Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
there is hope, but not for us; closed
Topic Started: Jul 25 2014, 03:56 PM (300 Views)
Roman K. Lennox
Member Avatar
carpe noctem
Vrajitori
  • Se simtea oarecum vinovat pentru ca nu-si mai vazuse fratele de cateva luni, dar hotarase ca era cel mai bine pentru amandoi sa nu il viziteze pe Kohl cat timp acesta se afla la internat: pe de-o parte, lui nu-i placeau deloc acele locuri deprimante, iar pe de alta parte, se indoia ca barbatul voia sa fie vazut intr-o asemenea ipostaza. Stia ca, daca s-ar fi aflat el in locul lui Kohl, ar fi cerut ferm sa nu aiba niciun fel de vizitatori.
    Dar cum fratelui sau i se daduse drumul chiar in acea dimineata, aranja imediat sa se intalneasca impreuna cu acesta la bar, dupa lasatul serii. Nu se mai vazusera, la urma urmelor, de mult timp, si aveau cu siguranta multe sa isi povesteasca. Si, desi Roman nu ar fi recunoscut niciodata asa ceva cu voce tare, ii cam lipsise fratele sau si sa aiba cu cine sa se imbete, ca mai apoi sa schimbe domnisoarele cu care se intalneau prin baruri.

    Ajunse la The Spiny Serpent cu aproape o ora mai devreme decat isi daduse intalnire cu Kohl: barul era inca pe jumatate gol, majoritatea clientilor urmand sa apara cu siguranta abia dupa lasarea intunericului, si dupa ce-si terminau treburile din ziua respectiva. Cat despre el, lipsa unui loc de munca stabil insemna ca nu avea aproape niciodata treaba, ceea ce-i permitea sa-si aranjeze programul dupa cum voia si sa isi petreaca mai mult timp decat ar fi trebuit in acel loc.
    Venea la acest bar de mai multe luni aproape zilnic, din simplul motiv ca era mai ieftin decat multe altele in care pusese piciorul de-a lungul timpului. Iar in serile in care era extrem de aglomerat, ceea ce se intampla cam o data pe saptamana, se punea de-acord cu proprietarul sa cante cateva piese la pianul prafuit din coltul incaperii, ceea ce-i permitea sa castige suficienti bani incat sa isi plateasca intreaga consumatie, si chiar sa ii mai ramana ceva maruntis pentru un pahar in plus sau pentru o carte noua.

    Se aseza la bar, asa cum o facea de obicei, si il saluta pe barman cu o inclinare din cap. Venind acolo de mai multe luni, se cunosteau deja destul de bine, astfel incat acesta ii aseza in fata un pahar de whiskey fara sa mai fie macar necesar sa il intrebe ce voia mai intai. Roman ii multumi si lua o inghititura din bautura, apoi se aseza mai comod pe scaunul patratos din lemn si incepu sa citeasca dintr-o carte pe care si-o cumparase in urma cu o zi. Nu era o activitate tocmai obisnuita intr-un bar, in care majoritatea oamenilor se multumeau sa bea in liniste sau, daca se aflau in grup, radeau zgomotos si faceau glume proaste, dar il ajuta sa treaca timpul mai usor. In plus, subiectul chiar il interesa, asa ca volumul il prinse in curand, iar paharul cu whiskey - pe care barmanul avea grija sa il mentina mereu plin, fara sa astepte vreun indemn din partea lui - ii imbunatatea concentrarea.
    Pe masura ce afara se intuneca, localul se umplea din ce in ce mai mult cu oameni, iar vocile zgomotoase inlocuira linistea de mai devreme. O privire scurta aruncata asupra ceasului pe care-l purta mereu la incheietura ii spuse ca mai erau doar cateva minute pana la ora la care stabilise sa se intalneasca cu fratele sau. Spera ca, macar de aceasta data, Kohl sa fie punctual: doar stia cat de mult ura el atunci cand oamenii nu ajungeau la timp. Comanda si un pahar de coniac, despre care invatase ca era bautura preferata a fratelui sau, apoi reveni la cartea pe care o avea in fata.
[align=center] [size0]DON'T YOU WORRY ABOUT MY IMMORTAL SOUL.
IT'S BEEN S T A R V E D.[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Kohl R. Lennox
Member Avatar
"brainsick genius"
Vrajitori
  • Ziua externarii era mereu ca o vacanta de Craciun. Chiar si atunci cand afara era un iulie cu peste 30 de grade si nici strop de zapada ploaie. Poate pentru faptul ca se intorcea "acasa", sau, in orice caz, ceea ce mai ramasese din asa-zisul sau camin pe care acum il impartea - slava Cerului - numai cu fratele sau mai mare. Se intreba daca ii pastrase camera asa cum o lasase inainte sa plece, cu perechea aceea de pantaloni necalcati asezati pe spatarul scaunului si cu sacoul in dungi pe umeras, cu tratatele de psihologie pe pat, cu chitara electrica in coltul stang al dulapului in care isi tinea sosetele si bocancii. Si cu lenjeria lui verde de pat care mirosea a iarba proaspat tunsa. Asta daca nu cumva adusese vreo domnisoara care sa "redecoreze" impreuna cu el, in absenta sa. Spera sa nu fie cazul... Nu isi dorea sa devina isteric la doar 21 de ani. Chiar isi planuise o batranete frumoasa, fara riduri si sechele.

    Tocmai termina sa isi impatureasca uniforma de spital la dunga si sa o aseze deasupra celorlalte haine curate pe care deja le strecurase intr-un rucsac, genul aceluia pe care il iei cu tine cand mergi in drumetie. Isi dezbraca halatul alb, dupa ce in ziua respectiva se jucase "de-a doctorul" cu o asistenta tare dornica sa cunoasca anatomia si il aseza intr-un cuier de pe hol. Incheie fermoarul si isi puse ambele bretele pe un umar, parasindu-si dormitorul. Isi aminti ca era cat pe ce sa uite cel mai important lucru - nu, nu pastilele, pe acelea deja le aruncase in WC si trasese apa - si anume o fotografie decupata dintr-un ziar de acum aproape 3 ani cu chipul unei femei de varsta mijlocie. O pupa fara sa il vada nimeni si o strecura in buzunarul pantalonilor, apoi iesi. Imbratisa fiecare persoana de pe hol si le stranse mana tuturor batraneilor din scaunul cu rotile. Unuia reusi sa ii scoata o perfuzie, complet "accidental", lucru care il facu sa se sufoce si sa strige sugrumat dupa ajutor. Cineva il observa si sari numaidecat. De aia iubea el Sanatoriul din Holloway: numai oameni cumsecade toti o apa si-un pamant pe care iti venea sa ii iei acasa, sa ii inchizi pe fiecare intr-o cutie, asemenea papusilor, si sa ii pui la geam, ca intr-o vitrina. Iar cand te plictiseai, scoteai cate unul, pe rand, sa ii vorbesti, sa iti vorbeasca, sa va vorbiti, pana ti se acrea si treceai la urmatorul. Cobori vesel treptele si iesi afara, unde imbratisa ca un dement aerul, crezand ca prinde Soarele de picior. Rupse o brandusa movalie din gradina de langa poteca - nu avea idee cum aceste flori cresteau inca, desi trecuse demult de aprilie - careia ii adulmeca parfumul, apoi si-o puse in buzunarul de la piept, mandru nici el nu prea stia de ce. Facu cu mana gardienilor si imediat ce se vazu trecut de gardul inchisorii, o rupse la fuga pe strada. Era sa-l calce o masina din aia incuiata si sa dea peste un mucos pe trotineta. Cert era ca nu se luase de nimeni cu care se intalni si ajunse pe Aleea Nocturn in jurul orei la care stabilise sa se vada cu Roman. Cunostea fixatia tanarului cu privire la punctualitate si dintr-un motiv anume cazu de acord cu sine sa nu il enerveze. Asa ca nu mai pierdu timpul.

