Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
An original idea. That can't be too hard.; closed
Topic Started: Jun 14 2014, 03:06 PM (352 Views)
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
chapter eleven
  • Betel se trezi in acea dimineata cu parul ravasit. Dormise cam prost asa ca nu era intr-o stare prea buna. Isi trecu degetele peste frunte si obraji, apoi dadu patura la o parte. Dormea acoperit cu multe straturi chiar si atunci cand era mult prea cald sa o faca. De obicei purta bocanci, dar era mult prea cald pentru ei. Ramase in fund in fata sifonierului si privi in jur, apoi trase aer in piept si hotari sa moara de cald decat sa arate ca naiba. Nu il interesa foarte mult tinuta, dar uneori trebuia sa faca mici sacrificii pentru a se simti bine, iar el, ca multi oameni, se simtea bine daca avea impresia ca arata bine. Se holba lung in oglinda si apoi isi aranja gulerul de la camasa. Da, arata okey. Trase aer in piept si inghiti in sec simtindu-se brusc emotionat. Asta nu i se intampla des. Rase chinuit si apoi cobori scarile in fuga. Se simtea mai bine acum asa ca o salta pe Venus in brate, primul lucru cand o vazu, si o saruta pe obrazul ei bucalat. Fetita se agata cu mainile de gatul lui si chicoti draceste. Era atat de bine dispus incat chiar isi saluta mama si fu de acord sa ii fure o briosa de pe masa. O lasa pe Venus pe un scaun si iesi din casa in timp ce mesteca dulcegaria aia. Isi puse palma la ochi pentru a se apara de soare si se incrunta cat putu de mult. Incepea sa se transforme intr-un soi de vampir-uman. Nu ii placea vara nici sa moara. Ar fi dorit sa fie vesnic iarna, vesnic frig, sa stea cu multe haine pe el, cu un tarus ascuns la indemana. Tinuta aia era asa subtire incat nici macar nu avea unde sa il vare.
    Pisica isi facu aparitia cum iesi din curte, iar baiatul ofta. Intinse spre ea o bucatica de briosa si astepta sa vada ce anume face felina. Cand pisica isi misca mustatile si deschise gura rase cat se poate de afectat de relatia dintre ei. Ramase pe loc cat timp ea mesteca bucatica de dulce, apoi capitula si ridica felina de la sol. O stranse la piept cateva clipe. Ii saruta apoi crestetul.
    "Nu imi tragi gheare, sper..."

    Continua sa inainteze spre magazinul mult dorit. Ii povesti scopul calatoriei, dorinta lui de a vorbi pentru prima oara cu o anumita persoana care isi facea veacurile in apropiere. Era o pustoaica din oras pe care o placea de ceva vreme si astazi era ziua in care avea de gand sa ii vorbeasca. Ii spuse pisicii tot felul de chestii incepand cu dorinta lui de a scapa putin de rutina si a fi mai bun decat pana atunci. Se simtea putin nebun vorbind cu o pisica, dar pisica aceea il urmarise vreme indelungata si stia ca poate intelege ce simte in acel momente. Rase de unul singur si se numi in sinea sa ,,nebun", dar faptul era deja consumat, iar pisica era moale si buna. Isi trecu degetele prin blana ei si o simti torcand asa ca o stranse mai bine in brate si simti o usoara caldura interioara. Isi dadea seama acum, stand aproape de felina, ca avea o oarecare simpatie fata de ea. Nu stia ce era starea aia si in ce consta, dar nu ii pasa. Era una din putinele zile in care putea sa fie doar un baiat obisnuit care mergea sa isi dea o intalnire cu o fata. Un baiat care avea emotii si care isi dorea sa faca lucruri comune; sa mearga la facultate, sa isi ia o slujba part-time, sa ajunga seara acasa si sa comande pizza, sa rada cu sora lui si sa ii spuna sa nu faca aceleasi greseli ca si el atunci cand avea sa creasca.

    Ajunse in fata magazinului si privi banca pe care statea fata de obicei. Astazi era banca era goala asa ca isi stranse usor degetele in pumn si clatina din cap. Norocul nu prea ii suradea. Privi felina si ii facu semn sa stea. Cel mai probabil urma sa il stalkereasca asa cum obisnuise dintotdeauna, dar el tot incerca sa ii dea sfaturi amicale animalului care nu avea reguli. Pufni in sinea sa si intra in magazin. Avea tarusul la el si i se parea incomod cum statea acolo, agatat la pantaloni, camuflat in asa fel incat sa para orice altceva in afara obiectului care era de fapt.
    Se apropie de vanzator si isi sprijini coatele de tejghea, surazand usor ametit, total atipic lui Betel.
    Existase o vreme - cu mult timp in urma - cand crezuse in povesti si in mituri, in lucrurile frumoase care li se intampla oamenilor buni. Intre timp tatal lui se spanzurase, fratele i se transformase in vampir si sora lui il cruciase si apoi il lasase sa cada intr-o prapastie. Poate lucrurile bune li se intamplau oamenilor buni. Dar nu in realitatea aia.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Mercury Cavendish
Member Avatar
asistent junior; animag
Ministerul Magiei
  • Hotarase cu mult timp in urma ca nu avea nevoie de motive sa ii dea tarcoale si chiar daca ar fi avut, acestea nu aveau nicio legatura cu bunastarea lui. Era doar distractiv sa il aiba la indemana si forma ei de pisica era mijlocul perfect de a-l sabota oricand avea ocazia. Din pacate, nu putea fi intotdeauna pe urmele lui si avea impresia ca pierdea ce era mai important - nu se intamplase nicio schimbare majora, nimic palpitant iar asta era descurajant cand se gandea ca isi petrecea cam tot timpul liber lasandu-si urma perseverenta a labutelor ei imblanite pe oriunde hoinarea fratele ei. In ceea ce il privea pe el, lucrurile stateau altfel decat pareau chiar daca nici macar ea nu vedea dincolo de acele aparente.
    Cu toate ca plecase de acolo cu putin timp in urma, fostul camin parea sa treaca printr-o schimbare enorma, dar asta era mai mult un sentiment straniu decat ceva ce putea sa vada cu ochiul liber. Poate ca lumea ii parea mai mare sub forma ei de pisica si ii era greu sa isi aminteasca cat de izolata si de inabusita se simtise sub acel acoperis. Ei nu ii intelesesera vreodata maretia iar ea nu isi dorea decat sa le arate. Nu se gandea nicidecum sa se intoarca acolo ca un membru al familiei dar simtea ca trebuie sa le demonstreze ceva, ca era speciala, ca era mare iar ei erau mici si neinsemnati.

    Se plictisise asteptand sa-i puna bete-n roate si se gandise de multe ori in acea ora sa faca chestii pe care le faceau pisicile normale. Problema era ca din punctul ei de vedere pisicile normale nu faceau nimic demn de luat in seama asa ca se ghemui undeva la umbra unei cutii postale, continuand sa astepte, miscandu-si lenesa coada la intervale regulate de timp pana cand scartaitul usii de la intrare dadu alarma.
    Ii taie imediat calea lui Betel, incercand sa isi faca simtita prezenta intr-un mod cat mai pregnant. Renuntase de mult sa mai fie discreta, stiind inca de la inceput ca nu exista vreun mod prin care fratele ei sa descopere ca pisica ce il urmarea mereu era mai mult decat un ghemotoc de blana. Nu exista nimic care sa o dea de gol iar comportamentul ei de pisica era din ce in ce mai natural.
    Adulmeca briosa si o accepta pentru ca era o briosa si pentru ca era buna iar fratele ei nu parea genul care sa otraveasca pisici ratacite oricat de dereglat ii parea ei pe alte planuri. Nu era obsinuita sa faca anumite lucruri cat timp era in forma de pisica iar mancatul erau unul dintre ele. Inca mai molfaia briosa, chinuindu-se sa indeparteze o bucatica ce i se lipise de cerul gurii, atunci cand fu ridicata de la sol cu viteza tunetului, ciufulita si sarutata.
    "Nu imi tragi gheare, sper..."
    Ii luase mult timp sa isi netezasca blana iar procesul nu fusese deloc unul placut asa ca, da, dorinta de a-i rearanja mutra ardea in ea ca focurile iadului. Il impinse cu labuta in piept si incerca sa mieune amenintator pentru ca asta era tot ceea ce putea face daca nu dorea sa fie prinsa de coada si aruncata intr-un tomberon dar mieunatul ei o facu sa sune mai mult a pisica alintata decat a bestia feroce ce dorea sa fie.

