Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
familiar taste of poison; closed
Topic Started: Aug 10 2014, 02:30 AM (202 Views)
Robin A. Mansel
Member Avatar
robinet;
Vrajitori
  • Vara ii ucidea fiecare celula incet, cu sadismul cel mai josnic pe care il vazuse vreodata. Ranji, gandindu-se ca nu se putea sa fie rapus cu atata usurinta de fortele naturii. Era in vacanta, era vrajitor si cunostea o gramada de locuri unde si-ar fi putut raci creierasul mic si plapand. Avea suficienti asi in maneca cat sa parieze foarte multi bani si sa castige jocul cu natura. Ai lui se pregateau sa plece intr-un concediu scurt si el nu avea permisiunea sa se relaxeze impreuna cu ei. Ce putea sa fie mai bine de atat? Astepta cuminte pe holul unde erau camerele alor sai si trase frumusel cu urechea si isi protapi ochiul pe gaura cheii. Nu pareau deloc grabiti sau macar entuziasmati de plecarea iminenta. Intelegea si motivul si nu isi putea ascunde indignarea. Puisorul ramanea singur acasa. Si nu, nu isi faceau probleme pentru el ci pentru sanatatea zidurilor ce riscau sa se darame in capul lui. Relatia cu parintii nu ii aducea nicio bucurie pe umeri. Totul se racise de cand ... Diverse lucruri ii tulburasera viata de golan fara griji. Subit devenise mult mai profund si analiza aiurea niste banalitati la care inainte nici nu s-ar fi gandit. El nu vorbea, iar ei nu insistau. Nimic mai greu de inteles sau acceptat intr-o familie perfecta ca a lor.
    Se ridica plictisit de la locul sau de spionaj si ticlui pe loc un plan ce avea sa il ajute sa scape mai repede de compania celor doi. Ridica din umeri, indepartandu-se cu pasi mici si silentiosi de usa la care spionase. Se intoarse la el in camera si isi lua pe mana unul dintre serpisorii proaspat achizitionati. Cand puisorul avea bani pe mana stia si cum sa ii cheltuie cat sa fie totul numai fundite roz si unicorni dungati. Isi exersase foarte mult puterile si asta ii usura foarte mult munca acum.

    Stia ca mama sa se temea de reptile in general si incepea sa chitaie ca o nebuna cand le vedea in apropierea sa asa ca porni misiujea cu atacul subtil al serpisorului sau preferat. Sarcina dificila de a o speria in asa hal pe femeie cat sa isi ia bagajele si sa fuga mancand pamantul ii revenise unei vipere inofensive care nu risca sa ii otraveasca pe parintii lui Robin. Zambi malitios si ii transmise animalului informatiile de rigoare, asteptand ca acesta sa se strecoare pe sub usi si sa isi duca la indeplinire indatorirea suprema. Se tranti in mijlocul camerei, tragand toate sertarele de prin jur. Daduse harnicia in el si voia sa pastreze macar aparentele daca nu se simtea intr-adevar in stare sa faca curat intr-un spatiu redus totusi in comparatie cu restul casei. Nu se putu abtine sa rada satisfacut cand auzi tipetele stridente ale maica-sii si iercarile esuate ale tatalui de a calma spiritele. Tot ce auzi fu o urare de la revedere din partea lor. Se intreba cat de rapida fusese victima daca deja avansase pana in curte. Se ridica in capul oaselor si iesi pe balcon, afisand o mutra de dobitoc stilat care i se potrivea de minune. Le flutura mana si isi lua adio pe parcursul vacantei de la interesectatul privirilor cu ei.
    Soldatul sau sarguincios se intoarse in gata comandantului si i se incolaci pe brat sasaind de zor. Era mandru de serpisorul sau asa ca il lasa in permisie alaturi de semenii sai din cusca imensa ce trona undeva intr-un colt al camerei.

    Infuleca ceva si isi facu un dus, apoi o idee stralucita il lovi in moalele capului, facandu-l sa alunece pe prosoapele umede din baie. Isi masa posteriorul in timp ce procesa informatiile care rasarisera in mintea lui creata. Era major. Era in vacanta. Putea folosi magica. Si ce sa vezi, mai avea si o bagheta in mana. Disparu imediat ce isi trase pe el o pereche de pantaloni scurti si largi si un tricou pe acelasi sistem. Prea multa piele expusa soarelui, insa asta era ultima lui problema.
    Aparu intr-un loc dubios. Decizia se datora acelei probleme cu profunzimea. Nu era bun la zacut in bataia soarelui si meditat la nemurirea sufletului, dar nu strica sa incerce. Se aseza pe malul raului, tragandu-si genunchii la piept asa cum auzise ca faceau cei deprimati cand voiau sa se gandeasca la dilemele lor. El nu avea dileme asa ca isi cobori genunchi, punandu-si mainile pe ei. Lui ii era dor sa intoarca lumea cu susul in jos si nu avea cu cine sau de cine sa isi bata joc ca sa uite ca avea o mie de alte lucri de vorbit cu o persoana. Sau doua. Sau trei. Sau mai multe pe care refuza sa le numeasca.

    Plictiseala si decorul banal il determinara sa smulga firele de iarba de sub el si sa scormoneasca in pamant cu un betigas. Totul parea cliseic, pana si aruncatul cu pietre in apa i se parea mult prea neinteresant. Evita sa se uite la poduri. Evita sa se urce pe ele. Evita sa deschida ochii chiar. Toate precautiile sale nu avura insa niciun efect. Cosmarul reveni si il lovi in plin peste ochi. Vedea clar rochita inflorata care dansa pe pod si vazu si cum aceasta plonja direct in apa. Stranse puternic din ochi insa strigatul fetei care se ineca ii zgaria simturile. Se repezi sa faca pe eroul macar odata in viata si alerga spre pod. Ajuns in dreptul acesteia imaginea disparu, lasandu-l sa stea acolo amortit ca un prost. Se uita in apa. Nimic. Se uita pe mal. Nimic. Se aseza jos si mormai neincrezator Bad dreams, bad dreams go away. Good dreams, good dreams here to stay.. Auzise ca asta functiona daca o spuneai de mai multe ori. Deschise ochii si verifica apa. Trupul firav al copilei plutea acolo si el simtea ca o ia razna. Nu... Nu...
    Isi astupra urechile si fugi sub un copac, lipindu-se de trunchiul acestuia.
[align=center]

