Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
there's so many wars we fought; so many bottles we bought
Topic Started: Jul 7 2014, 09:22 PM (158 Views)
Jace M. Pyke
Member Avatar
Kamikaze; magmetamorf
Vrajitori
[align=center]For those days we felt like a mistake
Those times when loves what you hate
somehow
we keep marchin on

For those nights that i couldn't be there,
I've made it harder to know that you know
That somehow
We'll keep movin' on
[/align]
  • Un sfesnic in care stateau infipte trei lumanari, doua dintre ele pe jumatate topite. Flacara lor se lupta sa nu se stinga. Ceara se scursese pe obiectul din argint, suprapunandu-se peste stratul anterior, intarit, asemenea unei stalactite din calcar. Fereastra dintre est era deschisa si pe ea se furisa un curent care umfla perdeaua iar apoi le stinse.

    A, pe dracu!
    O pana de scris zbura la nervi la intamplare, peste umar. Cu o miscare de bagheta, lumanarile se reaprinsera. Doi baieti erau stransi in jurul unei masute din atelier, in fata lor un pergament de hartie scris pe sfert.
    Taie, taie ultima parte, nu-mi place cum suna... i se adresa lui Darren, punctand formula de incheiere. Se stramba si mai lua un fum din tigara apoi i-o oferi amicului sai sa traga si el un puf. Ca un troc, lua sticla de tarie din mana lui si dadu un gat sanatos, simtind cum il inteapa limba si cum i se face gura punga. Plescai, avand senzatia ca-i ies flacari pe nas cand expira. Duhnea a alcool, dar nu pentru ca ar fi baut cine stie cat mai devreme, ci pentru ca lichidul din interiorul striclei avea un miros tare caracteristic. Scapa un sughit si un ragait nepoliticos, pentru ca nu crescuse intr-o familie care sa-l invete bunele maniere. Se avusese mereu cu golanii de pe strazi si cu puscariasii de prin inchisori cat sa fie depaaaaarte de chestiile delicate. Lasa sticla pe masa si ridica aratatorul in aer, aratand ca si cum era pe punctul de a spune ceva poetic. Se bloca la jumatate si ramase cu gura deschisa, fara sa poata articula nimic inteligent sau artistic; daca risca sa mai ramana mult asa, poate inghitea o musca. Inchise gura la loc si flutura din mana semn ca nu mai conta cum incheia acea scrisoare.
    PS: Praful de zane a fost o minciuna. Daca te-ai aruncat pe bune de pe acoperis, macar sa ne fi trecut in testament.

[align=center]There's so many wars we fought
There's so many things we're not
But with what we have
I promise you that
We're marchin' on
We're marchin' on
[/align]
  • Astepta pana cand Darren termina de scris asta - dintre ei doi, prietenul sau scria cel mai frumos si era oricum mai cult decat Boris; el se ocupa sa fluiere bufnita de pe fereastra. O injura cand nu aparu, banuind ca plecase sa vaneze vreun sobolan.
    Semnat, prietenii tai de peste Canalul Manecii care ...
    Lasa un moment de pauza, oferind prilejul inspiratiei divine a lui Darren sa intre in scena. Arcui o spranceana sperand sa improvizeze el ceva suficient de emotionant cat sa le convinga camaradul sa se intoarca in Anglia cu ei.
    Nu apucara sa mai aseze niciun cuvant in plus in scrisoare ca se auzi fosnet in partea din fata a magazinului. Printr-o vraja se stinsera luminile, lasand totul in completa bezna.
    Avem companie! o spuse cu un entuziasm de psihopat, stingandu-si tigara de marginea mesei. Vorbi in soapta sa nu fie auzit. Stia prea bine ca Darren isi inchisese magazinul cum era demult trecut de miezul noptii, dar pe Aleea Nocturn se intamplau mereu cele mai imprevizibile evenimente.
    Eu iau ranga sa-i crap capu'! isi alese primul arma de lupta, care era preferata sa. Intr-o secunda o avea in mana, pregatit sa snopeasca in bataie pana se lasa cu sange si oase rupte. Daca cineva isi facea impresia ca putea jefui magazinul acela si sa scape basma curata, se insela amarnic. Cu blondele si cu rusii sa nu te pui niciodata!