    The Spiny Serpent i se paru neschimbat. Aceeasi atmosfera, aceeasi muzica, aceleasi mese, aproape aceiasi oameni ca intotdeauna. Ramase cateva secunde ca un aurolac in prag, asteptand sa fie luat la suturi si dat afara pentru felul in care se comportase ultima data acolo sau sa fie escortat de o domnisoara cu fusta scurta pana intr-un separeu. Niciuna nu se intampla asa ca intra simplu, indreptandu-se spre bar, acolo unde il repera pe Roman. Isi tranti rucsacul pe tejghea, gata sa rastoarne niste pahare de shooturi, pe care barmanul le prinse numai el stie cum. Kohl ii facu cu ochiul, ranjind in coltul gurii iar barbatul fugi repede intr-un colt opus sa aseze niste sticle - probabil crezuse ca-i facuse vreun avans, ceva ... Ce ciudat, nu mai avea voie omu' sa fie dragut in zilele acelea!
    Se roti spre Roman cu o moaca ce numai el era capabil sa o defineasca.
    "Vechile obiceiuri mor greu." batu apropo vizavi de paharul de coniac si de cartea pe care fratele sau o avea in fata. El nu era prea citit si boem de fel, asa ca alese coniacul. Ah, dulce noapte a terorii frivole! Se scutura tot dupa ce il goli in intregime.
    "Ce citesti acolo?" se interesa curios, furandu-i cartea de sub nas. Nici nu baga de seama ca o tinea invers, oricum nu distingea literele dupa ce il tinura doctorii pe picaturi o saptamana.
    "Zic mai bine sa bem." se pronunta sigur pe el si de neintors.
[align=center] [size0]|| I'M MAKING FRIENDS WITH STRANGERS, MAKING ENEMIES OF FRIENDS
Posted Image
SO GET DOWN, GET DOWN, GET LONELY WITH ME ||[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Roman K. Lennox
Member Avatar
carpe noctem
Vrajitori
  • "Vechile obiceiuri mor greu."

    Se intoarse spre Kohl atunci cand ii auzi vocea, iar pe chip i se intinse un zambet la vederea fratelui sau. Il studie din priviri pret de cateva minute, inregistrand ca parea ceva mai slab decat ultima oara cand se vazusera, dar altfel, intreg. Ceea ce era mai mult decat putea sa spere, atunci cand venea vorba de Kohl.
    "Asa s-ar parea," raspunse sugestiv. Daca pentru el era normal sa aiba in fata un pahar de bautura si o carte buna, atunci pentru Kohl un lucru complet obisnuit era acela de a intra in probleme, dar a reusi sa iasa din ele la fel de usor. N-avea sa inteleaga niciodata cum oamenii de la sanatoriu continuau sa-l interneze si apoi sa-i dea drumul, fara sa-si dea seama ca tot ceea ce facea Kohl era sa joace cu maiestrie teatru. Nu ca s-ar fi suparat sa-si aiba fratele inapoi.
    "Arati bine," aprecie si se ridica pe jumatate de pe scaun, imbratisandu-l pe barbat cu un brat si batandu-l pe spate. Vru sa impinga spre el paharul de coniac, dar observa ca fratele sau se servise deja, fara sa piarda timp, ceea ce-l facu sa clatine amuzat din cap.

    "Ce citesti acolo?"

    Se aseza din nou pe scaun si lua o gura din whiskey, ridicand din spranceana atunci cand vazu cum tinea Kohl cartea, invers. Uneori se intreba cum de fusese fratele sau sortat la Ochi-de-Soim, atunci cand nu parea sa acorde prea multa atentie acumularii de cunostinte noi si cartilor, insa fusese placut sa fie amandoi in aceeasi Casa.
    "Catullus," veni raspunsul in timp ce recupera volumul de sub nasul lui Kohl. Cum abia il cumparase, spera sa ramana intreag pana cand reusea sa il termine, ceea ce nu putea sa dureze prea mult, atunci cand nu avea nimic altceva de facut toata ziua. Din fericire, din cate-si amintea, fratele sau nu se dadea in vant dupa poetii Incuiati, si nu impartasise niciodata interesul sau fata de literatura antica. Oricum, cartea era in latina.
    "Dar sunt sigur ca nu vrei sa discutam despre literatura acum. Cred ca ai niste povesti destul de interesante sa-mi spui."
    Spera ca acesta era cazul, doar nu se mai vazusera de cateva luni, iar viata lui fusese destul de plictisitoare in aceasta perioada. Kohl, insa, mereu revenea de prin... peregrinarile sale (cum le numea Roman) cu povesti de-a dreptul fascinante.

    "Zic mai bine sa bem."

    "O idee foarte buna," fu de-acord si lasa cartea deoparte. Dadu pe gat ce mai ramasese din bautura sa, apoi ii facu semn barmanului sa ii umple din nou paharul. Acesta se conforma imediat, aruncandu-i, insa, in tot acest timp priviri precaute lui Kohl. Nu stia daca de vina era doar expresia acestuia, care nu exprima tocmai incredere, sau daca avusese loc in trecut vreun incident in care fusese implicat si fratele sau, si de care el nu-si mai amintea.
    "Nu mai am voie sa intru in jumatate din barurile din Londra din cauza ta," se planse dezaprobator. Vazandu-i impreuna, si mai ales semanand atat de tare, majoritatea proprietarilor de localuri pareau sa-i puna pe amandoi in aceeasi oala, desi de obicei Kohl era cel care provoca problemele.
    "Sa te porti frumos azi. Imi place barul asta, iar bautura este ieftina."
[align=center] [size0]DON'T YOU WORRY ABOUT MY IMMORTAL SOUL.
IT'S BEEN S T A R V E D.[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Kohl R. Lennox
Member Avatar
"brainsick genius"
Vrajitori
  • (("Arati bine"))