I say now you got no more cards to show
'Cause I've seen them
Posted Image
'Cause I'm not buying the L I E S you sell
I'm not in heaven I'm not in hell


[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Cica era clarvazator de mic. Unii spuneau ca te nasti cu asta, dar nu esti in stare sa iti dezvolti abilitatile pana nu atingi o anumita maturitate. Christian nu se simtea matur nici macar acum. Inca se astepta sa sa se uite in oglinda si sa vada reflexia unui copil. Ii era dor de perioada aceea infantila in care singura sa grija consta in ce matura sa calareasca. Acum avea multe lucruri care il tineau treaz noaptea si o groaza de vise pe care nu stia cum sa le imparta.
    In acea zi il lasa pe Cody sa termine niste treburi de familie. Se simtea ca un parazit stand mereu pe capul oamenilor alora si nu dorea sa ii incurce mai rau decat o facea deja. Era in permanenta in compania fostului astropuf si isi dadea si singur seama ca era extrem de deranjat pentru toti ceilalti. Isi musca usor obrazul interior simtindu-se prost pentru ca se gandea asa. Oamenii aceia il luasera in grija lor si nu comentasera nici macar o singura data nimic referitor la prezenta lui in casa familiei respective. Poate ca isi facea prea multe ganduri. Sau poate totul se datora schimbarilor majore din viata sa.
    Luase lupul de la zoo cu el, insa. Animalul parea sa il iubeasca acum si se comporta cu el ca un adevarat prieten, dand din coada ori de cate ori Christian il privea. Il facea sa se simta mai bine, cel putin.
    In urma cu doar un an avea un grup de prieteni. Avea niste oameni carora le scria vara si pe care abia astepta sa ii vada. Acum relatiile se racisera rau, dar rau de tot.
    Cu Ben vorbea extrem de rar si in general doar lucruri care aveau legatura cu Cody. Tipul parea obsedat rau de tot de acel subiect.

    Cu Tim se intalnise o singura dupa ce... si i se paruse ca tipul nu dorea sa mai aiba treaba cu el. Il simtise rece si se trezise ca ii reproseaza o groaza de chestii. Multe din ele erau adevarate, dar pe multe nici macar nu le prevazuse. Se simtea jalnic.
    Cat despre Robin... Ultima oara cand il vazuse era drogat si putin pe alta lume. De atunci nu mai vorbise niciodata cu el, nici macar dupa scena cu varcolacul. Ii parea rau, da, dar mai rau ii parea fiindca ei il tradasera. Era normal ca acum sa se simta putin pierdut, stia asta. Era normal sa mearga pe acel drum de tara si sa se uite cand in stanga cand in dreapta de parca s-ar fi asteptat sa sara pe el un vrajitor pus pe distrugere. Christian nu putea sa faca vraji in afara scolii inca si se simtea mic si jalnic. Isi musca usor buza si apoi ofta din adancul inimii.

    Observa un pod in departare si decise sa mearga acolo si sa se uite putin la apa. Banuia ca varcolacul sau l-ar fi gasit daca urma sa i se intample ceva rau. Se uita la lupul micut care statea langa piciorul sau si mirosea iarba. Cine l-ar fi vazut ar fi zis ca este nebun de legat, dar Christian nu isi facea nicio problema. Pe langa asta, lupul nu era inca matur asa ca muscatura sa nu durea chiar atat de rau. El stia, o simtise pe pielea proprie.
    Inainta catre pod fara nicio graba. Intentiona sa se intoarca atunci cand luna rasarea pe cer. Spera sa mai gaseasca drumul inapoi, dar daca se ratacea era si mai bine. Avea nevoie de o zi in care sa stea pur si simplu si sa se uite la cer, asteptand sa primeasca lamuriri de la astre.

    Tocmai se pregatea sa grabeasca pasul cand vazu o miscare. Lupul isi ciuli urechile si scoase un marait gutural, iar Christian se intoarse in directia in care privea acesta. Observa o persoana, dar nu se prinse cine este in primele momente. Dupa ce il privi mai bine, inima i se stranse usor si facu un pas in spate. Animalul ii simti ezitarea si se agata cu dintii de pantalonii lui, indemnandu-l - parca - sa isi continue drumul. Insa el nu putea.
    Nu avea idee daca era mana destinului sau daca dorintele sale aveau stilul de a se indeplini, dar nu avea de gand sa lase sa ii scape acea ocazie. Se apropie de copac incercand sa se pastreze cat mai serios si sa nu isi tradeze nervozitatea si se opri aproape de Robin, privindu-l cu o figura calma, desi era extrem de agitat pe dinauntru.
    Te-ai pierdut? intreba aproape in soapta si inghionti lupul ca sa plece. Nu dorea sa aiba nicio arma acolo, doar era fata in fata cu unul dintre fostii sai prieteni. Candva acel om tinuse locul familiei. Cum se schimbasera lucrurile in halul ala?
    Esti...
    Se opri fiindca nu stia ce dorea sa spuna. Erau colegi de camera acum, lucru care era extrem de bulversant din mai multe motive. Stramba din buze si nu mai zise nimic.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Robin A. Mansel
Member Avatar
robinet;
Vrajitori
  • Nu. Refuza sa creada ca acel cosmar din copilarie i se derula din nou prin fata ochilor. Nu era real! Dar vocea care urla sa ii sparga timpanele parea destul de clara si adevarata. Nu reusise sa o salveze. Nu reusise sa prinda o naluca si sa nu o lase sa se scufunde in apa. La dracu si cu asta! Se simtea mai rau decat daca s-ar fi dadut cu capul de toti peretii casei si experimentase asta deja. Isi tinea strans urechile si se ruga ca totul sa inceteze si sa dispara din zona aceea de nesiguranta si frica. Nu avea tot timpul atacuri de panica cand se afla in fata unui rau sau cand statea inlemnit pe un pod, dar acum avea unul. Si era de rau. Simtea cum se invarte totul cu el si nu mai poate sa respire, ca si cand cineva l-ar fi strans de gat. Respira sacadat, ciopartind aerul care nu voia sub niciun chip sa inainteze spre plamani. Ramasese cu capul infipt in podul palmelor, dar imaginea morbida a acelui cadavru continua sa ii apara in minte si sa il chinuie. Era singur ca un fraier acolo si nimic nu parea sa functioneze asa cum planuise. Lasa capul pe spate si ofta lung, masandu-si fruntea. Cum sa faca puisorul riduri asa de tanar? Puisorul trebuia sa ramana frumos. Macar asta ii mai ramasese daca tot restul lucrurilor bune din lumea lui perfecta se dusesera pe apa sambetei.

