Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
*Canes Venatici* - The hunting dogs; closed
Topic Started: Jun 26 2014, 05:46 PM (163 Views)
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • Cody ii spusese ca avea sa il ajute, ceea ce era mai mult decat avea nevoie sa auda. Nu stia cine anume era tipul care urma sa intre in mintea lui - asta daca era un tip si daca chiar asta incerca sa faca. Auzise ca vrajitorii aveau o inventie dubioasa care le permitea sa intre in amintirile oamenilor si sa ravaseasca lucrurile pe acolo. Se numea pensiv cumva si Betel era extrem de sceptic in ceea ce privea inventia respectiva. Nu stia daca avea sa fie o reusita pentru ca intreaga treaba i se parea mult prea dubioasa, dar daca tot se apucase sa aiba incredere in acei oameni, atunci sa mearga pana la capat. Primi informatia cu locul intalnirii si alte chestii si ofta cat se poate de sincer. Intr-o alta situatie s-ar fi gandit ca este vorba de o capcana si ar fi batut in retragere, dar acum nici nu se punea problema. Se imbraca extrem de comod si renunta la camasa in favoarea unui tricou simplu, negru care il facea sa para si mai mohorat decat era. Nu avea chef sa zambeasca si sa se uite la cerul instelat.
    Intalnirea avea loc seara, ceea ce nu il mira catusi de putin. Daca vrajitorii ar fi facut afacerile murdare in timpul zilei ar fi fost vazuti de o droaie de oameni si nu se dorea acest lucru, din cate stia el. Vanatorii erau o organizatie cat se poate de reala si Betel stia destul de bine ca respectivii nu stateau pe ganduri atunci cand venea vorba de crime si de arderi pe rug.

    Purta o pereche de blugi negri, cam stramti si constata ca erau rupti in dreptul genunchilor. Arata ca omul strazii - varianta rebela - si asta il facu sa rada. Facuse parte pana recent dintr-o familie extrem de respectabila. Parintii lui erau "cineva", cunosteau oameni influenti, aveau parte de profit si alte cele. Acum se schimbase totul si nu stia daca era mai bine sau mai rau.
    Era putin cu capsa pusa. De fapt, ,,putin" era un termen extrem de vag. Isi amintea ziua in care bufnita aia blestemata intrase pe geam si lasase scrisoarea in bratele lui Venus. Isi amintea mult mai bine cum sarise sa ii rupa gatul si aripile si cum fusese oprit de mama lui. Isi amintea si ce scria in prostia aia si cum ii picase lumea in cap afland ca si sora lui mai mica era una de-a lor. Nu avea idee dupa ce criteriu erau alesi vrajitorii, dar banuia ca acestia erau persoane care ,,credeau" in timp ce el nu credea deloc. Nu avea un start prea bun din moment ce era extrem de furios si dorea sa isi verse nervii pe ceva - sau cineva. In afara faptului ca persoana pe care o intalnea era din haita nu stia mai nimic. Spera ca intrevederea sa se termine bine si sa se intoarca rapid acasa unde sa isi planga de mila pana de dezhidrata. Nu avea chef sa dea ochii cu prea multa lume, dar dorea sa isi verse nervii mai repede.

    Se gandise mult la o zona in care sa se poata duce fara sa fie deranjati asa ca nu se mira catusi de putin ca locul respectiv era cimitirul. Se furisa printr-o spartura din gard si isi aranja mai bine tricoul - de parca ar fi mers la o intalnire de afaceri. Isi legase bocancii pana sus pe picior si acum i se parea ca il strang atat de rau incat ii opresc circulatia. Cel mai probabil ii crescuse tensiunea de la nervi, dar nu dorea sa recunoasca asta. Trase aer in piept si continua sa inainteze printre morminte si flori aruncate parca in scarba. Cand murea, nu dorea sa ajunga intr-un cimitir si sa fie lasat in pamant sa putrezeasca. Ar fi preferat sa ii dea cineva foc sau sa il arunce in mare sau orice altceva.
    Ocoli niste pietre si traversa cimitirul pana ajunse in capatul opus. Acolo chiar nu venea nimeni pentru ca era mult prea pustiu si lipsea cu desavarsire orice sursa de iluminat. Era locul in care se petreceau de obicei scenele horror si Betel nu s-ar fi mirat sa dea nas in nas cu fantoma unui mort ce nu isi gasea linistea. Din pacate pentru fantoma, baiatul era dispus sa fie indiferent la orice fenomen paranormal. Se tranti in fund langa gardul de piatra si isi rezema spatele de acesta, asteptand. Traise povesti horror avand ochii larg deschisi asa ca nu il mai speriau multe lucruri.

