|
I run through the deep dark forest; closed
|
|
Topic Started: Aug 13 2014, 01:38 PM (278 Views)
|
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 13 2014, 01:38 PM
Post #1
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- Ai mai zburat vreodata cu avionul? intreba oarecum sceptic in timp ce tinea ghiozdanul pe un umar si privirea in tabel. Habar n-avea ce era aia si cum statea treaba cu acel loc, dar intentiona sa invete. De dragul lui Cody, desigur. Isi amintea destul de clar povestea lui si faptul ca fusese crescut printre incuiati si i se parea o idee destul de buna sa il duca departe. Aveau sa se uite si la vanatorii ai dementi, dar asta cand se intorceau in tara. Pana una alta... Isi trecu usor degetul pe la nas si ridica din umeri semn ca fie ce o fi. Nu avea rau de inaltime si adora sa zboare din moment ce matura era a doua sa mama si cheful de adrenalina era ceva ce il reprezentase toata viata.
Cumpara doua bilete si se incurca rau de tot in banii incuiati. Nu stia cum veneau monedele si cum trebuiau folosite ale hartiute lunguiete. Schimbase niste bani vrajitoresti pentru a putea face acea excursie si il rugase pe Cody sa transfigureze cufarul intr-o geanta de voiaj care se plimba acum pe o banda si se ducea, aparent, catre o inventie numita avion. Aripile alea nu se misca. constata in timp ce isi lungea gatul pentru a privi afara la un avion care tocmai isi lua zborul. I se parea extrem de dubioasa treaba aia, dar cine era el sa isi expuna punctul de vedere? Mai mersese candva pe mana incuiatilor si se dovedise un lucru bun. Traia, pana la urma. Se aseza pe scaun si astepta cuminte sa fie chemati in nava. Urmarea persoanele care treceau in toate directiile si incerca sa isi dea seama de ce erau diferiti fara de ei, de vrajitori si ce aveau in plus. Nu isi dadea seama dintr-o singura privire asa ca se sprijini de Cody si ramase asa pana ce auzi o voce care ii chema sa se imbarcheze. Se incrunta pentru ca nu isi dadea seama din ce directie venea sunetul respectiv, dar nu puse nicio intrebare. Aparent si incuiatii aveau magia lor.
Avionul i se prea un loc putin sinistru in sensul ca era un tub mare din metal care zbura fara sa dea din aripi si care nu are niciun strop de magie. Privind partea buna, in cazul in care se trezea sa se prabuseasca il avea langa el pe fostul astropuf care putea sa foloseasca disparitia pentru a-i salva pe amandoi. Se gandise initial sa Apara in Australia, dar era un teritoriu complet nou si nu asa functiona magia. Nu aveau decat sa mearga asa pana acolo si sa astepte apoi ca sa se mai poata apoi intoarce si prin mijloace traditionale. Surase usor spre pufosul sau prieten si adormi pe el fiindca era mort de oboseala si se agitase exact ca un spray gol tot timpul acela. Se trezi putin inainte de aterizare si se prinse de mana lui pentru ca nu ii placea senzatia de gol in stomac si avea impresia ca o se infiga in pamant cu botul ala lung. Nu dorea sa moara asa, totusi. Odata ce erau cu picioarele pe pamant se relaxa ceva mai bine si chiar avu destula vlaga cat sa zambeasca laaarg si sa topaie vesel, fiind lovit in moalele capului de razele nemiloase ale soarelui. Nu era un peisaj care sa il faca sa moara de drag, dar alesese acea locatie de buna voie si nesilit de nimeni. Il lua pe Cody de mana tragandu-l apoi la cel mai apropiat taxi. Privind partea geniala, in acea tara se vorbea tot engleza asa ca nu risca sa se faca de ras pe acolo folosind niste termeni pe care nu ii cunostea si care nu aveau treaba cu nicio limba existenta pe pamant.
Fiindca nu stabilisera nimic, nu aveau un loc unde sa se duca. Nu stia daca era o idee buna sa mearga la un hotel sau daca ar fi trebuit sa stea intr-un loc ceva mai prietenos cum ar fi o cabana. Banuia ca fostul astropuf dorea sa stea aproape de natura asa ca alese a doua varianta. In cele din urma alegerea era facuta; locatia era intr-o zona oarecum rurala si descopri ca in apropiere era o rezervatie naturala unde se aflau tot soiul de creaturi pe care nu le mai vazuse niciodata. Vazu un soi de pisica mare si grasa cu urechi in evantai si se apropie de ea. Dormea pentru moment, iar Christian habar n-avea ca nu trebuia sa o trezeasca. Nu mai vazuse in viata lui un urs koala ca sa recunoasca faptura. Il stranse si il trase spre el, iar ursul facu ochii mari, scoase un sunet, apoi se infipse cu ghearele lui rautacioase direct spre beregata cercetasului, scotandu-i din cap ideea ce pisica draguta.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Connor Fergus Calvagh
|
Aug 13 2014, 03:41 PM
Post #2
|
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
- Posts:
- 381
- Group:
- Hogwarts Staff
- Member
- #51
- Joined:
- January 2, 2014
|
- "Ai mai zburat vreodata cu avionul?"
Clatina din cap, privind in jur cu ochii mari cat niste farfurioare. Zborul cu avionul i se paruse mereu o chestie pe care doar oamenii bogati o puteau face, si ii venea sa rada singur cand se gandea la faptul ca acum isi permitea bilete la clasa business daca vroia. Insistase totusi sa cumpere bilete la clasa economica, pentru ca nu vroia sa toace banii doar pentru ca ii avea. Era agatat de bratul lui Christian si il lasa pe el sa studieze tabelul cu zborurile, banuind ca asta nu il putea induce prea tare in eroare - vrajitorii mergeau si cu trenul, si diferenta intre panouri nu era prea mare, asa incat avea incredere ca tipul se descurca de unul singur cu acea problema delicata si nu ii facea sa se suie intr-un avion care sa ii duca in Africa de Sud. Auzise vorbe despre boli dubioase care aveau ciubul acolo, si chiar nu vroia sa devina varianta mare si furioasa a unui sobolan purtator de ciuma. "Ce o sa facem in Australia?" se interesa curios, spionand oamenii din jur si organizarea din aeroport. Nu mai fusese niciodata intr-unul si era entuziasmat de perspectiva calatoriei, asa ca nu prea avea stare, rotindu-se in jurul cercetasului, tinandu-i-se ba de un brat, ba de celalalt, ba suindu-i-se in carca, ba facandu-i-se mic la piept. Il enerva faptul ca era mai inalt de la o vreme si diferenta dintre ei doi nu mai era asa de mare, dar stia ca tipul avea sa mai creasca in anii ce urmau, chestie care il linistea la loc. Nu avea oricum nici o sansa sa aiba vreodata aceeasi inaltime cu Christian avand in vedere ca erau vreo zece centimetri intre ei si trupusorul lui nu parea doritor sa se lungeasca mai mult decat o facuse deja. Esentele tari se tin in sticle mici, cum se spune.
Cand auzise care le era destinatia, ii picase gura pe jos, cu dinti cu tot. "Stiai ca in Australia sunt cele mai periculoase creaturi de pe intregul glob?" il intreba vesel in timp ce se indreptau spre avion, urcand treptele care ii duceau in aeronava. Cara in spinare un rucsac destul de greu in care luase toate cele trebuincioase, varianta foarte economica, pentru cazul in care bagajele lor aveau sa se piarda, plus destui galeoni cat sa nu duca lipsa. Aurul era teribil de greu, trebuia precizat, dar Cody putea oricum cara greutati mai mari decat aceea proprie, asa ca totul era in regula. Nu il lasase pe Christian sa puna manuta pe bagajul lui pentru ca nu vroia sa il faca sa creada ca era nebun si nici sa ii rupa bratul. Avea nevoie de el intreg si functional. "Am citit despre niste tarantule atat de mari..." spuse odata ce ajunsera pe locurile lor, si ii arata tipului in aer dimensiunile unui paianjen putin mai mare decat capul lui - si avea capul mare (si tare). "... care pot sa SARA! Sa topaie, vreau sa spun. Ca sa isi prinda prada." Nu stia daca era speriat sau interesat de acea chestie, asa ca pe chip i se citeau emotii diverse. Inconjura umerii tipului cu un brat, lasandu-l sa se sprijine de el ca sa doarma, si incepu sa ii sopteasca chestii frumoase la ureche, inducandu-i vise frumoase si nu vise cu tarantule zburatoare. Orice creaturi ar fi gasit acolo, nu puteau sa fie mai tari decat un varcolac, asa ca nu prea isi facea griji. Daca vedea vreo tarantula incercand sa-i manance stapanul, avea sa ii dea un bobarnac de s-o trimita pana in Anglia. Pe cealalta parte a planetei, adica. Facu ochii mari in urma acestei realizari si incepu sa dea din picioare, incercand totusi sa nu il trezeasca pe blond. Il mangaie cu grija, plimbandu-si degetele prin parul lui, si incepu sa ii rontaie arcada urechii ca sa nu se plictiseasca in timpul zborului. El avea multa energie si nu putea dormi.