[align=center]So many hills we had to climb
almost without our strength
but we kept
slowly marchin on

Time heals the wounds we couldnt close
blood sweat and tears dried up
we're okay
we kept marchin on

Get your legs and walk
cause we're not too far
a little more to go
but we're marchin on
[/align]
[align=center]If you get hungry enough, they say, you start eating your own H E A R T.
Posted Image
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Derren A. Brice
Member Avatar
proprietar Brice's Thestral Cemetery;
Vrajitori
  • Intr-o noapte tacuta intr-un colt uitat de lume, vegheati de lumina lumanarilor la fel de uitati de societate ca oricand altcandva...Intr-un fel ar fi putut fi poetic, daca ignorai soricelul din coltul camerei, pe numele de Gundl [nu intrebati, varianta scurta e ca e numit dupa o oarecare tipa din Olanda] si un miros neidentificabil care venea de pe geam. Yakov statea aplecat peste masa -desi aceasta era de marime normala, el era lungan- si tinea penita atent, scrijelind cu viteza unui elev de clasa a treia. Nu mai scrisese de mult in rusa.

    Taie, taie ultima parte, nu-mi place cum suna...
    "Daca ma mai fatzai mult, te las pe tine sa te descurci singur." Nici macar nu clipi cand il auzi pe Boris. Pana nu se apuca sa ragaie alfabetul chirilic Yakov n-avea sa fie impresionat. Mai avea cateva lucruri de invatat pustiul. Isi ridica privirea cand acesta se apropie de masa si se uita la el indoielnic. Se astepta sa ragaie din nou, ca un fel de semn de punctuatie si fu complet dezamagit cand Jace continua sa ii dicteze o propozitie perfect coerenta. Ii urma instructiunile cu atentie. Nu se grabea la scris pentru ca ii placea sa dea fiecarei litere atentie deosebita, desenandu-le aproape caligrafic.

    Semnat, prietenii tai de peste Canalul Manecii care... Continua sa scrie pana cand ajunsese la sfarsitul ultimului cuvant si termina cu voce tare. "...n-au cu cine sa termine lada de vodka. Puuuuuuunct. Eh? Ce zici?" Era complet adancit in ideile sale cand se vazu in bezna deplina, convins ca lumina fu stinsa de o adiere de vant. Abia cand ii atrase Boris atentia auzi si el sunetele. Nu putea sa isi vada nici lungul nasului dar glasul fratelui sau de sange ii trada bucuria sadica. Se ridica atent de pe scaun si pasi cu grija pana in coltul camerei unde isi tinea o bata de baseball pe care o sterpelise de la un turist American o data. Oricum Yakov stia sa se foloseasca de ea mai bine. Avea bagheta in buzunarul din spate pentru orice eventualitate si il urma pe Jace in camera din fata.

    Lumina lunii taia incaperea si rafturile in care stateau tacute si amenintatoare toate obiectele pe care rusul le adunase de-a lungul ultimelor luni. Cele doua siluete miscatoare alunecau peste podine fara zgomot, oprindu-se in fata usii, din spatele caruia se auzea un racait metalic. Derren se apropie de clanta si se uita catre complicele sau privindu-l cu subinteles: la semnul meu. Astepta cateva secunde pana cand racaitul se auzi din nou si cu o inclinare a capului, intoarse cheia in incuietoare si deschise larg usa, pregatindu-si bata pentru atac.

    "SAM?! ESTI NEBUN? TI-AI FACUT AMBITII SA ITI PIERZI FATA AIA A TA FRUMUSICA?!" Incepu sa rada ca un apucat.
[align=center]Now we're a family
And we're all right now
We got money and a little place to fight now
Posted Image
We don't know you
And we don't owe you
But if you see us around
I got something else to show you[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Nico Harris
Member Avatar
thief;
Incuiati
Vorbise cu flacaii prin scrisori. Mereu vorbea cu ei asa. Ar fi putut sa si sune, pentru ca avea cablu, acolo in munti, dar nu voia sa le auda vocea. Ar fi fost ca si cum ar fi dat glas unei dorinte pe care de mult incerca sa o reprime. Asa ca le spusese ca nu are telefon si le scria, din cand in cand, cateva randuri mai seci, doar cat sa-i anunte ca era bine.
Ei erau vrajitori, el era asa-numitul incuiat. Cand aflase ca el nu era special avusese o cadere nervoasa...psihica...mama lor, nu stia termenii, nu era psiholog, dar stia ca intrase intr-o gaura neagra si ca avea nevoie sa se retraga undeva pentru a medita, pentru a se regasi. De fapt avusese nevoie de timp ca sa-si planga de mila ca el era doar un simplu om care nu putea misca un bat ca sa tasneasca artificii din varful lui. Se simtise tradat de mama natura si isi facuse niste filme dubioase, chiar daca nu fumase nimic, cum ca Boris si Yakov aveau sa formeze o bisericuta a zanelor magice si pe el aveau sa-l lase in afara. Cand le spusese asta isi luase doua peste cap de la Yakov, dar vazuse in urmatoarele saptamani cum decursese situatia. Existasera momente in care cei doi vorbeau doar de magia lor ciudata si de trucuri si miscatul batului si Boris mergea la scoala aia super fancy pentru copii dotati si Sam doar statea si se uita la ei cu ochi mari si goi de mai bine si-i i-ar fi scos pe amandoi. Asa ca le spusese ca lui ii placusera Alpii si ca voia sa mearga acolo, sa stea mai mult timp. Si inainte ca ceilalti doi sa poata obiecta, Sam isi facuse fain frumos bagajele si isi luase talpasita.