    Te-ai pierdut?

    Nicio miscare. Niciun gest. Nimic. Nu voia sa accepte acea voce. Era mai infricosatoare decat a fetitei care il bantuia. Realitatea alegea mereu sa il plesneasca peste fata fara niciun resentiment. Avea obrajii prajiti de la cate palme isi luase in ultima vreme. Nu mai avea nevoie de inca una, dar nu putea sa sa dea din calea loviturilor niciodata. Nu. raspunse cu jumatate de gura. Nu si el. Nu atunci. Nu acolo. Exact asta ii mai lipsea. Ar fi vrut sa zica da si sa stea sa ii insire fiecare motiv pentru care el era pierdut. Dar nu avea timp si chef sa demonstreze ca in ciuda aparentelor mai avea si el sentimente si orgoliu si nu existau nopti in care sa nu se trezeasca si sa caute ceva de baut numai ca sa amorteasca durerea psihica cat si cea fizica. Ar fi vrut sa faca multe, dar il tinea ceva, probabil orgoliul mult prea dezvoltat.

    Esti...

    [align=center]They cry in the dark, so you can't see their tears
    They hide in the light, so you can't see their fears
    [/align]

    Idiot? Da. Nervos? Da. Cu toate ca avea un raspuns pozitiv pentru fiecare adjectiv care ii venea pe limba era sigur ca el nu se referea la niciunul dintre acelea. Isi intoarse intr-un final privirea si incerca sa nu para pierdut in spatiu si sa nu il pocneasca. Isi pastra energia pentru astfel de porniri numai pentru Tim. Surase, macar cu el ramasese din toata povestea, dar nici de asta nu era tocmai sigur.
    Aerul rece de dupa pierderea unor prietenii ii ingheta privirea si il lasa impasibil. Se uita lung la Christian si se intreba in sinea lui daca era dator sa vorbeasca sau sa taca si sa se faca ca ploua. I se parea usor sa se poarte urat cu oamenii, dar cercetasul il prinsese intr-un moment ciudat.
    Mai sunt? Se uita lung, fixandu-l ca pe un exponat al vreunui muzeu. Noi mai suntem? Ii placea sa rasuceasca cutitul in propriile rani. Ii placea sa se ofere ca si tinta si astepta sa auda acel nu. Astepta confirmarea, sfarsitul povestii de care tot mai trageau de parca mai avea vreo sansa sa ajunga pe linia de plutire.
    Clipi din nou, revenind la cosmarul lui. Jucam intr-un film prost si tare as vrea sa ii frang gatul celui care scrie rahatul asta. Pumnii i se inclestara si prinsera in capcana cateva fire de iarba. Maltratatul naturii il calma cat de cat. Nu isi cerea scuze pentru nimic. Era baiat mare si nu se intorcea cu buza umflata sa inapoieze jucariile furate. Cat de rau e sa stai langa mine? Nu-l rodea curiozitatea sa afle daca il ura sau nu, ci facea doar comparatie cu ce i se intampla lui. Cat de rau e sa privesti ce se intampla? Cat de rau e sa vezi cum zboara cartile din castel si se transforma doar intr-un morman fara valoare. Cat de rau e sa vorbesti. Cat de rau e sa privesti. Stranse si mai tare pumnii si ii ridica vrand sa loveasca pamantul. Nu avea rost. Lasa mainile sa ii alunece pe langa corp si incepu sa rada. Radea de ei doi si de cat de trista era situatia. Radea ca sa pastreze aparentele.
    Se ridica in capul oaselor si trase aer in piept.
    Iti plac plimbarile sau sunt o companie atat de deranjanta? Facu un pas spre pod, apoi inca unul si se opri. Cineva ii prindea capul intr-o menghina si strangea prea tare.
[align=center]

I say now you got no more cards to show
'Cause I've seen them
Posted Image
'Cause I'm not buying the L I E S you sell
I'm not in heaven I'm not in hell


[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Mai sunt?

    Nu raspunse. Se uita la el asa cum se uitase si atunci, candva. Isi dorea sa se duca la el asa cum se dusese la Tim si sa ii traga una in bot pentru tot ce facuse. Insa nu putea. Robin era Robin si trebuia sa il trateze diferit. Se simti brusc ca un mare fraier pentru ca nu era in stare sa o faca, apoi isi spuse ca era mai bine asa. Nu se simtise mai bine pocnind si nu avea sa se simta mai bine nici acum. Inghiti in sec si isi simti gatul aspru, uscat. Lupul ii asculta rugamintea si o lua la fuga inapoi spre casa. Christian nu se uita in urma lui pentru ca stia deja ce ar fi vazut. Ii venea sa il intrebe pe celalalt cercetas daca si el dore sa plece la fel ca restul, dar cuvintele il intepau. Alese tacerea.
    Noi mai suntem?
    Se incrunta de parca ar fi fost impuns cu un obiect ascutit si privirea sa se transforma in una de gheata. Parea sa il roage sa nu spuna asta. Sa nu faca asta. Sa il atace si sa astepte sa vada ce anume o sa faca. Stia sa raspunda la violenta acum, dar nu stia sa raspunda la ceea ce avea in fata ochilor. Il durea tradarea lui la fel cum l-ar fi durut tradare propriului frate. Nu stia cat sens era in acele ganduri, dar erau acolo si nu mai putea acum sa scape de ele.