Odata ajunsi la destinatie, se lasa ghidat de celalalt, topaind entuziasmat la fiecare chestie care ii iesea in fata. Se catara peste Christian si arata cu degetul prin geamul masinii care ii purta spre cabana unde se cazau, alegand sa mearga direct la rezervatia naturala inainte de a isi vedea camera si a isi lasa bagajele acolo. Nu il deranja sa se care cu ele dupa sine si nici nu sesiza trollerul pe care il tinea intr-o manuta, cu cealalta fiind agatat de mana iubirii vietii sale. Se simtea evident mai bine acolo decat la gradina zoologica, si animalele aveau reactii diverse; unele se speriau si se ascundeau in coltul cel mai indepartat al zonei care le era pusa la dispozitie, altele maraiau si faceau pe fioroasele, iar altele isi bagau coditele intre picioruse, copitute si alte cele, plecandu-si capul cand Cody trecea pe langa ele. Nu intelegea cum functiona sistemul ierarhic in natura dar se prinsese ca varcolacii aveau o pozitie interesanta in acel sistem de vietati, asa ca nu se speria cand era marait sau cand vreun animal dadea semne ca ar fi vrut sa il atace. Stia ca nu avea sa o faca. Christian, in schimb, se repezi sa se joace cu un animalut simpatic si pufos, facandu-l sa-si scoata coltii la lumina; Cody tipa un nu! apasat si prinse bestiuta de ceafa, aruncand-o intr-o tufa de ceva planta pe care nu o recunostea. "Esti bine?" intreba ingrijorat, pipaindu-l pe fata, gat si piept in cautarea unor zgarieturi. Nu gasi nici una, dar vazu peste umarul lui o alta creatura, probabil mama celei dinainte avand in vedere expresia de furie de pe chipul ei, care se indrepta rapid si amenintator spre ceafa lui Christian, prin intermediul unor ramuri. "FUGI!" tipa si il trase repede de acolo, luand-o la goana, cu trollerul saltand ritmic in urma lor. Ajunsera undeva unde erau niste canguri, si aia pareau mai prietenosi, dar Cody hotara ca era mai bine sa nu ii atinga. Prinse o mana a tipului si o baga in pantalonii lui, in partea din spate (nu si in chiloti), banuind ca asta avea sa ii dea de lucru ca sa nu se mai duca sa pufoseasca bestii salbatice. Cealalta mana o tinu cu a sa si incepu sa se plimbe incetisor si calm, ascunzandu-se de soare sub cozorocul unei sepci pe care tocmai o scosese din rucsac. Ii oferi si lui Christian una. "Mi-ar placea si mie sa fiu un marsupial. Iti dai seama cate chestii poti tine in buzunarele alea?" spuse aratand un cangur cu degetul, zambind spre cercetas.
|
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
 No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

[size0]( cheer up master! )
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 13 2014, 08:25 PM
Post #3
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- Ursul ala koala era pus pe macel, iar Christian apuca sa scoata un scancet de copil speriat inainte de a fi salvat de Cody cel Puternic. Se dadu mult de tot in spate pana ce reusi sa se izbeasca de pieptul lui, apoi se invarti pe calcaie cand i se spuse sa fuga. Nu avea niciun rost sa stea si sa mediteze. O lua la fuga si dus a fost. Se tinea de Cody cu atata disperare incat ai fi zis ca tocmai sarise din avion si pustiul era parasuta sa.
Mana ii fu capturata mana si o baga in pantaloni, iar Christian ramase cuminte si il privi usor pe sub sprancene fiindca pustiul ala avea un stil aparte de a-l face sa isi piarda sirul gandurilor si sa se uite intr-o directie pe care nici macar nu o banuise pana atunci. Isi dilata usor narile de parca ar fi incercat sa il inhaleze si se lasa spre el, scotand repede mana din culcus, agatandu-i-se de gat cu ambele brate. Ii oferi un sarut umed direct pe obraz si se lasa pe el cu atata darnicie incat se astepta sa ii rupa un picior sau o mana in cazul nefericit in care ar fi cazut pe acesta. Incepu sa ii rontaie usor urechea si privi spre animelele numite ,,canguri". Era prima oara cand vedea asa ceva si nu stia la ce sa se astepte de la mamiferele respective. Se intreba daca ii enerva daca scotea bagheta. Presupunea ca da.
"Mi-ar placea si mie sa fiu un marsupial. Iti dai seama cate chestii poti tine in buzunarele alea?"
Nu. rosti pe un ton extrem de hotarat si serios, privindu-l pe sub sprancene. Ar fi aratat ciudat cu marsupiu si nu dorea sa il vada cu un buzunar enorm in dreptul stomacului. Incerca sa isi imagineze asta si se sperie singur vazandu-se nevoit sa i se agate de gat din nou si sa il pupe pana il albi in cazul in care avea sa ii creasca blana si mustati si coada lunga de cangur. Macar sa se bucure de el acum, putin, inainte de a se transforma intr-o creatura pe care sa nu o cunoasca. Abia se obisnuise cu varcolacul, ce ii facea acum? Se intoarse spre creaturile alea pufoase si le arunca o privire cunoscatoare. Ce era de facut? Ii venea sa se duca si sa le bage degetul in ochi sa vada ce se intampla cu ele. Oare deveneau la fel de periculoase ca niste creaturi ale noptii sau erau ceva mai dragalase? Stai aici! ii spuse fostului astropuf pe un ton de cavaler al noptii si se apropie de cangurii care mestecau fericiti niste... iarba? Se opri in dreptul unuia si il studie de sus pana jos. Oare incapea in buzunarul ala? Ar fi putut sa incerce. Unul isi tinea puiul acolo si creaturica parea destul de mare cat sa NU incapa, lucru care, evident, era fals. Medita cateva clipe, apoi ii trase cangurului o palma peste spate.
Credea ca acel cangur o sa sara si o sa rada [????], dar animalul avea o alta parere. Ori nu stia de gluma ori nu ii placea sa fie prietenos, cert este ca sari sii trase un cap [???] in gura, fiind destul de dragalas cat sa se aseze pe coada si sa ii traga si un piciorus pufos de mamifer turbat, invatandu-l sa zboare. Soc ca ala mai primise doar in spitalele incuiate cand era pe duca si ii bagau unde electrice sa il aduca la viata. Fu trantit pe spate si ramase cu picioarele in aer cateva clipe, lasandu-le apoi sa cada pe pamant. Au. Cody? intreba cand ii reveni suflul si apoi se ridica in coate observand cangurul cel dement venind in fuga spre el. Tipa cat se poate de graitor si se ridica doar-el-stia-cum, luand-o la sanatoasa. Cangurul dupa el. Il durea al naibii de rau zona lovita si putea jura ca ii rupsese o coasta. Din pacate nu avea destula inspiratie cat sa se opreasca si sa se uite la pagube asa ca alerga si alerga pana ce isi prinse fostul astropuf si ii sari in brate, ascunzandu-se dupa el intr-o tentativa nereusita de a fenta cangurul. Nu crezuse niciodata in comunicarea speciilor si putea spune fara sa minta ca desconsidera destul de rau pufoasele fiinte. Acum trebuia sa ii dea credit cangurului pentru ca organizarea sa era evidenta. Alti doi i se alaturara si pareau dispusi sa cafteasca niste vrajitori care le invadasera teritoriul. I-am dat o singura palma... se scuza plangacios si arata cangurul cu degetul. Nu trebuia sa il urasca doar pentru ca era frumos.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Connor Fergus Calvagh
|
Aug 13 2014, 11:27 PM
Post #4
|
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
- Posts:
- 381
- Group:
- Hogwarts Staff
- Member
- #51
- Joined:
- January 2, 2014
|
- Christian aparent nu ii gasea fundul interesant din moment ce isi scoase mana de acolo, aruncand-o in schimb in jurul gatului lui. Ii rontai linia maxilarului si isi infasura o mana in jurul mijlocului lui, avand chef sa se pupe in peisajul ala frumos si plin de animale de toate felurile, dar celalalt avea chef sa enerveze cangurii, asa ca il lasa in pace sa isi faca numarul. Se prompti de manerul trollerului pe care il cara dupa el, simtind cum incepea sa oboseasca de la atata carat bagaje dintr-o parte intr-alta. Se refacuse teribil de repede dupa intalnirea cu vanatorul, dar stamina lui inca era mai redusa decat in mod normal, asa ca nu avea nici un chef sa se alature jocului cu cangurii. Se puse in cele din urma in fund pe troller si il privi pe Christian cum se juca cu animalele de parca s-ar fi uitat la televizor, si cand il vazu pocnind animalul incepu sa rada fara sa se poata controla. Bestia ii dadu tipului un cap in gura si Cody dori sa ii sara in ajutor, dar nu se putea opri din ras. Din ce stia el, cangurii erau inofensivi, dar ala parea cel putin periculos, asa ca, dupa ce se sufoca de ras, isi sterse lacrimile din colturile ochilor si sari in ajutorul iubirii vietii sale, taman cand tipul se ascunse in spatele lui.
Ar fi putut sa maraie si animalele s-ar fi speriat si le-ar fi eliberat calea, dar nu vroia sa se puna cu niste canguri furiosi pe teritoriul lor. Nici ei nu ar fi trebuit sa vrea sa se puna cu el cand venea vorba de bucatica lui de lume, intrupata in forma cerceului cel blond. Isi transforma gura in bot si isi arata coltii pe doua randuri catre animale, si cangurii se indepartara fara graba, parand sa inteleaga mesajul - nu ma calca pe coada si nu o sa te calc nici eu. Ei aveau mult mai mult material pentru asa ceva decat el si codita lui pufoasa, dar labele lui erau mai mari si mai puternice asa ca nu le-ar fi recomandat sa se ia la intrecere. Se intoarse spre Christian si ii pipai obrajii ingrijorat, sarutand locurile unde bestia cea salbatica il lovise fara nici un pic de consideratie; "Esti bine, stapanul meu?" ii spuse cu ingrijorare moderata; n-ar fi stat sa rada daca chiar ar fi crezut ca era vorba de un pericol real, dar se simti oricum destul de prost ca rasese de intreaga situatie, asa ca il saruta cu un aer spasit, cerandu-si pe muteste iertare. Se uita peste umar spre cangurii care spionau cu un aer sinistru, adunati in gasti periculoase care faceau semne obscure spre ei cu cozile. Ridica pumnul in aer si il flutura spre ei; "E omul meu! Nu va apropiati!" urla la ei si il mai saruta odata pe Christian, de parca ar fi ridicat piciorul si ar fi facut pipi pe cracul pantalonilor lui ca sa arate tuturor vietatilor din jur ca era al lui, si daca nu vroiau sa invete sa zboare pana pe continentul european, atunci sa se tina departe de ce era al lui.