    Vru sa faca niste manevre periculoase dar renunta la idee si isi ciuli urechile, ascultand cu interes tot ceea ce ii era marturisit. Se certa in sinea ei pentru faptul ca torcea atunci cand era mangaiata, insa nu se putea abtine asa ca se ierta la fel de repede pentru ca informatiile proaspete erau niste unelte perfecte pentru a-si pune fratele intr-o situatie jenanta. Privirea ei urma aceeasi directie cu privirea lui atunci cand banca, leagan al iubirii se prezenta pustie. Nu stia daca dezamagirea ei atingea acelasi nivel cu dezamagirea lui dar trebuia sa admita ca se entuziasmase mult prea devreme. Fara pustoaica de care Betel era interesat, planul lui Mercury cadea si toata distractia se ducea pe apa sambetei. Mancase briosa, se lasase mangaiata si sarutata, torsese ca o pisica fericita - tot sacrificiul era in van.
    Ii ignora semnul si vru sa se agate cu ghearele de pantalonii lui dar sincronizarea ii era precara asa ca il urmari in magazin fara sa scoata vreun sunet. Nu era o neplacere sa il vada molesit si descumpanit dar de data aceea ii strica si ei karma iar efectul nu era unul placut pentru o pisica care nu se simtea tocmai bine in blana ei. Vanzatorul ii spuse lui Betel ceva legat de pisica lui si de faptul ca animalelor nu le era permis accesul in magazin iar ea nu asculta mai departe pentru ca incerca sa exprime cat mai clar, in limbaj pisicesc, faptul ca ea nu e pisica nimanui. Isi arata ghearele de cateva ori dar nu era luata in seama si in momentul urmator fu cocolosita cum nu fusese niciodata. Se simtea ca o minge de cauciuc si cand reusi sa traga cu ochiul realiza ca agresoarea semana destul de bine cu descrierea pe care i-o facuse Betle celei care ii furase inima. Incerca sa nu scuipe ghemotoace de blana la fiecare interjectie scoasa de tipa care se parea ca are o pasiune salbatica pentru feline. Cu gandul ca in ochii lor ea era pisica lui, tasni din stransoare si isi infipse bine gherutele in parul fetei, topaind cum stia ea mai bine. Nu era sigura la ce rezultat dorea sa ajunga dar haos suna destul de bine.
[align=center]
Posted Image
“But be careful; sand is already broken but glass breaks. The shoes are for dancing, not running away.” [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • Ii adresa vanzatorului niste intrebari care nu aveau legatura cu magazinul ala; il intreba de vreme, daca ii plac bomboanele cu rom, daca a vazut stelele intr-o noapte cu luna plina, daca prefera legendele urbane sau cele stravechi. Tragea de timp cu putea si se uita in jur ca si cum ar fi putut sa vada fata ascunsa in spatele unui raft, pandindu-l de acolo. Se intoarse spre felina neagra care il urmarea mereu si ofta invins. O ratase. Fata nu avea sa vina, el nu putea sa ii vorbeasca si cu asta se incheia fantezia lui. Multumi tipului de la tejghea si se intoarse resemnat, dand nas in nas cu domnita respectiva. Ramase interzis.
    Betel nu era genul care sa se piarda usor; actiona rapid, se comporta ca un erou transformat in personaj negativ. Gandea pe loc. Acum ramase pur si simplu nemiscat, ochii sai scanandu-i chipul. Era frumoasa intr-un mod care nu atragea atentia. Nu ar fi putut provoca un accident in lant daca iesea in strada si vantul ii ridica rochia. Parea prea linistita, prea retinuta, prea draguta si confuza. O clipa avu impulsul sa se aplece spre ea si sa o sarute; Probabil ar fi facut-o sa il considere un psihopat, dar merita.

    Mintea i se puse in functiune dupa cateva secunde de pauza totala si clipi des, retragandu-se usor, facandu-i loc pisicii ca un idiot. Animalul intra din nou in mood-posedat si inainte sa poata actiona, pisica sari in capul fetei si incepu sa isi faca de lucru cu ghearele prin parul ei. Fata incepu sa tipe si sa dea din maini pentru a o da la o parte, iar Betel ramase din nou pe loc, venindu-i sa prinda pisica de coada si sa o arunce pe geam, dar nedorind sa o raneasca pe fata in timp ce facea asta. In cele din urma se apropie si prinse felina de o laba, alegandu-se cu o zgarietura de toata frumusetea exact peste urma de pe incheietura. Se incrunta si o stranse cu dragoste si pasiune la piept, deschizand gura sa ii spuna fetei ca era in regula si ca nu o zgariase deloc; se gandea cum sa ii complimenteze parul cand ea il vazu, apoi se uita la pisica. Vazu furia in ochii ei si nu apuca sa opreasca uraganul. Domnita veni spre el ca sageata si ii trase o palma care ii inrosi obrazul.
    Pisica se foia in mainile sale, iar Betel simti din nou acea senzatie cunoscuta care il facu sa se resemneze. Nu avea sa fie normal vreodata. Nu putea sa se duca si sa isi dea o intalnire, nu putea sa tina de mana o fata si sa ii spuna ca o iubeste, sa ii acorde o sansa sau sa se astepte ca va avea parte de fericirea din povesti. Privi domnita, facu o plecaciune joasa si apoi se intoarse cu spatele, iesind din magazin cu tot cu pisica.

    Inchise usa in urma sa si azvarli felina cu bolta, privind-o furios.
    "Asa faci..." incepu pe un ton jos, privind-o revoltat. Tocmai incepuse sa creada ca o sa se imprieteneasca, iar pisica aia il injunghiase pe la spate. Nu intelegea ce ii venise; banuia ca era doar posedata si nu puteai sa te intelegi ca omul cu ea. Pufni din nou si isi baga mainile in buzunarele de la haina, cautand banii. Familia lui fusese bogata candva, intr-un trecut atat de indepartat incat parea al unei alte persoane. Gasi lirele care aveau sa il duca acasa. Ii pierise cheful de a merge pe jos si stia ca pisicile nu aveau voie in taxi sau autobuz. O sfida din priviri si dadu sa o depaseasca. In momentul in care calca langa ea, observa o schimbare. Trecuse deja de ea cand se opri si ridica privirea din pamant. Se uita la strada pustie cateva clipe, apoi inclina capul si se roti spre felina. Ia pisica de unde nu-i!
    Sprancenele sale erau lasate in jos intr-un soi de incruntatura care nu prevestea nimic bun. Isi infipsese calcaiul in pamant si era intors pe sfert. In locul ei statea acum ultima persoana pe care s-ar fi asteptat sa o vada. O studie din cap pana in picioare si un ranjet insufletit ii aparu pe chip. Se roti complet spre ea si pufni ca si cum ar fi aflat ca fusese mintit toata viata; ceea ce nu era prea departe de adevar.
    "Trebuia sa iti prind capul in usa cand am avut ocazia." rosti pe un ton rece. Nu credea ca in tot acel timp ea fusese pisica. Nu credea ca era atat de idioata cat sa stea langa el dupa ce avusese tupeul sa il tortureze si sa se joace cu mintea lui.
    Se misca brusc si facu un pas spre ea, intinzand mana sa o insface, ramanand cu degetele deschise inainte sa apuce sa le stranga in pumn. Nu. Nu avea sa se lase lovita asa direct. Privirea incepu sa ii arda si se uita in ochii ei, aplecandu-se usor spre ea.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Mercury Cavendish
Member Avatar
asistent junior; animag
Ministerul Magiei
  • Toata dragostea aia ar fi impresionat-o pana la lacrimi daca nu ar fi fost vorba despre el si daca nu ar fi fost ocupata sa se elibereze din bratele lui pentru a initia un al doilea atac. Era clar ca lucrurile nu aveau sa se termine cu niste cuvinte frumoase si nu stia cum de el avea timp de sentimentalisme intr-un cadru atat de palpitant ca acela. Era pe punctul de a se strecura cu succes dar o gheruta i se blocase in materialul camasii, lucru care o incetini considerabil astfel incat fata, surprinzator de agila, ajunse in fata lor si il plesni cu toata angelitatea. Mieuna dramatic cand el facu plecaciunea, avand grija sa sune cat de batjocoritor putea suna o pisica si clipa urmatoare, se trezi azvarlita ca un mar stricat.
    "Asa faci..."
    Pentru ca nu se asteptase la asta, ii fu initial greu sa isi recapete echilibrul. Vedea stele verzi isi facea griji ca botul ei de pisica se turtise putin prea tare la contactul cu asfaltul prafuit. Betel parea destul de tulburat dar ea nu isi facuse niciodata griji pentru el si nici nu avea de gand sa inceapa acum. Problema ei principala era nasul - avea impresia ca ii sangereaza dar nu putea sa isi dea seama prea bine asa ametita cum era. Vazuse multe pisici azvarlite la viata ei si niciuna nu paruse atat de confuza dupa impact. Nu trecuse mult timp de cand reusise sa se transforme si probabil ca nu era inca destul de sigura si de stabila incat sa faca fata unei zdruncinari ca aceea.