    Jucam intr-un film prost si tare as vrea sa ii frang gatul celui care scrie rahatul asta.

    Un zambet ii aparu pe buze si pret de cateva secunde paru acel Christian Byron pe care il cunoscuse candva. Incepea sa creada ca toti jucasera un rol in acel grup si se intreba cat la suta cunoscuse fiecare din fiecare. Poate ca nu se stiau atat de bine pe cat crezusera initial. Nici nu il mira. Ei erau cei care ii raneau pe toti ceilalti fara sa se gandeasca la consecinte. Era normal sa o faca; Nu se asteptase niciunul ca totul sa se intoarca impotriva lor.
    Ai scris si tu o parte din scenariu, mai stii?
    Incerca sa se comporte normal, dar simtea o oarecare stare de nervozitate care il rodea. Gah.

    Cat de rau e sa stai langa mine?

    Privirea i se schimba intr-o fractiune de secunda si uita sa mai respire. Cat era de rau? Destul de rau.
    Am avut zile mai bune. raspunse in doi peri, cautand un alb subiect de abordat.

    Cat de rau e sa privesti ce se intampla?

    Isi musca limba pana simti gustul sangelui in gura.
    Cat de rau e sa faci asta unui prieten?
    Se intreba daca Robin stia ce era ala. Isi dorea sa stie, nu putea sa traiasca in continuare gandindu-se ca il mintisera toti toata viata. Ar fi trecut mult mai usor peste tot daca ii spunea ca era vorba de o reactie solitara, ceva ce nu urma sa se mai intample.
    Am avut incredere in tine. i se adresa aproape in soapta.

    Iti plac plimbarile sau sunt o companie atat de deranjanta?

    Nu ii raspunse. Dupa ce se intamplase ceea ce se intamplase isi dorise cu adevarat sa moara. Nu pentru gest in sine ci pentru ca era vorba de anumite persoane la care tinea si care aveau sa sufere din cauza asta. Nu avea idee pe cine incercasera ei sa se razbune si ii parea rau ca o facusera. Faptul era consumat acum si se indoia ca exista vreo metoda prin care sa repare lucrurile, dar spera ca totul sa se rezolve in timp si sa uite.
    Isi dadea seama ca Robin avea ceva; il cunostea destul de bine cat sa citeasca mici semne. Ii venea sa vorbeasca mai mult decat o facea, sa ii spuna ca ii pare rau pentru tot. El era o persoana egoista si ignoranta, nu fusese atent la ei si nu reusise sa descopere cum erau cu adevarat, ce necesitati aveau, ce ii deranja si ce le placea. Pentru asta se considera vinovat si daca ar fi putut sa schimbe lucrurile ar fi facut-o. Din pacate nu avea puterea de a da timpul inapoi.

    Vrei sa sari? il lua gura pe dinainte si se apropie de el. Se opri in dreptul sau si ii arunca o privire scurta inainte de a intoarce capul spre pod.
    Sau vrei sa ma impingi pe mine? incerca din nou cu ghicitul, zambind oarecum ironic. Umorul negru nu era punctul sau forte, dar in ultima vreme numai de el avusese parte.
    Intinse mana dreapta spre el, simtindu-se confuz. Asa facuse si prima oara cand se intalnisera. Se apropiase si intinsese mana. Erau acelasi an, venisera impreuna la scoala si statusera in aceeasi zi in fata salii asteptand sa fie sortati.
    Ma numesc Christian. rosti acum ceea ce rostise si acum. Comparativ cu atunci, insa, de aceasta data zambi.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Robin A. Mansel
Member Avatar
robinet;
Vrajitori
  • Ranji ca un nesuferit ce era privindu-l. Daca locurile s-ar fi schimbat nu stia cum ar fi reactionat la acele intrebari. Se infuria destul de repede, mai ales matunci cand se simtea vinovat de raspunsurile negative pe care se astepta sa le auda. Tacerea adancea si mai tare ranile pe care si le facuse din proprie initiativa. Ridica din umeri. Nu putea sa zica ca-l durea in cot daca se alegea praful si pulberea de grupuletul lor magic si frumos, dar macar putea sa insinueze asta, pastrandu-si calmul si nepasarea pe fata.
    Se astepta la reprosuri. Se astepta sa stearga pe jos cu el, dar asta nu se intampla ceea ce nu era deloc bine. Daca nu urla la el si nu ii muta mutra la spate insemna ca si el se abtinea sa spuna ce il enerva. Nimic mai minunat decat doua bombe cu ceas, visul oricarei persoane.

    "Ai scris si tu o parte din scenariu, mai stii? "

    Nu se referea neaparat la aia, desi realiza ca nu putea sa isi ia apararea in niciun fel. Se gandea ca cineva isi dorise ca ei sa se intalneasca, cineva isi dorise toata povestea aia care ii daduse peste cap pe toti. Subit credea in destin si banuia ca pe undeva pe acolo pe sus exista o foita pe care cineva tragea linii strambe si le sucea viata cand pe fata, cand pe dos. A lui se axase pe negativ definitiv si se consola cu ideea. Nimic nu il mai putea surprinde. Nu mai avea nimic de pierdut. Nu mai spune, si ti se pare ca acum zburd de fericire? raspunse taios, muscandu-si pumnii. Se incrunta. Si pe sine s-ar fi strans de gat daca ar fi putut, dar nu avea suficient curaj sa faca asta. Pornirile suicidale nu erau de nasul lui. Nu putea intocmi crima perfecta, mama natura avea nevoie de mutra lui inca si nu voia sa o proveze de aceasta fericire.

    Cat de rau e sa faci asta unui prieten?

