Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
as demons come forth; closed
Topic Started: Aug 13 2014, 01:15 PM (250 Views)
Aston M. Berthold
Member Avatar
VI; Hector; prinzator
Viperini
  • Cand mergea la scoala nu exista zi in care sa nu poarte mandru stema casei: fie ca avea cravata, insigna in piept sau fularul cu sarpele viperinilor. Era mandru ca fusese sortat acolo si nu vedea de ce ar fi ascuns asta. Cand era in vacanta, insa, arata la fel cum arata orice fiu de vrajitor pur care se baza pe puritatea sangelui mai mult ca orice pe lume. Aston nu se daduse niciodata din calea regulilor nescrise de vrajitorii batrani ce isi doreau ca linia de vrajitori sa fie neprihanita. Credea cu tarie ca numai cei cu adevarat puternici pot sa atinga maretia si nu vedea scopul caselor de la Hogwarts care promovau slabiciunea. Avea o problema cu cercetasii, pentru ca era ceva normal ca un leu si un sarpe sa se urasca reciproc inainte de a se cunoaste, dar ura astropufii putin mai mult pentru ca majoritea sange malilor proveneau de la acea casa. Cu cei de la ODS nu avea nimic in mod special in sensul ca nu ii pasa ce se intampla cu ei absolut deloc. Aston nu dadea doi bani pe oameni in general asa ca asta nu era ceva care sa sara ochi cand abia ajungeai sa il cunosti.
    In acea zi se afla in Hogsmeade pentru ca trebuia sa cumpere ceva. Prin ,,ceva" se intelege ca nu era nimic ,,bun" sau curat si nici macar nu era legal sa aiba asa ceva. Urma sa se intalneasca in cateva minute cu un coleg din an terminal care stia cel mai bine cum sa obtina unul din acele obicte.

    Ii statea in fire sa apara mai devreme decat trebuia pentru ca nu era o persoana rabdatoare si atunci cand isi dorea cu adevarat ceva facea tot ce ii statea in putere ca sa ajunga acolo cat mai repede. De aceasta data era imbracat ca orice pusti vrajitor veritabil; Pelerina sa neagra venea aproape pana in pamant si era potrivita pentru vremea de afara: nici prea cald, nici prea frig.
    Isi tinea bagheta la indemana, dar stia ca nu putea sa o foloseasca, lucru care il facea sa se indispuna adesea. Nu intelegea de ce se mai nascuse vrajitor si de ce mergea la o scoala de magie daca nu ii era permis sa faca vraji in vacanta. Se presupunea ca aceea era perioada in care un vrajitor minor era cel mai lipsit de aparare. Nu stia despre altii, dar el nu se tinea dupa fusta mamei (nici nu mai avea una) sau dupa pantalonii tatalui (imbecilul ala) in loc sa iasa in fata si sa isi rezolve treburile singur. Mereu fusese o persoana independenta si ar fi reusit sa faca lucruri mult mai minunate daca nu ar fi fost ingradit de Ministerul Magiei, insitutie pentru care prezenta o reala si inversunata antipatie.

    Un vrajitor Aparu la doi pasi fata de el si apoi facu o plecaciune joasa parand sa isi curete pelerina de praf. Aston se uita la el cateva clipe, apoi se ridica de pe banca pe care statuse pana atunci si se indrepta in directia respectivului. Nu era un loc umblat, dar nu se stia niciodata. Ochii sai devenira cercetatori. Ii privi mainile inmanusate si apoi pelerina. Il tinea ascuns acolo, oare?
    "L-ai adus?" intreba pe un ton care nu trada catusi de putin interesul ce il rodea pe dinauntru. Tipul dadu din cap ca da, asa ca viperinul scoase din buzunar un sacut cu galeoni si il intinse. Platea o suma considerabila pentru el si spera cu adevarat sa nu fie dezmagit pentru ca iesea urat dupa. Nu ii placea sa isi piarda timpul si nu ii placea sa fie tras pe sfoara. Poate era legat de maini si de picioare momentan, dar in curand avea sa creasca si lucrurile sa se schimbe. Daca nu intentionau sa il omoare inainte, erau fara scapare.
    Celalalt tip scoase un pachet impachetat in ceea ce parea piele de caprioara si schimbul fu realizat. Nu multumi pentru ca nu avea pentru ce, in schimb se intoarse cu spatele si doar auzi micul poc semn ca tipul Disparuse.

    Aston nu putea sa Dispara nici de ar fi vrut si in acea zi venise fara matura asa ca trebuia sa mearga in statie si sa astepte trenul. Nu era fan al acelui mijloc de transport in comun, dar era mult mai bine decat sa mearga pe jos pana acasa. Momentan statea la un unchi din partea tatalui. Familia Berthold era destul de mare si cunostea multe rude care abia asteptau sa ii ofere un culcus cald, comparativ cu tatal sau cel denaturat care dorea sa il taie complet de magia care il crescuse in sanul ei iubitor.
    Se aseza pe banca fiindca dura pana ce venea trenul si intoarse pachetul pe toate partile. Abia astepta sa se uite in el, dar nu putea face asta acolo. Simtea o energie vibrand din acea directie si inima ii batu mai tare.
[align=center]Posted Image [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Reusise sa se angajeze temporar in Hogsmeade, la barul unde il intalnise inainte pe Jill. Il convinsese pe patron ca o luna de zile se va asigura ca afacerea va merge mai bine decat in trecut, va aduce clienti si se va ocupa personal de servit, prezenta lui avand doar scopul de a-i supraveghea activitatea, la locul de munca. Descoperise deja ca nu se descurca deloc cu astfel de slujbe si probabil de aceea se si incapatanase sa mai incerce. Nu era obisnuita sa renunte dupa o prima incercare esuata. In plus, isi luase si datorii suplimentare, cum ar fi sa socializeze si sa convinga oamenii sa intre. Cunoscuse astfel multi indivizi interesanti, dar intrase si in conflicte minore, pe care patronul fusese suficient de dragut cat sa le ignore. Se certase pe nimicuri, cum ar fi faptul ca unii o confundau cu una din femeile acelea care erau platite pentru a sta langa ei, eventual pe ei si a le turna alcool in pahar sau insistentele altora de a canta la pian, cand nu isi dorea sa-si etaleze lipsa de talent la respectivul instrument muzical si tot asa. Ascultase multe cuvinte-ntepatoare si reusise sa nu goleasca nimanui vreun pahar in cap. Per total, se declara multumita de progresul ei. Ba chiar, drept recompensa pentru rabdarea ei in primele cateva zile, patronul se invoise s-o lase sa plece mai devreme, inainte sa se intunece dea binelea, sustinand tare si clar ca se descurca el o seara si ca nu-i sigur sa mearga intotdeauna la ore tarzii acasa. Iesi deci din local pe lumina, apucand-o pe una din stradutele deja familiare.

    Era adancita in vechile griji, cand realiza ca ajunsese intr-o zona a Hogsmeade-ului unde n-avea ce sa caute. Recunostea inca strazile, desi erau mult mai pustii si nu prea frecventate de alti vrajitori. Se opri, lipindu-se de peretele unei cladiri cand zari o silueta cunoscuta. Nu era dificil sa-si aduca aminte de cineva mereu mandru, cu un complex de superioritate, pe care-l mai prinsese inainte pe coridoarele Hogwartsului, intr-o clasa abandonata sau in sectorul interzis dupa stingere. Il recunostea si de la distanta si din cate-si dadea seama, facea din nou ceva nefiresc si nepotrivit varstei lui. Se ascunse toata dupa cladire cand un alt individ Aparu, uitandu-se mult mai precauta si fiind martora a schimbului ce tocmai avusese loc. Privi pachetul lung, incercand sa-si dea seama ce anume ar fi valorat un saculet de galeoni, cel mai probabil si de ce avea nevoie de el un pusti ingamfat! Era inca pe tocurile in care lucra si imbracata cu fusta neagra si camasa simpla, oferite de angajator. Avea pe umeri o pelerina neagra, sa-i tina de cald, dar asta nu schimba nimic dorinta lui Jane de a merge desculta pana la gara, si a se urca in trenul spre casa. Gresise drumul si asta insemna ca-n prezent trebuia sa ocoleasca ca sa ajunga in acelasi loc si ca atare sa se chinuie si mai mult timp pe tocuri. Se cauta in buzunarul pelerinei dupa bagheta si cand sesiza ca-i la locul ei, ii oferi timp lui sa se indeparteze si porni si ea in aceeasi directie. Banuia ca pana si el vroia sa se intoarca si sa evite intunericul. Isi amintea ca este mai mic, nu ajunsese inca la varsta majoratului si stia din proprie experienta cat de vulnerabil era.

