|
>> "M" is for Magic & Mystery; closed
|
|
Topic Started: Jul 31 2014, 11:13 PM (223 Views)
|
|
Odille Harriet Stohle
|
Jul 31 2014, 11:13 PM
Post #1
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
[align=center]Everybody has a secret world inside of them. I mean everybody. All of the people in the whole world no matter how dull and boring they are on the outside. Inside them they've all got unimaginable, magnificent, wonderful, stupid, amazing worlds... Not just one world. Hundreds of them. Thousands, maybe. ( Neil Gaiman )[/align]
- Termina de scris si impaturi pergamentul in patru, apoi il strecura intr-un plic verde. Bufnita se agita la fereastra si o ciupi cand Odette dori sa o mangaie pe cap. Nu intelegea de ce toate animalele, cu exceptia acelei pisici sinistre fara par, manifestau un comportament respingator si agresiv fata de ea. Probabil datorita faptului ca o miroseau ca nu era om, ci o creatura a noptii extrem de sadica si de periculoasa. Dar era inca ziua, iar domnisoara era cat se poate de inofensiva la acea ora a dupa-amiezii. Pasarea isi lua zborul, ducand cu ea mesajul viperinei. Tanara se roti pe calcaie si strecura pana de scris in buzunarul robei. Se simtea de parca nu parasise niciodata castelul, de parca viata ei nu se schimbase cu nimic. De parca era aceeasi, sau, oricum, o varianta mai agreabila decat a brunetei despre care nimeni nu stia nimic. Incepea sa isi faca prieteni, sa se integreze in peisaj, asa cum i se sugerase. Stia prea bine ca la prima greseala totul se va ruina si ea va trebui din nou sa dispara. Poate pentru totdeauna, din vietile tuturor. Nu dorea sa se indeparteze de castel sau de Anglia. I se spusese insa ca, dupa cateva decenii, trebuia sa o faca. Vampirii nu puteau ramane intr-un loc prea multa vreme. Imortalitatea lor venea cu darul tineretii si sa ai acelasi chip cand cei pe care i-ai cunoscut deja isi imbratiseaza nepotii nu este ceva care sa nu bata la ochi. Se gandea la toate acestea prin prisma faptului ca tocmai era pe punctul de a incepe un joc ale carui reguli nu le cunostea. Si intr-un fel, se temea de consecinte. Dar nu avusese niciodata parte de o aventura fantastica, la fel ca acelea pe care le regasea in randurile cartilor. Daca voia sa continue sa scrie, ii trebuia un material pentru povestea sa. Putin mister.
Descoperise alaturi de Gansley acea cutie fermecata din Sectorul Interzis si nu ii dadea pace pana cand nu aflau ce ascunde. Putea la fel de bine sa fie goala, dar ea avea sentimentul ca in interior era ceva grandios, magic, secret. Ce lucru care nu reprezinta o taina are o ghicitoare complicata, doua cheite si iti da multe batai de cap?! Traversa coridorul, ferindu-se de locurile in care razele soarelui se imprimau pe podea. Era vulnerabila daca ii permitea sa o atinga si probabil cea mai mare provocare a ei de a ramane la Hogwarts, pe langa pedeapsa de a-si controla pofta de sange, era aceea de a rezista cu brio pe timpul zilei. Stia ca asta nu avea sa fie o problema cand o va avea pe Reira in preajma, pentru ca ea era geniul salvator care venea cu ideile cele mai bune de a o proteja de tot ce i-ar fi putut dauna. Dar prietena ei era plecata pentru o vreme iar Odille ii promisese ca nu va face nimic prostesc pana cand ea nu se va intoarce. Spera sa nu isi incalce cuvantul dat.
Se retrase in camera ei si ramase acolo pana cand soarele apuse in cele din urma. Asta ii reda libertatea de a se misca in voie, cu naturalete si lejeritate, fara sa stea cu grija pe unde calca. Dormitorul era rece si intunecat. Ii parea rau pentru colegele cu care urma sa imparta acel spatiu, dar trebuiau sa se obisnuiasca cu viata de liliac, asa ca Odille. Inghiti inca o sticluta cu polipotiunea special preparata pentru ea, apoi se privi in oglinda si cand reflexia o intreba cine este, isi repeta numele in gand: Odette. Odette. Odette. Odette. Ofta scurt. Isi prinse parul intr-o coada simpla. De data aceasta era pieptanat si despletit, nu mai arata neingrijita ca ultima data. Si, cu atat mai mult, nu mai risca sa fie confundata cu un personaj mitologic de pe lumea cealalta. Era o fata normala. Atat. Normala. Isi lua bagheta cu ea si pentru ca era vacanta, neexistand obligatia sa poarte uniforma, isi dezbraca roba si o agata in cuier. Ramase intr-o camasa de vara subtire, de un bleu senin ca cerul, ce avea imprimate in material cheite de toate felurile si dimensiunile. Purta fusta, lucru neobisnuit pentru Odille dar tipic pentru Odette, pentru ca avea o pereche de sosete inalte, pana la genunchi, tot negre, asortate cu pantofii de aceeasi culoare, fara toc. Cum Camera Viperinilor era la subsol, ii lua putin pana ajunse la pivnite. Era locul in care stabilise sa se vada cu Gansley. Dar nici urma de baiat cand ea sosi. Crezu ca ar putea fi o pacaleala si ii ceru sa inceteze cu asta daca nu vrea sa cutremure pamantul. Era o nimfa a Iadului, putea face asta daca o provoca. Dar tot nimic. Se invarti pana se convinse ca singura acolo era ea. O trasese pe sfoara, asadar?! Se enerva si ii veni sa plece. Altceva o intoarse la loc si o facu sa astepte acolo, in fund, rezemata, ca un gardian posac, de o usa incuiata cu doua randuri de lacate. Cauta o tigara, dar isi aminti ca pachetul il avea in roba si roba in dormitor. Intinse picioarele, lovind varfurile intre ele, plictisita. Auzi pasi inainte ca acestia sa poata fi receptati in mod normal. Un parfum familiar ii gadila narile si pana cand ea se ridica de jos, baiatul se ivi. Am sa te ard pe rug daca ma mai lasi sa te astept vreodata! il ameninta mai in gluma, mai in serios, facand aluzie si la urmatorul vers al ghicitorii ce trebuia deslusit.
