Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
f i t z p l e a s u r e; closed
Topic Started: Aug 14 2014, 11:38 PM (92 Views)
Arcturus Cavendish
Member Avatar
vampir
Creaturi Magice
  • Gasise niste carti interesante acasa la Gansley, si ii ceruse sa imprumute unele ca sa le citeasca acasa. Plecase de-acolo cu bratele pline de romane amestecate cu carti de magie, si ii sterpelise chiar niste manuale de la Hogwarts cand tipul nu era atent. Intentiona sa i le inapoieze inainte sa inceapa scoala oricum. Arthur citea foarte repede, avand in vedere ca aceea era ocupatia lui principala de cand se stia, asa incat nu urma sa ii fie greu sa termine toate volumele imprumutate inainte ca vara sa fuga pe langa el.
    Se inchise in camera, asezandu-se turceste pe jos si facand o spirala de carti in jurul lui, punandu-le in ordinea in care dorea sa le citeasca. Ordinea se schimba de cateva ori, in functie de cheful lui, si pe masura ce orele si zilele treceau, randurile de carti din spirala deveneau tot mai putine, si in centru, langa Arthur, se forma un teanc inalt de volume citite. Pata de cateva ori paginile de sange, pentru ca isi mai lua cate o mana sau cate un picior cu el ca sa manance in timp ce citea, nedorind sa iasa la vanatoare. Instinctul il tragea de picior, dar se considera mai rafinat decat animalele, asa ca vana in prima zi mult, luand acasa cateva victime din care sa se hraneasca in timp ce citea. Afla despre mai multe creaturi magice, despre potiuni, despre obiectele magice cu care lucrau vrajitorii, despre transfigurari... totul i se parea teribil de fascinant, si dadea mai departe paginile, chiar daca erau multe pasaje pe care nu putea sa le inteleaga. Manualele erau pentru anul VI iar el nu stia nimic despre magie, asa incat cunostintele lui aveau prea multe goluri ca sa faca legaturile necesare. Nu il deranja asta, insa. Era fericit sa invete lucruri noi chiar daca erau imprastiate prin mintea lui, aranjandu-se intr-un mare haos care il coplesea. Cand in cele din urma se punea la somn, ii trebuiau ore intregi ca sa adoarma, si se rotea prin pat, visand dragoni, oameni care isi schimbau infatisarea, obiecte care se transformau in alte obiecte, vraji care puteau omora oameni fara sa lase nici un semn si potiuni care aduceau noroc sau dadeau halucinatii.

    In seara aceea se trezi cu perna in brate, si se dadu jos din pat somnoros, privind pe podeaua camerei. Facu ochii mari cand realiza ca spirala de carti disparuse, fiind inlocuita de trei teancuri micute de volume. Iesi de sub patura si se grabi sa faca dus, tragand repede cu ochiul pe fereastra. Soarele abia apusese, asa ca aduna repede cartile intr-un sac si iesi din camera, dand peste tipa care ramasese din cei pe care ii vanase. Privirile li se intalnira si Arthur lasa jos sacul, sprijinindu-l de un fotoliu jerpelit, apropiindu-se de tanara. Era intuneric, dar lumanarea aprinsa pe masa, aproape complet topita, ii lumina putin trasaturile desfigurate de spaima. Ii mangaie obrazul si ii zambi prietenos, coborandu-si degetul pe gatul ei cu muscaturi multiple. Ii legase mainile pe langa trup si gleznele intre ele cu o funie aspra, dar ii lasase figura libera. Fata mima ceva din buze si Arthur se apleca, tragandu-i gulerul camasii putin, cat sa ii dezveleasca umarul; isi infipse coltii adanc si bau atata sange cat sa nu ii fie foame pentru o vreme, verificandu-i repede semnele vitale. Nu era moarta, dar era teribil de slabita. Lua sacul si o dezlega, facandu-i semn sa ramana cuminte. Cand o ridica in brate, mainile ei moi se stransera in jurul gatului sau, intr-o slaba cautare de sprijin, si o simti lasandu-si moale capul pe umarul lui, de parca acceptase ca daca era sa moara, nu putea sa se opuna. O scoase din casa si o lasa la intrarea intr-un spital, plecand repede sa se intalneasca cu Gansley. Spera ca tipul sa fie acasa. Era destul de tarziu si mama lui nu parea genul care sa il lase sa umble noaptea pe-afara, lucru care i se confirma cand, sarind de jos pana la fereastra dormitorului baiatului, aflata tocmai la etaj, il vazu mesterind ceva la birou. Batu in fereastra cu varfurile degetelor si zambi de acolo, facandu-i cu mana. Nu realiza ca era murdar de sange pana pe gat, si lichidul rosu ii patase camasa.