    Ajunsa in statia Hogsmeade, se aseza intr-un colt, incercand sa nu mai faca nici macar un pas in plus. Era asa de obosita, de fapt incepea sa inteleaga de ce fusese lasata sa plece asa devreme. Batranul care detinea barul avea un spirit de observatie foarte bun, de obicei. Isi aminti de bauturile alcoolice servite ei si fostului astropuf, exact atunci cand simtise nevoia sa bea. Nu isi facea griji deloc ca nu s-ar descurca exemplar pana si cu cei opt-zece clienti loiali, pe care Jane ii culesese din Hogsmeade, vorbindu-le un pic despre bar si promovandu-i afacerea. De cand ajunsese in statie, nu reusi deloc sa isi ia ochii de pe el, privindu-l cu un ochi critic si-n acelasi timp cercetator. In cele din urma renunta sa mai priveasca intr-acolo, spunandu-si ca nu avea sa iasa extrem de urat daca se apropia si purtau o discutie, ca intre vechi colegi.
    "Hey..." uitase cum il cheama, de aici si apelativul asta. Se aseza langa el pe banca, cum era oricum un bun public, de care ar fi trebuit sa dispuna toti. "Nu ar trebui sa-ti irosesti banii pe pachete oferite de persoane suspecte." si asa reusea Jane mereu sa enerveze pe cineva, fiind directa sau oferindu-si 'maretele' sfaturi in stanga si-n dreapta. Il urmari ganditoare, aparent ingrijorata, apoi continua. "Te intorci acasa, banuiesc. Londra nu-i asa de sigura dupa ce se intuneca. " se simtea datoare sa isi aminteasca ei insasi ca Londra nu era deloc sigura, de obicei. Reusise sa cada in mijlocul unei strazi si sa se rastoarne cu un autobuz, deci credea cu tarie ca locul baiatului de langa era acasa la el, nu incheind afaceri dubioase.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Aston M. Berthold
Member Avatar
VI; Hector; prinzator
Viperini
  • Aston si regulile erau dusmani de moarte. Nu le respecta fiindca nici ele nu il respectau pe el si oricum nu le gasea scopul. Erau enervante si il faceau sa se frustreze cand ii era lumea mai draga, de aici si cheful de a se da la o parte din calea lor fara a se mai uita vreodata in acea directie. Nu se gandise ca exista o pereche de ochi cercetatori in preajma. In vacanta era mai liber ca in timpul scolii si asta insemna ca putea sa faca orice avea chef fara sa riste sa fie tras la raspundere. Primea detentii destul de des si se alegea cu puncte scazute pentru lucrurile care il defineau ca persoana, dar asta se intampla destul de rar sa fie prins asupra faptei. Nu il deranja catusi de putin sa minta, sa manipuleze si sa foloseasca propaganda in scopuri deloc nobile. Nu se nascuse inger si nici nu o luase pe calea cea dreapta a persoanelor care doresc doar binele in lume. El era ceva mai detasat de problemele cotidiene, de aici si stilul sau ciudat de a trai intr-o alta lume, departe de toti si toate.

    Partea cu adevarat interesanta consta in faptul ca Aston stia ca nu face bine ce face. Ipocrizia nu era arma aleasa si nu vedea niciun motiv sa o faca pe inocentul atunci cand era destul de clar ca parerile celorlalti nu insemnau absolut nimic pentru el. Era in regula, nu ar fi trebuit sa se supere nimeni. Acea alegere era ceva ce acceptase cu buna stiinta si nu devenise martir peste noapte.
    Auzi un salut pe care incerca sa il ignore, dar cand tipa se aseza langa el realiza ca era prea tarziu pentru asta. Nu intoarse capul sa o priveasca, simtea in aer mirosul autoritatii. Daca ar fi avut puterea sa faca vraji ar fi facut fara sa stea pe ganduri, dar momentan era legat de maini si picioare. Nu o saluta pentru ca nu gasea motiv sa o faca. Nu era de parca se bucura ca o vede.

    "Nu ar trebui sa-ti irosesti banii pe pachete oferite de persoane suspecte."

    "Iar tu?" intreba privind spre infinita zare. Isi dorea cu adevarat sa se miste mai repede trenul si sa se urce in el. Prefectii aia aveau un stil aparte in a strica ziua oricui. Pe langa asta, sfatul. Oh, preamaritul sfat! Ura sa i se dea sfaturi fiindca de multe ori erau complet deplasate si nu aveau niciun scop. Ca acela, de exemplu.
    "Poate am bani de irosit?" comenta dulce pe un tot de miere. Observase ca numise fostul sau coleg o persoana suspecta, lucru care l-ar fi amuzat de nu i-ar fi sarit tandara asa usor. Toti viperinii erau niste suspecti periculosi de care trebuia sa te feresti. Era ceva cunoscut.

    "Te intorci acasa, banuiesc. Londra nu-i asa de sigura dupa ce se intuneca. "

    Incepu sa rada. Un ras nervos, deloc natural. Ascunse pachetul in haina pentru ca nu dorea ca ea sa se holbeze si sa se prinda - Merlin fereasca - de continut. Nu ar fi avut motive, dar mai stia?
    "Banuiesti prost rau de tot." ii explica pe un ton prietenos si bun ca doar era si el cineva nu un neica-nimeni.
    "Astepti si tu trenul? Chiar aici"
    Indica scaunul de langa el si privirea sa deveni rautacioasa. Nu avea probleme cu spatiul personal, dar tipa aia reprezenta ,,legea" aka tot ce ura el mai mult in lume. Pe langa asta era soimita. Nu ii placeau soimii pentru ca o faceau pe desteptii si aveau impresia ca au dreptate chiar si atunci cand nu aveau. Verifica daca ascunsese bine pachetul si cand hotari ca era la adapost se apleca usor in fata si decise sa o ignore. Din pacate nu mergea asa. Daca nu privea in directia ei nu insemna ca nu era acolo. Ii simtea respiratia si nu isi dadea seama de ce il enerva atat de rau acest lucru.

    S-ar fi ridicat sa plece, dar asta insemna sa cedeze locul unei tipe pentru care nu avea niciun gram de respect. El venise primul acolo, nu avea motive sa o faca. Stramba din buze si decise sa foloseasca o alta tactica. Sa plece ea prima!
    "Intentionezi sa imi tii companie?"
    Batu din gene si se apleca usor spre ea. Ii studie chipul de parca ar fi fost interesat de ceea ce vedea si un zambet dracesc ii juca pe buze.
    "Daca da, atunci hai acolo." arata cu mana spre un fel de casuta de unde puteau sa se cumpere candva biletele. Acum era doar o ruina.
    "Nu imi place sa o fac in public, stii..."
    Ii zambi fermecator si isi puse mana pe piciorul ei, strangand-o usor de parca ar fi tentat-o sa se ridice si sa ii ia urma.
[align=center]Posted Image [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • ||"Iar tu?" ||
    "Jane." il scuti de efortul sa isi aminteasca numele ei, privindu-l destul de rabdatoare inca. Era obisnuita sa fie jignita de cei de la casa lui sau ignorata complet, in timp ce incerca sa-i trimita in camere, dupa stingere. "Sa inteleg c-am lasat o impresie puternica data trecuta?" se interesa, incercand sa isi aminteasca ea insasi care fusesera circumstantele ultimei intre-vederi. Cu siguranta nu foarte placute, avand in vedere despre cine era vorba, asa ca incerca sa nu mai aduca si asta in discutie. Nu intentiona sa puna mai multe paie pe foc, decat o facuse deja.
    ||"Poate am bani de irosit?"||
    "Si daca ai sau nu, nu ma priveste, asta urma sa-mi spui?" il intreba, articuland fiecare cuvant in parte, mai mult decat obisnuita sa primeasca astfel de replici, cunoscandu-le deja pe de rost. Si totusi se simti nevoita sa completeze, sfatuindu-l prietenos in privinta anumitor detalii pe care probabil nu le lua deloc in calcul. "Incearca sa nu aduci ce-ai inauntru acolo, la Hogwarts sau ma voi asigura ca este suficient de sigur cat sa-l poti avea la tine." prea costisitor sa fie ceva inofensiv sau ingaduit sa se afle in posesia unui elev. Felul in care ii fusese livrat lasase multe de banuit, iar Jane nu avea sa se arate iertatoare cu astfel de nesuferiti, lipsiti de respect.