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Gansley R. Cinder
|
Jul 31 2014, 11:41 PM
Post #2
|
- Posts:
- 55
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #143
- Joined:
- May 17, 2014
|
- Statea in fund si recitea scrisorile. Bufnita i se asezase pe genunchi si din cand in cand il lovea cu ciocul si ii facea semne sa o bage in seama. Baiatul era prea ocupat sa citeasca, insa. Parcurgea cu privirea fiecare rand, de parca scrisorile primite erau misterul real si nu cutia pe care o tinea ascunsa in buzunarul robei. Nu stia cat timp trecuse fiindca ii pierduse notiunea. Se gandise sa ii raspunda si la acea ultima scrisoare, dar finalul i se parea ceea ce era... final. Se gandea ca ar fi sunat stresant sa ii trimita un bilet, cat de scurt ar fi fost. Inghiti in sec si apoi isi stranse usor buzele intr-o maniera infantila. Bufnita continua sa isi miste vesela ciocul si cand se vazu ignorata pe bune, aripile sale se deschisera si Gansley isi lua una peste obraz. Acela fu momentul in care deveni iarasi constient de locul in care se afla, de camera aceea si de bufnita care era ignorata. Zambi vinovat si isi trecu degetele peste capsorul ei pufos, rugand-o sa il ierte. Spera ca asta sa se intample in viitorul apropiat, avea nevoie de bufnita pentru a trimite scrisori in continuare. Ei doi se certau des. Bufnita era nerabdatoare si dorea ca viperinul sa o iubeasca doar pe ea. Asta ii trebuia daca se comporta frumos cu inaripatele! Cand era pui o lasa sa doarma cu el in pat. I se paruse o idee buna la inceput, dar acum intelegea ca gresise. Si gresise rau de tot!
"Sunt ocupat." ii spuse. Nu ii daduse niciodata un nume pentru ca bufnitei nu parea sa ii pese si Gansley nu dorea sa o trateze ca pe un om. Bufnitele nu aveau nevoie sa fie strigate, ele aveau nevoie sa fie indrumate. Oricat de lipsit de sens ar fi sunat, nu era. O mai mangaie putin inainte de a isi lua mainile de pe ea si a privi pierdut catre peretele camerei. Repeta din nou ghicitoarea, dar nu ii veni niciun raspuns in minte. Poate ca ii scapa ceva. Ar fi fost bine sa ceara ajutorul unui profesor, dar Odette fusese destul de clara in mesaj si stia ca are dreptate.
[align=center]Exista un loc ... aproape la fel de Interzis ca si Sectorul. Ii spune Camera Secretelor. Se zvoneste ca este casa unui Basilisk. Cred ca e destul de singur... Ce spui? Ii facem o vizita la noapte? [/align]
Se infiora tot si dori sa ia o bucata de pergament si sa o intrebe de unde stie asta. Se gandea ca o sa para mic si sperios daca ii spune ca nu e o idee buna asa ca ramase fara niciun raspuns. Se ridica in picioare si era gata sa iasa cand un coleg - ala uracios si rau - intra in camera. Era anul sapte, tocmai terminase scoala. Nu stia ce cauta acolo. Bufnita zbura pana in dreptul ferestrei si se ascunse acolo de parca ar fi reusit sa capteze energia negativa a celuilalt. Nu parea fericita. Gansley il ignora ca pana atunci. Tipul era sange-pur si ca orice sange-pur de la viperini, afirma ca uraste incuiatii. Il detesta pentru asta. Privirea tipului poposi asupra lui cateva clipe si apoi vazu panza pe care o intinsese pe pat sa se usuce. Era gata, dar uitase sa o stranga. Inainte sa se prinda de ceea ce se intampla, tipul tasni si o lua de acolo. Incepu sa o bataie prin aer si sa faca tot felul de comentarii rautacioase; fire artistica, aha! la fel ca incuiatul de tac'tu? Gansley nu era un baiat atasat de familie, dar nu suporta cand cineva se lua de ei. Nici macar nu ii cunostea! Se infurie si sari pentru a-i lua opera din mana. "Da-o inapoi!" Baiatul incepu sa rada si sa scuture panza. Copacii se curbau si se intindeau in toate directiile, iar inima viperinului se facu brusc cat un purice. Daca il strica? Daca il strica? Puse mana pe bagheta si o indrepta repede spre el, dar viperinul il plesni peste incheietura si aceasta scapa. Ii spuse ca o sa ii dea foc tabloului pentru asta si Gansley, disperat, se intinse dupa pelerina si lua din ea cutia. Tinti si ii trase una in cap cu ea, facandu-l sa scape panza si sa se prinda de nasul acum spart. Se apleca si lua livada de acolo, recupera si cutia, uitand bagheta, apoi o lua la fuga afara din camera, lasand usa deschisa si pentru bufnita. Ii dadu drumul sa zboare la locul ei si el alerga catre locul de intalnire. Ii ardeau obraji si se simtea atat de prost incat nu avea cuvinte. Incerca sa se calmeze in momentul in care o vazu pe Odette si rula sul tabloul, inghesuindu-l in buzunarul din spate al pantalonilor. Nu isi luase pelerina, din pacate.