    Se uita la el lung si ridica din sprancene. Stia cat de rau fusese. Nu avea habar ce, dar radea si orocat voia sa n-o faca tot ii venea sa rada. Atat de rau e! rabufni intr-un final ridicand tonul fara sa-si dea seama, gesticuland astfel incat sa se prinda la ce se referea. Nu era ca si cum mai toata scoala aflase de pierderea lui. Nu-i ardea sa se piarda in detalii si cu atat mai putin sa se faca catelus cumine si sa astepte sa pice din cer parerile de rau. Avusese incredere. Increderea e pentru fraieri. Realitatea rece s-ar putea sa-ti sparga fata intr-o buna zi si sa iti scrie pe frunte ca oamenii sunt toti niste fiare si la un moment dat isi scot ghearele si coltii si ataca. Avusese... Faptul ca folosise trecutul nu-l ajuta cu nimic sa doarma mai bine noaptea. Ighiti in sec si de aceasta data isi puse lacat la gura. Era prea tarziu sa mai despice firul in patru si timpul nu il putea da nimeni inapoi.

    Vrei sa sari? Sau vrei sa ma impingi pe mine

    Daca l-ar fi intrebat mai devreme, cand nu se lamurise inca in ce stadiu al degradarii sociale se afla i-ar fi raspuns afirmativ la prima presupunere. Daca l-ar fi intrebat in momentele cand ura pe toata lumea s-ar fi refugiat la a doua optiune. Pacat ca nu se incadra in niciuna dintre tabere. Ar fi preferat sa sara amandoi, sa vada daca se inraise atat de rau sau inca mai avea o sansa sa repare ceva. Uciderea trebuie sa fie din placere, nu din nevoie pentru a dovedi ca esti puternic. Atlfel este doar o slabiciune. Slabiciunile ucid oamenii. Tu esti una dintre ele. mormai incet, nestiind cum sa explice. Ala era felul lui sa... fie obscur si sa indese cate o punguta cu subintelesuri in spatele fiecarui cuvant. Se gandea la povestea lor. Sa spere la un final fericit suna din ce in ce mai stupid.

    Ma numesc Christian.

    Ii lasa mana sa atarne in aer, privindu-l circumspect. Avea amnezie si uitase cum il cheama? Se lovise la cap inainte sa ajunga acolo? Intelegea mai greu ce se presupunea a fi acea prezentare dubioasa. Robin. continua, intrand in joc. Ii stia numele, dar nu il mai cunostea si poate asta era cauza divergentelor. Intr-un tarziu ii prinse mana intr-a sa si zambi strengareste. Am auzit ca ne vor manca de vii si vor face experimente pe noi pana vom uita cine suntem. Nu mai erau aceiasi copii de atunci, dar nimeni nu-i impiedica sa isi aminteasca de asta. si acum o sa ne tinem de mana si o sa ne impletim parul? intreba cat se poate de serios. Avea oroare de asa ceva. Hai sa jucam ceva. sugera ceva mai vioi decat inainte. Inainta precaut, ajungand in siguranta pe malul celalalt. Scoase din buzunar doua bile, una alba si una neagra. Tot timpul avea la el diverse mingiute cu care sa isi treaca timpul. I le arata, apoi isi duse mainile la spate, schimband locul bilutelor. Daca alegi bila alba va trebui sa spui ceva bun despre mine surase sperand sa mai poate gasi asa ceva. Daca alegi bila neagra spui ceva ce te deranjeaza. Intinse mainile, asteptand alegerea cercetasului.
[align=center]

I say now you got no more cards to show
'Cause I've seen them
Posted Image
'Cause I'm not buying the L I E S you sell
I'm not in heaven I'm not in hell


[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Nu mai spune, si ti se pare ca acum zburd de fericire?

    Isi stranse buzele. Nu, nu i se parea asta. Isi dadea seama ca si ei suferisera enorm si nu era drept pentru ca erau doar niste tineri fara minte care ar fi trebuit sa isi vada de scoala in loc sa se alerge unii pe altii si sa isi faca nasoale. Il urase rau de tot a doua zi dupa incident; si pe el si pe Robin. Treaba se schimbase total recent si in prezent nu avea nicio stare, ba mai mult, incepuse sa le duca dorul. Stia ca acel grup era extrem de important pentru Ben si tipul avusese grija sa exprime clar acest lucru, dar nimeni nu parea sa bage de seama cat de important fusese si pentru el.
    Era un baiat mic si sperios cand aparuse in scoala aia si avea nevoie de cineva care sa il ia sub aripa sa protectoare. Crescuse alaturi de ei. Facuse o groaza de tampenii alaturi de ei. Nu isi permitea sa ii piarda atat de usor, sa strige si sa nu fie auzit. El era dispus sa ii ierte daca ei puteau sa faca acelasi lucru. Isi dadea seama ca ii ranise alegandu-l pe acel astropuf, dar situatia nu mai putea sa fie schimbata. Nu intentionase niciodata sa ii inlocuiasca, pur si simplu isi dorise sa aiba incredere si in altii. Sa simta. Sa - de ce nu? - se indragosteasca. Nu credea ca asta era un pacat atat de mare si ii era ciuda ca fusese pus la colt pentru asta. Nu isi dadea seama pe cine incercasera sa pedepseasca, dar mai multe persoane iesisera sifonate din treaba aia. Christian credea ca ei doi - Robin si Tim - iesisera cel mai prost din intreaga situatie.

    Atat de rau e!

    Se uita la trupul lui si isi musca limba.
    Nu am stiut. se scapa. Nu avea idee ca existau oameni atat de sariti cat sa ii faca asta. Stia deja ca nu era mana lui Cody, dar inca era nedumerit cine anume o facuse. Tim avea aceeasi problema. Trase aer in piept si dori sa schimbe subiectul, dar nu fu in stare. Poate ca tipul merita sa fie luat in ras si merita sa fie aratat cu degetul, dar Christian nu se simtea in stare sa o faca. Mai mult. Ii venea sa il ia in brate asa cum o faceau fetele si sa ii spuna ca totul avea sa fie bine si nimeni nu ii mai taia nimic. Nu ca ar mai fi avut ce...

    Uciderea trebuie sa fie din placere, nu din nevoie pentru a dovedi ca esti puternic. Atlfel este doar o slabiciune. Slabiciunile ucid oamenii. Tu esti una dintre ele.