Un gardian aparu taman atunci, si Cody crezu initial ca venise sa ii ajute cu problema cu cangurii. Ii picara plombele pe jos cand auzi care era de fapt problema tipului; "Nu aveti voie sa faceti asta in public. Dati un exemplu rau copiilor." spuse barbatul pe un ton serios si facu semne spre un copilas caruia mama lui ii acoperise ochii. Cody se imbujora, dar nu de rusine, cu de furie. Nervii ii sclipeau in ochi, si i-ar fi dat tipului un cap in gura daca nu ar fi fost o persoana pasnica, plina de dragoste si intelegere pentru restul umanitatii. Trase o injuratura in irlandeza si ii arata paznicului degetul mijlocul, sarutandu-l scurt pe Christian pe buze inainte de a apuca trollerul. "Stiu drumul afara." ii spuse cu tonul glacial pe care invatase sa il copieze de la Christian Byron, si il prinse pe Christian Byron cel original de mana, iesind in pas saltat cu el din rezervatia naturala. "Revenim maine." spuse spre tip si zambi moale, cu o expresie complet diferita de cea pe care o avusese atunci cand paznicul ala urat se ratoise la el ca un gascan enervant. "Si ne sarutam langa toate animalele." stabili planul maret pe care aveau sa il duca la indeplinire in a doua zi a acelei mici (sau mari? nu vorbisera despre durata) excursii. Nu apucase sa ii scrie lui mami despre asta, dar avea sa ii scrie cat de curand. Nu vroia sa-si obsoeasca bufnituca punand-o sa zboare peste oceane, asa ca ii ramanea doar sa o puna la curent cu noutatile cand se intorcea pe teritoriu britanic. Se intoarsera in cabana pentru ca el se simtea obosit de la zbor, bagaje si alte cele, si se arunca direct in dus, iesind de acolo pufos si parfumat, cu un prosop moale in jurul braului. Se arunca pe pat si il spiona pe Christian de acolo, cu parul blond zbarlit si umed in varful capului, bretonul venindu-i in ochi si picurandu-i usor stropi de apa cu aroma de sampon pe obraji.
|
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
 No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

[size0]( cheer up master! )
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 15 2014, 12:50 AM
Post #5
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- Se agata de Cody ca de gura sa de aer curat si se baga mai bine in sufletul acestuia pentru ca animalele nebune din zona doreau sa il raneasca si Christian nu suporta ura lor. El era o persoana iubitoare si buna care abia astepta sa imparta dragoste in stanga si in dreapta si sa ii imbratiseze pe toti cei care isi faceau veacurile prin preajma. De ce ar fi incercat cineva sa il raneasca? Ofta din adancul inimii si ii raspunse insufletit la sarut. Pustiul ala avea abilitatea de a-i aduce zambetul pe buze in orice secunda a existentei. Auzi o voce pe acolo si un accept pe care nu il recepta din prima, dar ignora toate cele si surase spre astropuful lui scump si drag. Ii atinse usor sprancenele si se juca putin cu chipul sau. Putea sa faca asta si isi dorea sa faca asta asa ca nu vedea niciun impediment. Il durea in continuare pieptul si se gandea ca o sa schiopateze nitel de la lovitura primita de la Domnul Cangur. Se stramba la mamiferele alea uracioase si mormai in urechea lui Cody ceva de animale posedate care vor raul oamenilor si abia asteapta sa le faca rau si sa ii vada cum sufera.
Fostul astropuf promise ca o sa se intoarca maine, iar Christian dadu din cap fiindca era de acord cu asta.
"Si ne sarutam langa toate animalele."
Intoarse brusc capul spre el pentru a se asigura ca aude bine si apoi izbucni intr-un ras sincer si pur care il facea sa se zgaltaie la modul grav si serios. Il lua de mana si se intoarsera la cabana. Era fericit ca nu ii trecuse nicio clipa prin minte sa aleaga un hotel fiindca nu ar fi avut ce sa faca acolo. Locul ales era ceva mai manevrabil si puteau sa stea de dimineata pana seara in curte urmand sa intre in camera doar pentru a dormi. Cat timp Cody isi facu baie Christian se invarti prin locsorul acela si aranja scaunele ca sa nu il incurce. Sorta hainele si le arunca pe acolo pentru ca nu avea chef sa stea si sa le impacheteze ca omul. Isi schimba putin freza si apoi se stramba in oglinda. In ultima vreme constata ca se plictisea rau de tot fara fostul astropuf. Pustiul acela devenise o parte indispensabila din el. Il privi cum iese din baie si aproape isi franse gatul cand se uita in urma lui de parca nu mai vazuse in viata lui un baiat iesind de la dus. Ramase cu gura cascata cand tipul se aseza pe pat si fu nevoie sa isi dea singur o palma ca sa isi revina. Fugi repede in baie si facu un dus rapid, intorcandu-se cu un prosop in jurul braului. El se stersese mai bine pentru ca nu dorea sa il picure apa ramasa. Se zgribulea usor.
Intinse mana dupa o cravata pe care se nimerisera sa o ia cu ei si constata ca era albastra. Christopher? Ridica din umeri si sari in pat in patru labe, apropiindu-se de pusti, lasandu-se spre el pana ce putu sa ii sopteasca la ureche regulile unui joc secret. Dupa ce facu asta ii lega cravata la ochi destul de strans cat el sa nu vada nimic si zambi smechereste inainte de a se apleca si a-i atinge pieptul cu varful nasului, verificand sa vada daca avea talent pentru un astfel de joc sau daca pur si simplu gresea totul. Gasi o pana de scris pe noptiera asa ca o captura si pe aceea si incepu sa ii traseze liniute in palma, privindu-l pe sub gene cu o curiozitate deloc infranata. Crezi ca exista vanatori si in Australia? il intreba in cele din urma, apoi se apleca si ii saruta gatul deasupra zgarzii, suflandu-i usor peste buze, dar fara a-l atinge.
Inca era ingrijorat in legatura cu ei si se gandea non stop la o metoda prin care sa ii opreasca. Era constient ca nu au prea multe arme, dar odata ii spusese pustiului ca el este cainele sau de vanatoare si dorea sa vada asta in aplicare. Se intreba cat de repede fugea si cat de puternica ii era muscatura. I se prea un exercitiu bun sa incerce pe acei oameni. Nu ii spusese si lui Cody aceste lucruri, dar nu il deranja sa ii foloseasca pe post de cobai. Incepuse sa simta o reala legatura intre el si varcolaci si le dorea binele mai mult decat putea sa exprime in cuvinte. Ii gadila talpa cu varful cearceafului si se intinse langa el, intr-o parte, continuand sa ii dea tot felul de indicii pe care el, cu simturile sale ascutite, ar fi trebuit sa le ghiceasca.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Connor Fergus Calvagh
|
Aug 16 2014, 06:07 PM
Post #6
|
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
- Posts:
- 381
- Group:
- Hogwarts Staff
- Member
- #51
- Joined:
- January 2, 2014
|
- Christian il lega la ochi cu o cravata, iar el zambi jucaus, relaxandu-se cuminte, intinzand manutele ca sa il atinga si sa stie unde era si ce facea.
"Uuu... kinky." raspunse la ideea de joc si zambi ca pisica, cracanandu-se ca sa stea mai bine si sa ii lase tipului loc de desfasurare si acces asupra fiecarei bucatele din el. "Nasul tau ascutit..." identifica prima atingere, desprinzandu-si labutele de el, ca jocul sa fie mai palpitant. Le ridica pana cand incheieturile ii ajunsera la nivelul umerilor, si ramase asa, moale ca un pudding de vanilie astropufoasa, asteptand cu sufletul la gura sa vada ce facea cercetasul mai departe. Simti varful unei pene in palma si chicoti, incretindu-se tot pentru ca se gadila tare in palma. Isi trase manuta si o freca de patura pentru a alunga senzatia de gadilici. "O pana. Nu poti mai bine de atat?" il provoca zambaret, fara sa vada nimic prin cravata aia cu care fusese legat de smecherul ala. Auzi apoi intrebarea legata de vanatori si se stramba; "Probabil." raspunse cu aparenta indiferenta. Nu stia cat de perspicace erau vanatorii, dar spera ca nu aveau sa se prinda de faptul ca era varcolac si nu aveau sa il sacaie. Lucrurile stateau complet diferit in Australia decat in Anglia, si poate avea noroc sa isi poata permite o vacanta in care sa nu il frece nimeni la cap.