    ||"Banuiesti prost rau de tot. Astepti si tu trenul? Chiar aici" ||
    Atitudinea lui incepea deja sa o irite. Oare asa se adresa tuturor colegilor? Avea macar un prieten in toata scoala sau se inconjurase de vipere si serpi? De fapt, daca se uita mai bine, exista o oarecare asemanare intre el si creaturile respective. Le capturase suficient timp pentru veninul lor, pretios in potiuni, asa ca stia deja multe in acel domeniu. Astepta sa se sature de rasul deloc natural, raspunzandu-i scurt si cat se poate de simplu.
    "Da." Astepta si ea trenul, chiar acolo fiindca nu avea deloc de gand sa mai faca un pas in plus. Nu se simtea comfortabil deloc de la tocuri si el se nimerise sa fie nefericitul, care trebuia s-o tolereze pe banca. Cum il recunostea oarecum, isi permisese sa-i si vorbeasca, dar se pare ca fusese o gresala. Acum sa stea acolo nu-i mai facea placere si astepta cam tot la fel de nerabdatoare ca si el sa vina trenul. Nu realiza deloc cand incepuse sa fie centrul atentiei lui, descoperind asta dupa ce-l auzi vorbind. Initial, nici macar nu pricepu de ce deodata avea chef sa converseze, percepand mai tarziu ironia din voce.

    Ramase nemiscata in momentul in care el incepuse sa se tot aplece, apropiindu-se in felul asta. Nu ii placea sa fie analizata si categoric nu de la distanta aceea, asa ca ramasese usor incordata, fierband pe dinauntru din pricina comportamentului si atitudinii lui.
    ||"Intentionezi sa imi tii companie? Daca da, atunci hai acolo. Nu imi place sa o fac in public, stii..." ||
    Privi inspre debaraua, caci altfel nu putea numi vechiul loc de unde obisnuiau sa cumpere bilete si se incrunta pe parcurs, astfel incat se uita foarte urat la el, in momentul in care termina totul de spus. Daca ar fi putut ucide cu privirea, probabil ca baiatul acela impertinent nu ar mai fi respirat. Isi ridica mana in aer, oprindu-se singura, lasand-o la loc pe langa ea si inghitind in sec. Nu stia cum se abtinuse, dar nu ii placea sa participe la astfel de scene in public. Inspira adanc, inca tolerand mana lui pe piciorul ei, dar cand o simti strangandu-se isi pierdu cumpatul si mai rau, infigandu-si tocul ascutit in pantoful lui, apasand suficient cat s-o simta bine si sa se dea inapoi.
    "Nu, multumesc." il refuza in cele din urma, asa de politicos incat ai fi spus ca ii propusese sa ia cina impreuna, nu altceva. "Prefer barbatii mai maturi si mai experimentati." ii aduse la cunostinta, intentia fiind sa-l jigneasca ,continuand pe acelasi ton de superioritate, tratandu-l la fel cum fusese ea tratata mai devreme. Se ridica, apropiindu-se de el hotarata, constienta ca era doar o metoda s-o faca sa plece de-acolo. "Dar daca doreai sa exersezi cu cineva, incepe de la a-ti intreba parintii, nu planuiesc sa-ti fac eu instructajul." ii recomanda sa se mai educe in privinta asta. Macar potentiala tipa poate era suficient de norocoasa cat sa sfarseasca intr-o camera decenta, bine curatata si dezinfectata, nu intr-o debara in care igiena lasa de dorit.

    Se uita distrata la ceas, asezandu-se din nou pe banca, de data asta fara mana lui pe piciorul ei. "Intarzie.." spuse mai mult pentru ea, destul de iritata ca trebuia sa stea acolo si s-astepte intr-o companie atat de neplacuta.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Aston M. Berthold
Member Avatar
VI; Hector; prinzator
Viperini
  • "Sa inteleg c-am lasat o impresie puternica data trecuta?"

    Nu ii raspunse. Ar fi incercat sa isi dea ochii peste cap sau sa faca o mutra, doua, dar nu dorea sa para mai deranjat decat era de fapt. Avea chef sa se comporte ca un idiot fara pereche, dar cu oamenii care apreciau arta sa cu adevarat. Ea apartinea legii si asta cam incurca treburile. Planuise sa respecte tot ce i se spunea pentru a se mentine pe linia de plutire pana devenea major. Cei din familia Berthold nu isi permiteau sa iasa in evidenta pana atunci, iar el incalcase de prea multe ori toate acele legi. Ii era ciuda pe ea si ii era ciuda pe banca aia. Murea sa se ridice de acolo si sa o lase in pace, dar nu putea sa dea semne de slabiciune nici de a-l naibii. Continua sa se uite indiferent in jur asteptand sa vina trenul ala blestemat si sa il duca departe departe departe. Ceva ii spunea ca o sa se urce in acelasi, dar poate avea noroc si nu nimereau un vagon comun. Aia chiar ar fi fost o perspectiva horror.

    "Prefer barbatii mai maturi si mai experimentati."

    Un ranjet misel ii aparu pe chip. Oricat de ciudat ar fi sunat, existau destule persoane care ii picau in plasa ori de cate ori folosea acea tactica. Nu stia cum de se intampla asta, dar era adevarat. Ridica din umeri semn ca era alegerea ei daca accepta sau nu propunerile indecente pe care i le facea. Se retrase mai departe. Nu era de parca ii facea placere apropierea.
    "Dumbledore? Incep sa inteleg cum ai obtinut postul." rosti obraznic si o scana din cap pana in picioare de parca ar fi putut citi pe trupul ei ceva de genul. Misca usor sprancenele in gol dorind sa o provoace, dar tanara nu parea genul care sa sara la atac doar pentru ca pe el il lua gura pe dinainte si spunea tampenii. Se intreba cat de puternica era rezistenta ei. Nu foarte, asa-i? Intentiona sa se gandeasca la alte metode de a o scoate din minti, dar avea sa foloseasca acea tactica in cazul in care ea nu renunta de buna voie.

    "Dar daca doreai sa exersezi cu cineva, incepe de la a-ti intreba parintii, nu planuiesc sa-ti fac eu instructajul."

    Ii arunca o privire rece. Care era diferenta de varsta intre ei, pana la urma? Un an? Doi? Asta era nimic.
    "Nu e bine sa ma subestimezi." ii spuse pe un ton amical. Lucrurile rele se intamplau persoanelor care nu recunosteau forta adversarului. Isi sprijini capul in palma si continua sa se uite la ea cu un interes mascat de dorinta de a o impinge pe sine. Desigur, nu putea sa faca asta. Ultima oara cand verificase nu era criminal, dar lucrurile se schimbau surprinzator de repede. Nimic nu era asa cum parea sa fie.
    Aston nu obisnuia sa preia comportamentul pisicilor jucandu-se cu soricelul ce ii atragea atentia. Era o persoana care prefera sa stea departe de asemenea jivine si sa se uite de la o distanta considerabila cum se rostogolesc respectivele. Singurul motiv pentru care inca era acolo consta intr-o ambitie prosteasca pe care nu ar fi putut sa o descrie nici de ar fi vrut.