Am sa te ard pe rug daca ma mai lasi sa te astept vreodata!
"Imi pare rau." spuse fara a o privi, verificand starea in care se afla cutia. Observa ca o latura isi modificase putin forma, dar era prea suparat ca sa bage de seama asta. Era prima oara cand nu privea tanara cu adoratia aceea oarba, cu interes mocnit si multa multa curiozitate. Acum o evita dinadins. Increderea sa in sine era destul de subreda si ori de cate ori primea o asemenea lovitura simtea cum mai pica o caramida. Ahh, de i-ar fi spart nasul mai rau, macar! "Ce plan ai?" intreba pe acelasi ton. Incerca sa isi calmeze bataile inimii si sa nu o faca sa vada cat era de agitat si nervos. Concentrandu-se atat de mult pe asta, nu mai era atent la altceva si parea distant si indiferent, lucruri care nu il defineau. Isi stranse degetele pe cutie pana i se albira.
|
[align=center] [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Aug 1 2014, 01:36 AM
Post #3
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
- <<"Imi pare rau.">>
Chipul i se schimba dintr-unul al legendarului Vulcan intr-unul al pasnicei Eirene. Renunta la a-l mai privi uracios si acuzator, clipind des fara sa inteleaga. Un viperin ce nu se lasa mai prejos, cu mult orgoliu si sange pur ar fi repezit-o imediat cu o replica taioasa care i-ar fi inchis gura, dar nici vorba sa pomeneasca de scuze. Asta o incuie de-a dreptul, lasand-o fara cuvinte. Isi uita ideile si, nesigura, il privi, vorbindu-i pe un ton vinovat: Era randul tau sa ma ameninti ... O facea sa se simta prost pentru nesimtirea si aroganta cu care il atacase mai devreme; baiatul nu gresise cu nimic si nici nu se lasase asteptat; ea nu ii mentionase in scrisoare nicio ora, ci doar o informatie vaga, orientativa; dupa apusul soarelui putea sa insemne si miezul noptii. Isi umezi buzele, incercand sa gaseasca ceva care sa ii faca sa treaca peste moment. Ai adus cu tine cutia? Deja o vazuse acolo, in mana lui, iar intrebarea era cam in plus oricum. Dar Gansley nu se uita la ea, evitandu-i parca intentionat privirea. Asta o facu pe Odette sa se incrunte. Apoi sa se amuze, gandindu-se la un posibil motiv: E in regula, nu mai am coarne de drac ca data trecuta. il asigura, banuind cat de infricosatoare si urata trebuie sa fi aratat cu deghizarea ei acolo in Sector.
<<"Ce plan ai?" >>
Trecem de usile astea intai de toate. Coridorul ne va conduce acolo unde trebuie sa fim. ii explica pentru inceput, aratand spre cele doua porti din spatele ei iar mai apoi spre lanturile si lacatele care le tineau departe de curiosi. Dar trebuie sa le deschidem cumva; sunt incuiate bine; vrajile nu functioneaza... Incercase sa deschida locul acela cand fusese in anul V. Isi aminti ca Odette era noua in scoala si nu avea de unde sa stie asta, decat daca nu cumva ... Am incercat mai devreme. minti inofensiv, ridicand din umeri. Scoase si bagheta, sa o aiba la indemana in cazul in care trebuia sa o foloseasca rapid. Se roti spre porti, studiind lacatele, sucindu-le pe toate partile. Crezi ca cele doua cheite ale cutiei ar functiona in cazul lor? Intrebarea ramase fara raspuns.
Se intoarse spre Gansley verificand daca o urmareste sau daca a urmarit-o vreo clipa pana atunci. Pocni din degete ca sa il faca atent, dar desi baiatul reactiona, avea senzatia ca mintea lui era in alta parte. Se lasa linistea. Iar Odette il privea insistent, fara pic de jena ca se holba nepoliticos la el. Poate i se parea incomod, dar studiul ei ii ridica intrebari. Lasa balta lacatele si se apropie de el, oprindu-se in fata. Ii evita privirea in continuare asa ca isi suci capul cat fusese necesar ca sa ii caute din pamant ochii. Sangele lui ii circula cu repeziciune in vene. Il putea auzi clocotind. Era nervos. Ceva il agita si nu iti dadea seama ce anume. Ceea ce urma? Oh, dar marii expeditori mereu sunt incercati de astfel de stari in fata unei grandioase descoperiri! Te nelinisteste ceva? il intreba in soapta, calma si blanda si nestiutoare, in timp ce mana se opri pe jumatate peste a lui, pentru a-i fura cutia. Observase ca o stransese atat de tare ca isi blocase sangele sa circule in varful degetelor si nici nu si-ar fi dorit sa o sfarame inainte de a vedea care era misterul ce il purta.
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Gansley R. Cinder
|
Aug 1 2014, 02:52 PM
Post #4
|
- Posts:
- 55
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #143
- Joined:
- May 17, 2014
|
- Era randul tau sa ma ameninti ...