Fu gadilat in talpa si aproape ii dadu un sut in gura lui Christian cand isi trase repede piciorusul, ghicind despre ce era vorba. Avea simturile ascutite, si era bine bagat in priza cand era privat de unul din ele, asa ca tipul avea sanse minime sa il pacaleasca. In cele din urma se plictisi sa tot ghiceasca cu ce il atingea sau gadila sadicul ala blond, asa ca il pandi in liniste, sarind pe el cand se astepta mai putin. Il darama pe spate in patul mare si plin de paturi groase si moi, incalecandu-l dintr-o miscare, si se prompti cu palmele de pieptul lui, aplecandu-se periculos, pana cand nasurile li se atinsera. "Am o idee." sopti, atingandu-i buzele cu ale lui cand vorbi, din cauza distantei teribil de mici dintre ei. "Sunt cainele tau de vanatoare, nu? Trebuie sa ma dresezi sa fiu un caine bun." rosti in acelasi stil, foindu-se putin pe el. Legat fiind la ochi, si inratat dupa ce il gadilase atat, il simtea dureros de clar; bataile inimii, ritmul respiratiei, tensiunea din muschi... "Trebuie sa te ascunzi de mine. Sa fugi cu toate puterile si sa te feresti cu tot dinadinsul. Eu o sa te vanez." Isi trecu degetele peste pieptul lui si il descaleca, lasandu-se in fund, cu spatele promptit de paturile pe care le deranjase atunci cand sarise ca o veverita nebuna. "Daca te prind..." Zambi misterios, considerand ca nu era nevoie sa ii spuna ce idei avea. "Daca nu te prind..." Zambetul i se schimba putin, sugerand opusul primei situatii. Raportul dintre vanator si prada se putea schimba teribil de usor, iar ei doi stiau asta mai bine decat oricine.
"Jocul dureaza jumatate de ora. Tura urmatoare o sa dureze mai putin." Era cel mai corect sa puna o limita de timp, pentru ca diferenta dintre om si varcolac era prea mare; pana la urma tot avea sa il prinda, stiau amandoi asta prea bine. Daca Christian reusea insa sa traga de timp destul de mult cat sa il faca sa piarda... "Iti dau un avans." spuse si se ridica din pat, iesind in graba din camera; cabana era mare, aveau si curtea, aveau si o padurice in apropiere... nu le lipsea nimic. Christian nu putea folosi magia, dar era destul de istet sa se descurce si fara ea, iar Cody nu avea sa isi foloseasca nici el bagheta. Se baza numai pe instinctele lui, lasand deoparte legatura dintre ei doi care l-ar fi facut, in mod normal, sa il gaseasca pe tip inainte sa apuce macar sa respire. Ramase legat la ochi, simtind privirile ciudate ale oamenilor pe langa care trecea. Nu reactiona la ele, plimbandu-se prin cabana cu urechile ciulite si antenele ridicate, pandind o miscare din partea lui Christian. Daca il prindea, avea de gand sa se bucure de prada lui ca un varcolac adevarat. Spera ca tipul avea de gand sa faca la fel in cazul in care ii scapa printre gherute.
|
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
 No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

[size0]( cheer up master! )
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 17 2014, 12:56 AM
Post #7
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- L-ar fi torturat cu placere pana se plictiseau unul de altul, dar pustiul avea o alta idee. Sari pe el si il prinse in saltea, iar Christian capitula pentru ca fostul astropuf nu era un tovaras pe masura sa si nu dorea sa ajunga lovit sau muscat de micul catel dragut si rautacios. Incepu sa ii mangaie soldurile si sa il priveasca asa cum se uita varcolacul la luna de pe cer. Fusese candva gelos pe ea, dar acum ii trecuse pentru ca nu exista nimic pe acea planeta care sa il faca pe pusti sa isi piarda mintile. Stia asta. Siguranta era o sabie cu dublu tais, dar pentru Christian era totul. Era un baietel pe care toti il lasau singur, iar Cody era singurul din lumea intreaga care se oprise si incercase sa vada cum era el cu adevarat, ce dorinte avea si ce anume il definea ca persoana.
Lasand la o parte datoria pe care stia ca o are fata de el si lasand la o parte sentimentele puternice prezente in sufletul sau, fostul astropuf chiar era - din punctul sau de vedere - cea mai inteligenta persoana pe care o intalnise vreodata. De ce? Pentru ca avea rabdare sa priveasca atent, pentru ca nu se grabise sa traga o concluzie pripita, pentru ca nu fugise in acele dati in care el il tratase ca pe un nimic pentru ca i se parea normal sa o faca. Cody il castigase pe drept.
"Sunt cainele tau de vanatoare, nu? Trebuie sa ma dresezi sa fiu un caine bun."
Esti un caine bun. il informa fiindca parea sa uite si se intinse spre el dorind sa ii fure un sarut, trezindu-se ca nu poate sa faca asta. Misca usor din sprancene si se tranti mai bine in perne. Ii placea cand celalalt prelua initiativa asa ca nu avea niciun motiv pentru care sa se planga. Continua sa il priveasca printre gene si sa respire usor temandu-se ca il va deranja in caz contrar.
"Trebuie sa te ascunzi de mine. Sa fugi cu toate puterile si sa te feresti cu tot dinadinsul. Eu o sa te vanez."
Facu ochii mari cand auzi asta, apoi deschise gura sa ii spuna ca nu era deloc corect. Cody avea sa il prinda din prima, doar era un varcolac experimentat cu miros fin si simturi ascutite. Apoi isi dadu seama ca nu l-ar fi deranjat absolut deloc sa fie prins si tacu malc nelasandu-l sa afle asta. Intelese aluzia si zambi aproape obraznic, lasandu-se mai bine sub el, admirandu-l cum statea acolo in halatul ala de baie si ii facea propuneri aproape indecente.
"Jocul dureaza jumatate de ora. Tura urmatoare o sa dureze mai putin."
Nu spuse nimic nici de aceasta data, il lasa sa ii dea avansul, moment in care se ridica si lua o pereche de pantaloni pe el. Nu putea sa alerge in jurul cabanei purtand doar un prosop, ar fi aratat dubios si ar fi fost o miscare periculoasa. In caz de accident fundul sau ar fi ajuns pe prima pagina. Iesi din camera si alerga pe varfuri pentru a nu fi auzit de micuta bestie si prins. Deschise usa care dadea spre padure si o lua la sanatoasa. Nici macar nu trecusera cinci minute ca si auzi pasi in spatele sau. Inima incepu sa ii bata cu putere in piept si se ascunse dupa un copac. Era intuneric rau de tot si nu vedea aproape nimic. Isi trecu mana pe la ochi si tasni ca un iepuras, ajungand sa se infiga intr-un trup pe care nu il recunoscu din prima. Tipa afectat si dadu sa se elibereze, apoi realiza cine anume era si se inmuie in cateva clipe, sprijinindu-si obrazul de umarul lui. Nu e corect... rosti in soapta simtindu-se mic si jalnic pentru ca nu reusise sa stea departe de el nici macar zece minute. Incepuse sa il doara tot trupul si banuia ca il trasese nitel curentul inainte sa vina acolo. Il junghiau bratele si picioarele si capul ii vajaia. Inchise ochii si se intinse dupa baiat, sarutandu-i usor obrazul si gatul. Ai grija de mine astazi? intreba pe un ton mic, in soapta. Cody castigase si stia deja ca avea sa si-o ia rau de tot pentru ca ii devenea jucarie, dar Christian isi dorea cu adevarat ca astropuful sa fie bland si sa il trateze cu dragoste si afectiune. Simtea nevoia de asta. Il mangaie pe spate si apoi se ghemui in pieptul sau, tragandu-l sa stea in fund. Avea frisoane, dar se simtea bine. Mereu ii era bine cu el. Isi freca nasul de barbia tipului, apoi ii desfacu din doua miscari cravata. Dorea sa ii vada ochii. Il privi complet hipnotizat de el si se intinse pentur un sarut.
[align=center] He and I collided, like two predestined starsand in that brief exchange, I felt what it was like to be immortal. Lang Leav[/align]
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Connor Fergus Calvagh
|
Aug 17 2014, 04:01 AM
Post #8
|
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
- Posts:
- 381
- Group:
- Hogwarts Staff
- Member
- #51
- Joined:
- January 2, 2014
|
- Nu era deloc greu sa il vaneze, ceea ce ar fi fost amuzant si placut daca ar fi vrut doar sa se joace. Dar vroia ceva mai mult de atat. Chiar vroia sa invete sa vaneze mai bine; si nu doar mai bine, ci cel mai bine. Vroia sa dea cu vanatorii aia de pamant si sa nu existe nici un lant care sa il poata tine. Vroia sa ii poata apara pe cei care ii iubea si sa se poata apara pe sine. Instinctele lui erau ca o sabie, si orice sabie trebuie sa fie ascutita pentru a fi buna intr-un duel. Asta fara a mai preciza faptul ca e nevoie de antrenament ca sa nu iti scape din mana si sa sfarsesti scotandu-ti singur ochii cu ea.
Zambi cu gura pana la urechi cand cercetasul efectiv ii veni singur in brate, si il insfaca, incepand sa il muste de ureche ca pedeapsa ca se lasase asa de usor capturat. "Stapanul meu, chiar trebuie sa invat..." spuse pe un ton moale de repros, sarutandu-i urechea muscata. Christian nu era tocmai o prada buna de vanat pentru el, dar era singura pe care chiar dorea sa o obtina si devoreze, asa ca aveau o reala problema cu motivatia.
"Ai grija de mine astazi?"