    Nu era in plan sa se dea de gol dar in momentul acela ii pasa prea putin de el si prea mult de propriul nas ceea ce o facu sa isi recapete forma umana inainte sa se gandeasca de doua ori. Isi prinse fata in palme, pipaind-o bine pentru a se asigura ca e intreaga si isi indrepta spatele, clipind lent atunci cand realiza ca era privita.
    "Trebuia sa iti prind capul in usa cand am avut ocazia."
    Nu ii statea in fire sa se simta vinovata asa ca il privi senina si astepta. Nu putea sa urmeze nimic bun iar ranjetul de pe chipul lui era destul de sinistru incat sa o faca sa se simta amenintata. Ajunsese in fata ei inainte sa isi dea seama si parea gata sa o rasplateasca cu aceeasi moneda chiar daca in loc de gheare, el avea pumni.
    Inca ai ocazia.
    Nu ii placea sa fie lovita dar nici nu ii era frica de el. O tratase intotdeauna ca pe o nebuna si fusese destul de prost incat sa nu creada in ceea ce era ea de fapt. Chiar si acum, dupa ce ii simtise magia pe propria piele, Betel ezita. Il privi la randul ei, fix in ochi si se apropie si mai mult, mutandu-si lenesa privirea pe obrazul inrosit de lovitura, apoi pe cel nevatamat. Fusese dublu dezamagita atunci cand domnisoara il lasase asa.. asimetric din punct de vedere cromatic. Isi intinse bine degetele de la palma stanga dar banuind ca si el este la fel de in garda ca ea, trebuia mai intai distras pentru a-i putea fi aplicata lovitura de gratie. Afisa un zambet gratios si pasnic si isi infipse bine tocul pantofului in piciorul lui, chiar inainte de a-si lua avant si de a-i captusi obrazul teafar cu palma. Se gandea cat de tare o duruse pe ea nasul si spera ca pe el sa il doara inzecit desi momentan, palma ei rosie parea cea lezata in comparatie cu obrazul lui care capatase doar o nuanta usor rozalie.

    Speram sa iti fii fost dor de mine.
    Isi uni sprancene intr-o incruntatura indurerata si ranji rautacios in timp ce isi dadea parul blond pe spate, pentru a nu o incomoda in vreun fel. Contrastul dintre ea si forma ei de pisica era considerabil avand in vedere faptul ca felina era mai intunecata ca un taciune iar Mercury, cu parul albicios, sprancenele aproape transparente si rochiile vaporoase, albe ar fi putut fi foarte usor confundata cu un nor pufos.
    M-am gandit ca ai nevoie de cineva care sa iti pazeasca spatele si eventual.. sa te trezeasca la realitate atunci cand crezi ca esti mai mult decat ar trebui sa fii.
    Fusese prea dura? Stramba din nas si incepu sa isi mute greutatea de pe un picior pe altul privindu-l cu compasiune.
[align=center]
Posted Image
“But be careful; sand is already broken but glass breaks. The shoes are for dancing, not running away.” [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • Nu se astepta sa o vada asa curand. De fapt, nu se astepta sa o mai vada vreodata. In locul ei s-ar fi ascuns intr-o gaura si nu ar mai fi iesit de acolo. Insa ea era stalker, ceea ce facea lucrurile mai grave decat erau de fapt. Se apropie de jivina mai mult si se pregatea sa ii bage mainile in ochi. Ar fi facut-o cu drag daca ea nu incepea sa vorbeasca. Se incrunta si facu o grimasa nemultumita. Erau in mijlocul strazii, ea era fata si el baiat. Daca ii dadea un pumn in gura - si isi dorea rau de tot sa o faca - urmau sa sara pe el cavalerii din adancuri pentru a salva faptura inocenta. Mercury parea delicata si lipsita de aparare si asta era ceea ce il scotea din minti mai mult ca orice. Oamenii aveau impresia ca ea este draguta si dulce ca o savarina. Era demonica, o faptura a infernului. Isi lua o palma peste ochi de ii sarira obrajorii in aer, apoi intoarse capul spre ea si ranji mai rau ca pana atunci. Avea sa o toace asa marunt incat nimeni nu urma sa o mai recunoasca la morga.
    "Mi-a fost dor de tine, normal." ii spuse cat se poate de zambitor cand trecu un mosulica pe langa ei. Dupa ce se elibera strada, o prinse frumos de manuta ei delicata si aducatoare de rele si i-o dadu peste cap, ajungand dintr-o miscare in spatele ei, tragand-o frumos ca sa i-o suceasca.
    "Ai tupeul sa imi vorbesti dupa ce ai facut, pocitanie?" o intreba printre dinti, pregatindu-se sa o dea cu capul de un perete. Era mai puternic ca ea, dar Mercury avea avantajul batului magic.

    Se uita la ea pentru a-l cauta si apoi ii mai suci putin mana.
    "Mi-ai sters amintirile, vaca mica."
    Ii venea sa ii spuna chestii mai urate si ii parea rau pentru vacile pufoase din lumea toata, asa ca lasa doar atat. Tocmai se pregatea sa o traga de par putin de dragul vremurilor apuse cand un tip iesi din intuneric si se apropie de ei. Betel ridica privirea spre acesta si se incrunta, apoi slabi stransoarea si o elibera pe fata dintr-o miscare. Tipul ii zambi si il saluta din cap. Nu ii raspunse.
    "Ce avem noi aici?"
    Intrebarea ii era adresata lui Mercury sau cerului inalt. Nu isi dadea seama exact fiindca tipul, o matahala mare si paroasa, avea atentia imprastiata in toate partile. Cand se uita spre fata, cand se uita spre el. Un ranjet tamp ii trona pe chip. Betel simti cum i se strange stomacul in momentul in care individul o scana pe Mercury si paru sa hotarasca in sinea sa ca era vrajitoare. Vanatorii erau de multe tipuri si pareau cei mai prosti de pe intreaga planeta. Din pacate nu erau, ba dimpotriva. Puteau descoperi lucrurile mai repede ca un alt om, puteau sa faca legaturi care nu existasera pana atunci si puteau sa se prinda cand cineva ascundea ceva.
    Tipul ala se ocupa de vrajitori. Il cunoscuse cu luni in urma si faptul ca facea parte din cercul lui de prieteni nu avea sa ii fie de ajutor in cazul in care se trezea sa faca un macel acolo.