Se uita in pamant in continuare si lovi cu gheata in podea. Un zambet mic ii aparu pe buze si clatina din cap semn ca ramanea pe tusa acea runda si avea sa isi ia revansa mai incolo. Nu dorea sa o ameninte, totusi. Avea dreptate. Intarziase pentru ca fusese prea prost sa riposteze cand ar fi trebuit sa o faca si fraiericul ala il chinuise cateva momente luuungi. Inghiti in sec pentru a alunga gustul amar pe care il avea pe limba. Paru sa coopereze abia cand ea il intreba de cutie. O misca usor semn ca era acolo, dar nu slabi stransoarea pentru ca degetele sale stateau prea bine infipte pe aceasta. Comentariul ei referitor la coarnele de drac il mai destinse putin, dar era in continuare destul de miscat de cele intamplate si nu putea sa reactioneze. Inspira usor pe nas si se apuca sa repete in minte numele unor vrajitori importanti care facusera descoperiri cutremuratoare de-a lungul secolelor. Apuca sa spuna cinci cand se distrase din nou. Vocea fetei fu cea care reusi sa il aduca eventual cu picioarele pe pamant si se trezi uitandu-se la portile alea de parca erau intrarea in Infern. Un licar ii aparu in privire si chipul i se destinse cateva momente. Erau pe punctul de a face ceva cu adevarat important si nu putea lasa nimic sa strice asta.
Trecem de usile astea intai de toate. Coridorul ne va conduce acolo unde trebuie sa fim.
Deschise gura sa o intrebe cum anume o sa se intampla asta, dar ea i-o lua inainte. Vrajile nu functionau. Erau incuiate bine... Medita ganditor si se concentra atat de rau incat isi simti creierul fumegand. Trebuia sa existe o cale, una simpla cel mai sigur, dar se deconcentrase atat de rau incat nu era chip sa isi faca ordine in minte indeajuns cat sa gaseasca raspuns. Cheile pareau o optiune plauzibila asa ca pustiul intoarse cutia invers si incepu sa le studieze de parca abia le vedea prima oara acolo. Nici macar nu isi dadea seama cat de ciudat se comporta si cat de prost dadea in acele clipe. Credea ca nu este destul de expresiv cat sa isi puna sentimentele pe chip si nici nu se gandea ca ar fi putut cineva sa fie atent la starile sale. Existasera multe momente in care se suparase si lasase timpul sa vindece orice rana si din moment ce intrebarile nu venisera si colegii sai pastrasera tacerea, Gansley era de acord ca nimic cu adevarat important nu se intamplase. Acum...
Te nelinisteste ceva?
"Hm?" Reactiona atat de brusc incat ii flutura bretonul si se uita spre Odette ca un hot prins asupra faptului. Un zambet stingher ii aparu pe chip si pulsul incepu din nou sa o ia razna. La naiba! Daca ii punea intrebari? Daca descoperea? Daca? Daca? Daca? "N-n-nu." se balbai mai bine ca oricine. "Sunt doar emotionat." Si furios, printre altele. Intinse repede cutia spre ea de parca asta ar fi putut sa il salveze de orice si devenit subit pasionat de usile alea. Incepu sa le pipaie si sa ciocane in ele. "De unde stim ca nu este cineva dincolo? Poate ne deschide." glumi. Vorbea precipitat si repede, dar in felul ala credea ca poate sa ascunda cel mai bine intunecatul secret. Mai ciocani putin si apoi se roti pe calcaie cat sa se intoarca spre fata si spre cutie. Se apleca spre ea si atinse cu degetul una din cheite, tragand lejer de ea. Era un obiect magic care isi facuse aparitia in sectorul interzis. Existau mari sanse sa fie o legatura intre usile alea si el, dar in acelasi timp putea sa nu fie nimic si ei sa fie trasi pe sfoara. Simti un soc venind dinspre panza pe care o rulase si o tinea ascunsa la spate si tresari atat de tare incat isi pierdu echilibrul si se izbi de poarta aia in forta. Se auzi ceva picand pe cealalta parte si Gansley mima un opsy vinovat in timp ce ducea mana catre buzunar si scoatea de acolo tabloul cu livada. Ar fi trebuit sa se gandeasca mai bine! Era o idee proasta sa il care cu el prin castel. Auzi un sunet stins din spatele usilor, apoi un zgomot strident rasuna clar si hotarat. Ar fi putut jura ca dadea impresia unor gheare care se infigeau pe cealalta parte a portilor.
|
[align=center] [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Aug 1 2014, 04:37 PM
Post #5
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
- Se stia despre Viperini ca erau unii dintre cei mai buni mincinosi. Si nu se sfiau sa arunce cuvinte neadevarate, cu o nerusinare demna de aratat cu degetul. Il privi cu o doza de suspiciune ce ar fi facut orice criminal sa isi recunoasca fapta. Dar primi ca motivare faptul ca era emotionat. Un zambet ii juca pe chip in timp ce il batea prieteneste cu palma pe umar ca sa isi revina in fire. Nu era loc de stari tulburatoare acolo. Trebuiau sa isi tina in frau emotiile si sa isi stapaneasca frica si curiozitatea. Altfel, nimic bun nu se va alege din asta.
