in nasul lui. Isi aranja la loc cravata pentru ca se simtea mai bine atunci cand avea hainele in perfecta ordine, si isi trecu degetele prin par, pufnind scurt in ras cand se prinse ca deveni automat stresat in secunda in care ea ii spuse sa se poarte normal. Nu era prea bun la asta.
    "Mai bine?" intreba in cele din urma, ridicand dintr-o spranceana. Statea destul de comod, in orice caz. Arunca un jeleu in aer si se stramba cand il lovi in ochi in loc sa ii pice in gura, cum era planul. Trase cu ochiul (ala care scapase nevatamat) la Rampion ca sa se asigure ca ea nu prinsese eroarea si isi freca putin ochiul ranit, aruncand apoi din nou jeleul, reusind sa il prinda in gura dintr-o miscare. Il rontai satisfacut de sine.
    "Ti s-a mai spus ca semeni rau cu Rapunzel?" spuse brusc; acum, daca il punea sa fie relaxat, atunci trebuia sa se astepte la intrebari suspecte. Misca usor din sprancene, lasandu-si capul intr-o parte pentru a o vedea mai bine. Avea parul foarte lung si genul de aspect despre care se scriau povesti; nu se gandise la asta prima data cand o vazuse, dar din pozitia aceea isi dadea seama mai bine exact cat de ametitor de lung si bine intretinut era parul ei.
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • Nu ii raspunsese la intrebarea referitoare la monstrii pentru ca avea nevoie de timp sa formuleze asta in minte. Incerca sa faca lucrul respectiv in gand, meditand la un raspuns care sa nu sune ciudat si care sa nu para izbit de toti peretii. Din fericire subiectul fu schimbat repede, iar el ii vorbi de yoga, fapt care o facu sa ridice usor din sprancene si sa se uite la el cu gura nitel in linie. Ce era yoga? Nu auzise de asa ceva si in mod clar nu isi amintea sa fi citit in ziar. Miji ochii si deschise gura sa il intrebe, dar o inchise la loc fiindca momentul oportun trecu, iar el ii ceru parerea in ceea ce privea relaxarea. Rase.
    "In continuare ingrozitor." ii zise fara mila, zambind amortit. Citise undeva despre mila si compatimire. Nu crezuse ca era o diferenta intre aceste doua sentimente, dar aparent mila era ceea ce tragea oamenii in jos. Ajungeau sa ai mila, te pierdeai, actionai fara sa gandesti, faceai mai rau mult decat bine. Compatimirea era atunci cand te apropiai de obiectul compasiunii tale si incercai sa il ajuti cum puteai mai bine. Il analizai. Cautau sa intelegi inainte de a sari la atac. Era putin nehotarata in ceea ce il privea pe baiat fiindca nu parea nefericit, desi ea credea ca este. Mereu considerase ca oamenii care locuiesc in afara turnului sunt cei mai fericiti fiindca au libertate. De cand venise la Hogwarts, insa, vazuse atatea persoane nefericite incat era la un pas de a intra la randul sau in depresie. Peretii aia sangerau si nimeni nu ii vedea.

    "Ti s-a mai spus ca semeni rau cu Rapunzel?"

    Ii pica maxilarul pe jos si ridica rapid capul ca o suricata. Incerca sa isi ascunda socul saltandu-se in fund, incepand sa isi treaca degetele prin par.
    "D-da... nu... Da."
    Stramba din buze si apoi privi peretele. I se parea aiurea sa vorbeasca despre ea cu o persoana care nu era interesata de subiect si i se parea aiurea sa vorbeasca despre ea in general. Viata sa nu fusese deloc palpitanta si se indoia ca restul vrajitorilor ar fi avut ce sa invete de la o fata inchisa in turn.
    "De ai stii..." incepu usor tematoare, apoi izbucni in ras. Nu era obisnuita sa rada de fata cu altii, iar la Hogwarts nu avusese motive sa faca asta din moment ce baietii care ii dadeau intalnire erau stresati si nu stiau pe ce lume sunt. Fetele clar nu o faceau sa rada. Acum radea atat de rau incat o durea abdomenul si se apleca inainte pentru a-si ascunde cat de cat chipul in spatele suvitelor lungi. Balmaji niste scuze fiindca ii parea rau din cauza ca nu se putea abtine, dar faptul era deja consumat, iar ea se calma dupa cateva secunde lungi in care abia reusise sa respire. Trase aer in piept si isi sterse lacrimile care i se adunasera la ochi. Deci asta insemna sa razi cu lacrimi!
    "Inainte sa vin aici am locuit intr-un turn." ii spuse amuzata.