    Oare Mercury fusese pusa la punct cu istoria incuiata? Scoala ei de magie o invata sa se apere de lumea magica, dar cum ramanea cu lumea reala? Cum ramanea cu miturile si cu ritualurile reale, cu paganii care ardeau vrajitoarele pe rug si le taiau capul apoi il infigeau intr-un tarus la intrarea in sat. Tipul intinse mana spre ea sa o insface. Posibil sa se fi gandit ca era magica tocmai pentru ca il vazuse incercat sa ii rupa mana. Betel era destul de simpatic cu alti oameni, dar era o bruta cand venea vorba de cei ca ea. Daca se apropia prea mult risca sa o faca sa scoata bagheta si asta ar fi dus la ceva ce nu dorea sa vada. Dintr-o miscare ajunse in fata ei.
    "E sora mea, desteptule!" rosti apasat spre el si o impinse cu degetele in capul pieptului, facand-o sa se dea in spate. Ar fi putut sa ii faca rau, stia asta doar privindu-i mutra aia de psihopat dement. Si el dorea sa ii faca rau, dar raul lui era diferit si raul lui nu avea sa ii aduca moartea. Nu o taia bucati si nu o imprastia in orase. Barbatul se uita in ochii lui, apoi ranji din nou. Avea cativa dinti din aur. Paru sa muste momeala, dar Betel nu era convins. Il privi intorcandu-se si auzi cum spunea ceva despre o intalnire. Ii dadu o data si el clatina din cap semn ca intelegea. Nu il interesa vanatoarea de vrajitoare si nimeni nu avea pretentia aia de la el, dar cum lumea magica era legata trebuia uneori sa mai joace si dupa cum jucau altii.
    Se intoarse spre Mercury si o prinse de mana sucita fara a-i pasa ca i-o rupe de tot.
    "Am o propunere; ce zici sa te cari?"
    Vorbea tot printre dinti si era incruntat.
    "Si inceteaza sa ma urmaresti! Esti sarita de pe fix, ce parte din te urasc, vreau sa mori nu a fost clara?" Intoarse capul spre ea pentru a primi raspunsul direct. Mercury nu stia motivul pentru care el o ura atat de mult, dar ar fi putut sa faca un calcul simplu. Tatal lor murise la o saptamana dupa ce se aflase de puterile ei magice. Nu ii suna nicicum?
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Mercury Cavendish
Member Avatar
asistent junior; animag
Ministerul Magiei
  • Ranji cu toti dintii dupa marturisirea lui induiosatoare si ar fi fost cu adevarat impresionata daca ar fi crezut macar o clipa ca vorbeste serios. Ii zambi gingas mosuletului care parea ca se duce in reluare si scoase un chitait infundat de durere atunci cand mana ii fu mutata la spate.
    "Ai tupeul sa imi vorbesti dupa ce ai facut, pocitanie?"
    Betel incerca manevra aia pe ea de cate ori avea ocazia si era la fel de dureros de fiecare data. Ii fusese dor dar nu prea.
    A-a-a-auuu!!! Da-mi drumul sau.. sau..
    Se gandea ce amenintari infricosatoare sa ii astearna dar adevarul era ca nu ii venea nimic in minte si din pozitia aia nici nu visa sa ajunga la bagheta. Nu functiona cum trebuie cand era sub presiune asa ca alese sa foloseasca o alta tactica. Calea implorarii de iertare.
    Imi pare rau, am facut totul pentru binele tau.. M-a durut mai rau decat pe tine. A-a-aaauci!
    Si o durea intr-adevar atat de tare incat putea vedea clar imaginea ei casapindu-l bine dupa ce avea sa ii dea drumul. Nu se astepta sa o creada dar nu strica sa isi incerce norocul.
    "Mi-ai sters amintirile, vaca mica."
    Te-am si cruciat, dori sa ii spuna dar in schimb, pufni zgomotos si isi dadu ochii peste cap ca un copil rasfatat.
    Vaca? Oh, asta chiar imi raneste sentimentele. Facem parte din aceeasi familie ceea ce te face pe tine un mare bou.
    Pentru o clipa crezu ca ale ei cuvinte urate aveau efect invers asupra lui dar se dovedi ca ele nu erau nicidecum motivul pentru care o eliberase.

    "Ce avem noi aici?"
    Se uita incurcata la individ si stramba din nas, evident deranjata de prezenta lui. Habar n-avea cine era si nici nu dorea sa afle dar le stricase petrecerea si era in mod clar un incovenient.
    O familie de bovine zic eu.
    Bombani frustrata si se uita spre Betel care nu parea la fel de surprins ca ea ci mai degraba tulburat intr-un fel ciudat. Nu putu sa il analizeze in amanunt pentru ca tipul intinse mana spre ea si Betel o impinse deloc galant, facand-o sa se balangane putin inainte de a-si recapata echilibrul.
    "E sora mea, desteptule!"
    Nu isi amintea sa il fi intrebat cineva dar dadu din cap mecanic, confirmandu-i spusele.. nu ca ar fi contat. Matahala era suspecta dar Mercury nu simtea pericolul si nici nu avea idee ce se intampla acolo, astepta doar ca el sa se care si sa ii lase sa se casapeasca in pace si liniste, fara spectatori nepoftiti. Trase cu urechea la schimbul de replici dintre cei doi si intr-un final, minunea se intampla si individul pleca la fel de repede cum aparuse.

    Avea chef sa il enerveze mai mult ca niciodata dar mana ei era din nou captiva iar el parea mai frustracios decat era cazul.
    "Am o propunere; ce zici sa te cari?"
    Isi dadu din nou ochii peste cap si statu pe ganduri cateva clipe ca si cum s-ar fi gandit cu adevarat sa il lase in pace.
    Daca imi faci un colier din dintii amicului tau.
    Matahala avea un ranjet de aur la propriu si chiar daca se carase, avea impresia ca Betel putea face rost de el daca isi dorea cu adevarat. Felul in care Betel se incrunta ii dadea fiori dar cel mai rau lucru pe care i-l facuse vreodata fusese momentul in care ii fransese bagheta ca pe o creanga putrezita. Nu il credea in stare de mai mult de atat si nici nu isi cunostea limitele.
    "Si inceteaza sa ma urmaresti! Esti sarita de pe fix, ce parte din te urasc, vreau sa mori nu a fost clara?"
    Tresari de parca nu ar mai fi auzit niciodata cuvintele alea insa continua sa zambeasca vesela. Umarul ii amortise de durere dar asta era nimic pe langa felul uracios in care o privea. Crezuse intotdeauna ca ea e aia cu mai multa ura decat putea sa incapa intr-un om.
    Ai fost destul de clar.
    Isi scutura frenetic bratul, reusind cu mare efort sa scape din stransoare.
    Dar nu destul de credibil.
    Isi afisa inca o data dinti ca un dracusor neastamparat si scoase bagheta, azvarlind-o la picioarele lui.
    Acum ai ocazia. Daca vrei sa mor, omoara-ma.
    Ranji in coltul guri si ridica din umeri semn ca nu avea sa se foloseasca de nici un truc ca sa il opreasca. Ii era mai usor sa faca glume proaste decat sa il ia in serios asa ca isi stranse bine pumnii, gata sa ii infunde gura aia mare atunci cand avea sa lase garda jos.
[align=center]
Posted Image
“But be careful; sand is already broken but glass breaks. The shoes are for dancing, not running away.” [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • Daca imi faci un colier din dintii amicului tau.

    Nu ar fi trebuit sa o bage in seama. Nu ar fi trebuit nici macar sa ii vorbeasca, dar deschise gura ca un mare destept si cuvintele zburara inainte sa le poata opri.
    "O sa se rezolve curand."
    Ii venea sa ii spuna mai multe despre individul respectiv si ceva in capul pieptului sau se misca periculos. Mercury era sange din sangele lui, un sange cam murdar si imbaxit de magie puturoasa, dar tot sange. Isi dilata usor narile si se incrunta tot, lasand nebuna sa se elibereze. Nu avea chef sa se trezeasca atacat si cu ochii scosi. Nu o mai vazuse de ceva vreme si nu avea de unde sa stie ca nu ii venisera idei noi si dubioase prin care sa il faca una cu pamantul. Banuia ca abia astepta momentul in care urma sa il calce pe cap. Ranji spre ea ca un drac. Nici nu avea idee cat de greu urma sa fie sa il prinda.
    Fata vorbi de claritatea spuselor sale si Betel doar se dadu din drum pentru a alege un loc mai intunecos si lipsit de public. Daca urmau sa se omoare macar sa se omoare in liniste si pace fara a fi deranjati de politistii curiosi. O studie din cap pana in picioare cu un aer de om nebun si apoi isi arcui o spranceana. Cand vazu bagheta tresari si dadu sa se ascunda. Avea tarusul la el, dar nu intentiona sa isi injunghie sora mai mica.