<<"De unde stim ca nu este cineva dincolo? Poate ne deschide.">>
Se concentra asupra cutiei, incercand sa ii gaseasca un defect care sa o faca sa se deschida. Baiatul o avusese la el suficiente zile ca sa o studieze si sa gaseasca o cale de a scoate misterul la suprafata. Sau poate nici macar nu se atinsese de ea ... Hm. Incepu sa o roteasca. Intre timp, il lasa pe Gansley sa cerceteze usile. Intoarse cutia cu susul in jos, ducand-o la ureche. Poate se auzea ceva rasturnandu-se in interiorul ei. Dar nimic. Acum chiar isi ridica serios problema daca era o pacaleala ieftina cu eticheta scumpa. Apasa cu aratatorul pe fiecare pietricica care o decora in exterior. Apasa la intamplare. Poate chiar nu avea nicio logica si ei gandeau mai complicat decat era necesar. Se gandi o clipa ce s-ar intampla daca da cu ea de pamant. Privi podeaua si privi cutia. Parea din sticla, dar parea si solida. O stranse in pumn, cu o putere de vampir. Dar ii trosnira oasele si cutia nu pati nimic. Trebuia sa fie o vraja care o proteja de lucruri rele. Asta insemna ca ascundea lucruri bune? O ridica in aer pregatita sa o izbeasca si sa o faca praf. Dar in clipa aceea auzi zgomotul de pe partea cealalta a usilor. Ramase suspendata si intoarse capul spre viperin, ca o bufnita sinistra ce e pe punctul de a ucide. Ascunse cutia la spate, in cazul in care urma sa fie intreaba ce anume intentionase sa faca cu ea. Se apropie.
Il privi pe Gansley asteptand sa ii explice ce facuse. Isi lipi urechea de lemn, concentrandu-se sa auda ce se afla de partea cealalta. Era ceva care respira greu si rar, la intervale de peste 7 secunde. Incerca sa-si imagineze chestia in functie de ce recepta. Ridica o mana in aer, facandu-i semn tanarului sa faca liniste. Era dubioasa, stia, dar spera sa nu fie luata la intrebari. Stia ca se apropie de usa. Stia ca are patru picioare si pasul seamana cu cel al unui animal cu copite. Era masiv deoarece calca apasat. Se dadu inapoi si cazu in fund cand lovi usa. Fusese real - lanturile si lacatele inca se mai clatinau in urma impactului. Scapa cutia din mana si aceasta se rostogoli spre usa, oprindu-se cand se lovi de ea. Gansley, cred ca tocmai ai trezit gardianul portilor... rosti socata, nevenindu-i sa creada. Mai trecuse pe langa acele porti inainte, dar niciodata nu se miscase nimic. Sa fi fost cutia de vina? Exista vreo energie pe care o emana si pe care ei nu o puteau simti? Nici macar ea? Se aduna de jos, apropiindu-se din nou de usa. Ii lua cheita din mana si o incerca in lacat. Nu intra. O forta. Pocni ceva. Era intreaga. Dar nu se potrivea. Tranti lacatul de usa, furioasa. Observase ca baiatul avea un sul de hartie in mana. Se gandi ca era vreo harta peste care daduse tot in Sector, dar in nicio clipa nu ii trecu prin cap ca ar putea fi tabloul. Ce e chestia din mana ta? il intreba preocupata sa rupa lacatele. Se apuca sa traga de ele. Isi lipi talpa unui picior de usa si alta in pamant pentru stabilitate. Impinse in lemn si trase spre ea de lanturi. Le-ar fi rupt, daca nu cumva erau vrajite si imposibil de desprins. Auzise mereu ca exista o veriga slaba care iesea prima din joc. Se intreba daca regula se aplica si acolo. Isi aminti apoi de ceva si se potoli, trantindu-se cuminte in genunchi inaintea usilor. Cheita argintie o incerca in celalalt lacat. I se taie rasuflarea cand se potrivi. Ramase o secunda imobilizata, asteptand sa cada tavanul. Dar nu se intampla nimic. Repede! Cealalta cheie! Cea din aur ramasese inca fixata in cutie. Ii ceru viperinului sa o ia si sa o strecoare in incuiatoarea lacatului ramas stingher. Astepta pana cand asta se intampla, curioasa daca functioneaza. La trei rotim. il ruga sa fie foarte atent, apoi se apuca sa numere aiurea: Zece, patru, sapte, TREI!
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Gansley R. Cinder
|
Aug 1 2014, 05:05 PM
Post #6
|
- Posts:
- 55
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #143
- Joined:
- May 17, 2014
|
- Era prea ocupat sa se panicheze acolo astfel incat nu observa ce anume facea Odette cu sarmana cutie. I-ar fi sarit in ajutor si ar fi rapit-o din mainile ei pentru ca biata cutiuta nu merita un tratament dureros. Isi musca usor peretele interior al obrazului cand isi imagina oroarea ce putea sa se afle dincolo de porti, dar ii muri repede gandul pentru ca nu era genul panicos si se indoia ca avea sa descopere ceva superultramega interesant taman sub nasul sau. Ar fi fost cam dureros pentru mandria lui infoiata. Poate ca nu arata des, insa tot avea destula.
Ce e chestia din mana ta?
Fatai tabloul prin aer parand sa il foloseasca pe post de sabie. "Livada." raspunse simplu si deloc vinovat. Spera sa gaseasca un loc in care sa o ascunda si sa o lase acolo. Prevedea ca o va indoi rau de tot daca aveau sa deschida usile alea si sa vada ce era dincolo de ele. Nimic bun nu putea veni din zona aia, simte cum un val de intuneric se revarsa pe sub porti. Se intoarse spre fata si paru sa o intrebe din priviri daca facuse vreo magie sinistra si deschisese poarta spre lumea de dincolo. Nu se stia niciodata cat de mari erau puterile unei vrajitoare. Inghiti in sec simtind cum i se pune un nod in capul pieptului. Stia ca nu ar fi trebuit sa se panicheze tocmai acum, dar simtea o stare de incertitudine instalandu-se comod in sufletul sau. Daca avea sa moara spera sa moara ca un adevarat erou si numele sau sa ramana in mintile si inimile vrajitorilor tineri. Ala era un gand frumos si se trezi ca viseaza iar cu ochii deschisi, rupandu-se complet de realitate pana ce - trosc trosc. Se holba lung la tanara.