    Intra cand fu lasat inauntru si ii puse sacul in brate.
    "Au fost grozave!" spuse entuziast, vazandu-se intr-o oglinda.
    "Oh. Ai un tricou de schimb?" intreba scotandu-si repede sacoul si camasa, scuipand pe un colt al acesteia si stergandu-se in graba la gura, pe barbie si pe gat. Nu realizase ca se hranise asa de neglijent, dar cand avea gandurile in alta parte nu era prea atent. Gansley ii dadu un tricou si Arthur il imbraca fara sa ezite, nefiind atent ce culoare avea. Purta doar negru in general, pentru ca ii placea negrul, in primul rand, si pentru ca dorea sa fie invizibil, in al doilea rand. Acum insa nu conta prea mult cu ce era imbracat si nu avea nici o intentie sa il faca pe Gansley sa creada ca nu era acolo.
    "Hai in Egipt!" spuse fara alte introduceri, uitandu-se fix la baiat. Zambi relaxat. Se interesase de bilete cand iesise la vanatoare; tocmai se hranise dintr-una din tipele care lucrau la aeroport. Scoase din buzunarul interior al sacoului, in timp ce il imbraca la loc, doua bilete pe care le flutura pe sub nasul vrajitorului.
    "Avem avion intr-o ora!"
    Pe scurt, nu aveau timp de pierdut. Gansley dadea semne ca vroia sa-si anunte parintii, dar Arthur o vazuse destul de bine pe mama lui cat sa stie ca nu ar fi acceptat sa il lase sa plece peste ocean cu fiul ei.
    "Scrie-le un bilet ca sa nu faca atac de cord." recomanda.
    Il lasa sa impacheteze niste chestii pentru ca banuia ca aveau nevoie, si il prinse apoi, ridicandu-l in brate ca atunci cand fusese lesinat, sarind cu el direct pe fereastra. Ateriza fara nici o problema in picioare, si ajunsera la aeroport cu un taxi, urcandu-se in avion fara alte introduceri. In cateva ore coborau in aeroportul central din Cairo. Zborul dura cinci ore, asa ca soarele era aproape pe cer.
    "Trebuie sa gasim repede un loc sa stam. Nu cred ca pot sa stau in soarele de aici." spuse incruntandu-se usor, privind preocupat spre cerul inca intunecat.
[align=center]
Posted Image
the divine is not static and humane; the divine does not play nice.
they will eat everything you are.


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Gansley R. Cinder
Member Avatar