    Ii arunca o privire ranita de parca l-ar fi intrebat "cand nu am aratat eu bine?" dar isi aminti ca avusese si zile mai proaste cand niste maniaci drogati il imbracara in camasa de forta. Chestia aia clar il facea sa arate mai gras decat era in realitate, mai ales cu bratele lipite pe langa corp. Ce il credeau - nebun?! Isi duse dupa aceea mana dreapta in dreptul inimii, aratandu-se miscat de complimentul pe care fratele sau i-l facu. Daca ar fi fost fata probabil ca deja s-ar fi inrosit si ar fi fluturat din gene ca o primadona, mai ales ca Roman nu era genul care sa spuna lucruri frumoase la o intalnire - da, il spionase odata si ii stricase o intalnire cu o tipa misto care ajunse in cele din urma in patul sau. Dar asta fac fratii, asa-i? Il imbratisa la randu-i, batandu-l pe umar, sperand numai sa nu faca precum un copil mic si sa ii ragaie in ureche.
    "Mereu arat bine." se umfla in pene, cu o urma de narcisism rar intalnita la Kohl. Isi permitea, mai ales ca era perfect constient ca era mai osos de ultima data, inainte de internare. Mancarea de la sanatoriu era atat de oribila ca vomai de fiecare data dupa ea, cu tot cu pastilele abia ingurgitate. Era asemanatoare cu resturile de la o masa normala care de obicei reveneau cainilor. Oricum, pacientii nu erau prea departe de niste javre ...
    "Ne-au tinut pe friptura si pe vin de Bordeaux." continua ironic, batandu-se cu palma in stomac, sunand a gol, ca sa exprime realitatea care era cu totul alta. Zambi dement, sorbindu-si din priviri fratele mai mare.
    "Nu pot spune acelasi lucru despre tine ..." rosti cu o falsa dezamagire in glas, punand un chip posomorat. "Uite-te la falcutele astea! Ododo." se maimutari incercand sa o imite pe maica-sa - pardon - mama lor, intinzand o mana sa il ciupeasca de obrajior pe Roman. Baiatul insa ii dadu peste incheietura zumzaind ceva in genul "potoleste-te si nu te mai prosti in public ca se uita lumea" iar el o lasa moarta, oftand scurt. Imita cu buzele alea carnoase un sarut in aer catre fratele sau. Barmanul ii vazu si aproape scapa din mana un pahar pe care il stergea. Palma lui Roman de pe piciorul lui il facu pe Kohl sa isi pastreze comentariile perverse numai pentru el.

    (("Catullus"))

    Cattu-ce? Era numele cartii sau al autorului? Suna bine ca titlu de roman politist.
    "Inspirata alegere! Bravo!" il felicita, fara sa fie prea sigur pentru ce anume. Stranse pumnul si il indrepta spre el, asteptand ca baiatul sa faca la fel si sa le ciocneasca intre ele. Unii bateau palma, dar aia era mai mult pentru fete. Obisnuiau sa faca asta cand erau mici si comploteau la o prostie care le iesea. Uneori, doar uneori, ii lipseau acele vremuri cand toate pareau la locul lor. Inclusiv mintea sa proprie.

    (("Dar sunt sigur ca nu vrei sa discutam despre literatura acum. Cred ca ai niste povesti destul de interesante sa-mi spui."))

    Roman ghicea de fiecare data cand Kohl era picat din cer intr-o conversatie pe tema literara. Dintre ei doi, R.K.L era acela care se nascuse mai "spiritual" si cu inclinatii ce fac deliciul celor cu suflet de artist.
    "Nici n-ai idee!" ii raspunse, dandu-i dreptate. Avusese parte de multe peripetii in acele luni, unele mai placute, altele de-a dreptul terifiante. Dar era intreg. Nu dorea sa vorbeasca despre ele acum.

    (("Nu mai am voie sa intru in jumatate din barurile din Londra din cauza ta"))

    Dadu pe gat si celalalt pahar in timp ce Roman vorbea si din cauza ca il bufni rasul, varsa bautura pe el. Na poftim bunatate de coniac risipit! Se sterse la gura cu maneca jachetei, incercand sa nu mai lase nicio picatura de pomana mortilor si apoi folosi servetelul, cand era deja uscat.
    "Cu placere si tie, Roman..." spuse fara sa inteleaga de ce fratele lui era atat de trist cand el ii facuse numai un serviciu sa reduca vizitele in locuri periculoase.
    "Oricum umblau numai psihopati pe acolo. Nu vreau sa te vad ajuns la nebuni in locul meu."
    Si asa si era. Din cauza asemanarii puteau fi confundati usor. Si cand "nebunul" se mai da drept si altcineva, il bagau si in camasa de forta direct. Stia asta, incercase figura pretinzand odata ca era Roman si nu tinuse.

    (("Sa te porti frumos azi. Imi place barul asta, iar bautura este ieftina."))

    Facu o moaca de vinovat si apoi zambi inofensiv: o fiinta ca el nu ar rani nici macar o musca: de la 5 in sus abia. Lua paharul gol si il roti in mana, studiindu-l asa cum vazuse el detectivii ca fac la locul crimei.
    "Doctorii au spus ca fac progrese." vorbi liber, dandu-i si lui diagnosticul cel mai recent in cazul in care era curios si nu stia cum sa intrebe. Privi inca cateva secunde paharul ala si se deprima tot cand il vazu ce gol era, saracul ... Ii mangaie gura, stergand-o de saliva cu aratatorul. Auzise de unii care stiau sa faca paharele "sa cante". Isi apropie urechea de pahar sa vada daca ii reuseste si lui. Arata ca un ciudat scapat din spital. In cele din urma isi lipi urechea de tejghea si cu ochi de catelus plouat il privi pe tanar intrebandu-l din ochi fara sa rosteasca cu voce tare "tu ce crezi?"
    Ofta trist si apoi se inveseli subit, incepand sa rada de ironia sortii.
    "Nu pot fi salvat, frate. Doar isi bat joc de mine si eu imi bat joc de ei. Dar sunt curios cine moare ultimul."
    Pocni din degete la barman si arata spre pahare pentru un nou rand.
    "Pariezi pe mine?" il intreba pe Roman, plin de speranta. Avea nevoie de ceva pentru care sa lupte in continuare cu vocile din capul lui.
[align=center] [size0]|| I'M MAKING FRIENDS WITH STRANGERS, MAKING ENEMIES OF FRIENDS
Posted Image
SO GET DOWN, GET DOWN, GET LONELY WITH ME ||[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Roman K. Lennox
Member Avatar
carpe noctem
Vrajitori
  • "Mereu arat bine."

    Nici nu se intorsese bine, si deja tinea mortis sa isi scoata in evidenta cele mai obositoare dintre trasaturile sale de caracter, cum ar fi narcisismul exagerat. In mod normal, asa ceva l-ar fi exasperat, dar la mijloc se afla inca bucuria revederii, asa ca se multumi sa isi dea ochii peste cap. Pe chip i se intinse un ranjet superior, pe care il perfectionase datorita lui Kohl; nu-i statea in fire sa se considere superior celorlalti, dar in acest caz, ar fi spus ca fratele sau mai mic avea nevoie de o lectie...
    "Normal, doar mostenesti genele mele extraordinare," preciza. Din moment ce el era cel mai mare dintre ei doi, considera ca totul i se datora lui, acest lucru explicand si de ce Roman primise atributele pozitive intr-o proportie mai mare - doar el era mai aratos, mai inteligent, cucerea fetele mai bine si cu mai multa usurinta. Tehnic vorbind, meritele erau ale parintilor lori, de la care mosteneau de fapt genele, dar nici prin gand nu-i trecea sa le fie recunoscator celor doi pentru asa ceva.
    Atunci cand Kohl incepu sa se maimutareasca, il lovi zdravan peste mana si ii arunca o privire de avertizare, ce-i dadea de inteles ca putea oricand sa-i dea niste scatoalce zdravene, daca nu statea cuminte. Din fericire, se obisnuise de mult cu felul acestuia de a fi, asa ca abia daca baga in seama.

    "Inspirata alegere! Bravo!"