[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Benjamin Ace jr. Charlton
Member Avatar
traficant marfuri ilegale; avocat
Ministerul Magiei
  • Il cam enerva ca ba ii ziceau sa se duca la naiba-n praznic cu noaptea-n cap, ba il trimiteau in cimitir sa se fugareasca cu fantomele in miez de noapte, dar norocul lui Cody era ca il prinsese intr-o zi buna, altfel i s-ar fi falfait extrem de grav ca un Incuiat pricajit, chiar si din haita aia mareata din care facea parte, si ar fi zis da, ma duc ca sa il lase apoi pe tip sa il astepte pana ii crestea barba de trei metri.
    Deja isi incepuse examenele si lucrurile mergeau oarecum bine, oarecum nu bine. Nu credea ca avea sa ia note prea mari si partea proasta era ca, in afara de vreo doua materii, i se cam falfaia. Nu era o atitudine prea sanatoasa avand in vedere cat de mari erau aspiratiile sale, dar nu era vina lui. Intervenisera alte preocupari in viata lui - planuirea unei crime, castigarea unei fete... era complicata toata treaba si numai de invatat nu avea chef. Planuia sa lucreze in mafie oricum, chiar avea importanta ce note lua? Nu avea rost sa fie print printre cersetori. Medita la asta vreo trei minute inainte de a se plictisi, imbracandu-si geaca de piele, de motociclist, iesind val-vartej din turnul cercetasilor. Doamna Grasa nu parea deloc incantata sa il vada iesind la ora aia, cu uniforma agatata in cui, dar el o ignora, urmand procedura clasica pasaj-Hogsmeade-Disparitie-Londra cu arcuri in calcaie.

    Avea de reparat mintea cuiva. Nu fusese prea atent cand ii explicase Cody ce avea de facut, dar intelesese ca trebuia sa intre in capul tipului si sa mute mobila pe acolo. Era bun la asta, asa cum nu era la multe alte vraji; o dadea in bara cu o gramada de lucruri, dar vrajile care tineau de mintea altora fusesera mereu punctul lui forte. Nu stia de ce, ca doar nu statuse sa stearga si sa modifice amintirile tututor cunoscutilor ca sa isi faca mana - pur si simplu, ii ieseau treburile alea. Aveau sa ii iasa si de data asta, nu isi facea absolut nici o grija; singura conditie era sa-si ia bagheta la el, asa ca atunci cand intra in cimitir, verifica daca o avea asupra lui - da, era acolo, standu-i cuminte pe maneca. Totul era in regula.
    Parcurse cimitirul in pas plictisit, calcand in bocanci peste iarba, pietre de veci si florile de pe ele, si se uita putin chioras la tipul care il astepta sprijinit de un zid. Aha, tipul ala era! Banuia ca astropuful ii zisese despre cine era vorba, dar Ben nu fusese atent; era ocupat sa numere banii pe care ii castigase in ultima saptamana. Isi gasise acum, pe ultima suta de metri, niste maimute cu care sa lucreze asa bine cum nu o facuse tot anul, si ii curgea aurul in buzunare de mama-mama. Nu putea sa cheltuiasca nimic inca; nu se atinsese de nici un banut in ultimii sapte ani, din cei castigati de el, dar avea sa vina foarte curand vremea in care putea da iama in economiile pe care le pazise atata vreme cu loialitatea unui grifon.