"Am grija de tine intodeauna." raspunse zambind pasnic; prostut era Christian uneori. Isi freca nasul de al lui cand tipul i se baga in suflet, si il lua inapoi in cabana pentru ca afara era frig iar el nu uitase de problemele tipului cu plamanii. Se sui in mijlocul patului plin de paturi si renunta la surplusul de haine, adaugand in schimb o patura de blanita artificiala, folosita aparent pentru decor, care era foarte moale si calda. Se sprijini cu spatele de tablia patului si il trase pe tip in bratele lui, punandu-se pe smotoceala. Intelesese mesajul, asa ca il ciufuli si il pupa pana il albi, jucandu-se cu el cum ar fi facut cu o pisicuta pufoasa. Diferenta era doar ca el nu se jucase niciodata cu o pisicuta pufoasa si doar isi imagina ca ar fi facut cu una asa cum facea cu Christian. Tipul incepu sa se frece de el si de paturica, asa ca il mangaie cuminte, sarutandu-l ca un copil, pe frunte si pe pleoape, pe nas si pe obraji, pe buze si pe gat. Ii placea faptul ca putea sa fie copilaros si inocent acum si in momentul urmator cat se poate de inadecvat minorilor (in afara de Christian) si lipsit de inocenta. Ii placea faptul ca putea face totul cu tipul ala fara sa se simta aiurea si in acelasi timp nu era nevoit sa renunte la nimic care era important pentru el cu scopul de a petrece mai mult timp impreuna cu celalalt. Ii placeau multe lucruri la relatia lor si stia ca nu si-ar fi putut dori niciodata altceva. Uneori erau prea seriosi si alteori erau prea copilarosi, dar, privind din exterior cum stateau in mijlocul patului aluia ticsit de paturici, pupandu-se ca pisicile si fiind mai interesati unul de altul decat de intregul continent perfect nou in care se aflau, stia ca erau fericiti. Si asta era tot ceea ce conta cu adevarat.
Lasa capul intr-o parte si incepu sa ii sarute relaxat gatul si bucata de ceafa la care avea acces, moale, cu tandrete, fara conotatii diverse. Era prada lui si avea sa il devoreze cum stia mai bine, dar mai incolo. Acum era momentul sa aiba grija de el si sa il faca sa se inece intr-o piscina de fericire spumoasa. Isi dorea sa il faca fericit, mai fericit decat fusese vreodata, mai fericit decat isi imagina ca ar fi putut fi. Nu era nevoie sa ii spuna asta; legatura dintre ei era destul de puternica incat tipul sa simta la ce se gandea Cody, sa simta caldura nesfarsita pe care o avea pentru el si dorinta nestavilita de a sta asa pentru todeauna, numai ei doi, intr-un loc in care nu i-ar fi cautat nimeni vreodata. "Vreau sa ies, sa vad monumente, sa fac poze..." Sa aiba o vacanta asa cum nu avusese niciodata inainte. Visase sa calatoreasca prin lume de cand era un copil mic, si chiar daca diversii factori il distrageau de la faptul ca era in A U S T R A L I A, era teribil de entuziasmat si fericit datorita acestui fapt. Christian fusese foarte inspirat cand cumparase biletele. Il mai saruta putin pe gura, apasandu-si molcom buzele peste ale lui, fara nici un fel de graba, vrand sa savureze integral atingerea. "... dar vreau si sa stau aici cu tine pana mor." Din moment ce era acolo, se intelegea ce isi dorea mai mult. Ii mangaie spatele si picioarele si isi mai freca putin nasul de al lui, sarutandu-i din nou pometii, apoi obrajii, umerii, pieptul, bratele, mainile... ramase cu buzele ingropate in palmele lui reci.
|
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
 No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

[size0]( cheer up master! )
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 17 2014, 08:24 PM
Post #9
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Am grija de tine intodeauna."
Se auzi un ,,miorlau" in incapere, dar nimeni nu putea sa dovedeasca provenienta acestuia. Christian incepu sa se frece de Cody ca si cum ar fi fost ghemul sau de blana preferat si ii permise sa il rontaie in toate felurile posibile si imposibile. Isi sprijini palmele de pieptul sau si se cuibari mai bine acolo. Ii era cald si bine. Paturicile erau moi si pufoase, iar pustiul sau era cea mai draguta persoana din lume. Nu ar fi putut nici macar in visele sale sa isi doreasca altceva. Intinse mainile cat sa se prinda de el si mai bine ca pana atunci si lasa capul usor pe spae pentru a putea sa il priveasca. In ochii sai se citeau promisiuni nerostite, lucruri pe care isi dorea cu adevarat sa i le spuna, dar care isi pierdeau toata savoarea odata ce erau lasate libere in lume. Un zambet mic ii incolti pe chip atunci cand realiza ca era tinut in brate de lup, dar lupul nu dorea sa il sfasie, sa il zdrobeasca, sa il devoreze, sa il manance. Era sub protectia lui. Era omul care avea prilejul sa priveasca de aproape totul si sa judece dupa propria constiinta tot ce urma sa se intample. Fiecare motiv. Fiecare lucru. Se intinse spre el si ii raspunse la sarut cu o patima arzanda, cu toate retinerile trecutului aruncate gramada.
"Vreau sa ies, sa vad monumente, sa fac poze..."
Se intrista putin pentru ca nu dorea sa il traga indarat sau sa ii fie o piedica. Daca pustiul isi dorea sa iasa, sa vada monumente, sa faca poze, atunci el era cel din pricina caruia nu putea sa isi realizeze visele. Isi lipi fruntea de pieptul lui si ramase acolo ascuns pentru a nu fi obligat sa il priveasca in ochi si sa accepte infrangerea. Era constient ca existau lucruri mult mai frumoase ca dragostea si uneori se intreba daca sentimentul acela solitar era suficient pentru ca doua persoane sa atinga fericirea maxima. Poate era naiv fiindca avea impresia ca da, era suficient sau poate ca nu era nicicum si doar abera in acel moment de slabiciune fizica si psihica. Ofta usor si astepta ocara.
"... dar vreau si sa stau aici cu tine pana mor."
Tresari atat de puternic incat se misca patul. Dintr-o miscare ajunse sa se ridice si sa se holbeze lung la el, apoi prinse mai bine paturica si se trase aproape, agatandu-i-se de gat. Ii saruta fruntea si nasul si obrajii - pe amandoi, lent, cu grija. In cele din urma i se ascunse in curbura gatului si se izbi de zgarda. Intentiona sa o dea de acolo si sa o arunce in foc pentru ca existau momente in care avea nevoie de Cody ca de un iubit si un amant nu ca de dun caine. Uneori dorea sa uite ca el se transforma intr-un varcolac la fiecare luna plina. Uneori simtea nevoia de a fi doar ei doi, fara umbra intunecoasa a unui monstru lipsit de control. Apoi isi amintea. Isi amintea nesiguranta si teama. Isi amintea lacrimile si dorinta de a fugi. Isi amintea ca niciodata nu se simtise atat de sigur ca acum. Era suficient pentru ca el sa nu plece niciodata din acel pat, din acele blanite, din acele brate care il raneau si il ingrijeau deopotriva fiindca el ii era si calau si resuscitare. De fiecare data. Inghiti in sec si se cuibari mai bine pe el, incepand sa tremure strident.
Cody... lasa zgarda azi. il ruga aproape soptit fiindca stia ca accesoriul acela era extrem de important pentru el si nu dorea sa il supere spunandu-i sa ii dea drumul. Se ridica in capul oaselor cat sa i se aseze in brate si il privi pe sub bretonul zbarlit. Lasa totul deoparte si ramai doar al meu, vrei? Tremura inca o data si i se zgudui tot trupul. Fu nevoit sa se prinda si mai bine si sa astepte sa fie incalzit de trupul celuilalt. Respira incet, calculat, profitand de aer mai mult ca oricine fiindca stia ce insemna sa traiasca fara el. Isi puse palmele pe chipul lui si isi apropie nasul de al sau, atingandu-l vag. Dorea sa ii spuna ca il iubeste, dar pustiul stia si parca nu avea sens sa intineze acel moment cu niste vorbe pe care putea sa le spuna oricine. Ramase inca putin cu buzele deparate, apoi se apleca pana ce le prinse pe ale lui si il atinse rabdator, atent, doritor, lasandu-si intreaga greutate asupra sa.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Connor Fergus Calvagh
|
Aug 17 2014, 11:19 PM
Post #10
|
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
- Posts:
- 381
- Group:
- Hogwarts Staff
- Member
- #51
- Joined:
- January 2, 2014
|
- "Cody... lasa zgarda azi. Lasa totul deoparte si ramai doar al meu, vrei?"
Il privi intrigat de cerinta, nestiind la ce sa se astepte. Era deja a doua oara cand Christian vroia sa il aiba fara zgarda, iar el, oricat de mult incerca, nu reusea sa patrunda sensul acelei dorinte. Se temea ca tipul isi dorea mai des sa ii atinga gatul gol, dar evita sa ii ceara, nedorind sa il supere. Isi musca usor buza, tinand-o captiva in dinti fara sa apese. Nu vroia ca tipului sa ii fie teama sa ii ceara lucrurile care il faceau fericit. Isi desprinse mainile de el, prinzand zgarda si desfacand-o cu miscari calculate, fara graba. "Pune-o la loc cand vrei." ii spuse moale, punandu-i zgarda in mana si strangandu-i degetele pe ea cu ale sale. El i-o pusese prima data, putea sa i-o ia daca dorea. Nu intelegea intodeauna ce dorinte avea cercetasul, dar incerca sa le satisfaca cum stia mai bine. Stia ca celalalt facea aceleasi eforturi asa ca nu era de parca relatia dintre ei ar fi fost inegala; se simtea iubit si iubea la fel de mult inapoi. Nu stia care dintre ei fusese primul care incepuse sa arunce cu bulgari de afectiune in celalalt, dar nici nu mai avea importanta acum. Daca ar fi inlocuit-o cu zapada, ar fi sfarsit amandoi ca niste oameni de zapada mai mari decat Big Ben-ul. Ii saruta dosul palmei, dandu-i binecuvantarea lui sa arunce zgarda daca dorea. Aceea, oricum, nu era a lui. A lui era inca la vanatorul ala mare si urat pe care nu apucase sa il manance la ultima luna plina. Planuia sa il rontaie bine de tot si apoi sa se scobeasca in colti cu oscioarele lui, dar mai era destul pana la luna plina si nu avea sens sa isi strice acum karma cu planuri sinistre.