Le promisese ca avea sa le scrie, printre lacrimi si batiste albe fluturate pe peron (not!), si ca avea sa-i mai viteze din cand in cand. Se tinuse de promisiune, desi se intorsese in Anglia doar de doua ori, in vacantele lui Boris. In rest, isi facuse veacul prin Alpi, in pantaloni scurti, pentru ca, sa fim seriosi, nimic nu bate frigul din Siberia si apa inghetata a lacului Baikal.

Timpul trecuse si el se mai calmase si chiar realizase ca este indeajuns de grozav cat sa nu-i trebuiasca puteri si ca se descurcase pana atunci singur, fara praf de zane si alte minunatii. Asa ca le mai trimise niste scrisori, sa vada daca sunt bine, dar nu le spusese nimic despre faptul ca decise sa se intoarca in Anglia. Nu mai stia nimic despre vietile lor si simtea nevoia sa auda povestile, sa reinceapa povestea de unde au lasat-o. Pentru ca povestea celor trei muschetari era departe de a se fi incheiat.
Isi facuse bagajele, isi luase la revedere de la calugarii draguti si se urcase in primul tren directia Londra.
Nu pierdu vremea foarte mult odata ce puse piciorul pe pamant englezesc. Stia cum sa ajunga pe Aleea Nocturna si stia ca pe undeva, pe acolo, se afla magazinul lui Yakov. Isi lua ceva de mancare si o cafea tare (ii fusese dor de cafea) si cu tigara in coltul buzelor, se strecura pe strazi si pe stradute pana ce ajunse pe acele alei intunecate, macabre, cu vrajitori care se uitau crucis. Era noapte si haina il camufla destul de bine. Spera sa ii camufleze si mirosul de incuiat, desi nu ii pasa prea tare.
Ratacii pe strazi vreo ora, uitandu-se si analizand fiecare magazin in parte, pana cand ajunse in dreptul unuia cu nume ciudat (mai ciudat decat restul numelor). Instinctul ii spunea ca ala e magazinul, dar usa era incuiata. No problemo! Sam isi scoase ustensilele, pe care nu le mai folosise de ceva vreme, si isi facu de lucru cu broasca, fiind atent in acelasi timp la ce se intampla in jur. Cand auzi un "click" familiar, simti un val de placere in tot corpul si parul i se zbarli pe maini. Ii fusese dor de viata de fugar. Ii fusese dor sa fie un mic talhar si era fericit ca alese sa se intoarca la ea. Dar inainte sa deschida usa, ea se deschise de la sine si in fata lui aparu Yakov cu ditamai bata in mana, atintinta spre fata lui.

Sam urla ca apucatul si isi acoperi fata si capul cu bratele.
"Nu la fata! Nu la fata, fraiere!" Vorbi in ruseste, pentru a se face cunoscut.

["SAM?! ESTI NEBUN? TI-AI FACUT AMBITII SA ITI PIERZI FATA AIA A TA FRUMUSICA?!"]

Se uita la prietenul sau printre crapatura degetelor, avand inima cat un purice. Zambi stramb si isi lasa bratele sa cada pe langa corp.
"Deci, v-a fost dor de mine?"
Il stranse in brate pe Yakov, ciufulindu-i parul cret, dupa care se strecura inauntru.
"Heeei, Boris, unde esti? Misca-ti fundul morocanos incoace!"
Si imediat isi vazu prietenul bataus, cu ranga in mana. Haha, amuzanti mai erau ei. Il stranse si pe el in brate, ciufulindu-i, sau mai degraba, mangaindu-i parul scurt si sarutandu-l pe ambii obraji. Oh, pe Yakov nu il pupase. Oare era gelos?
Se tranti apoi intr-un scaun si se pleosti, ca o leguma. Era obosit si infometat.
"Mi-e foame! Si sete! Ajutati un om sarac, va rog!" Intinse mana ca un cersetor, tremurand din toate incheieturile, dupa care izbucni in ras. Era bine acasa!
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Jace M. Pyke
Member Avatar
Kamikaze; magmetamorf
Vrajitori
  • Invatase sa dea la ciolane cu sutul cat sa faca inamicul sa ingenuncheze. Cand traiesti o copilarie intreaga printre detinuti pe care ii confunzi a-ti fi tovarasi de joaca nu te alegi cu deprinderi prea bune. Nu avusese niciodata o galetusa cu care sa se joaca in nisip si sa ridice castele, dar avusese un sac de box in care invatase sa dea si cu pumnii si cu capul - pana ti se sparge tartacuta, piciule! Cand nu avea sac de box se antrena pe burtile grasanilor de dupa gratii si se amuza teribil cand acestea tremurau ca gelatina sub lovitura lui. Cand incepuse sa creasca si sa se mai inalte, primise bataie ca sa invete sa-si testeze rezistenta. Si se scaldase des in Baikalul sloi ca gheata, in iernile date naibii de ger. Isi intarise imunitatea si desi arata ca un slabanog pe care il sufla imediat vantul, adversarul sau va avea parte de o reala surpriza sa vada ca nu e chiar asa si ca daca mai avea si o ranga metalica cu el, te putea baga daca nu in spital, atunci la 2 metri sub pamant in cateva miscari.