    "Intarzie..."

    Isi incrucisa bratele si continua sa ramana nemiscat. Existau o multime de lucruri rele pe care ar fi putut sa le faca, dar nu avea energie si nici nu gasea o placere deosebita in asta. Ramase, asadar, nemiscat si ganditor pana ce trenul se auzi si isi facu - eventual - aparitia.
    Atunci i se aprinse si becul. Tasni ca din pusca si urca scarile fara sa stea de doua ori pe ganduri, apucandu-se de bara, facand o intoarcere periculoasa in momentul in care inghionti mecanicul si ii strecura o punguta cu galeoni in buzunar.
    "Inchide usile!"
    Tipul rosti un ,,dar", iar Aston ii indica buzunarul plin. Erau putine lucrurile ce nu puteau sa fie cumparate, aparent. Barbatul se uita la peron si apoi bloca usile cu o oarecare strangere de inima. Viperinul se apleca usor spre fereastra si privi afara catre tanara lasata in urma. Trenul nu pleca momentan si daca isi amintea bine urma sa stea aproape cinci minute intregi pe loc. Asta era mult prea mult si o vrajitoare de la ochi de soim ar fi trebuit sa gaseasca repede o cale de a se strecura inauntru. Batu pasul pe loc si fugi de acolo, indreptandu-se spre locomotiva. Nu avea idee cum intentiona sa faca trenul sa porneasca, dar facuse lucruri si mai inventive asa ca nu se gandea inca la asta.
[align=center]Posted Image [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • ||"Dumbledore? Incep sa inteleg cum ai obtinut postul." ||
    Il privi atat de furioasa incat era evident ca daca nu s-ar fi aflat in gara, asteptand trenul, probabil n-ar mai fi stat calma, pe banca.
    "Nu ma asteptam la nimic altceva de la cineva caruia ii plateste taticul toate cheltuielile. E dificil, nu? Sa intelegi ca altii nu-s la fel si ca se descurca bine si fara rude, cunostinte si legaturi." Isi dadu jos pelerina de pe ea, ramanand in fusta si camasa, fiindca furia acumulata si oboseala o faceau sa nu mai aiba deloc stare. Spera ca trenul ala sa soseasca mai rapid in gara, altfel urma sa se streseze si mai rau. Hotari pe moment sa faca abstractie de prezenta lui, sa-l lase in pace, crezand ca asa va renunta si el la rautati.
    ||"Nu e bine sa ma subestimezi."||
    "Asa e." recunoscu inca destul de nervoasa, asta fiind mai mult sau mai putin o scuza la ce spusese mai devreme. Vorbise mult, nu stia daca oboseala sau impertinenta lui contribuisera in mai mare procentaj la tot conflictul acela. Isi tinea bine pelerina in maini, stiind deja unde isi pusese bagheta si fiind cat se poate de protectiva in sensul asta. Nu isi mai permitea sa o rataceasca sau piarda din nou, ar fi fost ca un fel de afirmare a incompetentei ei, ca vrajitoare.
    "Nu te-as putea face sa te simti inferior, daca nu m-ai lasa." cu alte cuvinte nu isi asuma vina deloc pentru cum ii vorbise. Daca il afectase, ceea ce se indoia amarnic, era numai din pricina lui. Nu se simti deloc obligata sa se revanseze in vreun fel, nu ea il acuzase ca s-ar culca cu directorul scolii.

    Trenul sosi in gara si se pregati sa urce in el, numai ca persoana de langa fusese mult mai rapida si se trezi cu usile inchise in fata. Il privi din spatele lor, dorind sa spuna ceva si realizand ca oricum nu o va auzi. Era si trenul ei de casa si vroia sa ajunga rapid acolo, nu sa astepte dupa urmatorul. Il urmari prin geamuri cum se indreapta inspre locomotiva si-si dadu seama ce planuia, deloc fericita de posibilele consecinte. Erau in Hogsmeade, dar ar fi fost o lipsa de responsabilitate sa faca vraji acolo sau sa incerce Aparitia cand nu o stapanea inca bine. Isi incrucisa bratele la piept, destul de abatuta, apoi se uita lung la mecanic, clipind cam des, ca si cum i-ar fi intrat ceva in ochi. Facu abstractie de faptul c-avea pelerina pe brat si dadu semne c-ar dori sa intre, tocmai pentru ca era asa de frig acolo pe peron si se grabea s-ajunga acasa. Nu se considera frumoasa, chiar deloc, dar stia ca oricine avea ceva placut in ei si in confruntarea cu un biet mecanic, care sigur nu avusese prea multe partenere la viata lui, farmecul acela tinuse. Ii multumi politicos si se urca in tren, cautandu-si vagonul, fara sa-i mai pese de uneltirile baiatului, cum reusise sa se urce intr-un final. Trenul porni si ea se dezechilibra din mers, din pricina tocurilor mari. Obosise enorm sa stea pe ele si din cauza lui timpul de asteptat in picioare, langa tren, crescuse considerabil. Hotari sa uite acum ca era inauntru, ridicandu-se de pe scaunul ei ca sa deschida putin fereastra, sa aeriseasca cuseta respectiva. Era toata libera, banuia ca nu luau trenul foarte multi vrajitori, in vara sau marea parte a lor hotarasera sa plece in vacante, la o distanta considerabila de Londra, nu in Hogsmeade. Auzi usa deschizandu-se si se intoarse cu fata, doar ca sa dea nas in nas cu el. Se incrunta, inca fiindu-i greu sa inteleaga cum era posibil s-aiba asemenea ghinion.

    "O sa incerci sa ma arunci din tren acum? Din cate imi amintesc este mijloc de transport public!" ii atrase atentia, fiind tentata sa-i sugereze ca data viitoare sa calatoreasca in limuzina taticului sau sa-si cumpere o matura ultima generatie si sa isi roage mama s-arunce o vraja de invizibilitate asupra lui. Asa, daca nu-l va mai vedea nimeni, poate nu mai stresa persoanele din jur rau, prin simpla prezenta. "Nu am crezut niciodata ca va trebui sa ma port asa, ca sa ma urc in tren." si ca sa ii intareasca vorbele, mecanicul tocmai trecu, din 'pura intamplare' pe langa cuseta lor, aruncandu-i o privire tare dulce, cu subinteles, aratand chiar comic asa, cu uniforma toata acoperita de pete. Trecu mai departe de ei spre usurarea lui Jane, banuind ca se intorcea si el la locomotiva, sa-si faca treaba, daca era ceva de reparat in tren. Roscata ignora scena de mai devreme, prea preocupata sa ii puna baiatului pe umeri tot stresul si nervii acumulati intreaga zi si de la serviciu si din statia in care tot asteptase. Trenul acela se indrepta spre Londra si conform legilor magice, el curand nu ar mai fi fost in stare sa faca magie, insa ea da. Isi puse la loc pelerina pe umeri si se aseza pe locul ei, lasandu-l sa aleaga daca ramanea acolo, aparent in cuseta unde avea si el locul sau pleca. Nu avea de gand sa se comporte precum un copil si sa-i spuna sa iasa afara, sa-si gaseasca alt loc unde sa stea, asa ca isi indrepta privirea inspre geam, fixand copacii, norii, intregul peisaj, crezand ca va fi suficient s-o calmeze.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Aston M. Berthold
Member Avatar
VI; Hector; prinzator
Viperini
  • Grabi pasul pentru a ajunge mai repede la locomotiva si a aranja lucrurile inainte ca tipa sa gaseasca o metoda de a se sui in tren. Dorea sa mearga fara ea, sa nu ii vada chipul si sa nu o mai auda. Lasase un bot de zile mari si inca simtea un gust amar in varful limbii cand se gandea la discutia pe care o purtasera. Deja utilizase mai multe cuvinte decat obisnuia sa foloseasca, iar asta era suficient pentru a-l indispune si a-l face sa stea cu o falca in cer si una in pamant. Aston nu era o persoana politicoasa si categoric nu ii facea placere sa se ocupe de anumite chestiuni care i se pareau de-a dreptul deplasate. De exemplu politetea. Ar fi fost extrem de recunoscator daca ea s-ar fi oferit de buna voie sa ramana pe peron si sa il lase pe el sa treaca; doar era un viitor rege, mare stapan de lume, cel in fata caruia aveau sa plece toti capul. Ii placea sa se gandeasca la asta, se simtea mai important decat era sau decat avea sa fie vreodata. Zambi la acea perspectiva si ciocani in usa care il despartea de seful locomotivei, apucandu-se sa ii toarne o poveste de toata frumusetea. Ii zicea ca trebuie sa ajunga repede in Londra, ca familia lui era pe moarte - inclusiv cei sapte frati ai sai pe care nu ii mai vazuse de trei ani si douazeci si cinci de zile. Ii arata peronul gol, mentionand sa ignore tipa aia ciudata si nebuna care dadea semne ca ar vrea sa urce, pentru ca era doar o psihopata care dorea sa il buzunareasca. Varsa o lacrima fictiva si apoi zambi cu toata dulceata din lume, facand o plecaciune lunga cand dorinta ii fu indeplinita si trenul se puse in miscare.