    "Sal'." facu spre tip, ridicand mana in semn de salut, si scoase din buzunarul interior al gecii un pachet de tigari, aprinzandu-si nonsalant una cu varful baghetei.
    Purta pantaloni negri stramti, rupti in genunchi asa de rau ca i se vedea o bucata generoasa de piele, niste bocanci cu lanturi prinse de ei, un tricou cenusiu spalacit, destul de larg cat sa i se vada o parte din tatuajele de pe piept, si tatuajul de pe gat care era vag acoperit de gulerul gecii. Pufai linistit si roti bagheta pe degete, apropiindu-se de tip si analizandu-l din crestet pana-n talpi cu o privire critica.
    "Ce amintire vrei inapoi?" intreba ca parca asa isi amintea el ca ii spusese Cody, si ridica intrebator dintr-o spranceana, sufland un nor cenusiu de fum dens inspre mutra individului. Era Vanatorul, cum il prezentase astropuful ultima data cand ii facuse pe amandoi sa stea in acelasi perimetru - tot in cimitir, daca nu se insela. Dupa ce invatase el cateva scheme pe care trebuia sa le faca cu varcolacii. Intelese ca amandoi ocupau pozitia de Epsilon, ceea ce insemna ca tipul ala era bun la bataie. Ranji sinistru, aparent fara motiv. Daca avea sa se plictiseasca dupa ce ii desfacea capul si redecora pe acolo, ramanea de vazut cat de bun era la bataie.
[align=center]Money is the reason we exist
Everybody knows it, it's a fact; kiss, kiss.
Posted Image
There ain't no rest for the wicked
, money don't grow on trees
Ain't nothing in this world for free


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • "Sal'."

    Ridica ochii spre tip si expresia i se schimba substantial. In regula, la asta nu se asteptase. Incerca sa ii zambeasca de amorul politetei, dar realiza ca nu ii arde de asta asa ca ramase serios si oarecum irascibil. Miji ochii spre el si apoi pufni atat de tare si cu atata patos incat ai fi zis ca venise acolo doar ca sa bage batul prin gard si sa il zgandare nitel. Isi umezi usor buzele si apoi se ridica in picioare. Il saluta printr-o inclinare usoara a capului si apoi ii zambi cat se poate de amical. Ar fi trebuit sa se inteleaga... ei doi. Faceau parte din aceeasi grupare, daca era sa ia lucrurile cum erau, desi Betel habar n-avea despre ce era vorba cu acea ,,haita" sau ce naiba era de fapt. Inghiti in sec si continua sa il priveasca pe tip cat se poate de pasnic. Nu avea sa se intample nimic rau acolo inca. Simtea ca putea sa se relaxeze fiindca se afla pe pamant sigur, dar nu stia cat de sigur era pamantul respectiv. Ben era vrajitor. Un vrajitor care putea sa ii faca lucruri pe care el nu avea cum sa le opreasca. Nu ii placea sa fie in inferioritate asa ca primul impuls fu acela de a-i spune sa renunte la bagheta pret de cateva ore. Decise eventual ca nu era o idee buna asa ca se abtinu.

    "Ce amintire vrei inapoi?"

    "Asta incerc sa aflu." rosti oarecum sceptic si isi arcui lejer o spranceana. Inainta spre tip si ii dadu un scurt ocol, zambind fara sa vrea cand sesiza ca aveau stil vestimentar asemanator. Poate erau suflete pereche si nu avea idee. Se tranti in fund pe jos si se uita spre vrajitorul cel inteligent care avea sa ii scoata toate problemele din minte si care urma sa aduca linistea in sufletul sau extrem de tumultos.
    "S-a intamplat in urma cu multi ani si nu e pierduta complet." il lamuri pe un ton care lasa sa se inteleaga ca situatia era partial sub control. Nu dorea sa para chiar asa lipsit de aparare.
    "Problema e ca nu imi amintesc detalii."
    Se incrunta usor fiindca stia mai bine ca oricine ce senzatie aveai atunci cand cineva incerca sa se joace cu amintirile sale. Nu era vorba de magie, stia asta. Mintea umana refuza, insa, sa ii ofere informatii pe care el le cauta si era extrem de suparat din aceasta cauza.