Repede! Cealalta cheie!
Se misca atat de repede incat pret de cateva secunde cutia levita cuminte in aer in timp ce el ezita sa o prinda. O insfaca de un colt si cu degete tremurande se prinse de cheita din aur. Se duse tinta langa lacat si o monta in interior. Respira sacadat si toate emotiile ii venisera in gat. Erau pe punctul de a face un lucru mare si frumos si plin de aventuri. Se uita la ea si zambi din toata inima, apoi invarti cand ajunse la trei. Se auzi un pocnet scurt si apoi usile se deschisera. Un fum albicios isi facu loc prin crapatura si apoi inunda tot coridorul. Gansley isi duse pumnul la gura si se pregati sa tuseasca sau sa se inece, dar constata ca putea sa respire fara nicio problema. Isi arcui o spranceana sceptic si se uita spre tanara, apoi avu un exces de curaj si dadu sa intre el primul. Nu vedea nimic din cauza fumului asemanator cetei asa ca nu fu pe faza cand o creatura mica si zgoblie sari direct pe el, cuprinzandu-l cu piciorusele sale mici, agatandu-i-se de gat. Semana cu un spiridus, motiv pentru care Gansley, mai naiv din fire... "Odette, uite un spiriduuus!" Unul real de aceasta data. Parea scos din povestile irlandeze. Avea ochi mici, verzi, rotunzi si o gurita rosie si rounda. Purta o caciulita cu mot pe o parte si scotea sunete ce semanau cu ciripitul unor pasari. Era costumat in verde si parea bucuros sa ii vada.
"De unde ai venit?" il intreba vesel, ducandu-si mana cu tabloul la spate, infigandu-l la loc in buzunar. Se folosea acum de ambele maini ca il tina si nu contenea sa se uite la spiridus. Facu greseala sa il priveasca in ochi si simti o stare de bine invaluindu-l. Pret de cateva secunde pastrara contactul vizual, apoi spiridusul se freca de umarul lui si inchise ochii parand sa fie foarte multumit sa se afle in bratele lui. "Ai vazut o creatura mai dragalasa?" intreba fata facand un pas in spate, lasand balta portile si orice s-ar fi aflat dincolo de ele. Prezenta micutului il orbise complet si era un farmec aparte care il tinea in frau si nu ii permitea sa se mai gandeasca la nimic altceva. Il invarti putin si spiridusul i se agata mai bine de gat, privind peste umarul baiatului direct spre Odille. Privirea i se facu rosie si un ranjet dracesc ii aparu pe chip. Deschise gura si doua siruri de dinti ascutiti se ivira in timp ce expresia i se metamorfoza pana devenea groteasca. In clipa urmatoare era aplecat spre gatul baiatului si se pregatea sa muste.
|
[align=center] [/align]
|
| |
|
Odille Harriet Stohle
|
Aug 2 2014, 12:17 AM
Post #7
|
vampir; "Hades' daughter"; Odette Gaunt
- Posts:
- 290
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #16
- Joined:
- December 15, 2013
|
- <<"Livada.">>
Clipi de parca ii intrase ceva in ochi. Oh, stai, chiar se lupta cu o suvita ce ii alunecase din coada si, in agitatia produsa, i se incurca in gene. Si-o dadu dupa ureche, preocupata de deschiderea usii ca sa mai priveasca in alta parte. Dar nimic nu o impiedica sa vorbeasca: Nu ascunzi un secret in buzunar. rosti in loc de mustrare, lasand continuarea sa se citeasca in tacerea ei graitoare - nu e in siguranta acolo; se poate fura.
Clipa in care usile se deschisera simti ca ii ingheata sangele in vene. Sau, in orice caz, o cuprinse o euforie usor halucinanta, incat incepu sa vada un fum alb ce ii impanzi vederea. Isi tinu respiratia desi nu era sigura daca era necesar si flutura cu palma prin aer pentru a-l risipi. Intinse mana sa-l prinda de guler pe baiat cand il vazu ca trece de porti, dar se misca prea incet ca sa il tina pe loc. Bajbai pe podea dupa cutie, era sigura o lasase pe acolo pe undeva dupa ce viperinul scosese cheita din ea. O gasi in cele din urma si o micsora cu o vraja, ca sa ii incapa in buzunarul camasii de la piept. Ar fi trebuit sa-si ia roba cu ea ... Recupera si cele doua cheite din lacat si simti un miros suspect ce o facu sa strambe din nas - spirite rele. O traversa un fior pe sira spinarii.