    Aston nu avea de unde sa stie ca domnita cea psihopata nu mai era pe peron pentru ca atentia sa era egala cu zero. Scoase biletul din buzunar si citi fara chef locul, urmarind peretii pentru a gasi destinatia. Nu obisnuia sa mearga cu trenul si asta se vedea clar fiindca parea picat de pe Luna. Se incrunta cand ajunse in dreptul unei usi care parea sa fie cea potrivita si apoi isi dadu ochii peste cap realizand ca se inselase ca un mare prost. Bombani din nou si dupa cateva minute in care nu facu decat sa greseasca locurile nimeri acolo unde trebuia.
    Cand intra, maxilarul ii pica pe jos si privirea i se ascuti de parca avea sute de taisuri.

    "O sa incerci sa ma arunci din tren acum? Din cate imi amintesc este mijloc de transport public!"

    Nu ii venea sa creada. Statu acolo ca idiotul si se simti unul cand realiza ca toate chinurile sale erau zadarnice. Ce mama naibii? Pe barba lui Merlin, cum de reusise tipa sa urce? Tranti usa aia atat de tare incat se deschise la loc si privirea ii deveni amenintatoare. Soimita era imuna la asta, din cate vedea, lucru care nu il bucura prea tare - adica nu il bucura deloc.

    "Nu am crezut niciodata ca va trebui sa ma port asa, ca sa ma urc in tren."

    Nu intelese la ce refera pana ce mecanicul pe care il mituise - grrr - trecu prin fata usii ca o floare gingasa si nevinovata. Sesiza privirea pe care i-o arunca tipei si isi dadu ochii peste cap, prinzandu-se de usa, trantind-o ca sa se inchida si sa nu mai vada mutra tradatorului.
    "Incredibil!" rosti mai mult pentru sine, dar destul de tare cat sa il auda si ea. Inainta si se tranti pe un scaun intinzand picioarele ca sa le sprijine pe cel din fata. Isi incrucisa bratele pe piept si se uita spre Jane cu o figura de caine turbat. Cateva secunde nu facu decat sa o judece din priviri, apoi un zambet dulce si aproape intelegator ii navali pe chip si ridica din umeri semn ca nu mai avea ce sa faca. Nu se putea pune cu farmecul feminin; el nu ar fi putut niciodata sa bata din gene sau sa isi dea parul pe o parte urmand sa i se deschida toate usile.
    "Te-am citit bine, huh?" incepu pe acelasi ton de spridus pus pe cearta. Pastra un ton normal pentru ca nu dorea sa fie un drum plin de urlete si cutite aruncate. Contrar credintei populare, Aston era o persoana extrem de blajina si asezata. Ura tot ce insemna conflict. Zambi ca o zana buna.
    "Esti genul care se lasa greu, adica diavolul ce se ascunde in spatele unei figuri inocente." Surase si o privi rautacios pe sub sprancene. Deja nu mai avea stare si abia incepuse trenul sa mearga. Oferise deja o suma mareeee pentru ca ea sa nu se urce in tren si iat-o acolo! Lovi cu piciorul in scaun, sperand sa o zgaltaie.
[align=center]Posted Image [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Usa se tranti atat de tare incat Jane facu un pas in spate, hotarandu-se in cele din urma sa se aseze pe locul ei si sa ii ignore reactiile deplasate. Privi mult timp pe geam, urmarind pe unde trecea trenul, fara sa mai spuna nimic. Desi iesise mai devreme de la serviciu, nu insemna si ca fusese mai putin obositor. Intalnise suficienti indivizi care aveau impresia ca sunt centrul universului si nu isi dorea sa se certe cu unul dintre ei.
    ||"Te-am citit bine, huh? Esti genul care se lasa greu, adica diavolul ce se ascunde in spatele unei figuri inocente."||
    Cumva nu isi dadea seama daca asta era metoda lui ciudata sa o cunoasca sau sa o jigneasca. Se multumi sa isi indrepte atentia spre el, fix cand scaunul de langa se misca de la lovitura lui, zgaltaind-o si pe Jane. Inspira adanc, spunandu-si ca nu avea chiar atat de multe statii de mers si cu putin noroc, el cobora mai devreme decat ea. O surprinsese caracterizarea lui sumara si totodata i se paru deplasata si deloc potrivita. Isi aranja bretonul, deja obisnuita cu el asa cum era, desi probabil ii dadea un aspect mai tanar, naiv. Il urmari de jos fara sa se mai infurie ca fusese zgaltaita si deranjata si refuzand sa se rasteasca la baiat si sa-l critice pentru felul cum statea in tren. Se ridica in schimb de pe scaun, facand un efort sa se tina dreapta pe tocuri cand trenul era in miscare. Nu il anunta, nici avertiza cand se apleca din mijloc inspre el, privindu-l cu atentie, citindu-i fiecare reactie in parte, in momentul in care-si apropie chipul de al lui.
    "Am o figura inocenta?" il intreba din nou, desi tocmai asta afirmase mai devreme, lasandu-l s-o vada mai de aproape si sa verifice, daca asa isi dorea. "Unde anume vezi tu inocenta?" pufni ironic, indepartandu-se si asezandu-se din nou. Nu dorea sa ajunga cumva in poala lui, in caz ca se dezechilibra.

    Isi incrucisa bratele la piept cat se poate de defensiva, continuand cu privitul pe fereastra. Nu se considera deloc inocenta, nici macar in felul in care arata. Nu se gandise niciodata la propria persoana ca la o fiinta buna, usor de induplecat si cu un suflet mare. Avea calitati, ca oricine altcineva si defecte la fel ca si restul. Isi propusese candva sa nu isi bata capsorul cu ceea ce era sau facuse, cu sirul lung de hotarari, care o adusesera pana acolo. "Daca sunt diavolul in persoana, apoi lumea este plina de ei. Conteaza ce-ai citit bine si ce nu?" ridica din umeri indiferenta, refuzand sa ofere o mai mare importanta cuvintelor lui, decat o facuse deja. Se rezema mai bine in caz ca se decidea sa loveasca iar scaunul, cum din nou esuase sa o enerveze si sa duca la bun-sfarsit ceea ce si-o fi propus. Isi aminti de recipientul pe care el oferise atatia bani si in numai cateva minute il privea din nou, hotarata sa descopere ce se afla acolo si care-i erau intentiile cu obiectul misterios. Probabil urma s-aduca numai probleme, de el venea la Hogwarts cu asa ceva.
    "Ce ascunzi acolo?" vazuse deja cum incercase sa pastreze obiectul cu pricina departe de ea. "De ce il tii asa? Iti e teama ca mi-as putea da seama de continut?" il provoca, sperand ca furia si orgoliul lui urmau sa-i deconspire planurile.