    Schimba pozitia pentru ca i se parea ca sta prea incordata. Isi stranse ambele picioare sub ea si se uita din nou spre el, strambandu-se cand realiza ca nu se relaxase asa cum ii zisese. Ofta si isi dadu ochii peste cap, apoi se apleca din nou in directia lui si isi lasa palmele pe umerii sai, fortand putin. Conta enorm ca trupul sa fie destins. Conta ca energia pozitiva sa circule libera si ca mintea sa fie destinsa. Se holba in ochii lui transmitandu-i ganduri bune si in cele din urma zambi.
    "Fa ca mine!" il indemna, zambind larg. Zambetele erau ceea ce faceau oamenii mai buni si nu stia daca el cunostea acel aspect sau daca traia in umbra, dar trebuia sa incerce. Ii promitea ea ca urma sa fie incantat de rezultat. In cele din urma isi lua palmele de pe el si se indrepta la loc de spate, dandu-si tot parul pe o parte.
    "Am stat zece ani acolo."
    Zece ani nu parea o perioada asa lunga cand tot ce faceai era sa vorbesti despre asta, dar cand iti era dat sa traiesti atatea zile intre pereti de piatra ti se cam schimba opinia.

    Isi trecu degetele prin par, apucandu-se apoi sa il impleteasca si sa il desfaca de sute de ori. Se uita in jur fara niciun fel de jena, cautand cu privirea rafturi si birouri si tot felul de obiecte despre care auzise, dar pe care nu le vazuse niciodata. Totul era nou pentru ea. Unii ar fi putut crede ca dupa o perioada atat de lunga petrecuta inchisa avea sa fie salbatica, dar Rampion tanjise atat de mult dupa aceasta lume incat ii era imposibil sa nu o primeasca acum cu bratele larg deschise.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Christopher Delroy Byron
Member Avatar
magizoologist in pregatire; animag
Vrajitori
  • "In continuare ingrozitor."

    Se pleosti si se uita la ea pe sub sprancene.
    "Relaxarea nu e punctul meu forte, aparent." comenta cu juma' de gura, molfaind un alt jeleu. Era relaxat mereu in preajma unei singure persoane dar nu o facea in mod voluntar, asa ca nu stia cum sa obtina acel rezultat in mod voit.

    "D-da... nu... Da."

    O privi ciudat. Asta nu parea sa ii starneasca amintiri placute, dar nu avu timp sa ii mai puna alte intrebari, caci Rampion izbucni intr-un ras care ii catapulta parul in fata, biciuindu-i lui obrajii cu suvitele ei lungi de Rapunzel. Clipi de cateva ori si apoi zambi incurcat, asteptand o continuare explicativa a raspunsului ei. Ridica din sprancene cand auzi ca tipa locuise intr-un turn pana sa vina la Hogwarts si deja nu mai putu spune a cata oara se intreba daca nu cumva il lua peste picior. Misca sceptic din sprancene si ii zburara putin gandurile in parti cand fata il apuca de umeri si paru sa il forteze sa adopte o pozitie relaxata.
    "Rampion, mi-ar placea sa fiu eu insumi cu tine, dar nu sunt sigur care e ala." raspunse razand scurt, cu dintii la vedere. Se astepta ca ea sa inteleaga la ce se referea - nu era vorba de chip, deja avea chipul lui real.
    I se spuse apoi sa ii urmeze exemplul si sa zambeasca si asta facu; nu obisnuia sa nu faca ce ii spunea cineva care nu il deranja asa ca zambi acolo pana il durura falcile si apoi rase pentru ca se simtea usor penibil dar banuia ca avea sa ii treaca. Puse jeleurile deoparte, pe marginea unei mese, si reveni cu atentia asupra fetei. Isi stranse amandoua picioarele si ramase in pozitie turceasca; niciodata nu-i placuse pozitia aia dar o adopta uneori involuntar, simtind nevoia sa devina cat mai compact posibil si sa ocupe cat mai putin spatiu.

    "Am stat zece ani acolo."