    Acum ai ocazia. Daca vrei sa mor, omoara-ma.

    Bagheta ei ajunse la picioarele sale si Betel se afla la un capat de drum. Putea alege doua directii: aia pe care si-o dorea si cealalta. Ii venea sa se aplece, sa ia bagheta si sa ii arunce vraja in ochi. Isi dorea sa faca asta mai mult decat putea spune. Se apleca si ridica batul magic. Il analiza cateva clipe, il misca in aer pentru a-i verifica elasticitatea. Putea sa il trosneasca in degete, nu parea prea puternic. Rase.
    "M-am gandit la asta, Mer, crede-ma pe cuvant."
    Se uita la bat, dar stia ca pe bat nu il chema ca pe o planeta si stia ca fata avea urechile ciulite. Abia se regasisera, iar ea, ca o smechera mincinoasa, se ascunsese timp indelungat sub aspectul felin. Nu stia daca era o vraja anume sau daca era mana diavolului, dar banuia ca pisica neagra, ca simbol, era un simbol destul de clar. Nu avea sa iasa nimic bun din asta.
    "Apoi mi-am zis oare asta va schimba ceva ceea ce s-a intamplat? o sa invie mortii? o sa se repare totul?"
    Ridica ochii spre ea si in ei se puteau vedea flacari inghetate.
    "Moarta sau vie, tot aia o sa fie. Ce e stricat stricat ramane."
    Ii arunca bagheta. Daca avea chef sa o foloseasca pe el, atunci sa o foloseasca pe el. Nu isi dadea seama daca era mai puternica urca sau dezamagirea. Nu isi dadea seama nici daca acele doua sentimente se amestecasera dand nastere unuia cu totul nou. Un ranjet ii aparu din nou pe buze. Se incrunta si apoi se destinse ca si cum fata era o cauza pierduta, iar el obosise sa se tot lupte. Existase o vreme in care ea era mica si draguta, iar el era fratele ce trebuia sa aiba grija sa ii fie bine. Apoi crescuse si devenise independenta. Incetase sa se mai bazeze pe el si incepuse sa se bazeze pe magie.

    Facu un pas spre ea si intinse mana. Isi stranse degetele pe umarul ei si o stranse destul cat sa o doara.
    "De ce te-ai jucat cu mintea mea? De ce m-ai aruncat de pe stanca aia? De ce nu te-ai dus la naiba si ai continuat sa ma bantui?"
    Ura intrebarea DE CE tocmai fiindca ii umplea capul cu tampenii. Cu raspunsuri. Cu tot felul de lucruri care il stresau si il faceau sa vrea sa o dea cu capsorul ei blondin si dragut de cel mai apropiat perete. Se batusera, aveau sa se mai bata, insa dorea sa stie de ce naiba facuse asta.
    "Te comporti de parca nu stii prin ce am trecut! I-ai uitat asa usor?"
    Asta i-o arunca printre dinti si se incrunta chiar mai rau. Uitase de Arthur? Uitase de tatal lor? Uitase de oamenii care o formasera si care ii aparasera spatele inainte ca ea sa se duca la scoala de ciudati si sa uite complet ca nu apartinea lumii aleia. Nu apartinea nici acestei lumi. Era undeva intre si acolo urma sa ramana.
    Un zgomot strident il facu sa tresara si se intoarse rapid cu spatele la ea, tarusul alunecandu-i direct in mana. Se uita prevazator in jur, asteptand. Avea chef sa faca praf un vampir si, daca se gandea mai bine, ar fi facut praf si un om daca il provoca unul.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Mercury Cavendish
Member Avatar
asistent junior; animag
Ministerul Magiei
  • Il urmari cu privirea in timp ce ii studia bagheta si stia ca putea sa o faca bucatele in orice moment, stia si ca ii trecuse prin minte dar mai stia si ca trecuse prin destule incat sa isi dea seama ca nu era cea mai inteleapta decizie. Nu o ajuta cu nimic faptul ca ii confirma banuielile asa ca il privi deloc impresionata, aproape absenta, lasandu-l sa termine ce avea de zis.
    "Apoi mi-am zis oare asta va schimba ceva ceea ce s-a intamplat? o sa invie mortii? o sa se repare totul?"
    Un hohot de ras ii strabatu tot corpul, si rase atat de tare, cu umerii tremurandu-i de parca Betel ii povestea ceva inegalabil de amuzant.
    Nu stiu despre ce morti vorbesti...
    Si intr-adevar nu stia si nici nu dorea sa stie.
    .. dar e clar ca tu nu poti fi reparat.
    Isi duse aratatorul in dreptul tamplei si il roti de parca ar fi incercat sa creeze o tornada. Din perspectiva ei Betel era putin sarit de pe fix si cel mai trist era ca el parea sa nu isi dea seama. Fluiera scurt si isi incrucisa bratele la piept.
    "Moarta sau vie, tot aia o sa fie. Ce e stricat stricat ramane."
    Prinse bagheta dintr-o miscare, ofta adanc si isi schimonosi chipul, simtindu-se teribil de jignita.
    Ma faci stricata?
    Nu astepta nicio confirmare pentru ca stia ca orice ar fi spus era menit sa o ofenseze iar ea nu avea nicio intentie sa isi ascunda sentimentele - nu conta daca intelegea gresit, scopul era acelasi.

    Zambi gingas si cu mainile stranse in jurul corpului, incepu sa faca pasi lenesi ba in stanga, ba in dreapta, avand grija sa nu se apropie prea mult de el si sa ramana in zona de siguranta. Betel era imprevizibil iar ea se prinse ca planurile nu aveau sa ii functioneze in momentul in care o prinse de umar ca o bestie nebuna ce era.
    "De ce te-ai jucat cu mintea mea? De ce m-ai aruncat de pe stanca aia? De ce nu te-ai dus la naiba si ai continuat sa ma bantui?"
    Se stramba nemultumita si il prinse bine de guler, uitandu-se in ochii lui de parca avea de gand sa ii dea un cap in gura in secunda urmatoare. Nu mai avea nimic de pierdut acum ca erau atat de aproape unul de altul si nu avea rost sa se mai invarta in jurul cozii.
    Unu - nu m-am jucat, am vrut sa te repar. Doi - m-am gandit ca ti-ar placea sa zbori. Trei...
    Ramase o clipa pe ganduri si isi lasa capul intr-o parte, clipind lent ca o papusa stricata.
    Nu am putut sa te repar, nu am putut sa scap de tine si mi-am dat seama ca ar fi amuzant sa fiu pe aproape, sa fiu martora si sa ma amuz atunci cand tu o sa devi un esec total.
    Il stranse si mai tare de guler atunci cand vazu ca se agita si ca devine si mai nervos dar nu il lovi, inca.
    "Te comporti de parca nu stii prin ce am trecut! I-ai uitat asa usor?"
    Ridica o spranceana, apoi pe cealalta si dupa ce scotoci bine in memorie, isi relaxa chipul doar pentru a se incrunta din nou. I-ar fi fost greu sa uite oricat de mult si-ar fi dorit numai ca spre deosebire de el, Mercury ii lasase demult in trecut si nu considera ca este necesar sa se lege de ei la fiecare pas pe care il facea. Nu i se parea nimic nenatural la mijloc, iar ei erau morti si asa aveau sa ramana.
    Nu i-am uitat, am trecut peste.. asta ar trebui sa faci si tu.
    Acela era momentul in care pumnul ei se lipea de fata lui, asta asteptase toata ziua si avea sa se implineasca chiar in momentul... in care Betel sari ca ars si ii intoarse spatele ca o jivina nepoliticoasa ce era. Lovi cu piciorul in pamant, ofticata de interventiile necontenite care o opreau pe ea din a-i cotonogi spatele.