    Parasisera Hogsmeade si banuia ca nu mai era deloc recomandat pentru el sa faca magie, acolo unde se aflau. Il urmari cu curiozitate, gandindu-se la o solutie care sa-i aduca pe amandoi pe picior de egalitate. "Propun sa ne intrecem." puteau juca orice sau concura oricum, atata timp cat amandoi cunosteau regulile. "Daca voi castiga, pachetul ala va fi al meu cand voi cobori din tren." ii indica locul unde considera ca se afla recipientul. "Daca voi pierde, voi cobori din tren numaidecat, asa cum ti-ai dorit initial." il privi deschisa, semn ca daca avea vreo alta cerinta, era bine-venit s-o rosteasca atunci. Si cum se simtea generoasa pe moment, risca mai mult decat ar fi fost necesar. Dadu vina pe serviciul monoton si pe mediul in care lucrase, cand hotari sa-i ofere un avantaj esential. "Ai voie s-alegi tu jocul si sa stabilesti regulile, atata timp cat ambele sunt rezonabile." Era in anul cinci si ea in sapte, ar fi trebuit sa se simta prost ca nu-l ignora complet si nu-si vedea de calatorie, nu oferea tocmai un exemplu bun nimanui. Ii spusese sa nu-l subestimeze si nu o facea, chiar deloc, privindu-l cat se poate de serioasa, in asteptarea deciziei sale. Nu ar fi fost deloc surprinsa daca se ridica in acel moment si schimba vagonul si locul lui. Poate asa urmau amandoi sa se bucure de o calatorie mai linistita.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Aston M. Berthold
Member Avatar
VI; Hector; prinzator
Viperini
  • Se asteptase ca o sa aiba parte de liniste. Nici el nu stia ce il apucase de daduse in naivitate in asemenea hal, dar chiar crezuse acest lucru. Acum, insa, descoperea ca pacea era mult prea departe, iar el trebuia sa doarma asa cum isi asternuse. Avea sentimente amestecate in ceea ce privea acel lucru. Se uita spre Jane cu o figura usor schimbata, dar seriozitatea i se citea pe chip. Nu avea de gand sa renunte si se indoia ca ea avea sa dea inapoi prima. Cand mandria intra in joc nu mai era cale de intoarcere si oricat de rau ar fi fost totul fiecare statea sa isi joace cartea. Aston era dispus sa descopere pana unde era dispusa soimita sa mearga. Aveau sa se intalneasca la Hogwarts, desigur si chiar nu dorea sa treaca pe cealalta parte a coridorului atunci cand o vedea. Era dispus sa o infrunte cu privirea sus, asa cum era si normal pentru un sange pur. Magia ii curgea prin vene si stia ca este in stare sa faca lucruri mult mai mari, mult mai intunecoase.
    Se ura intr-un fel ca nu stiuse sa puna piciorul in prag si sa aleaga o alta scoala de magie. Una in care se punea accentul pe intunericul care exista in cei ca el. Una care stia cum sa profite de talentul sau nativ pentru a-l face mai bun, mai puternic, o arma care distrugea tot ce i se opunea. Era in stare sa o faca, dar stia ca nimeni nu l-ar fi crezut. Era vazut ca un pusti de cincisprezece ani, pana la urma.

    "Am o figura inocenta?"

    Ridica privirea spre ea si o clipa dori sa ii demonstreze ca existau momente in care putea sa o faca pe plictisitul. Decise ca acela nu era unul potrivit asa ca o grimasa fu tot ce avu sa ii ofere. Nu ii raspunse la intrebari, totusi. Nu stia unde are de gand sa ajunga si obosise putin sa se joace atata.

    "Daca sunt diavolul in persoana, apoi lumea este plina de ei. Conteaza ce-ai citit bine si ce nu?"

    Asta i se paru o replica interesanta asa ca o studie mai bine. Nu era ceva care il atragea in mod special la ea, nu descoperea daca avea puterea de a extrage raul lumii si a-l manevra. Habar n-avea daca era corupta de magia neagra sau daca inca urmarea stelutele colorate care erau predate la Hogwarts. Nu avea inca nivelul acela, nu era in stare sa discearna raul de bine.
    "Totul conteaza. Uneori cel mai important este sa ai dreptate." o lamuri.
    Crescuse intr-un mediu care il schimbase pentru totdeauna, in casa unori oameni care il adoptasera pentru a-l creste si a-l educa intr-o privinta. Scopul sau era acela de a calca pe urmele celui care dorea sa ii lase totul si avea de gand sa ii demonstreze ca era demn sa ia totul asupra sa. Schimbarea incepea din acel moment. Daca nu era in stare sa tina piept unei colege tupeiste atunci nu avea sa faca nimic vreodata.

    "Ce ascunzi acolo?"

    "Nu-i treaba ta!" ii raspunse aspru. Nu putea suferi oamenii care isi bagau nasul in treburile altora. Nu erau prieteni si nici macar nu erau cunostiinte. Se aflau in afara zidurilor scolii asa ca nu trebuia sa ii ofere nicio explicatie.

    "De ce il tii asa? Iti e teama ca mi-as putea da seama de continut?"

    Figura i se destinse si un mic zambet ii aparu pe chip.
    "Ma provoci degeaba. Stiu cum sa ma comport cu cei ca tine."
    Se rezema mai bine de scaunul acela moale si astepta sa vada ce anume dorea. Sa se intreaca? De ce ar fi facut-o? Nu era ca si cum isi dorea ceva de la ea.

    "Daca voi castiga, pachetul ala va fi al meu cand voi cobori din tren."

    Miji ochii.
    "Asta e o ambitie prosteasca." ii spuse usor mirat, dar in continuare incruntat si deloc dornic sa coopereze.
    "Ce se afla in pachet are importanta doar pentru mine."
    Nu vedea niciun motiv pentru care sa ii dea ei ceva care nu ii folosea la absolut nimic.

    "Daca voi pierde, voi cobori din tren numaidecat, asa cum ti-ai dorit initial."

    Asta i se paru mai interesant asa ca medita cateva clipe.
    "Doar daca o sa cobori din mers."
    O fixa cu privirea pentru a vedea daca era destul de nebuna cat sa accepte asa ceva. Pe el nu l-ar fi deranjat sa o vada zburand putin, dar banuia ca ea era ceva mai interesata de viata aceea.

    "Ai voie s-alegi tu jocul si sa stabilesti regulile, atata timp cat ambele sunt rezonabile."

    "Un joc serios cere timp. Miza asta e prea mica, nu crezi?"
    Un zambet intepat ii aparu pe chip.
    "Hai sa facem altceva. Nu am nevoie sa te arunci din tren."
    Putea sa o impinga pe scari la Hogwarts, era tot aia. Ea trebuia sa gaseasca altceva pentru a-l rasplati daca avea sa castige.
    "Jocul este unul simplu."
    Se apleca usor in fata si continua sa o fixeze cu privirea sa de gheata.
    "Cel care frange primul inima unei persoane pe care o iubeste, castiga."
[align=center]Posted Image [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • || "Totul conteaza. Uneori cel mai important este sa ai dreptate." ||
    “Este important, nu?” sopti mai mult pentru ea, ca si cum ar fi incercat sa se asigure ca asa stateau lucrurile. In cele din urma, vocea-i suna ceva mai puternic. “Ce faci cand esti convins ca nu ai dreptate ?” ar fi vrut sa continue, sa-l descoasa in privinta felului in care actiona, cand era sigur ca se inselase, fix atunci cand planurile pareau sa se naruie si sa lase-n urma confuzie, furie pe propria persoana si-n rest nimic. “Daca nu mai ramane nimic de indreptat, reparat si ajungi sa te simti incomplet, ca si cum ai distrus o parte din tine?” si oare cum puteai determina momentul in care ai dreptate? Exista asa ceva sau era un alt produs al subiectivitatii umane? La fel cum gunoiul unuia este comoara altuia, cine putea oferi unei persoane dreptate absoluta? Vor fi intotdeauna sceptici si critici, insa poate devenea linistitor odata ce catalogai faptele tale ca fiind drepte. Incerca sa nu cedeze reticentei lui, aratandu-se deloc impresionata de tonul sau. Nu isi dorea sa se certe cu el sau sa il contrazica. Asa era, nu ar fi trebuit sa se arate interesata de ceva ce apartinea altcuiva. Si… intr-adevar, nu reusise sa-l provoace, iar el parea sa se priceapa sa o descurajeze cu replicile si raspunsurile lui. Se simti tentata sa-i spuna ca este impertinent, dar renunta cand realiza c-ar fi putut fi acuzata de lucruri cu mult mai rele.