    Se uita neincrezator la el, dar in cele din urma-si ciocni pumnul de al lui, asa cum nu mai facusera de foarte mult timp. Isi amintea cum isi insusisera gestul in copilarie si devenise ca un ritual, executandu-l de fiecare data cand le faceau parintilor zile fripte. Amintirea ii aduse un zambet scurt pe buze, oricat de copilaresc ar fi fost gestul.
    "Ma mir ca inca mai functioneaza creierul tau, la cat de inactiv pare in ultimul timp."
    Acum vorbea Ochi-de-Soimul din el, care nu intelegea cum cineva putea sa fie atat de nepasator cu privire la carti, mai ales cineva care fusese in aceeasi Casa cu el. Dar aceasta era doar una dintre multele ciudatenii ale lui Kohl cu care se obisnuise de-a lungul timpului, asa ca se multumi sa clatine din cap, fara sa mai insiste.

    "Oricum umblau numai psihopati pe acolo. Nu vreau sa te vad ajuns la nebuni in locul meu."

    "Grija ta pentru mine ma emotioneaza profund."
    Se aseza mai comod pe scaun si se juca pret de cateva clipe cu paharul pe care il avea in mana, plimbandu-l printre degete, atent sa nu verse nicio picatura pe lemnul invechit de pe bar. Un zgomot specific ii atrase atentia si se intoarse pentru un moment cu fata la incapere, observand ca vreo trei barbati incepusera sa joace biliard intr-un colt, iar intr-un alt colt, cineva umbla la un radio. O melodie vesela incepu sa se raspandeasca in intreaga sala.
    "Poti sa stai la mine," ii spuse subit lui Kohl, fara sa isi indrepte inca privirea spre el. Stia ca acest lucru se intelesese de la sine inca de mai inainte, avand in vedere ca barbatul nu avea unde altundeva sa se duca - decat la parintii lor, dar Roman incerca sa evite o crima sangeroasa -, insa o spuse totusi. Inainte ca fratele sau sa apuce sa rosteasca vreun cuvant, adauga:
    "Numai daca imi promiti ca o sa tii departe de probleme."
    Asa ceva parea imposibil in raport cu Kohl, dar tonul sau dadea de inteles ca nu glumea, si ca voia ca vorbele sale sa fie luate extrem de in serios. Isi indrepta in cele din urma privire spre barbat si lua o gura din whiskey, fara sa-l scape din ochi.
    "Vorbesc serios, Kohl."
    El unul nu voia probleme, dar atunci cand fratele sau era prin preajma, problemele pareau sa-l caute pe el. In plus, spera ca, astfel, avea sa reuseasca sa il tina si pe Kohl departe de orice incident l-ar fi putut trimite inapoi la sanatoriu.

    "Doctorii au spus ca fac progrese."

    Asculta ce avea Kohl de spus, cu toate ca nu intelegea absolut tot din acel diagnostic. Pana de curand, nu avusese nicio legatura cu psihiatrii si cuvintele lor complicate, parca special facute pentru a pune lumea in incurcatura. Nu era sigur cat sa se increada in acel moment in ceea ce spunea fratele sau, dar dadu totusi din cap.
    "Asta e bine," veni si aprecierea lui optimista. Inca de cand aflase pentru prima data de problemele lui Kohl, sperase ca acestea aveau sa dispara cu timpul, si nu avea de gand sa renunte atat de repede la speranta.

    "Pariezi pe mine?"

    Isi dadu ochii peste cap.
    "Stii prea bine ca o fac."
    Indiferent ce se intampla. Chiar daca instinctul sau ii spunea ca cel mai bine pentru el ar fi fost sa se tina la distanta si sa nu se implice in problemele lui Kohl. Dar nu fusese niciodata capabil sa faca asta.
[align=center] [size0]DON'T YOU WORRY ABOUT MY IMMORTAL SOUL.
IT'S BEEN S T A R V E D.[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Kohl R. Lennox
Member Avatar
"brainsick genius"
Vrajitori
  • Se intreba uneori cum de ei doi iesisera aproximativ la fel, fara sa fie gemeni. Erau blonzi, cu ochi albastri ca marea linistita si inalti, desi nu facura niciun sport in afara zborului pe matura in anul I. Parintii lor erau fapturi blajine si relativ scunde, cu par castaniu spre roscat, cu ochi verzi si caprui. Isi intrebase odata fratele daca nu cumva si el avea sentimentul ca erau adoptati. Isi amintea cum Roman rasese de el si ii dadu niste castane, spunandu-i cat de bleg este. El se supara, pentru ca mereu vazuse in cel langa care crescuse un aliat in toate. Chiar si in lucrurile aparent fara logica si extrem, dar extrem de stupide ca acela.

    (( "Ma mir ca inca mai functioneaza creierul tau, la cat de inactiv pare in ultimul timp." ))

    Adevarul fiind spus fara ocolisuri, chiar era de mirare ca tanarul mai era capabil sa judece limpede dupa tratamentele la care fusese supus. Si prin "tratamente" a se traduce sadismul doctorilor care il solicitara pentru fel de fel de experimente: de la tortura psihica pana la medicamente bagate pe gat cu forta. Kohl isi formase propria lui teorie cat timp statuse inchis in acel sanatoriu si era destul de curios sa descopere si el la randul sau, ca un savant in devenire, daca ipoteza lui putea fi probata. Dar mai avea de asteptat putin. Inca putin. Spera sa nu o ia razna pana atunci.
    "Famam multi curant pauci conscienciam." rosti axiomatic in latina, cu o atitudine imprumutata de filosof al tuturor timpurilor. Nu o fi el prea destept in comparatie cu Roman, dar pana la urma purtase aproape sase ani de zile insigna celor de la ochi-de-soimi. Desi nu o arata, tartacuta aceea a sa nu era tocmai goala si avea din cand in cand sclipiri de inteligenta ce ar da pe oricine pe spate. In gluma, intinse bratele spre fratele sau sa il prinda in cazul in care pica de pe scaun. Spera sa nu-l adune cioburi cu asta ...
    Se stramba cand auzi melodia vesela care se raspandea in sala si desi nu avea niciun chef de a se pune in miscare, ritmul il fura si inainte de a-si da seama se trezi ca bate masura cu talpa pantofului in podea, miscandu-si umerii si capul in functie de cum corpul lui raspundea automat la stimulii auditivi din jur. Mima pe buze versurile, pe care nu le cunostea dar incepea sa le prinda din refren, sperand ca nu va fi singurul ciudat care facea asta si Roman i se va alatura. Nu? Deloc? Bine.
    Isi aminti o chestie legata de asta ...
    "Mai obisnuiesti?" il intreba referitor la muzica si la cantatul in baruri, aratand cu barbia spre un instrument dintr-un colt al incaperii.

    (("Poti sa stai la mine"))

    Chipul i se insenina subit, ca atunci cand castigi la loz in plic. Un zambet de incantare ii juca pe chip, asta in loc sa il ia in brate. Nu avea unde sa stea si, ca un cersetor umil fara camin, ii accepta invitatia din privire. Isi imagina deja ce vremuri memorabile vor trai impreuna ca fratii: dormit in boxeri sau in fundul gol, jucat baseball in casa, pus muzica la ore tarzii si dat volumul la maxim, baut bere - lazi de bere - in timp ce citeau - sau se prefaceau ca o fac ...