    Betel provenea dintr-o familie buna. Avusesera intotdeauna tot ce si-ar fi putut dori si nu se plangeau nici din punct de vedere financiar. Atat el cat si Venus fregventasera scoli private si acolo fusesera instruiti sa ii priveasca pe toti de sus pentru a le testa adevarata fire. Nu se ocupase prea mult de retusarea propriului comportament, dar de cand murise tatal sau acela era felul in care rezolva el lucrurile. Nu mai era dragut cu nimeni si nici nu mai lasa de la el pentru a face fapte nobile. Nu era vorba ca nu il interesa, dar ii facea placere sa ii vada pe toti suferind la fel cum suferise el. Nu era mandru de acest lucru, dar era un adevar si trebuia sa il ia ca atare. Ar fi vrut sa fie o persoana mai prietenoasa si mai usor de citit, mai apreciata, mai dulce, mai draguta. Nu ii ramanea decat sa se multumeasca asa, pentru moment. Pana nu rezolva anumite probleme nici nu se gandea la altceva.

    Se ridica in picioare dintr-o miscare fiindca nu avea astampar si apoi incepu sa de ture in zona. Se apropie de un mormant si se lasa pe vine in fata lui, studiind numele mortului. Tipul avusese unsprezece ani cand trecuse in nefiinta, iar Betel gasea acest lucru unul extrem de trist. Inghiti in sec si intinse mana spre numele sters, trasand cu buricele degetelor conturul. Moartea nu avea sa se lase manipulata si el era naiv daca isi inchipuia ca o sa descopere raspunsuri folosindu-se de ceva atat de abstract cum era magia. Ar fi fost mult mai bine sa renunte pur si simplu si sa plece de acolo.
    Intoarse usor capul spre baiat si il privi cateva clipe. Simtea pamantul umed si rece acolo unde se atingea de pielea lui si ii era ciuda ca nu avea un as ascuns in maneca.
    Nu poti sa ma ajuti, asa-i? pareau ochii sai sa intrebe.
    Se indoia sincer ca el avea raspunsul, dar merita sa incerce.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Benjamin Ace jr. Charlton
Member Avatar
traficant marfuri ilegale; avocat
Ministerul Magiei
  • Il privi printre gene pe tip, arcuindu-si o spranceana. Ben urase intodeauna sange-malii din motive greu de inteles pentru cine nu il cunostea in acel sens in care nu lasase pe nimeni sa il cunoasca, iar tipul ala era Incuiat get-beget. Uitandu-se bine la el, isi dadea seama ca, daca nu ar fi existat acest inconvenient major, nu l-ar fi deranjat sa faca parte din aceeasi haita - avea ceva din atitudinea celor pe care ii tinea prin preajma pentru zilele negre si noptile albe, iar nasul lui rareori se insela in astfel de chestiuni.
    Nu se inhaita insa cu Incuiatii, iar faptul ca de data asta se intamplase o asemenea anomalie se datora doar faptului ca nu avea nimic de spus in alegerea membrilor - de altfel, la ce s-ar fi putut astepta de la o haita al carei lider (unul din ei, in orice caz) era un malosel? Calvagh se dovedise a nu fi impur, chestie pe care o avea, in mod enervant, in comun cu el, dar crescuse cu credinta ca era, asa ca, indiferent ce sange avea in vene, tot ca un malosel avea sa se poarte intodeauna. Cum altfel ar fi putut baga un Incuiat printre ei?
    Stramba usor din buze, nemultumit de misiunea primita, si isi agata degetele de gaurile pentru curea ale jeansilor lui, meditand la nemurirea sufletului. Spunem asa pentru ca ar fi nevoie de o descriere grafica nepotrivita copiilor pentru a ilustra gandurile lui, in acord cu ranjetul care ii plutea pe buze independent de situatia in care se afla, caci Ben si meditatiile metafizice nu faceau parte din acelasi univers.

    "S-a intamplat in urma cu multi ani si nu e pierduta complet."