    Robin, nu esti un criminal... ii spuse razand usor, privind in pamant. Uciderea nu putea sa fie din placere. Il asculta in continuare si constata ca il numise slabiciune. Simti cum se imbujoreaza usor fiindca asta nu era intentia lui, dar poate ca devenise una fara voie.
    Inseamna ca din cauza mea cineva o sa moara?
    Christian avea o problema cu dreptatea. Atunci cand ei se adunasera ca sa isi bata joc de Imo, fusese singurul care le spusese sa nu o faca. Ce-i drept, isi luase una rau de tot de la Ben si nu se mai trezise cateva ore, dar intentia conta. Nu era ca si cum ar fi folosit la ceva, insa.
    Il urma in tacere si privi apa si podul si peisajul ala rural. Era baiat crescut in oras si nu empatizase niciodata cu natura, dar acum se simtea mai legat de frunze si flori si plante.

    Am auzit ca ne vor manca de vii si vor face experimente pe noi pana vom uita cine suntem.

    Oh. Suna bine. Sunt gata cand esti si tu.
    Ranji in coltul buzelor si izbucni intr-un ras sincer cand auzi de impletit. Nu vorbise cu el despre preferintele sale si categoric nu il adusese vreodata pe Cody il discutie. Se simtea tradator din cauza asta fiindca erau prieteni si ar fi fost normal, macar in gluma, sa precizeze ceva de asta.

    Hai sa jucam ceva.

    Se opri in fata lui si stranse cateva clipe ochii pentru ca ii intrase soarele in ochi si nu mai vedea nimic. Christian era blond blond blond si alb alb alb, asta insemnand ca rezistenta sa la soare era zero zero zero. Il lua cu lesin doar cand se uita pe geam si era prea multa lumina. Isi acoperi putin ochii si apoi scoase un sunet stins cand auzi de bile.
    Intinse mana si o nimeri pe cea neagra. Ce se mira... Stramba usor din buze.
    Ma deranjeaza ca ma eviti. spuse de parca ar fi planuit raspunsul ala inainte.
    Am simtit asta multi ani. Eram in grup, dar nu tocmai... Uite, tu si Tim erati mereu intr-un cerc inchis. Trebuie sa recunosc ca am fost adesea invidios pe asta.
    Rase stingher pentru ca nu era ceva ce ii placea sa recunoasca. Isi aminti si de bila aceea alba si se simti prost fiindca nu reusise sa o aleaga. Raspunse pe langa, totusi;
    Toate celelalte lucruri sunt bune. rosti apoi. Exceptand poate momentele cand te imbeti.
    Pufni si ii veni din nou sa rada. Intinse mana spre el, inghiontindu-l in umar.
    Sa nu te mai imbeti cu mine de fata, te rog. ii zise in gluma.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Robin A. Mansel
Member Avatar
robinet;
Vrajitori
  • Avea un sentiment ciudat de satisfactie ca putea sa ii reproseze ceva, ca avea si el un scut care sa intoarca loviturile pentru ca da, lui nu prea avea sa ii creasca nimic la loc si asta nu avea cum sa treaca cu timpul. El nu avea cum sa mai revina la normal, nu se mai putea intoarce inapoi. De asta se si rupsese total de grupulet. De asta il ignorase pe Tim. De asta nu vorbise cu nimeni si isi umpluse casa de serpi si serpisori de toate neamurile. Incercase sa faca cum auzise si el ca se face, dar nu ii iesise nici macar pe jumatate cum planuise. Atata timp cat era in castel si se lovea in fiecare zi de ei nu avea sanse sa uite nimic. Ramasese un ciudat care vorbea cu serpii si se intelegea mai usor cu ei decat cu oamenii. Inca de cand pasise in Hogwarts stiuse ca va trebui sa aleaga fie tabara hienelor, fie gloata celor amestecati dupa voia lui Merlin. Niciodata nu se gandise ca si printre hiene se iscau certuri si erau in stare sa se manance unii pe altii si sa se traumatizeze reciproc.

    Nu am stiut.

    Nu stiuse. Zambi involuntar. Se intrebase de cateva ori daca cineva avusese bunul simt sa il informeze de ce se punea la cale sau nici macar nu avea habar cine ce si cum taiase si de la cine. I se parea si normal acum sa nu stie. Daca ar fi stiut ar fi fost si mai rau si i-ar fi fost de zece ori mai greu sa il stie acolo, langa el, coleg de camera si tot pachetul. Il amuza totusi situatia. Nu mai conteaza. pentru ca intr-adevar contase. Cam atat cu subiectul respectiv sau nu se mai carau de acolo decat deprimati si vai de soarta lor.
    Robin, nu esti un criminal...
    Nu era un criminal. Nici pomeneala, de asta era sigur si oricine putea sa ii confirme. Auzise si el ceva si isi dorise sa fie filosof si sa il abureasca putin. Spera ca ii iesise oarecum. Nu era bun la vorbit despre chestii serioase si isi extenua prea mult creierasul cu asa ceva. Ai dreptate. De obicei criminalii nu sunt pedepsiti asa. sau nici macar nu sunt prinsi. Din asta trebuia sa isi dea seama ca era doar un fraier de pustan care nu avea ce face. Nu. ii raspunse si la a doua intrebare. Nu putea sa ii zica la ce se referea. Trase linie sub poveste, incheind-o frumos. Se lalaiau prea mult si deja riscau sa arunce unul in altul cu rosii.

    Oh. Suna bine. Sunt gata cand esti si tu.