    Se intreba in clipa aia ce nemernic indraznea sa dea o spargere acelui magazin. Se amuza in sinea sa pentru bataia pe care i-o va da intrusului. Il urma pe Yakov tiptil pana in dreptul usii, cu ranga pregatita sa loveasca. Cand racaitul se auzi iar, scuipa in palma si stranse degetele pe metal ca de topor, incordandu-si toti muschii in clipa in care amicul sau dadu semnalul. Avu o reala surpriza sa descopere ca hotul era nimeni altul decat unul de-al lor, si asta pentru ca fusese inspirat sa vorbeasca in rusa. Pentru ca deja membrele sale actionara automat, devie lovitura de ranga in sus, rotindu-se intr-un picior din cauza vitezei. Nu ii crapase capul lui Sam, dar tocmai sparse becul ce statea atarnat de un cablu alb. Oricum il tot auzise pe Yakov plangandu-se de el ca nu prea merge ... ei bine, acum nu mai mergea deloc.
    Incepu sa rada, molipsindu-se de la ceilalti doi ce se luara la imbratisari.

    <<"Heeei, Boris, unde esti? Misca-ti fundul morocanos incoace!">>

    Pentru ca se afla in spatele lui, il impunse cu varful rangii in fund - ca tot pomenise de asa ceva - punand o moaca de pervers incurabil. Apoi pufni in ras de tacanit.
    Fir-as al naibii, Sam, ce era sa ti-o iei, borfasule... vorbi in timp ce-si agata ranga aia cumva dupa umeri, ca sa isi mentina spatele drept. Ii dadu drumu si in clipa in care baiatul se apropie il batu cu palmele de ambele falcute, amical, mai mult sa se asigure ca nu-i desfigurase nimeni chipul ala frumusel al lui. Se lasa pupat si cum avea o buna dispozitie de invidiat ca amicul lor se intorsese in Anglia, incepu sa-si faca aer cu mana, ca o domnisoara ce se emotiona toata dupa ce fusese sarutata de un rus chipes. Flutura din gene ca atare si se uita apoi la Yakov cu ochi dulci. Niciunul nu era prea sanatos din ei trei, dar cand se reuneau toti in aceeasi incapere, CLAR trebuiau dusi la nebuni.

    <<"Mi-e foame! Si sete! Ajutati un om sarac, va rog!">>

    Ii dadu prin cap o idee diabolica si privi cu un ranjet la aliatul sau:
    Ce zici, Yakov, il botezam pe asta micu' acum ca s-a intors in Anglia? ii facu semn spre locul in care proprietarul magazinului tinea o lada cu bere si cu Scotch englezesc. Prin a boteza era un ritual aparte si nu era foarte sigur ca Sam stia ce il asteapta. Il lasa pe Yakov sa aduca toate cele si el isi trase un scaun pe care il aseza invers, fata in fata cu cel pe care era tolanit Sam. '
    Frate, cat ma bucur sa te vad! O sa fie demential, spune-mi numai ca ramai aici cu noi si nu te mai intorci in Alpi. Spera ca revenirea lui era definitiva. Isi aminti ceva palpitant si-i facu cu ochiul: Te ducem la cabaret. Sunt sigur ca n-ai asa ceva p-acolo...
    Isi musca buza ranjind promitator. Auzi ceva trantindu-se intr-o camera vecina si se lasa usor pe spate, cautandu-l cu privirea pe Yakov. Sam i-o lua inainte sa-l intrebe daca era teafar.
[align=center]If you get hungry enough, they say, you start eating your own H E A R T.
Posted Image
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Free Forums. Reliable service with over 8 years of experience.
Learn More · Register Now
« Previous Topic · Brice's Thestral Cemetery · Next Topic »
Add Reply