    Il imbratisa din spate, fara avertisment si deloc dragastos si disparu cu tot cu el. Stia doar ca vrea sa ajunga acasa insa nu avea imaginea clara in minte asa ca aterizara in camera lui Venus, pe ceva ce parea construit din multe bete de lemn. Isi masa coastele si bombani niste cuvinte urate pe care le invatase cot la cot cu Betel, pe vremea cand erau prea mici ca sa isi inchipuie un viitor ca acela. Sperase ca intrarea avea sa fie mai reusita dar se parea ca toata experienta aia nu ii folosea la nimic. Ori asta, ori el ii aducea ghinion.
    Acum..
    Prinse o papusa de portelan, dezmembrata ori de Venus - posibila psihopata in devenire - ori de aterizarea lor si se cocota pe Betel, varandu-i ramasitele sub nas. Marai sinistru. Se dorea foarte amenintatoare iar papusa aia era menita sa il lase cu sechele
[align=center]
Posted Image
“But be careful; sand is already broken but glass breaks. The shoes are for dancing, not running away.” [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • .. dar e clar ca tu nu poti fi reparat.

    "Buna revelatie, surioara!"
    Macar nu tot ce spunea era pe langa. O privi printre gene ca un mare cunoscator si rase stresat. O asculta aberand si se incrunta tot fiindca alea erau ultimele cuvinte pe care dorea sa le auda iesind din gura ei. Daca ar fi fost putin mai psihopat s-ar fi dus sa ii dea una in gura pentru ca merita serios sa fie facuta praf si pulbere pentru ca spunea asa ceva. Se incrunta si dadu sa se aplece spre ea, dar renunta la idee pentru ca nu gasea sensul. Nu dorea sa ii dea un avantaj si categoric nu dorea sa o faca sa vada ca lui ii pasa, ii pasase si avea sa ii pese mult timp de acum incolo. Mercury era sora lui mai mica, la fel ca Venus. Ele doua reprezentau motivul pentru care universul sau nu se prabusise inca. Nu putea sa ii spuna asta nebunei, dar stia ca in adancul inimii sale era constienta ca oricat de mult l-ar fi torturat si oricat de mult l-ar fi facut sa sufere, avea mereu sa ramana in fata ei cu bratele pe langa corp, incapabil sa ii faca un rau prea mare.

    Nu am putut sa te repar, nu am putut sa scap de tine si mi-am dat seama ca ar fi amuzant sa fiu pe aproape, sa fiu martora si sa ma amuz atunci cand tu o sa devi un esec total.

    "Nu vreau sa fiu reparat. Faptul ca m-ai stricat atunci a fost cel mai bun lucru care se putea intampla."
    Asta nu insemna ca o ura mai putin. O ura cu toata fiinta sa si nu suporta sa o priveasca. Nu putea sa se uite la ea fara sa vada acel om sarind de pe scaun, sinucigandu-se in fata lui fara sa se gandeasca la ceea ce urma.
    E vina ei.
    Inghiti in sec si se stramba lejer, dand sa se intoarca.

    Nu i-am uitat, am trecut peste.. asta ar trebui sa faci si tu.

    Acum era cu spatele la ea. Usor de zis, greu de facut. Trase aer in piept si dori sa o goneasca si sa ii spune sa se care inapoi in lumea ei plina de sclipici si magie, dar Mercury veni prin spate si il lua in brate.
    "Ce naiba faci?" incepu el, dar ea Disparu inainte sa ii dea timp de reactie. Era amuzant ca putea sa se lupte cu vampirii fara sa clipeasca, dar se gasea incapabil sa ii faca fata unei pustoaice.
    Aparura in camera lui Venus si el isi pierdu echilibru din prima, aterizand direct in fund si apoi pe spate. Enervanta aia era in preajma si in curand ajunse destul de inarmata cat sa il ameninte. Miji ochii.
    "Scoate fundul papusii din gura mea!" rosti pe un ton amenintator exact cand usa se tranti la perete si Venus aparu urland. Sari direct pe Mercury si calca pe el din greseala asa ca fu nevoit sa se tarasca de sub ele mai lovit decat iesea din luptele sale zilnice. Isi frectiona abdomenul si se uita urat la cele doua, apoi ramase imbufnat intr-un colt fiindca nu ii placea sa vada oameni fericiti. De fapt ii placea, dar nu oamenii aia. Nu in contextul acela. Isi dadu ochii peste cap.

    Iesi din camera si cobori tafnos, alegandu-se fugarit de mama lui. I se indica ziua si fu prins de ureche atunci cand incerca sa scape. In fiecare an pe data aia mergeau la pescuit. De obicei mergeau baietii si veneau acasa cu prada buna, dar acum el ramasese singurul si nu putea sa faca totul singur. Fara drept de apel, Mercury fu expediata sa il insoteasca.
    Nu ii pasa prea mult de dezamgirea pe care i-o aducea mamei sale, dar pentru el traditiile erau sacre. Familia lor avea o multime de obiceiuri de care se tineau dintotdeauna si oricat de mult ar fi displacut-o pe Mercury nu putea sa lase asta sa il opreasca. Lua unditele, isi puse pe cap o palarie comica si ii aseza si ei una ca sa arate cel putin la fel de penibil si sa se simte la fel de prost. O sfida din priviri.
    "Iti chemi matura?" incerca sa o provoace odata ce iesira din casa.
    Lacul era in apropierea domeniului asa ca nu era mult de mers. Din cand in cand facea in asa fel incat sa o loveasca peste picioare cu undita, dar isi cerea scuze si se uita la ea aproape angelic. Ochii sai pareau iarasi de culoarea sticlei si Betel avea chef sa o faca pe Mercury sa plateasca inzecit. Isi umezi usor buzele si sari de pe un picior pe altul, invartinandu-se ca un mare balerin ce era, ajungand sa ii taie calea. O sfida nitel din priviri inainte de a baga mana in punga pe care o luasera de acasa si a-i oferi in semn de pace o gramada generoasa de viermi scarbosi care se zbateau in toate directiile si care pareau dornici sa se urce pe ea si sa ii manance creierul. Ii trimise bezele fictive si apoi continua drumul.
    Odata ajunsi la lac, se aseza in locul clasic si se tranti in fund, apucandu-se sa rezolve problema cu undita. Nu se pricepuse niciodata sa monteze momeala, dar auzise ca erau pesti mari in lacul ala sa ca putea oricand sa ii traga surorii sale un sut in fund si sa o foloseasca pe ea. Gandul paru sa ii surada fiindca un zambet larg ii aparu pe chip si el paru subit bine dispus.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Mercury Cavendish
Member Avatar
asistent junior; animag
Ministerul Magiei
  • "Scoate fundul papusii din gura mea!"
    Nu avea nicio intentie sa ii asculte ordinele, singurul motiv pentru care ezita fiind lipsa metodelor sadice de a folosi papusa aia pe post de arma letala. Avea cateva idei dar erau cu toate mediocre si se indoia ca Betel ar fi cedat prea usor sub presiunea unor astfel de amenintari. Isi exersase expresiile amenintatoare in oglinda, insa era surprinsa sa observe ca nu aveau niciun efect asupra lui. Era descurajant dar oricat ar fi durat era determinata sa il faca sa planga ca un mucos.
    Niciooodata!
    Isi cotrobaia cu atentie mintea si intre timp, scutura papusa ca pe un iatagan bine ascutit fiind nevoie de cateva miscari frenetice din mana pentru a o lasa fara cap.
    Oups.
    Azvarli papusa sub pat cu repeziciune, gandindu-se la Venus chiar in momentul in care Venus intra in camera. Simtea pentru pustoaica putin mai multa dragoste decat simtea pentru Betel - adica deloc - sau pentru oricare membru al familiei Cavendish (mort sau viu), dar nu conta. Simtamintele ei erau transparente si fragile, nu o tineau niciodata prea mult si se invarteau odata cu interesele ei. Pe langa asta, nu ii placeau copii, nu ii placea sa ii auda plangand si petrecuse prea mult timp departe de sora ei pentru a-si da seama cum avea sa reactioneze daca ar fi realizat ca Mercury o privase de bucata aia de portelan numita papusa. Crescuse destul de mult si era impresionata de asta, dar Venus ramanea imprevizibila ceea ce nu putea sa insemne decat pericol pentru nervii si karma ei.
    Zambi deci ca o sora mai mare, mistuita de dor, mangaindu-i obrajii, chicotind odata cu ea de parca ar fi fost cel mai natural lucru de pe pamant. Adevarul era ca nu ii fusese niciodata mai greu sa se prefaca.