    Eu zic sa le dejucam planurile sa fim prieteni.
    Se dezmortea treptat si uita si de fetita si de cosmar si de apa. Vajaitul din urechi se estompase si nu se mai simtea ca un extraterestru paranoic.
    Ochii il sticleau, insa sclipirea se stinse cand desfacu pumnul si bila neagra ii fura surpriza. Presimtea ca nu va afla nimic din ce stia deja. Ca de obicei, gresi. Facu ochii mari si asculta pana la sfarsit, smulgandu-si un zambet atunci cand inidia fu adusa in vorba. Acelasi lucru ii impinsese sa faca acea tampenie, dar invidia lor fusese directionata gresit poate?
    Nu mi-am dat niciodata seama de asta. Si chiar nu mintea. Se apropiase mai tare de Tim cu timpul, dar nu intentionase niciodata sa isi indrepte diferit atentia fata de grupuletul lor. Bineinteles ca asta iesea la suprafata dupa ce sparsesera oalele. Pai si daca nu ma imbat de cine veti mai rade? Nu il deranja sa fie atractia serii si sa nu isi mai aduca aminte nimic a doua zi. Avea motive sa faca investigatii si sa puna la cale farse pentru cei ce comentau ulterior.
    Ceilalti cum sunt? Habar nu avea daca tensiunea se slabise si intre ceilalti cercetasi. El era gata sa isi puna o capa colorata si sa poarte costum mulat de super erou numai ca nu il avantaja rolul.
    Baga bilele in buzunar si le amesteca fara sa arunce vreun ochi. Intre degete avea tot bila neagra. O stranse in pumn, apoi o arunca in apa. Repeta executia si cu cea de a doua bila. Jocul nu era amuzant, dar... Ma deranjeaza ca ti-ai gasit alta familie. Ca isi crease alta familie, ca nu incercase macar sa o mareasca pe a lor, ca ei nu ii erau suficienti. Se intamplase la fel ca atunci cand intr-o familie apare un alt copil care capteaza toata atentia. El fusese invidios pentru ca... nu era de piatra. Pentru el era ok acum ca il avea pe astropuf, dar pentru Robin nu.
    Ce-ai zice de o reuniune - asa se zice, nu? Nu cu o gluma cu care sa sara calul. Aveau destula experienta. Se uita circumspect la cercetas, nestiind daca va primi o aprobare. Poate asa se strang din nou cei patru crai. Radea si isi punea mintea la contributie pentru ceva maret. Singurul pe care nu stia cum sa il aduca in cercul lor de terapie era Ben. Cum l-am putea aduce pe Ben in ecuatie? intreba ingandurat.
[align=center]

I say now you got no more cards to show
'Cause I've seen them
Posted Image
'Cause I'm not buying the L I E S you sell
I'm not in heaven I'm not in hell


[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Benjamin Ace jr. Charlton
Member Avatar
traficant marfuri ilegale; avocat
Ministerul Magiei
  • "Nu ma intereseaza de unde a pornit, rezolva problema!" urla si arunca cu una din cutiile cu gloante in usa. Bucatile de otel tasnira in toate partile, facand incaperea sa arate de parca Bonnie si Clyde, varianta drogata, ii facusera o vizita. Scoase fum pe nari ca un dragon si isi tinu tigara cu dintii in timp ce scormonea pe masa in cautarea dosarului aluia nenorocit care continea hartia aia nenorocita pe coltul careia notase adresa care l-ar fi putut salva. Nu gasi nimic, ceea ce il facu sa raga ca un animal salbatic, dand cu toate dosarele de pereti dintr-o singura miscare, hartiile zburand peste tot in jurul lui.
    Se roti pe calcaie si isi smulse rucsacul din cuier, vrand sa iasa mai repede din cladirea aia plina de idioti si sa Dispara de cum punea piciorul afara, dar ramase infipt in loc atunci cand ceva ii atrase atentia. Foaia pe care o cautase toata dimineata zburase linistita prin camera, ajungand direct pe jos, in fata pantofilor lui.

    [align=center]*[/align]

    "Ai nevoie de mine in urmatoarele ore? Trebuie sa iau o pauza, deja simt cum imi scade IQ-ul."
    Batea din picior nervos si incins de la caldura aia nenorocita, dar nu putea sa plece pana nu vorbea cu sefu'. Toata povestea cu sefu' il enerva si mai rau, dar stia ca nu putea sa ajunga direct in varful ierarhiei, asa ca ii ramanea doar sa isi faca treaba pana cand poponarul ala avea sa cada de pe scaunul de conducere, facandu-i lui loc.
    "Ce?"
    Barbatul isi ridica privirea din naiba stie ce registre citea acolo si isi arunca ochii goi spre el. Ben se simti un supererou atunci cand nu se stramba, asteptand doar rabdator ca neuronii putreziti ai dobitocului sa faca conexiunile.
    "Oh. Nu, nu, poti sa pleci. Nu mai avem nici un transport pana la 4."
    Se roti pe calcaie si iesi fara sa mai spuna nimic, trantind usa in urma lui. De cum fu lovit in fata de aerul plin de gaze de esapament, Disparu, Aparand in primul loc in care se gandise ca putea fi singur ca sa ia o gura de aer curat si sa isi incarce putin bateriile pentru restul programului din ziua aceea. Fusese o mutare extrem de proasta sa se ia de mana cu mafia si sa se angajeze si la Minister, pentru ca timpul lui liber devenise un puiut inofensiv care nu putea face prea multe. Era insa platit mult mai bine decat sperase, asa ca mai trase un fum din tigara aia, dand cu piciorul in partile rele. Pana la urma, la ce ii trebuia timp liber? Cat timp contul din banca era plin, nu ii pasa de altceva.

    Cand ajunse la punctul de pe malul raului care ii placea cel mai mult, pentru ca era un copac acolo care arunca o umbra draguta sub care se putea feri de soarele infernal al verii aleia venite din adancurile Iadului, realiza ca umbra era deja ocupata. Se indrepta intr-acolo cu pasi mari, ochii aruncandu-i sageti si limba miscandu-se deja in anticiparea ocarilor, dar se opri in loc atunci cand vazu despre cine era vorba. Un ranjet indefinit ii inflori pe buze si isi lasa rucsacul sa ii atarne pe umar, sifonandu-i camasa, cand le trase ambilor cercetasi o palma zdravana pe mijlocul spatelui in semn de salut.
    "Ce va aduce aici, porumbeilor?" le arunca ranjind, invaluit de fum.
    Era imbracat mult mai la patru ace decat fusese vreodata in timpul anilor de scoala, ceea ce il facea sa se simta putin dubios; el terminase scoala, in timp ce ceilalti doi ramasesera la statutul de elevi, si asta punea o bariera intre ei de care nu fusese niciodata constient pana in secunda in care le privi hainele. Ei stateau lejer in toale de vara iar el asuda in camasa inchisa pana in gat, cu cravata negru mat, si pantalonii lungi de stofa neagra. Pantofii aia de piele erau ca niste cuptorase portabile si din rucsac ii ieseau cateva colturi de foi, pentru ca nu reusise sa inchida complet fermoarul peste dosarele pe care le luase cu el. Vroia sa urce repede scara ierarhica, iar asta insemna un singur lucru - munca, munca si iar munca.
    "Unde ti-e cainele, Christian?" intreba pe un ton firesc.
    Rareori avea placerea de a il vedea fara Cody la pachet.
[align=center]Money is the reason we exist
Everybody knows it, it's a fact; kiss, kiss.
Posted Image
There ain't no rest for the wicked
, money don't grow on trees
Ain't nothing in this world for free