    (( "Numai daca imi promiti ca o sa te tii departe de probleme." ))

    Isi lipi aratatorul de piept, aratand spre sine cu ochi mari de inocent.

    (( "Vorbesc serios, Kohl." ))

    Isi facu cruce cu doua degete in dreptul inimii, jurandu-i tacit ca necazurile erau acelea care se tineau scai de el si nu invers.
    "Ai cuvantul meu de ingeras." vorbi solemn si fara gluma la mijloc, oricat de neserioasa parea sa sune propozitia. Cand era mic, mama lui obisnuia sa il numeasca astfel, poate si unde se nascuse ultimul si nu facea prostii. Pana ajunsese sa creasca si din inger trecu cat ai clipi la rangul de drac. Mama lor avea un umor ciudat de religios ...
    Ridica un deget - nu pe cel din mijloc - in aer. Avea si el o conditie:
    "Numai daca imi promiti ca nu treci pe la camera cand aduc o tipa misto acasa." Erau frati, da, imparteau frateste, da, dar dupa ce Kohl termina sa ii "prezinte" apartamentul. Spera ca la universitatea aceea incuiata a lui oamenii de acolo nu ii spalasera fratele pe creier ca sa il transforme in calugar si vechile lor obiceiuri, asa cum zisese si prima data, nu mureau atat de usor.
    Barbatul parea distrat.
    "Vorbesc serios, Roman."

    (("Stii prea bine ca o fac."))

    Uneori cuvintele simple sunt cele care aduc starea de bine. Asta se intampla in momentul de fata. Tanarul ii dadea speranta, mai ales atunci cand aceasta nu avea ce sa caute in ecuatie. Observa paharele goale ale amandurora si ridica o mana in aer ca un copil de gradinita pana cand barmanul il observa.
    "Inca un rand." comanda rapid si se intoarse spre baiat sa il linisteasca: "Fac eu cinste." isi lua, misterios, angajamentul. Cine spunea ca in spitale nu se fura din buzunare?
    Intre timp, pana cand urma sa le ajunga bauturile, isi scoase floarea cea mov pe care o rupsese din gradina sanatoriului si i-o prinse in piept lui Roman - "cadou de la nebuni" ii motiva mai apoi, lasandu-l sa aleaga daca o pastreaza sau o arunca.
    "Spune-mi, cu ce te poti mandri in ultima vreme? Ma simt in urma cu multe ..." ii ceru sa ii faca un mic rezumat a tot ce ratase cat statuse 5 luni departe de lume.
[align=center] [size0]|| I'M MAKING FRIENDS WITH STRANGERS, MAKING ENEMIES OF FRIENDS
Posted Image
SO GET DOWN, GET DOWN, GET LONELY WITH ME ||[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Roman K. Lennox
Member Avatar
carpe noctem
Vrajitori
  • "Famam multi curant pauci conscienciam."

    Kohl reusi cu adevarat sa il ia prin surprindere, mai ales ca, dintre toate lucrurile pe care ar fi putut sa le spuna, il alesese tocmai pe acesta. Nu se putea gandi la o persoana mai putin potrivita care sa vorbeasca despre constiinta decat fratele sau, dar isi zise ca era mai bine sa nu-i atraga atentia asupra acestui fapt. Cel mai bine era sa lase totul in urma lor si sa se concentreze pe viitor.
    "Pentru asta, o sa-ti fac cinste cu..."
    Se opri, dandu-si seama ca habar n-avea ce-i placea lui Kohl sa manance. Cand venea vorba de alcool, era la curent cu preferintele fratelui sau - si cu ale celorlalti; ii venea foarte usor sa ghiceasca bauturile preferate ale altora, chiar si ale unor persoane pe care abia le cunoscuse.
    "... ceva nesanatos, probabil," continua, mergand pe presupus. Ar fi fost tare surprins ca lui Kohl nu-i placeau tocmai cele mai nepotrivite feluri de mancare.

    "Mai obisnuiesti?"

    Arunca o privire scurta spre pianul despre care vorbea barbatul.
    "Mhm," raspunse, sorbind din pahar si lasandu-si papilele gustative sa fie delectate de lichidul limpede. Isi aminti ca mai canta prin baruri si in trecut, in vacantele dintre anii scolari; de obicei atunci cand el si Kohl ieseau in oras si consumau mai mult decat puteau sa plateasca, astfel incat trebuiau sa gaseasca o cale de a-i indupleca pe proprietari.
    "Trebuie," veni si argumentul dupa cateva clipe. Acum nu mai era vorba doar de placere, ci si de necesitate: cantatul la pian poate ca nu ii oferea foarte multi bani dar, cu ajutorul lor, putea sa se descurce. Era, insa, una dintre putinele activitati care continuau sa-i placa si dupa atat de multi ani.
    "Nu mi-au mai ramas foarte multi bani," ii marturisi lui Kohl. Atunci cand plecase de acasa, se descurcase desul de usor, avand un cont deschis atat la Gringotts, cat si la o banca Incuiata. Cand el si Kohl implinisera saptesprezece ani, tatalor lor isi amintise probabil ca era de datoria unui parinte sa faca unele cadouri copiilor sai, asa ca le deschisese amandurora cate un cont la Gringotts, unde depusese lunar bani pana... ei bine, pana cand incepusera toate problemele. Cat despre mama sa, aceasta fusese atat de incantata de hotararea lui Roman de a se inscrie la o facultate Incuiata, incat insistase sa-i faca un cont separat, pentru a nu duce lipsa de nimic. Din fericire, nu cheltuise aproape niciun ban de la parintii lui inainte, asa ca, dupa ce plecase de acasa, reusise sa-si inchirieze un apartament micut si sa se intretina. Dar dupa doi ani mai tarziu, economiile sale se apropiau de zero, chiar daca nu era un mare cheltuitor. Se parea ca in curand avea sa fie nevoit sa-si ia o slujba permanenta. Ideea nu-i suradea foarte mult.
    "Poate ca ar trebui sa dam o spargere la Gringotts," veni sugestia lui, razand.

    "Ai cuvantul meu de ingeras. Numai daca imi promiti ca nu treci pe la camera cand aduc o tipa misto acasa."

    Nu il crezu pe Kohl pe cuvant doar pentru ca ii promisese, dar nu avea oricum ce sa faca in acest sens, asa ca se multumi sa dea din cap, lasand impresia ca era multumit de ceea ce auzise. Prefera sa se concentreze mai mult pe cea de-a doua parte a spuselor fratelui sau, iar pe buze i se intinse un zambet - unor superior, menit sa-l irite pe Kohl, ca pe vremuri, cand intre ei exista o competitie continua.
    "Nu promit nimic."
    Ridica din spranceana, cu acea privire insolenta pe care o adopta uneori, atunci cand voia sa enerveze pe cineva.
    "Atunci cand o sa ma vada pe mine, te asigur, fratioare, ca o sa uite complet de ce te-au urmat acasa."
    Il batu pe Kohl pe umar, un gest ce insemna "lasa, nu-i nimic, stiu ca nu esti la fel de chipes sau de fermecator ca mine, dar nu-i sfarsitul lumii".

    "Spune-mi, cu ce te poti mandri in ultima vreme? Ma simt in urma cu multe ..."