    In mod straniu, se simti usurata si iritata in acelasi timp atunci cand mama lor isi facu aparitia in peisaj ca o naluca, palavragind ceva despre acea zi si despre importanta ei. Ea nu facu decat sa strambe din nas pentru ca nu isi aducea aminte si astepta explicatiile. Parintii lor avusesera prea multe obiceiuri dubioase si pretentia ca ai lor urmasi sa le tina minte pe toate. Partea buna era ca se descotorosea de Venus si de orice ar fi implicat prezenta fantomatica a mamei lor. Partea proasta, ei bine, implica pesti, undite, o balta si cel mai cumplit lucru din univers - tantari. Toate astea fara sa il ia in calcul pe Betel.
    Isi afisa dinti intr-un ranjet uracios atunci cand Betel ii aseza palaria pe cap, dar se abtinu de la comentarii rautacioase stiind ca Venus priveste din umbra cu ochisorii ei luciosi de dracusor. Avu grija sa se blindeze cu o pelerina de ploaie in speranta ca bucata de material avea sa tina departe toate insectele alea sinistre si se uita urat la Betel pentru a mia oara.

    "Iti chemi matura?"
    Iuuti cheoomi meeooaturaa?
    Isi dadu ochii peste cap si se stramba la el, imitandu-l, rostind fiecare cuvant pe un ton zeflemitor pentru a-si exprima macar putin din neplacerea pe care i-o provoca prezenta lui acolo. Una era sa il urmeze in forma ei de pisica si sa ii saboteze planurile oricand avea ocazia si alta era sa mearga umar la umar pentru a duce la capat o traditie prosteasca. Nu se obosi sa ii ofere un altfel de raspuns, concentrandu-se sa isi sincronizeze pasii in asa fel incat sa nu pice in prima groapa din poteca aia noroioasa. Nu aveau prea mult de parcurs si ar fi avut si mai putin daca Betel s-ar fi abtinut de la nazbatiile care cu siguranta ii faceau lui drumul mai bun. Ii trecuse prin minte sa scoata bagheta si sa il faca una cu primul stalp dar ar fi fost prea usor pentru el si ziua nu era nici pe departe pe sfarsite.

    Lasa razbunarea pe mai tarziu si se uita curioasa la el atunci cand se apropie, fara sa banuiasca vreo clipa ca surpriza pe care i-o oferea cu un zambet larg, nu era deloc una placuta. Se holba bine si se dadu inapoi ingretosata, scoatand cu intarziere un tipat ascutit care ar fi trezit pana si mortii.
    Ai noroc ca nu pescuim intr-o prapastie. Te-as ajuta sa iti iei avant.
    Isi schimonosi chipul in toate felurile posibile si continua sa mearga, fluturandu-si palma in aer pentru a indeparta jivinele cu aripioare, ramanand pe loc atunci cand Betel se aseza pe pamant ca un om al pesterii.
    Esti sigur ca asta e locul? Cat o sa dureze? Te pricepi macar?
    Isi indrepta spatele si isi incrucisa bratele la piept, incruntandu-se la lacul intunecat. Nu ii placea atmosfera si si-ar fi dorit tare mult sa se afle intr-un loc racoros si frumos mirositor. Puse mana pe o undita si o agita putin in aer, incepand sa rascoleasca pamantul cu varful de plastic, azvarlind-o la loc atunci cand se plictisi sa o studieze. Se invarti putin pe loc si adulmeca aerul, hotarand dupa multe dezbateri interioare ca singura salcie de pe marginea lacului ar fi aratat mult mai bine de una singura - fara tufe incalcite, buruieni si maracini care impanzeau zona. Pleoscai nemultumita si incepu sa arunce cu pietricele mici spre Betel, realizand numaidecat ca acea indeletnicire era ceva ce s-ar fi bucurat sa faca toata viata. Se simtea bine pentru prima data in ziua aia dar soarta neinduratoare nu era de partea ei. Inghiti in sec, dandu-se in spate cu precautie in timp ce privirea i se muta din loc in loc pentru a nu pierde un tantar enorm care incepuse sa ii dea tarcoale.
    Omoaaaara-l!
    Se simti imediat prost pentru ca tocmai ii ceruse ajutorul lui Betel si implicit, se aratase slaba in fata lui. Nici nu ii trecuse prin cap sa foloseasca magia, chiar daca tantarii erau inamicii ei de moarte, asa ca isi desfacu repede bareta de la un pantof, descaltandu-l cu agilitate. Mai avea putin si incepea sa planga dar asta nu era o piedica in calea incercarilor de a prinde tantarul la inghesuiala intre talpa pantofului si un copac. Il prinse pe Betel de brat, punandu-l la inaintare si porni la lupta. Zis si facut. Ramasitele tantarului mutant zaceau pe suprafata lacuita a pantofului, dar asta nu o scapa de griji.
    Eghh... cadavru.
    Privi printre gene, scarbita de ceva ce aproape ca nici nu se vedea si azvarli pantoful cat putea ea de departe, sprijinindu-se bine de umarul lui Betel pentru a nu calca in cine stie ce mizerie.
    Pe barba lui Merlin... esti inutil Betel.
    Se uita in sus la el, zeflemitoare, de parca ar fi putut sa reuseasca si fara sa il tarasca pe el in mijlocul actiunii.
[align=center]
Posted Image
“But be careful; sand is already broken but glass breaks. The shoes are for dancing, not running away.” [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Arcturus Cavendish
Member Avatar
vampir
Creaturi Magice
  • Se trezi cu o stare ciudata, de parca l-ar fi sugrumat niste maini prea slabe pentru a il rani, dar destul de puternice cat sa ii provoace disconfort. Isi trase patura peste cap, incercand sa alunge senzatia, si se ghemui mai bine in pat, maraind ca un animal deranjat din somnul lui de frumusete. O mana ii atarna peste marginea patului, si, pe masura ce se trezea treptat, impotriva vointei sale, incepu sa isi faca griji ca monstrul de sub pat l-ar fi putut insfaca, tragandu-l in adancurile intunecate ale lumii de dincolo. Rase inainte de a deschise ochii, intinzandu-se pe sub patura, amintindu-si ca in casa aia monstrii erau in pat, nu dedesubt.
    Deschise ochii, cascand de ii troznira falcile, dandu-si jos patura din cap, suflandu-si bretonul din ochi si uitandu-se nemultumit in jur. Putea sa vada cateva firicele de lumina intrand pe sub draperia groasa care il despartea de lumea de afara, ceea ce putea insemna doar doua lucruri: fie cineva reparase stalpul de iluminat din nou, fie se trezise cu ziua-n cap. Se dadu jos din pat, scarpinandu-se intre picioare in timp ce isi tarsaia adormit picioarele spre fereastra, dand dintr-o miscare draperiile in laturi. Sari ca ars zece metri mai incolo cand lumina navali in camera, si se stramba tot, injurand printre colti. Cauta un ceas dar nu avea asa ceva in casa, si gasi in schimb calendarul. Cateva date erau incadrate in cate un cerculet rosu, iar Arthur isi prinse limba intre colti, uitandu-se concentrat la data din acea zi. Suna extrem de cunoscut, dar ii venea greu sa isi aminteasca despre ce era vorba. Trecusera sapte ani, pana la urma, iar faptul ca era nemuritor nu insemna ca avea o memorie de elefant.