Vrajitori
  • Intreaga prietenie cu vampirul era o idee care se anunta proasta, dar Gansley era destul de dus cu pluta cat sa i se para cea mai tare din lume. Abia astepta sa descopere secretele necunoscute ale creaturii ce ii batuse la usa si intentiona sa ii puna intrebari pe care nici macar nu stia ca le detine. Nu ii mai era frica de el; nu la fel de rau cat ii fusese la inceput, cel putin si stia ca asta se datora inconstientei in care inota de cateva zile incoace. Dupa ce plecase Arthur se concentrase asupra cartilor cu vampiri pe care stia ca le are si citise totul cu o atentie desavarsita. Aflase niste lucruri pe care nu le stiuse pana atunci si incepuse sa faca tot felul de scheme care ar fi putut sa se potriveasca de minune cu noul sau amic. Se intreba daca era intr-adevar rezistent la toate lucrurile numite in carte. Banuia ca soarele ii facea rau, dar nu gasea nicio explicatie logica pentru asta. Era indecis in ceea ce privea oglinda. Dorea sa il intrebe imediat ce dadea din nou de el, dar nu stia cand se intampla acest lucru. Nu facusera schimb de adrese si nici de numere de telefon - duh - iar tipul nu parea o persoana care sa isi faca prea des veacurile pe unde locuia el. Se intrista.
    In acea seara se intampla sa deseneze. Gansley nu desena prea mult pentru ca nu avea idei pentru atatea lucruri, dar cand o facea se daruia complet operei. Acum incerca sa schiteze o padure pe care o vizitase in urma cu doua veri si tocmai realizase ca gresise aleea cand auzi ceva. Ridica brusc privirea spre fereastra si socul i se citi cateva clipe pe figura. Sari sa deschida si se trezi cu un termen pe care nu stiu de unde sa il ia. Ce erau... grozave?
    Fu distras de sangele de pe vampir si i se inmuiara picioarele. Nu stia ca este delicat in halul ala, dar aparent viata era plina de surprize. Stramba lejer din buze si se dadu usor in spate - pentru orice eventualite. Nu dorea ca vampirul Arthur sa isi dea seama ca ii e din nou foame.

    "Oh. Ai un tricou de schimb?"

    "Yup." raspunse de parca nu observase nimic si se intoarse spre dulap, scotocind prin el.
    Observase ca poarta haine negre asa ca sparse putin tiparul oferindu-i un tricou portocaliu cu un cap galben gentral. Arata destul de ... uhm ... vesel si banuia ca Arthur o sa fie mai luminos daca il purta pe acela.

    "Hai in Egipt!"

    "Hai!" rosti vesel si topai pe loc, oprindu-se brusc.
    "Stai. CE?"
    Adora Egiptul din motive diverse si mai ales pentru ca acolo se afla o sursa de magie puternica, dar nu se gandise niciodata sa mearga acolo la saptesprezece ani. Pe langa asta, n-avea bani. Nu stia ce fel de parere isi facuse vampirul despre el, dar familia lui era destul de stramtorata in prezent si Gansley nu dorea sa vina cu asemenea cereri peste ei si sa ii sperie.

    "Avem avion intr-o ora!"

    "Poftim? Nu am zis ca vin!" se ratoi la el parandu-i-se cea mai proasta miscare din istoria miscarilor proaste. Pe de-o parte era nevoia de aventura, iar pe de alta parte era... ei bine mentalitatea.

    "Scrie-le un bilet ca sa nu faca atac de cord."

    Miji usor ochii si mai cantari o data intreaga situatie. Dorea sa vada, sa cunoasca, sa cerceteze si stia ca nu poate sa fie un mare explorator daca ramanea pe loc. Pe langa asta, vampirul platise biletele de avion. Asta suna dubios din mult prea multe motive, dar nu avea importanta. Se roti pe calcaie, scoase o foaie pe care o umplu cu mesaje pline de dor si afectiune, apoi se schimba repede in ceva comod si isi lua un ghiozdan tipic incuiat.
    "Zi-mi aeroportul!" rosti pe cel mai hotarat ton din lume, prinzandu-l de mana si Disparand de acolo impreuna.
    Zborul dura o gramada, iar Gansley statu numai cu punga in brate. Nu ii placea sa fie chiar asa la inaltime la o distanta mult prea mare de sol. Pe langa asta il apucase claustrofobia. Proasta combinatie!
    Cand se aflara in sfarsit cu picioarele pe pamant mai avu putin pana sa se lase in patru labe si sa pupe solul. Se mentinu aproape indiferent si privi tantos in jur.

    "Trebuie sa gasim repede un loc sa stam. Nu cred ca pot sa stau in soarele de aici."