    ||"Asta e o ambitie prosteasca. Ce se afla in pachet are importanta doar pentru mine." ||
    “Sunt convinsa.” aproba, stiind ca asta nu ar fi suficient sa lamureasca pe nimeni. “Nu am spus niciodata c-as vrea sa folosesc ce tii tu acolo.” nu asta isi dorea, de fapt crezuse ca este deja limpede ca lumina zilei la ce anume se referise cand il provocase. Se rezema mai bine de spatarul scaunului ei, incercand sa se bucure de calatorie, cum nu avea sa fie deloc scurta pentru roscata cel putin. “Este suficient sa aiba importanta pentru tine.” il asigura intr-un final, riscand sa confirme din nou judecata lui de mai devreme. Categoric nu daduse peste vreo creatura angelica si vulnerabila si nicidecum peste una care sa se sfiasca sa spuna ce gandeste. Jane era cat se poate de directa si nu renunta usor la nimic din ce isi propunea. Probabil precum Rob, ar fi fost in stare sa abandoneze o familie ca sa isi duca la capat ambitiile orbesti si exact dupa modelul Thesei, ar fi indraznit sa pozeze in mama perfecta, sotia fericita, cand de fapt pasiunea primei iubiri, increderea, grija coplesitoare, dependenta de cineva si tot ce insotea acele clipe frumoase si-acea persoana urmau sa se spulbere poate chiar inainte s-ajunga la douazeci de ani. Ii placeau mult copacii de pe marginea drumului pe langa care trecea trenul, asa incat ii urmari calma, reactionand numai cand el se declara nemultumit de intreaga propunere.

    || "Un joc serios cere timp. Miza asta e prea mica, nu crezi?" ||
    “Mai devreme, sa ma arunc dintr-un tren in miscare parea prioritatea ta.” glumi cu el, desi nu erau nici macar cunoscuti, asteptand s-auda daca avea el o alta propunere in schimb. Ar fi vrut sa stie macar numele celui cu care conversase deja destul de mult, dar se abtinu sa intrebe , ca sa evite un alt raspuns sec. Il privi tare surprinsa, cu ochi mari cand i se spuse ca nu isi mai dorea s-o vada aruncandu-se din tren. Izbucni in ras, nestiind deloc ce avea sa urmeze, gandindu-se inca sa mai glumeasca pe seama lui, cum dadea semne ca se imbunase. Vroia chiar sa-l felicite ca evoluase de la stadiul copilasului razgaiat, care se dorea singur in vagon, la o persoana rezonabila, insa se vazu nevoita sa renunte curand, privindu-l de data asta cat se poate de serios. Orice urma de zambet disparuse si putina culoare din obraji palise si aceea.
    ||"Jocul este unul simplu. Cel care frange primul inima unei persoane pe care o iubeste, castiga."||
    Il lasa sa se apropie cat doreste, ca si cum nu ar fi avut nimic de ascuns. De fapt, deja incerca sa gaseasca o cale de iesire din acel joc. Cand realiza ca nu putea sta jos si planui in liniste, il privi la fel de atenta, fixandu-i ochii cu ai ei. “Tu iubesti?” isi dadu imediat seama de ignoranta propriei intrebari si se corecta singura. “Sigur ca da. Imi pare rau!” se scuza sincer, considerand ca era deja excesiv de politicoasa si incepuse sa vorbeasca foarte serios cu cineva pe care initial nici ea nu si-l dorise drept companie in tren sau oriunde altundeva. “Nu cred ca stiu sa iubesc.” recunoscu subit problema, desi nu era deloc de acord cu ea. Asa cum dreptatea era un termen tare subiectiv, banuia ca iubirea se afla in aceeasi categorie. Iubea in felul ei, asa avea sa o faca intotdeauna probabil. Se astepta deja sa-l auda razand pe saturate, dar isi ridica umerii indiferenta, informandu-l de rezultatul pe care cu siguranta il astepta cu nerabdare. “Asta inseamna ca am pierdut inainte sa incepem. “ si el castigase, dar asta se intelegea deja. Ii spusese mai devreme ca jocurile serioase necesita timp, dar nu o nimerise prea bine. Persoanele iubite nu se limitau la una, dar Thesa murise si probabil Jane reusea sa-i franga inima mereu cand se indeparta de la vechile ei idei despre normalitate si viata –in-societate. Rob era in Romania , ocupat cu slujba lui asa de interesanta incat l-ar fi distrat de la orice. Se indoia ca i-ar fi frant inima prea usor, asta daca nu se punea cumva sa ii ucida toti dragonii din grija sa, grea misiune si si-ar fi compromis viitorul. Christopher…
    “Ce vrei sa fac?” il intreba subit, lasandu-l sa isi aleaga premiul, pregatita deja sa deschida geamul sau usa si sa incerce cumva sa sara din tren, in caz ca revenise la vechia dorinta.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Aston M. Berthold
Member Avatar
VI; Hector; prinzator
Viperini
  • “Nu am spus niciodata c-as vrea sa folosesc ce tii tu acolo.”

    Se uita la ea cu o expresie de gheata si aproape schita un zambet. Il ascunse in secunda urmatoare. Incepea sa se enerveze de la acea situatia in care era pus si cel mai aiurea era ca nu putea sa controleze absolut deloc intreaga scena fabuloasa. Rase mai mult din mila pentru propria persoana si ii veni sa se dea cu capul de un perete, dar din nefericire nu era niciun perete in preajma.
    Comentariul ei referitor la aruncarea dintr-un tren in miscare il facu sa isi schimbe brusc figura si sa se gandeasca serios daca aia era o posibilitate. Cel mai probabil da. Una extrem de buna in momentul actual. Isi imagina deja ce misto ar fi fost sa se uite cum soimita isi lua incet zborul si se indrepta catre orizonturi ceva mai nobile. Se holba momente bune la chipul ei imaginandu-si scenariu dupa scenariu, apoi ridica repede din umeri de parca ar fi fost pe faza in tot acel timp.
    Adevarul era ca lui Aston ii era teribil de usor sa se piarda cand facea planuri macabre care duceau - cel mai probabil - la moartea tragica a unei persoane pe care o considera antipatica. Trase aer in piept cautand sa se calmeze.

    “Tu iubesti?”

    Facu ochii mari fiindca intrebarea aia reusi sa il aduca inapoi cu picioarele pe pamant. Surase.
    Normal. Ma iubesc pe mine. spuse de parca asta ar fi fost cel mai evident lucru din lume. Ea se scuza, iar Aston o ierta fiindca era o persoana foarte nobila si foarte marinimoasa. Mai ales cand NU arunca oameni din tren, momente foarte rare, de altfel.

    “Nu cred ca stiu sa iubesc.”

    Baliverne. spuse inainte de a-i da timp suficient sa explice. Toti oamenii stiau sa iubeasca, era in natura lor. Ceea ce ii diferentia consta in obiectul iubirii lor. Unii iubeau alti oameni - lucru extrem de deranjant din punctul de vedere al viperinului. Altii iubeau locuri, ceea ce era al naibii de stresant. Mai erau cei care iubeau obiecte, deloc practic fiindca obiectele se pierd usor sau sunt stricate. Existau si cei care isi iubeau propria persoana, ceva extrem de bun si favorabil in orice epoca. O dragoste pura si sincera, una care nu dispare niciodata.
    Probabil iubesti in clipa asta ceva sau pe cineva, dar iti e frica sa imi spui. Te temi? Promit sa nu omor... spuse amuzat incepand sa rada. Ar fi trebuit sa inceteze sa mai faca glume cu morti fiindca nu toti le gustau, iar el nu era intre peretii castelului sau fabulos. Putea sa fie arestat. Asta il amuza si mai tare si isi mentiuni un ranjet cat casa in timp ce se uita la ea.