Fu sarutat si asta puse capat fanteziilor lui si conversatiei de-opotriva. Isi baga mai bine mainile pe sub paturi ca sa il poata mangaia pe tip direct pe piele, si il saruta incet, cercetator, de parca acum l-ar fi atins prima data, doar ca fara nenumaratele ezitari care il tinusera legat de maini si de picioare prima data, in biblioteca. Ramase fara aer si nu ar fi putut spune care dintre ei rupsese sarutul, dar cert era ca sfarsi sprijinindu-se cu barbia de tampla cercetasului, privind visator prin incapere in timp ce degetele ii faceau jogging pe spatele lui. Privirea ii cazu asupra zgarzii, si simti un vanticel in zona gatului; crezu initial ca era sentimentul lasat de lipsa pretioasei sale zgarzi, dar realiza apoi ca era vorba de rasuflarea lina a blondului, si pufni in ras fara sa vrea, ascunzandu-si nasul in umarul lui. "Cat suntem in Sydney nu o sa port zgarda." decise, soptindu-i hotararea lui direct in timpan in timp ce ii saruta cuminte urechea, gadilandu-i usor cu rasuflarea sa fierbinte si varfurile buzelor inca umede dupa sarutul de mai devreme.
Tipul putea sa i-o puna la loc oricand dorea, dar dupa ce plecau de acolo. Nu statuse niciodata prea mult fara zgarda de cand ii fusese pusa, si era curios sa vada cum anume se simtea. Mai mic? Mai mare? Mai vulnerabil? Mai puternic? Era o fire foarte legata de simboluri, si nu era exclus ca despartirea de un simbol al unei anumite etape din evolutia lui sa il faca sa fie mai puternic. Stia ca avea sa fie intodeauna al lui Christian, indiferent ce purta si ce nu purta, asa cum cercetasul avea sa fie intodeauna al lui, chiar si daca magia ar fi gasit candva o cale de a sterge urmele lui din pielea celuilalt. Era corect ca daca tipul avea urmele coltilor lui permanent pe gat, el sa aiba permanent zgarduta, si ii facea placere ca lucrurile sa stea asa, dar existau multi de dar si multi de poate in inima lui, si fusese intodeauna o persoana care isi asculta glasul interior. "Dar cineva trebuie sa aiba grija sa nu imi raceasca gatul..." o intoarse zambind cuminte spre cercetas, tragandu-l usor cu dintii de ureche, coborand in schimb si sarutandu-i umarul ala bun si laptos. Il infofoli mai bine in patura pentru ca i se parea ca ii era frig. El statea dedesubt asa ca era imposibil sa ii fie frig. Gandindu-se la asta, il darama pe tip in paturi si se lasa peste el; avea trupul fierbinte ca un micut calorifer pe care il poti atinge fara sa te arzi daca lui ii place atingerea ta, asa ca era mai bun decat orice patura. Se piti sub o plapuma ca sa nu ii fie nici lui racoare, si cauta din nou buzele celuilalt, sarutandu-l fara sa se sature.
|
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
 No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

[size0]( cheer up master! )
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 18 2014, 05:48 PM
Post #11
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Pune-o la loc cand vrei."
I-ar fi spus ca nu avea de gand sa o mai puna la loc niciodata. Nu era cainele sau. Nu ii era stapan. Nu era nimic. Inchise ochii si trase aer in piept cu putere, apoi se lasa mai bine in asternut si isi permise sa se gandeasca la lucruri care aveau o semnificatie aparta pentru el, dar care poate nu insemnau nimic pentru celalalt. Nu gasi nimic. Noua sa existenta era construita in jurul baiatului si adora asta nespus de mult. Ii placea fiecare lucru care il determina sa se opreasca si sa se gandeasca de doua ori inainte de a face o miscare. Ii placea fiindca putea sa aiba control si sa il piarda. Ii placea fiecare schimbare de roluri si fiecare intrebare care ramanea in aer, fara raspuns, fara asteptari. Il privea pe Cody asa cum ar fi privit lumina de la capatul unui tunel fara iesire si stia ca mai strans legat de atat nu avea cum sa ajunga. Se intreba in tacere daca putea sa fie spanzurat cu acele sfori care ii legau. Se intreba daca asta il ranea sau daca ii facea un bine. Se intreba multe lucruri, dar stia ca orice ar fi raspuns tot la astropuful acela drag lui avea sa se intoarca. Zambi dulce si ii mangaie obrazul.
"Cat suntem in Sydney nu o sa port zgarda."
Il privi intrebator. Facea asta pentru el sau isi dorea cu adevarat sa nu mai poarte zgarda? intrebarea ii rasuna in minte, iar Christian clatina din cap in loc sa spuna orice altceva. Raspunsurile sale se pierdura undeva departe, departe, departe asa ca incepu sa rada ca un prost si sa se inmoaie la fiecare atingere primita. Inchise ochii pentru a se adaposti in intuneric si ii mangaie coloana vertebrala cautand sa cante de parca era pian. Daca ar fi disparut intreaga planeta si nu ar mai fi ramas decat acel pusti ar fi fost la fel de fericit ca acum. Nu avea nevoie de nimic daca il pastra pe el. Continua sa se simta slabit fizic si ii era ciuda pentru asta, dar nu dadea inapoi. Simtea cum capata viata doar atingandu-l. Ofta din adancul inimii.
"Dar cineva trebuie sa aiba grija sa nu imi raceasca gatul..."
Un zambet larg ii incolti pe chip si se vazu nevoit sa inchida ochii cand pustiul il rostogoli pe spate. Se agata de trupul lui si il privi cu subinteles, ridicandu-se usor pentru a putea sa il sarute. Se uita la gatul lui imediat dupa asta, apoi se apleca si isi infipse dintii in el, umplandu-l de bale. Inchise ochii si isi puse palmele pe spatele lui, ramanand asa, agatat ca un liliac dornic sa il guste. Statea destul de bine intre saltea si pusti asa ca nu incerca sa se miste. Isi urca degetele pe ceafa lui si il stranse. Departa dintii de locul ala si musca undeva mai jos, miscandu-si piciorul sub el, cuprinzandu-l cu acesta. Ar fi putut sa apeleze la canibalism, dar avea nevoie de Cody in viata asa ca jocul se schimba putin - la fel si tactica lor de a aborda problema.
[align=center] *** [/align]
Incepu sa rada usor si il mangaie in timp ce il arunca intr-o parte si il incaleca dragut cu un picior. Yum. fu tot ceea ce reusi sa spuna fiindca era in continuare incapabil sa respire. Mai rase putin si se baga apoi in sufletul lui. Te iubesc. Zambi cat se poate de sincer si isi trecu degetele prin bretonul lui, ciufulindu-l nitel. Trecuse o eternitate de la ultima lor clipa de liniste si pace. Viata se dovedea plina de neprevazut si Christian se considera o persoana dinamica. Ii placea actiunea, nu putea spune contrariul, dar ii placea si sa stea fara a face efectiv nimic. Adora sa ii auda bataile inimii si sa isi lipeasca palma de pieptul lui intrebandu-se daca nu cumva ar putea sa o opreasca. Clipi de cateva ori si isi puse un brat sub cap pentru a se ridica nitel si a putea sa il priveasca mai bine. Zgarda imi aminteste de varcolac... recunoscu in soapta si intinse degetele spre gatul lui, atingandu-i pielea usor. Imi place, dar... Exista clipe cand te vreau doar pe tine. recunoscu cu o oarecare tristete si apoi zambi ceva mai larg pentru ca avusesera parte de un moment frumos si nu dorea sa il strice folosindu-se de o drama. Cred ca e doar in mintea mea. se scuza razand usor si se uita la perna ferindu-si privirea de a lui. Se imbujora usor si se ascunse mai bine sub bretonul sau blond.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Connor Fergus Calvagh
|
Aug 19 2014, 11:47 PM
Post #12
|
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
- Posts:
- 381
- Group:
- Hogwarts Staff
- Member
- #51
- Joined:
- January 2, 2014
|
- "Yum."
Surase cuminte si ii mangaie usor obrazul, ramanand relaxat langa el dupa ce fu trantit intr-o parte. Intinse un piciorus si ii inconjura tipului mijlocul cu el, bataindu-si usor glezna, fericit in multe moduri care nu aveau nimic in comun unul cu altul. Nu ii raspunse la cuvintele frumoase, doar ridica nasul si il saruta moale pe buze, tinandu-i-se mai bine de gat cu un brat, mangaindu-i gatul si pieptul cu manuta cealalta.
"Zgarda imi aminteste de varcolac..."