    O privi cu interes. Statu pe ganduri cateva clipe, apoi incepu sa gesticuleze, facand o schema in aer fara sa isi dea seama; de obicei incepea sa gesticuleze la lucrari, cand incepea sa isi puna gandurile in ordine. Nu facea asta in alte contexte pentru ca se controla, dar acum i se ceruse sa lase garda jos asa ca isi vazu acolo linistit de schema lui.
    "Deci cineva te-a luat de la parintii tai cand erai mica si te-a inchis intr-un turn pentru ca esti un monstru."
    Cam ala era rezumatul raspunsurilor ei, si o privi intrigat pentru confirmare.
    "Ca Rapunzel." adauga incruntandu-se usor.
    Stia ca toate povestile erau inspirate din fapte reale mai mult sau mai putin, dar Rampion nu era atat de in varsta cat povestea sa poata fi inspirata din viata ei; poate pur si simplu persoana care o inchisese intr-un turn se inspirase din poveste. Nu avea nici un motiv sa o creada pe soimita dar, daca punea problema asa, nu avea nici un motiv sa nu o creada. Se uita mai bine la ea. Avea logica ce spunea; era pierduta grav in spatiu si se vedea asta cu ochiul liber, si daca Sylvester o placea, atunci nu avea nici un motiv sa fie el reticent in legatura cu ea. Liliacul ala il placea doar pe el si pe Jill (chiar daca sentimentul nu parea sa fie reciproc), deci opinia lui merita luata in considerare.

    "Monstru?" repeta intrebarea de mai devreme, varianta compacta, ridicand usor dintr-o spranceana.
    Se intinse inspre soimita, prinzand-o de obraji si intorcandu-i capul inspre el pentru a o putea analiza mai cu atentie. Ii dadu toate suvitele la o parte de pe chip, studiind-o cu atentia unui om de stiinta. Clatina apoi din cap, lasandu-si mainile pe langa corp.
    "Nu se vede din afara. Chiar crezi ca esti un monstru?"
    Povestea suna destul de ciudat si treaba cu monstrul era suspecta, asa ca incerca sa inteleaga cum functiona - ce facuse pentru a fi considerata un monstru, si se considera la randul sau un monstru? El isi cunostea intr-o anume masura partea intunecata si ar fi putut fi numit lejer un monstru pentru lucrurile pe care i le facuse lui Jim, spre exemplu, si pentru lipsa deplina de remuscari pe care o avea fata de acel episod. Dar nu venise nimeni sa il ia de manuta si sa il inchida intr-un turn, si se indoia ca asta se datora faptului ca era baiat si nu o fata blonda cu ochii mari si albastri.
    "Cum de ai iesit tocmai acum din turn?" intreba apoi, realizand ca, daca lua de bun tot ce i se spusese si se incredea in logica acelor fapte, chiar daca nu le putea intelege inca, ala era singurul element care nu-si avea locul in poveste - de ce iesise acum din turn?
[align=center]
There is so much to forgive, but you do not know how to forget.
Posted Image Posted Image
When is a monster not a monster?
Oh, when you are the reason it has become so mangled.


[size0]you jump, i jump.
what didn't kill me never made me stronger at all.[/align]
Offline Profile Goto Top
 
Rampion Yaxley
Member Avatar
Rapunzel ;
Vrajitori
  • "Deci cineva te-a luat de la parintii tai cand erai mica si te-a inchis intr-un turn pentru ca esti un monstru."

    "Cam asa ceva." raspunse in timp ce se intindea dupa un alt jeleu. Nu avea mai multe informatii fiindca nu i se oferisera si nu se simtea in stare sa isi spuna punctul de vedere fiindca risca sa o dea in bara rau, dar rau de tot. Ridica din umeri.
    "Rapunzel nu era un monstru." zise in cele din urma. Nu ii placuse niciodata fata aia si nu se considera ridicata in slavi atunci cand i se spunea astfel. Vrajitoarea cea grasa o numea asa cand incerca sa o faca sa se simta prost. Nu era un sentiment care sa o inalte prea tare. Cat despre raspunsul pe care baiatul i-l oferise mai devreme... Il scana cu o figura rece. Era sigura ca el stia care este adevarata sa fata din moment ce stia ce masca putea folosi pentru a o acoperi. Pastra acel gand pentru sine si surase oarecum retinut. Nu i se mai intamplase pana atunci sa stea pe jos in biroul unui profesor si sa vorbeasca despre masti si Devoratorii Mortii, dar poate ca acel gen de activitate era ceva obisnuit pentru castelul magic.