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Lucas Christian Byron
Member Avatar
clarvazator
Vrajitori
  • Crezuse ca o sa fie mult mai greu sa stea acolo, sa vorbeasca si sa se comporte asa cum o facea odinioara, dar nu era deloc asa. Crescusera impreuna. Evolutia lor era undeva in acelasi punct. Invatasera sa ierte, sa se razbune, sa fie mai buni si mai rau deopotriva. Ei erau casa lui departe de casa. Fusesera. Nu stia cand anume se trasese acea linie, dar banuia ca era evidenta situatia. Nici macar o clipa nu se gandise la abandon. Nu dorea sa ii lase in urma cand singura sa dorinta era aceea de a fugi spre el cu bratele larg deschise. Traise o buna bucata de vreme cu impresia ca el era doar o piesa de mobilier, un chip pe care sa il foloseasca, o persoana usor de inlocuit. Intelegea acum ca fiecare avea rolul sau bine definit si ca atunci cand pleca unul se prabusea totul. Ar fi dorit sa fie in stare sa construiasca la loc zidul zdrobit, dar ii lipseau prea multe piese si oricat de puternic s-ar fi crezut, nu era suficient.
    Observa ca Robin nu mai dorea sa discute pe tema aceea asa ca o lasa si el balta. Intelegea ca isi primise portia de pedeapsa si pentru el era suficient. Il ierta. Il ierta de doua ori, daca era nevoie. Il ierta pentru fiecare in parte si spera ca incepand din acea clipa sa o ia de la zero. Sa schimbe ceva. Sa se transforme in niste oameni mai buni, capabili sa ierte si sa se inteleaga. Conceptia sa despre familie fusese una gresita, dar acum descoperise raspunsul. Ii era ciuda ca se intampla tarziu, dar mai bine decat niciodata.

    Pai si daca nu ma imbat de cine veti mai rade?

    Incepu sa rada si ii veni sa il bata pe umar, dar nu era sigur ca ar rezista sa il atinga. Trupul sau inca opunea rezistenta asa ca ramase pe loc si doar il privi printre genele sale lungi si blonde, pe sub bretonul acela care se ciufulea mereu si ii venea in ochi cand ii era lumea mai draga. Ii ofer un zambet pentru ca asta avea pentru el in acea clipa si il crezu pe cuvant cand ii spuse ca nu si-a dat seama. Stia ca nu. Si-ar fi dorit sa da... Insa toti gresisera de prea multe ori pentru a mai sta acum sa numere.

    Ceilalti cum sunt?

    Robin se juca in continuare cu bila alba si cea neagra, iar Christian banuia ca acum era randul celuilalt sa spuna ceva nasol (sau nu) despre el. Se gandi sa ii raspunda la intrebare, pana una alta.
    Am vorbit cu Tim recent, dar nu multe. Ben este bine... ca intotdeauna.
    Zambi si stiu ca Robin cunostea adevarul la fel de bine ca si el. Dintre toti, Ben ar fi trebuit sa fie cel mai afectat fiindca el era cel care parea sa fi investit in acel grup mai mult ca ei toti la un loc. Il admira pentru asta si i-ar fi placut sa ii ofere ceva in schimb, dar acum faptul era consumat.
    Observa bila neagra si isi stranse buzele fiindca asta avea sa doara. O simtea.

    Ma deranjeaza ca ti-ai gasit alta familie.

    I se stranse stomacul.
    E complicat. fu scuza lui prima. Se uita in ochii lui Robin si spera sa fie inteles.
    Il iubesc. Inghiti in sec.
    Sunt sigur ca stii ce inseamna asta.
    I se parea imposibil ca ei, ceilalti, sa nu fi simtit vreodata un sentiment de acel gen. Poate o faceau pe durii, dar asta nu ii facea de tinichea. Daca se apucau sa vorbeasca de sentimente sigur se ajungea si la impletitul coditelor, iar el nu avea parul destul de lung pentru asta.

    Ce-ai zice de o reuniune - asa se zice, nu?

    Clatina din cap si paru brusc insufletit.
    De acord! Ne trebuie un loc nou, unul doar al nostru.
    Si al lui Cody, dar nu mai avea rost sa spuna si asta. Ar fi insemnat sa ii anunte si despre botul lui si gheare si coada si nu era inca dispus sa o faca. Intrebarea despre Ben veni la tanc. Tocmai cand se pregatea sa deschida gura si sa raspunda, tipul rasari de nicaieri si il sperie atat de rau incat avu pret de cateva secunde impresia ca i-a stat inima. Ii trase un pumn in umar si se uita incruntat la el.

    "Ce va aduce aici, porumbeilor?"

    Arati ca naiba tata! fu prima remarca. Asta era cea mai puternica insulta pe care o avea Christian Byron in dotare si in acel moment i se paruse suficienta pentru spaima trasa.

    "Unde ti-e cainele, Christian?"

    Stramba din buze, dar nu ii raspunse. Pufni arogant si se uita spre cer cu o figura teatrala. Era super bucuros sa il vada, dar nu trebuia sa ii spuna si lui asta. Il privi pe Robin cu coada ochiului, asteptand sa vada ce parere avea de abilitatile celuilalt de a aparea cand ii era rostit numele. Aparent era o adevarata arta.
[align=center] Posted Image
(there are as many MINDS as there are heads)
Posted Image
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell.
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Join the millions that use us for their forum communities. Create your own forum today.
Learn More · Register Now
« Previous Topic · Raul Otter · Next Topic »
Add Reply