    Scoase din ghiozdan o sapca si i-o aseza tipului pe cap.
    "Am niste reguli."
    Se gandise la ele pe drum in timp ce murea de frica. Era un mod bun de a se distrage, aparent.
    "Nu ai voie sa musti pe nimeni! Nu trebuie sa se afle ca esti vampir, intelegi?"
    Habar n-avea ce fel de oameni erau pe acolo, dar auzise de tot felul de grupari extremiste ciudate. Se zbarli tot si il trase departe de taxiuri pentru ca n-aveau bani cat sa isi permita luxul ala.
    "Si nu o sa furi nimic! Daca avem nevoie de bani ii castigam, ai inteles?"
    Il privi aproape rugator. Mai avea putin si se topea din cauza vremii, dar continua sa mearga drept si sa se uite doar inainte. Il batea soarele in cap de mai avea putin pana la insolatie si parul sau blond parea si mai galben in clipa aceea.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Arcturus Cavendish
Member Avatar
vampir
Creaturi Magice
  • "Am niste reguli."

    "Mh, felicitari." spuse oarecum intepator, semn ca spera ca regulile alea erau pentru Gansley, pentru ca el nu era fanul conceptului. Se ascunse mai bine in spatele cozorocului si scoase din buzunarul sacoului o pereche de ochelari de soare care ii atarnau pe nas, fiind putin prea mari pentru el. Ii furase de la Fratele Mai Mare, asa cum furase si niste bani pentru calatorie si cateva acadele in plus, din cutia pe care barbatul nu stia ca Arthur stia ca o tinea ascunsa sub pat pentru sarbatorile de iarna de la sfarsitul anului. Isi ridica gulerul si isi trase manecile peste palme, acoperindu-se cum stia el mai bine atunci cand soarele incepu sa urce pe cer mai rapid decat s-ar fi asteptat vreodata, obisnuit fiind cu vremea din Anglia.

    "Nu ai voie sa musti pe nimeni! Nu trebuie sa se afle ca esti vampir, intelegi?"

    Misca din cap, ochelarii alunecandu-i in jos pe nas, lasandu-i privirea verde sa il sferdeleasca pe Gansley. Cauta cel mai jignitor cuvant pe care i l-ar fi putut scuipa in fata, si se impiedica de litere atunci cand il rosti cu oarecare greutate;
    "Pustiulica..."
    Isi amintea ca el facea spume atunci cand cineva i se adresa astfel pe vremea cand era viu, cald si capabil sa isi simta sangele clocotindu-i in vene cand se infuria, si vroia sa il jigneasca pe Gansley asa cum tipul il jignea pe el cand ii arunca asemenea replici.
    "Nimeni nu stie ca sunt vampir daca eu nu vreau sa stie." spuse mijindu-si ochii spre baiat. Era copilaros si jucaus pentru ca asa ii era firea, dar era un vanator mult mai bun decat isi imagina tipul. Il ameninta din priviri ca avea sa ii arate si lui cum e sa fii prada unui vampir, nu amicul lui, si isi impinse apoi ochelarii la loc cu varful aratatorului, tragandu-l de cot in umbra cladirilor ca sa nu mearga in soare. Nu se ardea atat de repede, dar se simtea mai comod pasind in umbre. Ii erau frati, surori, parinti si prieteni, iar intunericul compus din toate umbrele pamantului il facea sa se simta ocrotit in aceasi masura in care il facea sa se simta invincibil, in contact cu sursa puterilor sale.

    "Si nu o sa furi nimic! Daca avem nevoie de bani ii castigam, ai inteles?"