    Se duse sa se aranjeze pentru a iesi sa ia micul dejun, si ii pica fisa in timp ce isi clabucea parul.
    "Pestii!" exclama, simtindu-se ca un Arhimede varianta moderna. Ranji multumit, clatindu-si repede muntii de clabuc din cap, sarind din dus si luand-o la fuga spre camera lui. Nu mai era nevoie sa faca piroane prin preajma Observatorului ca sa dea de Betel; aceea era una din zilele din an in care tipul schimba peisajul, si nu avea nici o indoiala ca avea sa il gaseasca in acelasi loc in care se adunasera reprezentantii sexului tare din clanul Cavendish in ultimii destul de multi ani cat sa isi aminteasca si el, in cele din urma, de acea traditie. Nu intelesese niciodata ce avea acea zi atat de special fata de toate celelalte zile, dar banuia ca era ceva care tinea de alinierea planetelor si apropierea Lunii de Pamant, altfel traditia nu ar fi venit de la tatal lui - trezis-ar odata.
    Se imbraca exact la fel cum se imbraca de fiecare data, admirandu-si intr-o vitrina ochii negri care straluceau usor in lumina soarelui inainte de a pasi in umbra, disparand din vazul celor din jur. Avea mult de mers pana la lac, asa ca baga pas sprintat, si cand ajunse acolo, observa cu satisfactie ca fratiorul lui era deja la datorie. Partea interesanta era ca nu era singur. Ramase in umbra unui copac, spionand de acolo lupta lui Mercury cu tantarii, si simti pentru prima data in foarte multa vreme nevoia reala de a rade. Isi acoperi gura cu palma pentru a nu face aceasta greseala, nedorind sa se dea de gol, si ii mai spiona putin, descoperind ca ii venea extrem de greu sa iasa din ascunzatoare si sa interactioneze cu ei. Era mai simplu cu Betel pentru ca il urmarise o vreme din umbra inainte de a i se arata, si cu atat mai mult inainte de a ii vorbi, dar pe Mercury nu o mai vazuse de secole, si nu stia cat de pregatit era sa isi anunte tot neamul ca nu era mort - nu complet, cel putin.

    Mercury fusese firmitura care ii rasturnase lui carul. Daca nu ar fi primit niciodata o scrisoare care sa o anunte ca era vrajitoare, Arthur nu ar fi aflat niciodata ca toate lucrurile despre care citea erau reale, si nu si-ar fi dorit niciodata cu atata foc sa apartina de acea lume. Nu stia sigur daca ii era recunoscator pentru asta sau daca inca o ura pentru ca se nascuse speciala, in timp ce el, cel mai mare dintre ei, trebuise sa lupte din greu ca sa fie special. Hotara in cele din urma ca raspunsurile la intrebarile sale nu se aflau in scoarta copacului in umbra caruia statea ca sinistrul, asa ca pasi in lumina soarelui, simtindu-se usor incomodat de atingerea calda a acestuia. Nu ii placea deloc soarele, chiar daca nu ii facuse nici un rau pana acum, cu exceptia acelei dati la care prefera sa nu se mai gandeasca niciodata.
    "Unde e undita mea?" intreba calm, apropiindu-se de cei doi, aruncandu-le cel mai frumos zambet pe care il avea in repertoriu. Ar fi fost si mai frumos daca nu i-ar fi picurat sangele de pe barbia manjita si ochii nu i-ar fi fost atat de rosii ca pareau sa arda.
[align=center]
Posted Image
the divine is not static and humane; the divine does not play nice.
they will eat everything you are.


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • Mercury se apucase sa o faca pe papagalita, lucru care nu ar fi trebuit sa il mire deloc, dar care totusi il calca pe nervi destul de rau. Ii venea sa sara pe ea si sa ii traga o mama de ciufuleala de sa-l tina minte mult timp de acum incolo. Totusi se pastra pe linia de plutire si doar se uita uracios la ea.
    Traditia era traditie si oricat de mult s-ar fi urat ei doi in acel moment nu puteau sa arate asta de fata cu pestii. Inotatoarele fiinte nu aveau nicio vina ca ei doi se mai hatereau din cand in cand. Pe langa asta, pestii ii stiau de o vesnicie. Crescusera impreuna, cum s-ar zice. Ar fi fost o adevarata oroare sa le arate adevaratul lor chip, sa ii sperie sau sa ii faca sa nu mai doreasca niciodata sa inoate in acea balta. Betel nu avea nicio problema cu tantarii si alte creaturi care salasluiau pe acele meleaguri, dar sora lui cea delicata parea de-a dreptul oripilata de ele. Asta il facea sa ranjeasca multumit in sinea sa; Na ca vrajitorii nu erau asa perfecti si minunati pe cat spuneau ca sunt!

    Ai noroc ca nu pescuim intr-o prapastie. Te-as ajuta sa iti iei avant.

    "Uneori ma intreb unde incape atat de multa generozitate." fu tot ce avu sa spuna referitor la replica ei prapastioasa. Nu era de parca nu ar fi incercat acea miscare pana atunci! Inca isi amintea ce misto se simtise golul de sub fundul sau si ce periculoasa se dovedise a fi caderea. Mercury incepu apoi sa ii arunce intrebari in cap, iar Betel se lovi de ele pana ce ameti complet si nu mai stiu pe ce planeta este. Se vazu nevoit sa rada mai mult de amorul artei si pentru a nu ii arata ei cat de sarit de pe fix era in clipa aia.
    "Daca nu ma crezi pe cuvant, poti sa intrebi pestii." ii propuse prinzand-o de manuta si prefacandu-se ca o sa ii faca vant sa inoate cu ei.
    Tanara se intalni apoi cu una din insectele la care el se gandise mai devreme si incepu sa rada cand vazu cat de bine se descurca. Clatina din cap, dar nici ca interveni atunci cand ea il puse sa omoare. Pentru EA! Asa ceva i se parea la limita imposibilului, motiv pentru care o informa printr-o ridicare a aratatorului ca nu o sa se sinchiseasca nici macar putin pentru a face asa ceva. Mercury se descurca destul de bine si singura, eventual, lucru care din nou nu il mira ca doar stia ce criminala veritabila era cand isi punea in gand asta.

    Pe barba lui Merlin... esti inutil Betel.

    "Ew, pleaca de aici cu ala! O sa fiu complice la crima."
    Tanara se sprijinise de umarul sau asa ca se vazu nevoit sa faca o rotire periculoasa spre stanga si sa se departeze putin de ea. Din pacate fu prins si nu mai avu cale de scapare. O prinse cu un brat ca sa nu cada in cap si sa il traga dupa ea. Familia se ajuta la bine si la rau, cica, dar el dorea sa incalce putin acea zicala si sa renunte complet la poezie. In familia lui lucrurile stateau complet altfel.
    Daca nu s-ar fi intamplat ceea ce avea sa se intample, Betel ar fi luat-o frumos de manuta si i-ar fi aratat un loc bun de pescuit. Poate chiar ar fi incercat sa foloseasca undita aceea smechera careia i se facea o reclama geniala pe posturile de specialitate. Insa el provenea dintr-o familie cel putin dilie si ca in orice familie de acel gen, existau si anumite persoane care ieseau din limita normalului si bateau lejer in alta.

    "Unde e undita mea?"

    Pana atunci o considerase pe Mercury zgripturoaica absoluta, dar in momentul in care fratele sau considerat mort iesi din tufe plin de sange si cu o expresie criminala, Betel isi schimba parerea. Facu ochii mari si dadu sa o ia la sanatoasa; nu putea sa se lupte cu un vampir de fata cu Mercury. In acelasi timp nu putea nici sa o lase pe ea acolo singura fiindca ar fi folosit magia si poate ajungeau sa isi scoata ochii.
    Ramase, asadar, intre ei. Privirea ii era usor ironica si cuvintele i se intepenisera total in gat. Se gandea sa faca o diversiune, dar fusese luat complet pe nepregatite asa ca o trase pe Mercury mai aproape cat sa ii sopteasca la ureche leeeent:
    "Visezi. Ti se paaare."
    Nu era la curent cu informatiile pe care le stia tipa, dar putea baga mana in foc ca habar n-avea de fratele sau. Atunci ii pica fisa: viermii! Lua repede doi si ii azvarli cu viteza spre Arthur.
    "Pleaca de aici, clona diabolica!" rosti apasand pe fiecare cuvant in parte pentru ca tipul sa se prinda ca Mercury habar n-avea si sa o lase moarta de acea data.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
ZetaBoards gives you all the tools to create a successful discussion community.
« Previous Topic · Paper shop · Next Topic »
Add Reply