Clipi de cateva ori, vag bulversat de schimbarea de subiect; discutia despre zgarda ii parea teribil de indepartata, si nu putea spune ca nu ii placea sa simta degetele tipului direct pe gat. Mustaci usor, fara sa se grabeasca in cautarea unui raspuns. Ii intelegea punctul de vedere, dar nu vroia sa ii promita ca nu mai purta deloc zgarda in conditiile in care abia astepta sa puna din nou gherutele pe zgarzile sale pretioase si sa se poata juca din nou cu ele dupa cum avea chef. "Christian..." sopti, continuand sa ii mangaie usor pieptul, doar din varful degetelor. Stia ca tipul accepta si iubea bestia din el, dar in acelasi timp parea uneori sa uite ca omul pe care il cunoscuse nu mai exista separat de bestie. Cody si Varcody erau unul si acelasi, in esenta, si orice incercare de a ii separa insemna negarea persoanei care statea acum in fata cercetasului, care ii primea atingerile si vorbele si privirile. Surase moale, negasind o exprimare suficient de blanda prin care sa ii spuna ca el era varcolacul si orice vis despre omul fara blana care fusese candva era doar atat - un vis. Il mai saruta o data, ridicandu-se apoi lenes din pat, abandonand conversatia. Urma sa ii ceara lui Imogen sa ii explice care era legatura dintre ea si vanator si sa o intrebe daca ii putea recupera zgarzile, dar asta cand se intorceau in Anglia. Viperina era plina de mistere, dovada ca el inca nu se obisnuise cu faptul ca era fata si nu baiat, asa ca, daca se gandea bine, nu era atat de surprins ca mai exista undeva in lume cineva cu acelasi chip.
"Hai sa mergem sa vedem monumente!" spuse zambind larg spre cercetas si il prinse de mana, tragandu-l taras din pat pana in baie ca sa faca impreuna un dus racoritor inainte de a sari in niste haine potrivite pentru vremea de afara. In Sydney era iarna, dar vremea era destul de blanda, asa ca nu avu nevoie decat de niste ghete, blugi, un pulover pufos si un palton lung pana la jumatatea coapselor. Cody avea nevoie sa se imbrace mai gros decat Christian, asa ca se ascunse bine in gulerul puloverului si stranuta din cand in cand, cu nasucul si pometii inrositi de la aerul rece, zambind vesel spre tip si tinandu-i-se strans de brat ca sa nu alunece pe podeaua umeda. Nu era gheata pe jos, din fericire, altfel era destul de sigur ca si-ar fi rupt gatul. Cumpara un aparat foto ieftin de la un magazin de pe strada si incepu sa faca in jur de trei sute de poze; la cladiri, la plante, la pisicile de pe strada, la nasul lui Christian, parul lui Christian, fundul lui Christian, cotul lui Christian, Christian si Cody, Cody si Christian, Christian si o pisica vagaboanda, Christian si toate monumentele la care puteau ajunge cu un trenulet pentru turisti, Cody si monumentele, Cody si copacii, Cody si privelistea din trenulet. In cele din urma se oprira intr-un parc de distractii care parea interesant, si Cody insista sa se urce in ceea ce parea a fi un alt trenulet, doar ca scos dintr-un film de groaza. "Scrie Tunelul cu monstrii sau mi se pare mie?" facu chiorandu-se la un panou de deasupra caruselului in care tocmai se urcase. Chiar nu vedea prea bine textul ala scris cu litere minuscule, de o culoare mega inchisa pe fundal negru. Avea un miros si un auz de o finete extraordinara, dar natura uitase sa il inzestreze si cu o vedere care sa se ridice la nivelul asteptarilor.
In fine, cumparara biletele miraculoase si un mosulet cocosat le lega centurile de siguranta in jurul braului, invartind o maneta gigant pentru a pune trenuletul in miscare. Doua clipe mai tarziu erau in intuneric deplin, iar Cody se baga mai bine in umarul lui Christian, asteptand sa vada monstrii inspaimantatori care ii asteptau acolo. Dupa minute bune de inaintat pe intuneric, scartaitul sinistru al sinelor insotindu-i precum umbra lor cea fidela, vagonasul in care erau incepu brusc sa se clatine, si Cody simti o respiratie fierbinte pe figura. Scoase bagheta din buzunar si sopti un lumos pentru ca nu era chiar atat de bun prieten cu suspansul si i se cam taiase sa inainteze ca orbul printr-un tunel al carui scartait ii zgaria cimpanele; varful bagehetei se aprinse, luminand ... capul unui leu. In prima faza nu se prinse despre ce era vorba, si rase spre Christian, laudand realismul jucariilor alora; aparent meritase asteptarea. Intinse manuta si atinse botul fiarei; era moale si fierbinte la atingere, de parca ar fi fost cu adevarat vie. Auzi apoi un au scapat leii, au scapat leii!, tocmai de la capatul celalalt al tunelului, si realiza ca parcul de distractii era chiar langa rezervatia naturala prin care se plimbasera inainte. Incepu sa tipe ca o fetita, si sari pe Christian in aceeasi secunda in care leul sari pe el. Stranse din ochi, asteptand sa simta durerea. Dupa un timp se prinse ca nu simtea nimic, si deschise ochii, desclestandu-si bratele din jurul cercetasului pe care il acoperise complet cu trunchiul lui. Se uita buimac in jur, trezindu-se ca statea in mijlocul... unui camp. "Uhm..." Disparusera. Problema era ca habar nu avea unde erau.
|
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
 No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

[size0]( cheer up master! )
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 20 2014, 08:51 PM
Post #13
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Hai sa mergem sa vedem monumente!"
Dadu din cap voios. Avea chef sa mearga si sa exploreze, sa se uite la locurile frumoase care ii inconjurau si sa se bucure putin de toate frumusetile acelui loc mirific. Nu alesese Australia degeaba, chiar credea ca respectivul continent ii poate oferi tot ceea ce ar fi dorit el sa obtina. Se simtea teribil de liber acolo si astepta clipa in care usile aveau sa fie larg deschise, iar el urma sa zburde fericit catre nestiutul de afara. Cody il lua de mana si pornira amandoi intr-o excursie care se dovedi mai amuzanta decat se asteptase. Radea cu gura pana la urechi si se simtea teribil de bine. Isi dorea sa sara toata ziua si sa se invarta pana i se ravasea complet creierul. Simtea inima batandu-i tare de tot in piept si era fericit cum nu fusese niciodata in viata. Cody facea multe poze, iar el zambea in toate pentru ca acelea erau momente pe care dorea sa si le aminteasca. Nu il interesa ce anume avea sa se intample pe viitor, in acea clipa era mai fericit decat fusese vreodata si asta era de ajuns. In momentul in care se urcara in carusel se agata de pusti si ii sopti la ureche ca lui nu ii place sa fie prins in fiare. Adopta o expresie de om panicat si i se agata de gat, ramanand asa pana ce pericolul trecu. Se credea mai curajos de atat, dar aparent erau momente in care nu facea decat sa tipe ca o fetita si sa se panicheze fara sa stea pe ganduri. Tocmai cand credea ca se terminase totul un leu aparu in cadru. Respira cu mai multa grija si cauta mana pustiului, strangandu-l usor de degete. Nu ii venea sa miste fiindca nu isi dadea seama care era treaba cu bestia, dar in momentul in care se prinse cum stateau lucrurile avu tendinta de a scoate bagheta si a i-o baga animalului in nas. Avea experienta cu bestiile, nu se temea de ele! Fostul astropuf actiona inainte de a sta prea mult pe ganduri si Disparura amandoi din acel carusel al mortii, aparand intr-o zona pe care Christian nu o recunoscu din prima. Nici din a doua. Sau a treia.
"Uhm..."
Mhm. fu tot ceea ce avu de zis si incerca sa zambeasca pentru a-i arata ca este in regula, dar nu era in regula. Habar n-aveau unde erau. Ii venea sa faca tot soiul de glume proaste pe acea tema, dar inima continua sa ii bata mult prea tare in piept si se simtea teribil de epuizat. Decise sa o lase moarta pana se punea nitel pe picioare, nu isi dorea absolut deloc sa lesine pe acolo. Se intinse spre Cody si il saruta apasat pe obraz, apoi ii dadu drumul. Nu avea niciun rost sa mearga tinuti de mana, erau in camp deschis. Ce ar fi putut sa se intample acolo? Imi tremura picioarele. rosti pe un ton tafnos. Nu ii convenise deloc acea sperietura. Auzi, lei! Lei... ca leul ala. Se intoarse extrem de lent catre felina cea mare care statea cuminte intinsa pe bura si ii privirea cu o expresie care ar fi putut sa fie usor confundata cu plictisitul. Christian avea impresia ca nici macar nu clipeste. Era pozitionat undeva la cinci metri, dar daca s-ar fi ridicat ar fi reusit sa prinda viteza inainte ca el sa isi aminteasca macar o vraja. Pe langa asta, cercetasul nu avea voie sa se foloseasca de magie. Intentiona sa mai fie elev la Hogwarts inca un an intreg. Riscurile erau inutile.
Incerca sa se apropie de astropuf, dar leul misca vag din cap. Ingheta. Ii arunca o privire lunga si plina de intelesuri ascunse; incerca sa ii transmita ca: Unu: leul ala ii spiona si parea sa inteleaga ce anume doresc ei sa comunice. Doi: in camp deschis nu aveau prea multe sanse. Trei: ar fi fost o idee extrem de buna sa isi ia talpasita de acolo cat mai repede. Era prea tanar sa moara si Cody arata prea bine pentru a pica in ghearele unei pisicute rautacioase. Leul se ridica si incepu sa se apropie de ei. Nu parea sa se grabeasca, dar ceva din mersul lui ii trada puterea. Nu degeaba era considera regele animalelor. Christian clipi indurerat si sari pe Cody exact cand pisicuta prinse viteza. Du-ma undeva unde e soare, undeva fara lei. Fara lei. Fara lei. Fara lei. Repeta asta ca pe un crez si spera ca astropuful lui drag sa se miste repede ca un varcolac veritabil si sa salveze fundurile alea doua. Considera ca au nevoie de ele.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Connor Fergus Calvagh
|
Aug 20 2014, 09:59 PM
Post #14
|
varcolac; asistent vindecator; preg. cercetator varcolaci
- Posts:
- 381
- Group:
- Hogwarts Staff
- Member
- #51
- Joined:
- January 2, 2014
|
- "Imi tremura picioarele."