    "Aha." spuse revenind cu picioarele pe pamant, rotindu-si in continuare bagheta pe degete, scrumand lejer pe mormantul unei scriitoare, dupa spusele pietrei funerare. Citi fugar, din coltul ochiului, datele femeii cu pricina, si apoi calca peste mormant, ajungand fata in fata cu Betel (Cody ii zisese un nume mai lung, dar el retinuse doar prima parte; nu era nebun sa se adreseze cuiva pe un nume de zece kilometri si sa-si piarda clipe pretioase din viata doar pentru ca mama tipului fusese prost inspirata cand ii pusese numele).
    "Gandeste-te la ce iti amintesti si concentreaza-te pe ce lipseste." ceru lipindu-si varful baghetei de centrul fruntii tipului.
    Era cat se poate de strain de conceptul de legilmantie, dar citise diverse lucruri despre vrajile psihice; cine nu ar studia cu mai multa tragere ceva la care a descoperit ca se pricepe?
    Isi fixa privirea in a celuilalt si se concentra, o lumina de o culoare incerta iesind din bagheta lui si intrand in pielea tipului.
    Problema cu magia si psihicul uman era urmatoarea: mintea nu poate fi deschisa asa cum deschizi o carte, si amintirile nu pot fi accesate asa cum te-ai uita pe un album cu poze. Mintea unui tip lesinat (un cercetas de abia paispe' ani, de exemplu) e usor de accesat si manipulat dupa pofta inimii, dar mintea unui adult cu un psihic puternic nu e la fel de usor de redecorat, si daca cel care ii bate la usa e un vrajitor neantrenat in ale concentrarii (un cercetas agresiv care nu sta mai mult de cinci minute aplecat asupra unui task decat daca e manat de pasiunea arzatoare a banilor, de exemplu), exista riscuri majore.

    Vraja sa fie inutila, de exemplu.
    Ben se incrunta, fara sa isi ia privirea din a tipului. Legilmantia necesita contact vizual continuu si cat mai apropiat, in afara vrajitorilor teribil de talentati si experimentati in acea zona a magiei, asa ca nici nu clipi, rostind vraja din nou, batand de data asta nu doar cu varfurile degetelor, ci cu tot pumnul in usa mintii celuilalt.
    Dar usa nu se deschise, si dupa minute intregi, lasa bagheta jos.
    "Ceva e in neregula cu tine." observa.
    Concursul de circumstante nu era deloc favorabil unui succes; Ben nu era deschis din cauza faptului ca Betel era Incuiat, Betel nu era deschis din cauza faptului ca Ben era vrajitor, mintea unuia era prea puternica iar magia altuia prea putin antrenata.
    Isi baga bagheta la loc in maneca, fara sa accepte nici una din acele realitati. Era vina lui Betel ca era defect si nu reactiona normal la vraji, asa cum ar fi facut-o oricine altcineva.
    "De ce e asa importanta amintirea asta?" se interesa, ridicand dintr-o spranceana. Se indoia ca era mai fericit ca el sa se afle acolo, si trebuia sa fie destul de disperat pentru a cere ajutor din partea unui necunoscut, chiar daca stia ca ceea ce cerea presupunea ca acel necunoscut sa ii intre in tartacuta.
[align=center]Money is the reason we exist
Everybody knows it, it's a fact; kiss, kiss.
Posted Image
There ain't no rest for the wicked
, money don't grow on trees
Ain't nothing in this world for free


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Betelgeuse Cavendish
Member Avatar
vanator de vampiri;
Incuiati
  • Fugea de magie fara sa se uite de doua ori in urma si ar fi fugit si acum mananc pamantul daca nu ar fi depins in mod hilar de ea. Nu ii placea deloc acel lucru, dar stia ca trebuie sa aiba incredere in tipul pe care i-l trimisese Cody. Se uita spre el cu o figura serioasa la inceput, intrebandu-se cum de a ajuns din nou fata in fata cu un vrajitor - si cu unul care avea de gand sa ii intre in minte sau ceva similar. Nu intelegea cum functioneaza conceptul acela, dar banuia ca nu avea sa se intample nimic frumos catre final cand era intins pe masa de disecat si cineva umbla prin trupul sau. Ew. Ar fi fugit mancand pamantul de nu ar fi fost atat de disperat sa descopere care era problema si cum putea sa o rezolve. Trase aer in piept cu nesat, de parca aia era ultima clipa cand ii mai era permis sa o faca si in cele din urma sa se uita spre cercetasul pe nume Ben si facu semn dintr-o miscare usoara a capului. Orice ar fi urmat, el era pregatit si avea de gand sa coopereze. Asta nu se intampla prea des asa ca trebuia sa profite din plin.

    "Gandeste-te la ce iti amintesti si concentreaza-te pe ce lipseste."