    Adevarul era ca nu facuse prea multe, asa ca nu avea cine stie ce povesti sa ii impartaseasca. Gusta din paharul proaspat umplut, in cautare de inspiratie, si adopta o expresie ganditoare.
    "Lucrurile au fost surprinzator de linistite fara tine, ca sa pui mereu paie pe foc."
    Putin plictisitoare, daca era sa fie sincer, insa si relaxante; nu avea, totusi, de gand sa-i spuna asta lui Kohl.
    "Cred ca tata a uitat complet ca are doi fii, de cand nu ne-a mai vazut. Nici alcoolul nu poate sa ajute prea mult."
    Isi duse degetul aratator la tampla si il roti, in semnul ce avea ca sens nebun.
    "Iar mama probabil ca aprinde chiar acum lumanari la biserica si se intreaba cu ce a gresit, de s-a ales cu asemenea copii."
    Putea aproape sa o vada in aceasta postura.
    "Francie e inca in Europa... Cred."
    Dadu paharul cu whiskey pe gat.
    "Iar eu ma plictisesc de moarte. Cam asta ar fi rezumatul."
[align=center] [size0]DON'T YOU WORRY ABOUT MY IMMORTAL SOUL.
IT'S BEEN S T A R V E D.[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Kohl R. Lennox
Member Avatar
"brainsick genius"
Vrajitori
  • (("Pentru asta, o sa-ti fac cinste cu..."))

    "Tournedo." rosti simplu, pe un ton de parca tocmai ar fi comandat la restaurant.

    (("... ceva nesanatos, probabil"))

    Se stramba putin ca indiciu ca fratele lui se insela.
    "Muschi de vitel in sos de rodii, cu ciuperci de padure." ii explica despre ce anume era vorba in preparatul acela, venindu-i apa in gura numai cand ii pomenise numele. "E delicios." completa convingator, asteptand ca fratelui sau sa ii surada ideea ca, la urmatorul "salariu", sa isi faca de cap cu asemenea delicatesa. Cand il intreba daca macar a mancat vreodata asa ceva, Kohl ii raspunse sincer ca nu. Dar ca asteapta cu nerabdare ca ocazia sa se iveasca. Ii povesti despre De'Flapponso, un pacient din sanatoriu care, inainte de internare, fusese bucatar. De la el cunostea o gramada de retete pe care batranul le scrisese pe un carnetel si i le incuviintase tanarului inainte sa moara de la o supradoza de pastile. Cauta prin rucsac pana il gasi si i-l arata lui Roman, lasandu-l sa il rasfoiasca si sa se amuze de denumirile ciudate pe care le aveau felurile de mancare in bucataria frantuzeasca. Nu dorea sa isi imagineze ce s-ar fi intamplat daca el si Roman ar fi fost lasati in bucatarie sa gateasca ceva. S-ar fi terminat cu un dezastru istoric. Si un bloc in flacari.

    (("Nu mi-au mai ramas foarte multi bani" ))

    Crezuse initial ca muzica o face din placere, nu din necesitate. Chipul ii deveni posac si trist. Nu suporta sa isi vada fratele impins de situatii grele. Se gandi la o solutie si ii rasari in minte un lucru pe care il neglijase atunci cand fusese separat de restul lumii. Se propti intr-un cot de tejgheaua barului si isi sprijini tampla stanga in podul palmei, intors spre barbat.
    "As putea sa ma reapuc de luptele cu caini." ii propuse in soapta, astfel incat sa auda numai ei doi. Erau interzise in Anglia, ca si in restul tarilor, mai ales ca implica torturarea reciproca a unor animale special dresate sa se ucida intre ele. Stia despre cat de mult iubea Roman cainii si cat de mult detesta sa ii vada suferind, insangerati si mancandu-se intre ei. "E o afacere banoasa." ii aminti de ultimul lor castig atunci cand Kohl pariase pe un ciobanesc german care facuse praf un ogar englez. Ca fraierii, cheltuisera banii pe bautura in loc sa ii puna in contul unuia la Gringotts. Al lui banuia ca acum e gol, mai ales ca parintii nu pareau a fi genul foarte incantati sa isi sponsorizeze fiul risipitor, cand oricum epuizau suficiente resurse financiare pe tratamentul lui.

    (("Poate ca ar trebui sa dam o spargere la Gringotts"))

    Facu ochi mari, asteptand sa vina si replica tipica - "glumesc" - care ii taia tot entuziasmul. Dar aceasta intarzie sa apara si se intreba serios daca Roman era inca treaz sau deja se imbatase sa spuna cuvinte atat de mari. Nu era un lucru prea sanatos. Kohl o lua de buna si subconstientul lui putea sa puna in aplicare operatiunea inainte de a mai putea fi oprit cumva.
    "Nu esti fratele meu. Cine esti si ce-ai facut cu Roman-Instanta-Morala-Suprema?" il intreba in joaca. Dintre ei doi, R.K.L era cel care facea pe adultul responsabil.

    (("Lucrurile au fost surprinzator de linistite fara tine, ca sa pui mereu paie pe foc."))

    "Intretin si eu atmosfera cum pot." se scuza, cautand o formulare ceva mai placuta la auz, mai pozitiva. Zambi de parca i-ar fi facut un serviciu.
    Asculta despre parintii lor de parca cineva povestea de niste personaje dintr-o carte. Tatal ii era indiferent, mama ii era antipatica, dar rase cu pofta cand si-o imagina la biserica, cu batic pe cap, zicand cate o ruga pentru fiecare suflet pangarit de diavol. Cand auzi de verisoara lor arcui sprancenele, mirat.
    "Crezi?" il lua, suspicios, la descusut. El de ce nu stiuse ca prietena lor isi face de cap prin Europa in timp ce el statea internat intr-un sanatoriu?! Nu i se parea corect deloc ca unii sa se distreze si altii sa sufere.
    "Ai vorbit cu ea? Sau se preface ca ne-a uitat pe amandoi?" il intreba sceptic, parandu-i-se suspect cum dadu paharul cu whiskey pe gat si directioneaza subiectul asupra persoanei sale. Lunile cumulate petrecute la nebuni il facura sa inteleaga o parte din psihologia umana. Spera sa se insele numai si fratele sau sa nu tina ascunse lucruri de el. Mai ales lucruri comune.

    (("Iar eu ma plictisesc de moarte."))