"Imi tremura stomacul." raspunse afectat si dadu sa se ridice de jos, pentru ca aterizase in fund atunci cand Disparusera. Vru sa se ridice, dar toate simturile ii intrara in alerta, si privirea ii fu atrasa de nici mai mult nici mai putin decat un leu gigantic. Paraliza. Era chiar mai mare decat ala din tunelul cel periculos, si erau singuri cu el intr-un camp care parea sa nu aiba nici o limita, impletindu-se cu cerul in toate zarile. Asta nu era bine, nu era bine deloc! Christian sari pe el, leul sari spre ei, iar Cody simti ca facea un stop cardiac. Il prinse strans pe Christian si inchise ochii chiar mai strans de atat, concentrandu-se cu toata puterea pe imaginea trenuletului care ii plimbase toata ziua prin Sydney. Doar nu era un leu si acolo!
"Du-ma undeva unde e soare, undeva fara lei. Fara lei. Fara lei. Fara lei."
Cand deschise ochii, tipa atat de tare ca se lasa linistea in tot trenuletul, oamenii uitandu-se suspect spre ei, unii cu ingrijorare, unii cu repros, unii cu o indiferenta nuantata vag de o curiozitate urbana. Cody vedea insa doar leul de plus cu care se juca o fetita din bratele unei alte fetite care sedea in bratele unei mame, la doua scaune distanta de ei. Amandoua fetitele incepura sa planga in sincron, si femeia le arunca lui Cody si Christian o privire asasina. Aparent nimeni nu era prea mirat ca picasera din cerurile inalte pe scaunele alea doua, iar fostul astropuf rasufla usurat cand, dupa ce se uita mai bine in jur, realiza ca plusul ala era singurul leu din imediata sau indepartata lor apropiere. Asta daca nu il punea la socoteala si pe Christian. "Leii nu ar trebui sa te placa? Doar sunteti frati." ii susura in ureche, nedorind sa atraga si mai mult atentia asupra lor. Il prinse pe tip de mana si se ridica de pe scaunel, coborand din trenulet la statia urmatoare. Un mall. Banuia ca ala nu avea sa ii muste, alerge sau orice alta dubiosenie, asa ca merse intr-acolo, oprindu-se pe o banca de langa o fantana racoritoare ca sa poata sta linistit putin. Inima ii batea inca de sa-i sara din piept, si il pipai pe Christian peste tot, ca sa se asigure ca era intreg, nevatamat, neatins si toate celelalte sinonime ale cuvantului pe care nu le invatase sau la care nu se putea gandi in acea clipa particulara.
"Ti-am zis eu ca Australia e periculoasa?" spuse ceva mai linistit, privindu-l pe cercetas printre gene si zambind dragut. "Rawr!" facu pe un ton fioros si il musca de umar prin haine, vrand sa il detensioneze si sa ii ia gandul de la bestii periculoase care vroiau sa ii manance la cina. Observase ca majoritatea animalelor se speriau de el, dar aparent nu functiona si in cazul leilor. Nu stia ce parere sa aiba despre asta, dar pana una alta, nici nu vroia sa i se ofere ocazia de a se lamuri mai bine. "Concluzia zilei de azi: nu imi plac felinele." bombani promptindu-se cu barbia de umarul tipului si uitandu-se la oamenii care treceau pe langa ei, cu bratele incarcate de pungi de cumparaturi, copii mici care nu ar fi trebuit sa fie adusi la mall unde sa streseze pe toata lumea cu sunetele lor de animale scapate din cusca, sau geci groase. Cody se intreba ce naiba faceau cu gecile alea pufoase dupa ei in mijlocul verii, dar realiza apoi unde erau si ce anotimp era acolo, si pufni brusc in ras, privind propriul palton si apoi hainele groase ale celuilalt. "Merlin! Iti dai seama ca chiar suntem pe partea cealalta a planetei?" spuse pe un ton visator, zambind larg spre cercetas. Se apleca spre el si il pupa umed pe obraz, incepand sa ii rontaie linia maxilarului. Ii placea sa il atinga fara un sens anume in momente intamplatoare; ii placea ca nu mai era respins atunci cand erau in public, si se intreba daca avea vreodata sa inceteze sa se bucure chiar si de aspectele relatiei lor cu care se obisnuise de-a lungul timpului. Spera sa nu. Mereu il enervasera oamenii care luau lucrurile drept gratuite si realizau ce aveau abia atunci cand pierdeau lucrurile respective; nu vroia sa faca parte din acea categorie, mai ales cand venea vorba de relatia cu o persoana pe care o iubea. "Ce vrei sa facem acum?" intreba pe un ton seducator, desfacandu-si paltonul pentru ca se cam incinsese inauntru. "Alege tu, e mai sigur!"
|
[align=center]... hidden in the sun, for when the darkness comes.
 No matter how much you feed the wolf, he keeps looking at the forest.

[size0]( cheer up master! )
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 26 2014, 10:11 PM
Post #15
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- Cody ii asculta rugamintea si Disparu cu el din acel loc al groazei totale. Credea ca o sa isi dea duhul daca avea sa mai stea mult printre lei si alte animale salbatice ale caror singura dorinta era aceea de a-si infige coltii in ce avea el mai de pret. Nu putea sa riste niciodata cu asemenea animale si categoric nu era dispus sa isi puna viata in pericol - sau pe a persoanei pe care o iubea - doar pentru a dovedi ca aceia care erau sortati la casa curajului aveau curaj din belsug.
Aparura din nou in ceva in miscare si in prima secunda inchise ochii. Nu era sigur ca doreste sa vada ceea ce avea de gand sa i se arate, dar dupa cateva momente de tacere absoluta decise sa isi faca nitel curaj, motiv pentru care facu ochii mari si se uita in jur, iar mai apoi la Cody. Se intinse spre el si ii saruta obrajorul acela gustos fiindca era teribil de infricosat de tot ceea ce se petrecea, iar el - blond, moale si pufos - reusea sa il intoarca si sa il distraga de la tot ce era nociv.
"Leii nu ar trebui sa te placa? Doar sunteti frati."
Clatina din cap. Nu am vazut bursucii facand sir indian in spatele tau. rosti pe un ton amuzat si apoi chicoti nitel pentru ca incepea sa se destinda si parca nu mai era lumea asa neagra. Cody ii spuse apoi de Australia cea periculoasa, iar Christian rase pentru ca aia chiar era ceva ce nu prevazuse. Pustiul i se paruse mereu cea mai imprevizibila persoana din lume si nu se indoia ca ar fi facut sute de tampenii daca i-ar fi fost permis. Cu toate astea el era acolo si ii dadea sfaturi pe care ar fi trebuit sa le asculte, iar Christian statea si se uita, gandindu-se ca da, avea dreptate si da, ar fi trebuit sa il asculte. Se intreba de ce nu o facuse. Data viitoare ma gandesc la un loc mai putin periculos. ii spuse pe un ton cuminte si il inghionti in coaste ca sa simta si el putin din stresul pe care il simtea cercetasul adesea. Nu se crezuse niciodata o persoana razbunatoare si adevarul era ca nu ii placea sa plateasca. In cele din urma se mai linistira apele, iar ei doi se gasira iarasi la rascruce de drumuri.
"Ce vrei sa facem acum?"
Medita. El il adusese in acel loc horror si tot el ar fi trebuit sa se gandeasca acum la o zona ceva mai placuta, un loc care sa le fie pe plac si care sa nu ii faca sa strambe din nas si sa se oftice pe masura ce inaintau in salbaticie. Isi dorea o vacanta perfecta, dar era departe de una si nu stia cum anume sa o faca. Cu parintii sai nu mersese nicaieri si era intr-adevar destul de dificil pentru un copil sa ia viata in frau si sa isi faca de cap.
"Alege tu, e mai sigur!"
Profita de faptul ca isi deschisese paltonul pentru a face un pas spre el si a-l cuprinde cu un brat, direct pe sub materialul acestuia, tragandu-l spre sine. Il izbi zdravan de pieptul sau si apoi il saruta asa, ca de incalzire. Cody ii spusese ca aveau sa mearga sa se sarute in fata tuturor animalelor, iar Christian nu vedea nimic acolo care sa sugereze indeplinirea dorintei. Cu toate astea, realiza ca nici macar nu conta locul in care se aflau atata vreme cat erau impreuna si puteau sa profite din plin de momentele pe care le petreceau unul in compania altuia. Esti sigur ca nu poti sa ghicesti? il intreba pe un ton care prevestea provocarea. Isi nota ideea mental si decise sa vada cat de bune erau reflexele micutului varcolac si cat de mult isi cunostea acesta stapanul. Lasa capul intr-o parte si il privi printre gene asa cum facea un animal de prada cu fiinta draguta si moale pe care o capturase. Era un joc pe care Christian il stia mult prea bine, dar niciodata nu se jucase cu o persoana pe care dorise sa o pastreze. Acea premiera ii facea sangele sa curga mai alert in vene, oricat de ciudat ar fi parut asta. Ai trei incercari. Daca nu ghicesti te dau la ursi. il provoca pe un ton diabolic. Era in stare sa il dea la ursi si Cody nu ar fi trebuit sa rada de el, doar stia ce persoana rea si lipsita de inima fusese odinioara. Statuse pe un tron alcatuit din spini, iar inima ii fusese de piatra. Acum tronul sau era in bratele pustiului si inima ii era incadrata de o aura pe care nu ar fi putut sa o descrie nicun poet, oricat de mult talent ar fi avut acesta. Dar astea erau detalii. Surase cat se poate de nevinovat.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|