    Se uita spre tip si avu o tresarire puternica in momentul in care vazu bagheta. Nu avea sa stea cuminte si sa isi lase mintea deschisa. NU! Se incorca da un arc si avu tendinta de a se intoarce si a o lua la sanatoasa. Sa il prinda daca era asa grozav! Se incrunta incredibil de tare si scoase un sunet care ar fi parut amenintator unui animal. In cele din urma se bloca si inchise ochii. Trebuia sa stea cuminte daca dorea sa aiba parte de un rezultat. Cuminte de tot. Inspira cu putere si apoi deschise din nou ochii. Se uita in ai baiatului si astepta ca magia sa se intample si el sa isi aminteasca.
    Se gandea la camera aia, la tatal lui, la fereastra, fereastra aia deschisa sau inchisa si la forma aia... Cum era forma aia pe care credea ca o vazuse, dar despre care nu stia prea multe? Cine era? Ce dorea? Ce se intamplase? Cum se intamplase? Se concentra atat de mult incat putea sa simta mirosul de ars al creierului sau, dar amintirea nu se intorcea si vraja aia nu parea sa dea roade. Ii venea sa tipe. Era prima oara cand accepta magia in viata sa si incerca sa ceara ajutorul si nu avea parte de absolut nimic. Linistea aceea il apasa. Simtea ca da gres de prea multe ori.

    "Ceva e in neregula cu tine."

    Isi stranse buzele si se uita spre cercetas cu o figura acra. Nu era vina lui, dar de ce nu functionase? Daca se dadea cu acel cap de un perete avea sa mearga mai bine? L-ar fi intrebat si pe Ben asta, dar nu dorea ca tipul sa rada de el asa ca tacu malc si il privi in continuare cu o figura inchisa.
    "Banuiam." fu tot ce avu de zis.
    Era dezamagit nevoie mare si ii venea sa se aseze in cur pe un mormant si sa stea acolo fara a se mai ridica. Betel o facea mereu pe pustiul cel matur si ultima oara cand se comportase ca un pusti arogant fusese in urma cu mult mult mult timp, dar ceva mai ramasese in firea sa. Provenea dintr-o familie care fusese extrem de bogata candva si avea un caracter de zile mari care se contura de la o zi la alta din ce in ce mai bine. Nu era un secret ca Betel era snob si daca ii analizai putin familia descopereai ca toti aveau o rotita sarita si prea multa stima de sine.

    "De ce e asa importanta amintirea asta?"

    Nu era obisnuit cu apropierea pentru ca in ultima vreme traise mai mult singur. Candva avusese prieteni, dar odata ce ii disparusera banii disparusera si ei si cam atat stia despre loialitate. Acum se afla intr-un grupulet mixt si interesant, iar multi dintre cei aflati acolo ii erau dusmani de moarte. Cel putin, asa dorea sa creada.
    Ar fi putut sa fie sincer macar o data in viata si sa isi calce pe mandrie. Surase vinovat.
    "Incerc sa rezolv o crima." explica mai scurt decat intentionase. Cam ala era rezumatul si nu gasea niciun motiv pentru care sa il plictiseasca pe baiat cu detalii suplimenare.
    "Mergi sa bem ceva?"
    Treaba lor se terminase acolo si cimitirul il facea sa fie depresiv. Nu si-ar fi imaginat vreodata ca o sa invite un vrajitor in oras, dar avea nevoie de ceva alcoolic si tipul ala parea genul care nu refuza o asemenea invitatie.
[align=center]Posted Image
Where an Eidolon, named NIGHT,
On a black THRONE reigns upright

[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Benjamin Ace jr. Charlton
Member Avatar
traficant marfuri ilegale; avocat
Ministerul Magiei
  • "Incerc sa rezolv o crima."

    "Aha."
    Era oarecum sacait de faptul ca nu ii iesise vraja. Nu fusese niciodata vrajitorul vrajitorilor, mostenitorul lui Merlin incununat cu frunze de maslin, dar pustiul ala era un Incuiat, iar el nu putea sa ii arate ca, uneori, si vrajitorii erau legati de maini si de picioare. I-ar fi zis ca nu i se mai intamplase niciodata asta, dar ar fi sunat ca un barbat trecut de a doua tinerete care isi spune povestea vietii in fata cercului de sustinere morala a ejaculatorilor prematuri. Hotara asadar sa ingroape subietul, facand un gest nepasator din mana, in semn ca i se falfaia in vant de amintirile tipului si crima pe care incerca sa o rezolve. Venise acolo de dragul de a face o plimbare nocturna si a isi pune profesorii in cap in cazul absurd in care ar fi fost prins strecurandu-se afara din scoala, trecand peste faptul ca el nu era niciodata prins.