    Cu nasul in cartile sale si cu sticla de bautura langa pat, credea si el ca plictiseala nu il ocolise. Totusi, se mira ca Roman sa spuna asta, cum era genul care iesea des din casa si gasea ocupatie cam in orice si oricand.
    "M-am intors!" exclama dement, de parca nu era evident inca. Totusi, cuvintele lui erau graitoare in sensul ca nu prevesteau nimic bun.
    "Si am teribila nevoie de o bagheta. Ma simt incomplet fara magie." ii marturisi, fara sa bata neaparat un apropo. Roman stia ca fratelui sau ii fusese interzisa folosirea magiei de cand se internase, dar niciodata nu cunoscuse motivul. Cumva, si Kohl incerca sa se prinda de ce il considerau atat de periculos sau, cum le placea lor sa spuna, "neindemanatic si repezit".
    "Sa ne distram!"
    Si zicand acestea dadu pe gat ultimul pahar, lasand o suma mai mica decat cea care reprezenta consumatia lor. Se ridica si il trase si pe Roman de brat sa se grabeasca.
[align=center] [size0]|| I'M MAKING FRIENDS WITH STRANGERS, MAKING ENEMIES OF FRIENDS
Posted Image
SO GET DOWN, GET DOWN, GET LONELY WITH ME ||[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Roman K. Lennox
Member Avatar
carpe noctem
Vrajitori
  • Asculta cu surprindere cerintele lui Kohl, constatand ca, in cei douazeci si doi de ani de viata ai sai, scapase cumva din vedere faptul ca fratele sau era un gurmand. Misterul fu insa elucidat repede, atunci cand acesta scoase la iveala un carnetel plin de insemnari intortocheate, ce necesitau, cu siguranta, o lupa si extrem de multa rabdare pentru a fi parcurse de la cap la coada. Cine ar fi zis ca o "excursie" de cateva luni la un sanatoriu avea sa se dovedeasca atat de fructuoasa, incat Kohl sa se intoarca detinand asemenea secrete gastronomice, pentru care unii bucatari si-ar fi oferit, probabil, si un brat?
    Arunca o privire curioasa peste insemnari, dintre care multe ii facura cu ochiul. Din pacate, talentul sau in arta culinara nu era intr-atat de dezvoltat inca, desi fusese nevoit sa invete in ultimul timp sa se decurce si singur. Cat despre Kohl, putea sa puna pariu pe toti banii ca-i mai avea ca barbatul nici macar nu stia cum sa aprinda un aragaz.
    "Ai putea oricand sa te angajezi ca bucatar," rase, rausind sa si-l imagineze perfect pe Kohl intr-o asemenea postura. Dar, daca acesta voia sa contribuie la facturile pe care le avea de platit, atunci putea la fel de bine sa se obisnuiasca deja cu ideea. Poate-i obtinea un loc in bucataria de la bar, daca il prindea pe proprietar intr-o seara buna.

    "As putea sa ma reapuc de luptele cu caini. "E o afacere banoasa."

    Sau, desigur, putea sa faca bani si asa.
    O strambatura ii traversa chipul, singurul semn ca ideea nu-l incanta peste masura. Nu impartasise niciodata ura lui Kohl fata de animale, ba din contra, chiar ii placeau cainii; avusese unul in copilarie, de care fusese destul de atasat la momentul respectiv. Nu incercase niciodata sa-si opreasca fratele din a mai organiza astfel de lupte, pentru ca adevarul era ca aduceau un profit frumusel, dar acea cruzime inutila il dezgusta. Nu violenta in sine il deranja - ii era indiferenta, la drept vorbind -, ci inutilitatea ei: nu vedea de ce i-ar fi putut provoca unei persoane placere o lupta intre doua animale, si ce avea de castigat de pe urma ei. In afara de bani, desigur.
    "Ce-ar fi daca ai incerca sa eviti orice activitate ilegala macar in prima saptamana?" il intreba, sugerandu-i indirect sa mai astepte cel putin cateva zile, pentru a vedea cum decurgeau lucrurile. La urma urmelor, zisese ca statea destul de prost cu banii, nu ca era la sapa de lemn. Putea oricand sa se angajeze undeva; singura problema era ca niciun prospect nu-l entuziasma peste masura.
    "Asta daca nu esti nerabdator sa te intorci acolo..."

    "Nu esti fratele meu. Cine esti si ce-ai facut cu Roman-Instanta-Morala-Suprema?"

    Isi dadu ochii peste cap.
    "De ce presupui mereu ca eu iti sunt superior din punct de vedere moral?"
    Bau ce ii mai ramasese in pahar, simtind cum capul i se invartea usor, ca de fiecare data cand intrecea putin limita cu alcoolul. Posibil sa fi inceput destul de devreme in acea zi sa-si toarne bautura in pahar, fara sa-l astepte mai intai pe Kohl. Atunci cand barmanul dadu semn ca voia sa ii mai puna niste whiskey, clatina din cap.
    "Vreau sa spun, din punct de vedere fizic, intelectual, desigur, dar..."
    Ii arunca zambeul acela insolent, superior, menit sa-l faca pe Kohl sa-si doreasca sa-l pocneasca drept in fata. Ca in vremurile bune. Vazand insa entuziasmul barbatului, fu nevoit sa adauge repede, inainte ca lui Kohl sa ii vina si alte idei:
    "Glumeam in legatura cu Gringotts-ul."
    Dar, daca era sa se ia dupa modul in care reactionase Kohl, acesta nu era de aceeasi parere.

    "Crezi? Ai vorbit cu ea? Sau se preface ca ne-a uitat pe amandoi?"

    Sesiza suspiciunea din vocea lui Kohl, dar de data aceea chiar nu ii ascundea nicio informatie. Nu mai vorbise cu Francie de cateva luni, iar daca-si amintea corect, tanara ii spusese ca planuia sa plece in Elvetia, deci banuia ca era destul de ocupata in momentul de fata.
    "Cred ca e inca suparata pe mine."
    Uneori se intreba daca Francie avea sa treaca vreodata peste ceea ce se intamplase, desi spera ca acum, ca se intorsese Kohl, aveau sa devina din nou asa cum fusesesera in timpul scolii.
    "La cum o cunosc pe scumpa noastra verisoara, probabil ca e suparata si pe tine..."

    "Si am teribila nevoie de o bagheta. Ma simt incomplet fara magie."

    Pentru prima oara, trebuia sa fie de-acord cu Kohl. Stia ca acesta nu avea voie sa detina o bagheta, dar mai stia si ca, daca ar fi fost in locul lui, si el si-ar fi dorit sa faca rost de una cat mai repede posibil. Crescusera stiind ca erau vrajitori, magia facea parte din viata lor, si nici nu reusea sa-si imagineze cum ar fi fost sa nu o poata folosi ori de cate ori isi dorea.
    "Atunci o sa-ti facem rost de o bagheta."
    Habar n-avea de unde - nu puteau pur si simplu sa intre intr-un magazin si sa cumpere una noua -, dar era sigur ca aveau sa se descurce. Atunci cand ei doi isi puneau mintea la ceva, nimic nu le putea sta in cale.
    Lua indemnul lui Kohl in serios si se ridica de pe scaun, avand grija sa lase pe bar suma de bani care mai trebuia pentru ca intreaga lor consumatie sa fie acoperita. Spre deosebire de fratele sau, el unul voia sa se mai intoarca acolo si in viitor, si ar fi putut face doar cu greu asta daca fugea fara sa plateasca tot.
    "Incotro?"
[align=center] [size0]DON'T YOU WORRY ABOUT MY IMMORTAL SOUL.
IT'S BEEN S T A R V E D.[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Kohl R. Lennox
Member Avatar
"brainsick genius"
Vrajitori
  • (("Ai putea oricand sa te angajezi ca bucatar"))

    "Mneaah." se stramba, fluturand cu nonsalanta din mana, semn ca nu era pentru el o asemenea meserie. In plus, un om cu o minte atat de ... nesanatoasa ca a lui putea reprezenta un real pericol pentru oricine ar fi gustat din bucatele preparate de el. Nu se stia niciodata cand ar fi putut amesteca ceanura cu piperul sau alte minunatii care ar fi dus cat ai clipi un client de la restaurant direct la Sf. Mungo. Pe langa toate acestea, se nascuse pentru a fi vrajitor, nu pentru a duce o banala viata a unui incuiat.