    "Cine te-a mintit si ti-a spus ca poti controla o creatura a noptii?" il interoga, lasand impresia ca planuia sa se duca la respectivul netrebnic si sa ii arate din ce era facut un copil al intunericului. Intalni privirea rugatoare a baiatului prin ochelarii de soare si rase ca un copil, lovindu-l moale cu pumnul in umar de parca i-ar fi spus ca nu trebuia sa isi faca griji.
    "Am niste bani." spuse scotand din buzunar bancnotele, fluturandu-i-le putin pe la nas inainte de a le vara la loc, acolo unde erau in siguranta. Nu era obisnuit sa aiba atatia bani la el, chiar daca suma era insignifianta pentru cat ar fi avut nevoie ca sa se cazeze undeva si sa isi petreaca acea vacanta ca niste oameni normali. Se baza pe faptul ca nu erau oameni normali; el nu avea nevoie de prea mult somn si putea sa stea in cele mai mizere locuri daca dorea, iar Gansley era vrajitor, asa ca betigasul lui magic ar fi trebuit sa le poata oferi un minim de confort intr-un coltisor de lume in care sa nu ii deranjeze nimeni.
    Era sfasietor de cald acum ca ziua incepea si soarele se inalta pe cer ca tras de sforile unui papusar invizibil care vroia sa isi termine mai repede spectacolul, ca sa ajunga la prima intalnire pe care reusise sa o obtina cu caserita atragatoare de la supermarketul din colt, dar Arthur nu era afectat. Statea foarte bine imbracat asa, si citise ca era oricum bine sa te acoperi cat mai mult in soarele acela puternic, pentru ca riscai tot felul de lucruri neplacute, precum arsurile solare sau cancerul de piele. Pe el nu avea cum sa il afecteze altfel decat il afecta soarele din orice parte a lumii, dar Gansley...
    "Ar trebui sa pui ceva pe tine, soarele asta e foarte puternic." ii sugera in timp ce mergeau pe strada inca destul de pustie, avand in vedere ora matinala la care se dadusera jos din avion.

    Se uita in jur la cladirile cu o arhitectura teribil de diferita de aceea cunoscuta, si analiza totul cu o expresie de fascinatie, gura standu-i usor intredeschisa.
    "Piramidele sunt la 18 km de Cairo." spuse scotand din buzunarul interior al sacoului o harta a orasului si imprejurimilor lui pe care o cumparase de la un chiosc din Londra inainte sa se retraga in camera lui si sa se puna pe citit despre magie si alte lucruri interesante.
    "Ne putem caza intr-una. Sunt camere in care turistii nu au voie pentru ca se presupune ca sunt blestemate ..."
    Un zambet bine arctuit ii inflori pe buze, si se uita cu coada ochiului la vrajitor.
    "E un inceput bun pentru cautarea noastra."
    Se opri pe o banca de la umbra, strangandu-si un picior sub sine, si ii baga lui Gansley harta in ochi, aratandu-i pe unde credea el ca ar fi trebuit sa o ia ca sa ajunga la piramidele din Giza. Il lasa sa se uite si el daca se pricepea mai bine la harti; Arthur nu prea avusese ocazia de a o folosi asa ceva. Cunostea Londra mai ceva ca pe propriul buzunar si nu ii trebuisera niciodata harti sau indicatoare ca sa se orienteze prin oras. Prin fata lor trecu un barbat care tragea o camila, si Arthur se uita cu ochii mari spre el. Cand isi fixa privirea asupra animalului, acesta incepu sa traga de ham, scotand un sunet salbatic de spaima si incercand sa isi loveasca stapanul in cap cu copitele pentru a se elibera cand acesta stranse mai bine hamul.
[align=center]
Posted Image
the divine is not static and humane; the divine does not play nice.
they will eat everything you are.


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Gansley R. Cinder
Member Avatar

Vrajitori
  • "Nimeni nu stie ca sunt vampir daca eu nu vreau sa stie."

    Fu numit ,,pustiulica", lucru care il distrase si il facu sa mijeasca ochii si sa se uite al el ca la inamicul numarul unu. Ce vampiras rau! Soarele ala continua sa il bata rau de tot in cap si se indoia ca avea sa mai poata face un pas fara sa lesine pe acolo intr-o balta de sange. Cand era mic ii curgea sange din nas de la orice si auzise - pe buna dreptate - ca era nasoala rau de tot caldura si ca putea sa il faca sa isi piarda mintile sau ceva de genul. Nu dorea sa se intample asta. Il spiona pe Arthur fiindca era curios cum reactioneaza un vampir la nervi. Nu dorise cu adevarat sa il supere, dar daca tot se intamplase... Zambi cu o inocenta desavarsita.

    "Cine te-a mintit si ti-a spus ca poti controla o creatura a noptii?"