    "Mergi sa bem ceva?"

    Asta il facu sa isi ciuleasca urechile, si un ranjet ii inflori pe buze, dezvelindu-i dintii vag ingalbeniti de cafea, tutun si alte porcarii pe care le bagase de-a lungul timpului in organism.
    "Acum vorbim aceeasi limba!" spuse tragandu-i o palma peste spate in semn ca, pana la noi ordine, era de gasca in cartea lui. Oricum erau parte din aeeasi gasca, haita, whatever, asa ca nu prea mai avea importanta. Functionase dupa politica de grup inca din anul I, asa ca era obisnuit cu faptul ca nu ii puteau place toti membri in aceeasi masura, dar ii accepta pe toti la fel. Din grupul in care practic crescuse mereu il simpatizase cel mai mult pe Byron, din motive variate, dintre care il recunostea doar pe acela ca tipul era cel mai bogat dintre ei, si cel mai putin pe Tim, dar ii accepta pe toti la fel. Nu prea credea ca haita aia avea sa inlocuiasca grupul de cercetasi care se destramase, dar aplica aceeasi politica cum aplicase si cu ei; era mai simplu asa si nu trebuia sa se gandeasca prea mult la nenumaratele diferente dintre cele doua. Prea mult gandit ii dadea migrene si nu avea chef sa se indoape cu pastile acum; aspirinele si alcoolul dadeau petreceri scandaloase in stomacul lui atunci cand le punea impreuna.

    Mersera la un bar din apropiere si Ben se chiora la bauturile de pe meniu. Hm. Erau atat de multe incat abia putea sa se decida, dar in cele din urma pleca privirea asupra celei care era cea mai ieftina. Candva, intr-un viitor nu foarte indepartat, avea sa fie bogat si sa nici nu se uite in meniu, comandand cine stie ce bautura exotica ce costa mai mult decat greutatea lui in aur, dar pentru moment era cam sarac lipit. Avea banii adunati din anii de scoala, dar isi impusese sa nu se atinga de ei pana nu ii incepeau afacerile si nu stia sigur ca avea o baza care sa nu i se crape sub picioare, asa ca isi comanda cu zgarcenie o sticla de vodka pura, aruncand niste bani pe tava chelnerului ca sa nu mai stea dupa nota. Nu isi mai lua altceva oricum. Intodeauna cumpara cu sticla; era mai economic decat cu paharul, pentru ca pe masura ce crestea cantitatea, scadea pretul. In plus, nu s-ar fi putut niciodata multumi cu doar un paharel.
    Cand veni sticla, bau direct din ea, intorcand-o cu fundul in sus si galgaind pana cand se simti atins de o usoara stare de euforie. Lasa sticla jos cand era pe doua treimi bauta, si se uita pe sub sprancene la Betel, ragaind scurt si batandu-se cu pumnul in piept ca sa isi rearanjeze gazele din organism.
    "Cu ce omorati voi oameni?" intreba cu tactul complet aruncat pe fereastra de alcool; nu ca ar fi avut prea mult de la bun inceput.
    "Cu pietre? Cu toporul?" se interesa ridicand dintr-o spranceana, si un zambet straniu i se lati pe fata, evident fara nici o legatura cu Betel sau cu situatia in care se aflau atunci cand vorbi despre topoare.
    "Si vrajitorii omoara cu toporul, stii. Nu mereu cu bagheta." continua pe un ton meditativ, promptindu-si barbia in palma si uitandu-se visator pe fereastra.
    "Eu prefer pumnul." concise si ridica din umeri, luand inca o gura din vodka aia buna.
[align=center]Money is the reason we exist
Everybody knows it, it's a fact; kiss, kiss.
Posted Image
There ain't no rest for the wicked
, money don't grow on trees
Ain't nothing in this world for free


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Fully Featured & Customizable Free Forums
Learn More · Register Now
« Previous Topic · Highgate Cemetery · Next Topic »
Add Reply