    (("Ce-ar fi daca ai incerca sa eviti orice activitate ilegala macar in prima saptamana? Asta daca nu esti nerabdator sa te intorci acolo..."))

    Fratele sau avea darul sa ii taie tot entuziasmul atunci cand ajungea la apogeu. Era ca o ancora care il readucea cu picioarele pe pamant si il impiedica sa se indeparteze in largul mare si primejdios. Totusi, Kohl ramanea un nerecunoscator care o lua mai mereu in nume de rau ori de cate ori nu gasea in Roman un aliat. Tocmai fusese eliberat din acel sanatoriu si ii luase mai mult decat s-ar fi asteptat ca sa ii convinga pe doctori ca nu reprezenta niciun pericol pentru oamenii din jur iar ca mediul acela spitalicesc mai rau il degraba decat sa il vindece. Nu avea nicio intentie sa revina printre halate albe si nemernici drogati care il acuzau de o crima pe care nu o savarsise - sau cel putin, asa pretindea el. Oricati asa-zisi prieteni isi facuse in locul acela sinistru si sadic, tot mai draga ii era familia. Roman si Francie erau aceia.
    "Numai pentru o saptamana."
    Cumintenia lui avea o limita si nu putea fi tinuta in frau asa usor.
    "De dragul tau." il atinse la inimioara, zambind ca un copil care face un sacrificiu imens cerut de un parinte. Luptele cu cainii erau ca niste jucarii pentru Kohl. Si ca orice copil fara jucarii, se plictisea repede. Avea nevoie de o ocupatie ca sa nu faca ceva prostesc. Ultima data cand se plictisise, nu se sfarsise deloc bine pentru cealalta persoana cu care statuse in camera ...

    (("De ce presupui mereu ca eu iti sunt superior din punct de vedere moral?"))

    Restul insiruirii il facu de data aceasta pe Kohl sa isi dea ochii peste cap, luand inca o gura din bautura sa, plimb lichidul dintr-o parte a alta a gurii cateva secunde inainte de a-l inghiti si a-l simti cum ii arde gatul. Plescai. Inchise un ochi, ca un chior care incearca sa isi regleze vederea punandu-si toata baza in ochiul sanatos. Credea ca are nevoie de ochelari, ca veni vorba de asta. La cata lumina de lanterna primise in pupila, se mira ca inca nu era bantuit de stelute verzi in vise.
    "Eu sunt oaia-neagra a familiei." ii aminti de felul in care obisnuia mama lor sa il numeasca si sa se planga de el la toti cei pe care ii intalnea. Arata cu degetul spre sine, vinovat.
    "Baaaaaah!" exclama, incercand sa imite o oaie, dar la final scapa si un ragait. Facu o grimasa inocenta.

    (("Glumeam in legatura cu Gringotts-ul."))

    Isi duse, teatral, aratatorul la ochi si se strese pe rand de lacrimile de tristete inexistente.
    "In sinele meu chiar speram sa fi vorbit serios ..." ii marturisi fara ascunzisuri. Asa nu facea decat sa aiba mustrari de constiinta daca se va trezi vreodata fugind cu o lada cu galeoni si cu un card de gaste aurori in urma sa.

    (("Cred ca e inca suparata pe mine."))

    "Pentru faza cu ...?" incerca sa ghiceasca motivul, stiind ca Roman intelese rapid ca se referise la Universitatea Incuiata pe care o urmase dupa terminarea Hogwartsului atunci cand barbatul puncta spre cartea sa, ca indiciu. Si el fusese putin mirat sa afle alegerea fratelui sau din acel moment, dar cel putin il intelese si i-o respectase, asa cum nimeni nu il judeca nici pe el ca era psihopat.
    "Francie a fost mereu complicata... e femeie." Ridica din umeri semn ca el nu le pricepuse niciodata toanele si ca nici nu se obosea sa le afle misterul. Roman nu avea de ce sa se simta vinovat pentru asta.

    (("La cum o cunosc pe scumpa noastra verisoara, probabil ca e suparata si pe tine..."))

    Un ranjet de drac ii incolti in coltul gurii ca atunci cand i se aflase o patanie. Isi aminti cum se sfarsise ultima lor intrevedere si mai lua o gura de bautura, golindu-l.
    "Nu mi-a trimis nicio scrisoare de cand am plecat de la Hogwarts." Roman era si el constient de asta, dar Kohl simti ca e un moment bun sa se planga putin de neglijenta cu care fusese tratat de verisoara lor. Se uita spre fratele lui cu o privire care parea sa ii zica "stiu ca voi pastrati legatura si n-am nicio problema cu asta, ba chiar ma bucur ca exista inca o cale de a stii unul de altul ce facem si unde suntem".
    "Asa ca ma gandeam sa ii trimit eu, acum ca am iesit din sanatoriu. Poate se intoarce in Anglia si avem sansa sa ne revedem si sa dam putin timpul inapoi, ca in vremurile bune." Surase misterios, cu un apropo subtil.
    "Mi-e dor de verisoara noastra."
    Tonul ii fusese cat se poate de inofensiv.

    (("Atunci o sa-ti facem rost de o bagheta."))

    Se inveseli ca in Ajunul Craciunului, stiind ca in dimineata urmatoare va gasi sub brad un pachet cu numele sau pe el. Avea urgenta nevoie de un betigas fermecat de care sa se foloseasca in viitorul apropiat. Planuia sa ramana pe teritoriul magic, cum pe cel incuiat petrecuse mai bine de jumatate de an. Iar un vrajitor fara bagheta se expune unui risc extrem de mare pe toate acele Alei daca nu are un "scut" de autoaparare. Era perfect constient ca a cumpara o bagheta inregistrata nu era de ajutor, cum aceasta i-ar fi fost imediat confiscata de Minister de cum li s-ar fi adus la cunostinta ca pusese mana pe asa ceva. Astfel incat trebuiau sa "ia cu imprumut."
    Spionase inca de cand ajunsese in bar fereastra din dreapta, observand afara o silueta imbracata in negru, cu palarie de catifea si ochelari fumurii, cu rame rotunde, la ochi. Statea rezemat de cladirea paralela, citindu-si, ca pretext, ziarul, urmarindu-l la randul sau peste capatul Profetului Zilei. Nu dorise sa ii spuna acest lucru lui Roman ca sa nu-l ingrijoreze. Dar Kohl era aproape sigur ca individul de afara era acelasi pe care il gasise in camera sa de spital rascolindu-i prin lucruri. Nu dorea sa isi expuna fratele la niciun pericol. Ar fi trebuit sa ghiceasca ca inca era tinut sub supraveghere...

    (("Incotro?"))

    Iesira afara. Discret, se uita peste umarul lui Roman la individul dubios si atunci ii incolti un gand in minte. Zambi, detinand controlul.
    "Ce ai spune daca am face o vizita unui vechi prieten?"
[align=center] [size0]|| I'M MAKING FRIENDS WITH STRANGERS, MAKING ENEMIES OF FRIENDS
Posted Image
SO GET DOWN, GET DOWN, GET LONELY WITH ME ||[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Join the millions that use us for their forum communities. Create your own forum today.
Learn More · Register for Free
« Previous Topic · The Spiny Serpent · Next Topic »
Add Reply