<<"Odette, uite un spiriduuus!">>
Salta imediat privirea din pamant direct spre Gansley. Facu ochii mari cand intalni creatura pitica ce i se prinse de gat cu atata afectiune ca mai avea putin si il sugruma. Simturile ei de vampir o inghionteau din toate partile, asa cum patea ori de cate ori se afla in preajma unei alte creaturi a intunericului pe care natura stabili ca cel mai bine este sa le tina separate, ca sa nu se sfarseasca cu varsare de sange. Nu seamana deloc cu tine. remarca cat se poate de serioasa, dar baiatul parea sa fie mult prea distras de noua prezenta ca sa o ia in seama. Ori i se paruse ca glumise si nu glumise deloc!! Stia cum arata un spiridus, ii recunostea dupa urechi, iar chestia aia libidinoasa era orice numai faptura inofensiva nu. Mai mult decat atat, apropierea o irita atat de tare pe Odille ca ochii ei incepeau sa fie strapunsi de firicele subtiri de sange care legau irisul - nu prevestea nimic bun. Stranse cutia mai tare in mana. Poate daca arunca cu ea il nimerea in cap si il facea praf. Poate crapa sau se evapora. Chestia aia era un spirit rau. Si un Leprechaun era mai agreabil decat el. Se uita uracios la cei doi.
<<"De unde ai venit?" >>
Sperase ca viperinul ii prinde mesajul si il lasa jos, eventual, ii tragea si un sut in fund si il trimetea acolo de unde venise. Odette privi dincolo de porti, sperand ca dihania nu isi adusese si prietenii. Era ceva necurat la mijloc si nu ii placea deloc. Hogwarts ascundea multe chestii periculoase ce le tinea ingropate prin pivnite, acolo unde elevii ca ei nu aveau ce cauta. Nu il privi in ochi! ii striga de-a binelea, dar baiatul facea exact pe dos fata de ce ea il indemna. Poate era doar paranoica, poate i se facuse frica sau era mai emotionata decat el de toata acea expeditie in necunoscut incat incepea sa o ia razna. Sau poate inhalase fumul acela alb care ii dadea peste cap orice intuitie. Gansley? Baiatul paru ca ar dori sa se intoarca spre ea, dar jivina aia malefica se ghemui la pieptul lui ca un pui ratacit si il distrase. In clipa urmatoare cei doi se invarteau veseli de parca nimic altceva pe lume nu mai conta sau exista.
<<"Ai vazut o creatura mai dragalasa?">>
Gansley! De data aceasta i se adresase clar si radical. Dar viperinul era in universul sau, departea de realitatea in care se aflau in prezent. Nu dadea niciun semn ca ar auzi-o sau ar asculta-o. Pur si simplu se comporta ca si cum totul depindea de acea creatura. Lasa-l jos ... Vorbea cu peretii, in zadar. Lua in calcul posibilitatea ca baiatul sa fi picat sub o vraja atunci cand privi spiridusul in ochi. Stia ca lucrul acesta era posibil cu usurinta daca avea abilitatea constrangerii sau a hipnozei. Bagheta ii aluneca in palma, ca masura de precautie. Facu un pas mai aproape de cei doi, tematoare. Cand viperinul ramase cu spatele la ea, jucandu-se in continuare cu faptura misterioasa, creatura statu intoarsa spre ea, privind-o peste umarul baiatului cu ochi rosii si colti ascutiti. Parea o imitatie ieftina de vampir. In clipa aia Odette se zbarli ca o pisica nervoasa la creatura, dezvelindu-si la randul ei coltii, cu o privire sangeroasa, amenintatoare, de animal turbat. Spiridusul se pregati sa muste. Serpensortia! Varful baghetei fu indreptat spre tinta ei si un sarpe subtire se infasura in jurul gatului fapturii, impiedicand-o sa se atinga de gatul viperinului, stranguland-o cat sa o faca sa renunte la idee si sa coboare. Dar spiridusul se apleca mai mult peste umarul tanarului, incat mai avea putin si ajungea de partea cealalta. Odille crezu ca se va agata de ea, dar era mult prea departe pentru a-i permite asta. Cu o insfacare vicleana, piticania fura livada din buzunarul din spate al pantalonilor lui Gansley si fugi cu ea razand draceste in intuneric, sarind de pe un picior pe celalalt.
Stupefy! Dar vraja rata la muchie siretenia aia machiavelica si Odette ramase cu ochii in soare. Se puse in miscare si trecu si ea de porti in cele din urma. Acestea se inchisera in urma sa, dar era prinsa in a verifica daca mai exista sansa de intoarcere sau a recupera ... TABLOUL! tipa atat de tare, aratand cu mana in directia in care o apucase spiridusul ca vocea ei rasuna in ecou in acel culoar pustiu. Trecu in fuga pe langa baiat, crezand ca o va urma, dar el statea in loc si se lamenta ca noul sau prieten tocmai il lasase balta. Vii? il intreba putin disperata ca era complet lipsit de reactie. Ii spusese ca acea pictura insemna mult pentru el si tocmai lasase jivina aia sa fuga cu el. Il striga o data. De doua ori. A treia oara deja avea bagheta spre el si o roti. Un jet de apa ii uda chipul si parul, evitand pe cat posibil restul hainelor. Era ca un splash peste ochi ca sa il trezeasca. Auzise ca un pahar de apa turnat peste cel care viseaza rupe visul. Acum era momentul sa afle daca functiona si ca sa rupa vraja spiridusului sau ... orice ar fi fost chestia aia. Se apropie si il prinse de maini, tragandu-l dupa ea, incepand sa alerge pe urmele ciudateniei. Ii explica pe drum se ce intamplase, sarind peste unele detalii ... vampiroase care o implicau pe ea. Trebuie sa il gasim si sa recuperam ce e al tau. Inainte sa il manance sau ... altceva.
|
[align=center]
 Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?
. eye of Ra.