    “Asta inseamna ca am pierdut inainte sa incepem. "

    Dadu din cap.
    Stiu sa imi aleg partenerii de joaca. Nu te-as fi ales pe tine daca ma indoiam de capacitatile tale. Nu esti soimita? o provoca extrem de calculat, cautand in buzunar dupa niste tigari. Nu le gasi asa ca renunta usor imbufnat, sprancenele sale lasandu-se in jos periculos de mult. Se uita spre fereastra zarind niste copaci. Nimic interesant pana in momentul ala.

    “Ce vrei sa fac?”

    Nu e bine sa te dai batuta fara lupta. Nu ai niciun strop de mandrie? o provoca la fel de calculat ca pana atunci. Isi duse mana la falca si se uita asa la ea. Trebuia sa ii spuna ce sa faca? Asta nu era deloc amuzant fiindca putea sa ii ceara ORICE. Daca ii spunea sa sara? Avea sa sara tocmai pentru nu ... iubea?
    Trebuie sa fie cineva care ti-a furat inima, pari genul care se indragosteste usor. spuse usor rautacios, provocand-o in continuare. II placea cand oameni il atacau. Ii placea cand oamenii incercau sa fie rai. Ii placea sa testeze oamenii si sa vada care erau limitele.
    De unde stiu ca ai sa respecti ceea ce voi cere? spuse extrem de calm, dar privirea ii sclipi ciudat. Ranji semn ca viperinii erau mai buni decat toti din moment ce aveau cuvant.
    Prea bine. spuse resemnat, chicotind - un mod prin care ii dadea de inteles ca radea de ea. Se uita pe fereastra aratandu-se interesat de un deal care se intindea pe o bucata buna de drum. Nu ii mai spunea sa plece de langa el. Ceva ii spunea ca avea sa o faca si singura in urmatoarele momente. Pana la urma... ea era cea care pierduse.
[align=center]Posted Image [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Jane E. Mcgrath
Member Avatar
secretara, intern depart. cooperarii magice internationale
Ministerul Magiei
  • Isi facuse atatea griji pana in acel moment, la acestea adaugandu-se sentimentul nelipsit de vinovatie, oboseala acumulata si dispozitia nu tocmai buna, insa intr-un moment totul paru sa dispara, cel putin temporar. Izbucni in ras, asa de tare si subit ca probabil ar fi surprins pe oricine. Seriozitatea de mai devreme era rapid inlocuita cu o expresie ceva mai detasata. Continua sa rada, facand abstractie de faptul ca putea fi catalogata drept nepoliticoasa. "Pe tine? Si cum anume intentionezi sa-ti frangi inima?" inevitabil, numeroase scenarii ii trecura prin minte, fara o logica anume, toate indicand metode in care noul sau partener de conversatie si-ar fi putut tine promisiunea facuta. Scutura usor din cap, semn ca aceea nu era deloc o idee buna. Nu ar fi dorit nimanui o astfel de soarta, nici macar incapatanatului din imediata apropiere.
    ||Probabil iubesti in clipa asta ceva sau pe cineva, dar iti e frica sa imi spui. Te temi? Promit sa nu omor...||
    "De ce ar trebui sa ma tem? Tu discuti amanunte personale cu strainii intalniti pe peron?" sau cu cei cu care impartea o cuseta sau pana si cu colegii sai? Nu continua explicatia,cum se intelegea deja ce dorise sa transmita. Existau numeroase motive pentru care nu avea foarte multi prieteni, unul devenise deja evident tuturor: nu-i placea sa vorbeasca despre ea insasi. Petrecuse sase ani la Hogwarts si extrem de putini stiau pana si cele mai generale amanunte despre familia roscatei. Sa se deschida era tare dificil, iar cand o facea, tot ea risca sa sfarseasca ranita din pricina asta. Isi permitea multe cu cei pe care si-i apropia si cum nu erau multi, tindea sa fie foarte egoista in relatiile respective.

    ||Stiu sa imi aleg partenerii de joaca. Nu te-as fi ales pe tine daca ma indoiam de capacitatile tale. Nu esti soimita?||
    "Asta suna precum un compliment!" ii atrase atentia, privindu-l surprinsa cel putin in aparenta, uitandu-se in spatele sau, parca mai mult sa verifice ca baiatul nu discuta cu propria reflectie, aparuta in sticla de la usa ce le separa cuseta de culoar. "Si tu esti viperin." era mai mult decat o constatare a casei de care apartinea. Arianna apartinuse aceleiasi case, la fel si Vi si se impacasera foarte bine, ba chiar in prezent spera sa le revada pe cele doua, curand, insa de data aceea i se citea neincrederea si retinerea in voce. Nu casa viperinilor era problema, ci personalitatea si reputatia celui de langa. I se mai sterse din zambetul de pe chip, atunci cand el adusese vorba de mandrie. "Credeam initial ca o detin in exces." se arata oarecum confuza de impresia pe care i-o lasase lui. "Nu-i un lucru bun." ii explica la fel de rabdatoare, ca si cum tocmai se transformase intr-o mama ce-si invata fiul sa se tina departe de prize si alte obiecte nocive. Incerca sa se convinga si pe ea ca nu asa isi dorea sa continue. Tinea mult la principiile si valorile sale, dar invatase din experiente personale ca orgoliul excesiv nu ducea absolut nicaieri.

    ||Trebuie sa fie cineva care ti-a furat inima, pari genul care se indragosteste usor.||
    Se ridica de pe scaun destul de repede si regreta in momentul urmator, fiindca aproape se dezechilibra la o frana apasata cam fortat. Se prinse la timp de cel mai apropiat perete, ramanand usor aplecata in directia viperinului. Stand in picioare si pe tocuri domina cu mult in inaltime si putea sa-l priveasca totodata mai bine. Zambi, desi nu parea deloc sincera in gesturi, dorind mai mult sa il tachineze, asa cum procedase si el cu ea pana atunci.
    "Daca m-as indragosti usor, atunci stii deja raspunsul. Persoana respectiva trebuie sa fii tu!" o rostise asa de serios, precum o marturisire, o confesiune.
    ||De unde stiu ca ai sa respecti ceea ce voi cere? ||
    "Dar nu va fi necesar." raspunse automat la o intrebare mai veche. "Nu te pricepi la explicat regulile, deloc." il acuza pe un ton asa de bland incat ai fi confundat tot ce spunea cu un compliment. Inca zambea, fiindca desi obosita, situatia aceea devenea din ce in ce mai captivanta. Era deci vina lui ca ea nu intelesese jocul si renuntase inainte ca macar sa incerce sau cel putin asa incerca Jane cu maiestrie sa dovedeasca.
    "Initial nu ai mentionat ca acea persoana poti fi tu insuti. Nici nu ai precizat ca cineva poate deveni ceva. " nu uitase ce spusese mai devreme, ii ascultase prea bine fiecare cuvant in parte. "Obiectele nu au inima de frant." afirma ceva asa de logic, incat nu ar fi surprins-o ca el sa inceapa sa rada, mai tare decat o facuse ea, cand auzise de cine se indragostise viperinul. Elle iesea din discutie. Crescuse alaturi de pisica sa si nu intentiona sa ingaduie sa i se intample ceva rau. "Am o idee... De ce nu incercam sa ne frangem reciproc inima. Cine reuseste primul aceasta performanta, e castigator." se indoia ca urmau sa reuseasca ceva in tren, dar acea provocare putea sa se extinda pe parcursul urmatorului an la Hogwarts, astfel amandoi aveau sa aiba numeroase oportunitati. Daca el avea sa accepte, Jane urma sa aiba un avantaj significant, cum era tare dificil sa frangi ceva ce deja nu mai era un intreg. Amuzant cum numai in acel context, asa ceva putea fi vazut intr-o lumina favorabila.
[align=center]Posted Image

Thank you for the gorgeous set samigirl![/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Create a free forum in seconds.
« Previous Topic · Statia Hogsmeade · Next Topic »
Add Reply