    "Nu se vede din afara. Chiar crezi ca esti un monstru?"

    "Putine lucruri se vad din afara, nu crezi?"
    Baiatul nu se zgarcea cu intrebarile asa ca isi lua avant si le adresa pe ale sale. Nu ii era urat de el si nu se simtea naspa atunci cand i le adresa asa ca incerca sa vada ce fel de raspunsuri avea sa primeasca. Dorea sa invete mai multe, sa fie mai buna si sa ii faca pe toti sa o priveasca asa cum era. Comparativ cu el, Rampion chiar stia care era adevarata sa fire. Problema ei era ca nu stia daca si altii puteau sa vada ceea ce vedea ea. Isi tuguie buzele si se gandi la un raspuns, totusi.
    "Chiar cred."
    Nu parea deloc afectata spunand acele lucruri, dar asta fiindca se obisnuise sa le tot repete. Zece ani era o vesnicie si ea nu fusese blanda deloc cu propria persoana.
    "M-au lasat fiindca le era frica de mine."
    Se uita pe tavan.
    "Sau mie imi era frica de ei?!"
    Se incrunta confuza. Vrajitoarea cea grasa vorbea rar despre parintii ei si intr-o zi se enervase atat de tare incat ii spusese ca este orfana asa ca putea lasa balta subiectul. Rampion stia ca minte, dar nu o mai intreba despre parintii pe care nu ii cunoscuse niciodata. Asta era putin alarmant fiindca nu fusese inchisa in turn cand era bebelus si ar fi fost normal ca pana la cinci-sase ani sa aiba amintiri cu persoanele care ii dadusera viata. Tot ce putea ea sa isi aminteasca, insa, era acel turn. Auzise despre vrajile care afecteaza amintirile unui om, dar nu credea ca ar fi incercat cineva sa ii altereze memoria.

    "Cum de ai iesit tocmai acum din turn?"

    Se facu verde, apoi se facu mov, apoi roz si isi ascunse chipul in par, strangandu-se ghem. Balmaji ceva nedefinit si ramase acolo. Stia ca dragostea iti spala creierul mai ceva ca un Obliviate, dar mereu se considerase mai desteapta de atat. Cu toate astea, fugise. Vrajitoarea cea grasa avea sa se enerveze enorm si urma sa o caute. Atunci sa vezi probleme! Spera ca directorul scolii, acel vrajitor nins si blajin sa o poata ajuta. Parea genul care nu dorea sa faca rau.
    "Un baiat..." incepu pe un ton usor tremurand, trezindu-se ca zambeste ca apucata, clipind repede de cateva ori, dregandu-si vocea pentru a parea mai stapana pe sine. Inghesui zambetul intr-o gentuta si cand ridica privirea spre el parea aproape serioasa. Aproape.
    "Un baiat m-a luat de acolo." spuse in cele din urma.
    Nu ii zicea de poster fiindca ar fi putut face legaturi si asta era - oooh - o idee extrem de proasta. Inghiti in sec si se gandi putin la Destrian, apoi se pleosti la loc fiindca tipul nu avea nicio treaba cu ea. Incepu sa ii ploua si sa ninga si surase intepata, ridicandu-se de pe jos. Brusc i se parea incomoda pozitia. Incepu sa se invarta pe acolo si in cele din urma se opri cu mainile la spate si se uita in jur;

    "Cine esti?" intreba cuminte, intorcandu-se spre el, apropiindu-se cu pasi mici.
    Se apleca spre el.
    "Nu imi spune ce pot vedea si singura. Cine esti?" repeta. Cine era el, in spatele usilor inchise? Cine era atunci cand era inchis intr-un turn? Cine era el atunci cand nu stia cine este? Ochii sai sclipeau a emotie, iar buzele i se curbasera intr-un zambet. S-ar fi putut crede ca incerca sa schimbe subiectul, dar nu asta dorea sa faca. Pur si simplu era curioasa.
[align=center]Posted Image
"You have come for your Mistress Darling, but that beautiful bird is no longer sitting in her nest, nor is she singing any more. The cat got her, and will scratch your eyes out as well.
You have lost Rapunzel. You will never see her again."

[/align]
Offline Profile Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
Go to Next Page
« Previous Topic · Statia Hogsmeade · Next Topic »
Locked Topic
  • Pages:
  • 1
  • 2