[/align]
|
| |
|
Gansley R. Cinder
|
Aug 2 2014, 08:13 PM
Post #8
|
- Posts:
- 55
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #143
- Joined:
- May 17, 2014
|
- Spiridusul ala era frumos, politicos si dragut. Vorbea rabdator cu el si ii promitea lucruri interesante. Dorea sa il stranga in bratele sale si sa il smotoceasca pana nu mai ramaneau din el decat zulufii. I se parea ca ii sopteste la ureche ceva, dar nu reusea sa distinga cuvintele. Daca se gandea mai bine, cuvintele alea nici macar nu erau dintr-o limba pe care sa o stie. Inchise ochii si il tinu in bratele sale in continuare. Odette il striga, o auzea vag, dar nu era important sa se intoarca. Spiridusul paru dintr-o data rugator si sufletul sau de viperin se inmuie si il tinu mai strans. Micuta creatura nu dorea sa ii dea drumul, nu dorea sa fie lasat singur. Stia ca daca o sa faca asta o sa il raneasca si gandul ca din acei ochisori aveau sa curga lacrimi il facea sa se infioare pe dinauntru. Nu era o persoana puternica. Nu era o persoana care sa reziste nemiscata in fata unei fiinte lipsite de aparare. Isi dadea seama de asta acum, in fata unor usi care ar fi trebuit sa ramana mereu inchise.
Il simtea misunand pe umarul sau, dar nu putea sa se miste si mintea sa era blocata. Nu avea ganduri. Daca asa se simtea moartea, atunci nu era prea rau. Era doar o stare de liniste totala. Auzi o vraja si simti cum puterea spiridusului slabeste putin. Ii auzea chitaitul in urechi si i se parea ca il poate intelege. Lupta. Lupta. Lupta. Vrajitor. Vrajitor. Rau. Rau. Rau. Paruse mai prietenos cand il privise in ochi. Isi umezi usor buzele, dar mai mult de atat nu reusi sa faca. Simti cum il paraseste ceva ce ar fi trebuit sa aiba pana la capat si intinse mana - in gandul sau - dar trupul ii ramase nemiscat in realitate.
TABLOUL!
Tabloul? Tabloul. Suna cunoscut acel cuvant, dar oare de unde il stia? In jurul sau era agitatie, dar el era lipsit de orice reactie. Se uita in fata de parca era un soldat. Simtea inima batandu-i in gat, dar atat. Se simtea buimac si teapan. Un jet de apa il lovi direct in fata si Gansley tresari, apoi incepu sa tuseasca. Asta nu o prevazuse! Se uita spre fata cu o expresie amestecata si apoi fu prins de mana si tras dupa ea. O urma fara sa intrebe nimic si asculta in tacere tot ce avea ea sa ii spuna. Ramase surprins cand auzi ce anume ii facuse spiridusul si lasa un suspin sa ii paraseasca buzele. "Asta nu e de bine!" rosti usor speriat, dar se calma imediat. Nu trebuia sa se gandeasca acum la ce ar fi putut sa ii faca tabloului, trebuia sa se gandeasca la o victorie. Aveau sa il gaseasca.
Trebuie sa il gasim si sa recuperam ce e al tau. Inainte sa il manance sau ... altceva.
Dadu din cap. Era complet de acord cu ea. Pasira pe un coridor cu candelabre din lemn. Lumanarile erau asezate in semicerc si luminau mai mult pe o parte. Intunericul se lasase din ce in ce mai greu; lumanarile luminau puternic si aruncau umbre trezite din somnul de veci. Gansley avea impresia ca sunt urmariti asa ca isi stranse mai tare mana peste a fetei si ii facu semn sa fie cu ochii in patru. I se parea ca poate auzi ceilalti elevi mergand la etajul superior, tarandu-si plictisiti picioarele. Stia ca era doar o inchipuire, castelul dormea la ora asta. Poate era o fantoma. "Tabloul acela are ceva." ii spuse gafaind si se simti prost fiindca rostise asemenea cuvinte. Poate ca incepea sa creada ca era un ciudat fara pereche si se pregatea sufleteste de momentul in care ea avea sa isi retraga mana din a sa. Acest lucru nu se intampla, insa, ceea ce ii dadu curaj sa mearga mai departe. Era o fire prietenoasa si ii placea sa creada ca are multi prieteni; asta insemna ca nu avea niciunul. Daca urca acum in camera si cerea ajutorul cuiva nu avea sa se ofere nimeni. Avea lucruri mai importante la care sa se gandeasca in timp ce isi continuau fuga.
Ar fi mers in continuare daca nu s-ar fi izbit amandoi de un perete invizibil. Intinse o mana si auzi un ,,trosc". In spatele peretelui, spiridusul isi facea dansul. "Rumpelstiltskin." spuse printre dinti si batu in sticla. Creatura aia ii amintea de un personaj negativ dintr-o poveste incuiata. Nu stia daca Odette era la curent cu asta. Dadu sa scoata bagheta si sa sparga zidul, dar imediat ce facu asta, peretele se transforma intr-o oglinda. Se uita la propria reflexie. Era ceva in ochii sai izbitor de albastri - culoarea apelor din tarile sudice - care il facu sa isi piarda dorinta de a distruge. Se vedea in marime naturala si constata ca arata speriat. O voce ascutita rasuna de-a lungul coridorului. Ce creaturi smiorcaite, proaste si respingatoare! I se facu imediat pielea de gaina si se uita spre tanara. Nu mai vedea spiridusul, dar putea sa ii simta prezenta. Nu ar fi putut spune daca el vorbise, insa.
|
[align=center] [/align]
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|