    "Nu ma ameninta!" bombani usor deranjat si isi tuguie buzele pentru a-i arata ca nu ii place acest lucru. Mersesera impreuna pana la mama naibii si era nedrept sa se incaiere acum si sa uite relatia frumoasa de prietenie care statea sa se formeze intre ei. Ii studie tricoul si dori sa il ameninte la randul sau folosindu-se de articolul vestimentar. Ii putea spune ca avea sa i-l dea jos si sa fuga cu el in lume. Se intreba cat de cool ar mai fi fost atunci marele vampir rau si dubios. Pufni sec si incepu sa rada cand aproape fu inghiontit in mod periculos de creatura cea rea a noptii.

    "Ar trebui sa pui ceva pe tine, soarele asta e foarte puternic."

    Era prima oara cand Gansley pasea in desert si asta il facea sa fie incruntat si bagat in sine. Nu ii placea sa fie batut in cap de soare, nu ii placea deloc. Mai avea putin pana sa o lase balta si isi dorea sa se puna in fund si sa ii spuna tipului ca de acolo nu se mai ridica nici mort. Era o replica putin cam periculoasa avand in vedere ca respectivul era in stare sa ii indeplineasca dorinta asa ca tacu malc si continua sa mearga fara a se plange. Abia asteptase sa viziteze acel loc si era ocazia perfecta pentru a lua notite si a face lucruri magice cu viata lui. Scoase un carnet din ghiozdan si lasa o pana in aer sa scrie singura in acesta, notand toate locurile pe langa care treceau. El casca gura la fiecare piatra, la fiecare gaza, la fiecare om si camila. Chiar si nisipul i se parea mai frumos ca in orice alt loc din lume.

    "Piramidele sunt la 18 km de Cairo."

    Gansley stia distantele destul de bine cat sa realizeze ca era destul de mult de mers pe jos. Se gandi sa Apara direct acolo, dar nu avea in minte imaginea aceea si ar fi putut sa dea pe langa si sa ajunga in alta parte dubioasa.
    "Putem zbura pe o matura." spuse ganditor si complet detasat de problema. Nu era fanul lor, dar le prefera avioanelor. Nu se auzise niciodata de un vrajitor care ,,se prabusise" cu matura, desi multi intrasera cu ele in diverse cladiri sau copaci.

    "Ne putem caza intr-una. Sunt camere in care turistii nu au voie pentru ca se presupune ca sunt blestemate ..."

    "Ooooo."
    Atentia ii fu subit captata de vampir si se intoarse cu totul spre el, urmarindu-l ca un copil care tocmai descoperea ceva maret. Sau care il vedea pe Mos Craciun asezand cadourile sub brad.

    "E un inceput bun pentru cautarea noastra."

    "Glumesti? E perfect!" rosti insufletit si incepu sa sara pe loc si sa bata din palme, lucru care se dovedi extrem de periculos fiindca il lua cu ameteala si se tranti pe banca langa tip. Scoase din ghiozdan o sticla cu apa si se apuca de hidratare. Observa o camila ceva mai aproape de ei si facu ochii mari spre aceasta pentru ca nu apucase sa mangaie niciuna inca si i-ar fi placut sa o faca. Ascunse pana zburatoare si carnetul pentru a nu trezi suspiciuni si privi zambitor animalul pana ce respectivul fu cuprins de benga si incepu sa faca ca toate visele. Ii lua ceva sa se prinda, dar imediat se roti spre Arthur si il inghionti in brat.
    "Esti rau!"
    Il prinse bine si il ridica de acolo, continuand sa priveasca harta ce ii fusese inmanata.
    "Uite, daca o luam pe aici ajungem mai repede. Cred ca renuntam la camile." comenta stramband din buze. I-ar fi placut sa mearga pe ele, dar vampirul le facea sa sufere si nu dorea sa fie ridicati de cei de la protectia animalelor. Decise ca nu mureau daca mergeau pe jos.
    Problema consta in faptul ca li se termina strada asa ca trebuiau sa se lupte cu nisipul. Scoase bagheta si incepu sa il arunce in toate partile, dar nu avansau prea bine. Poate si fiindca nu erau echipati corespunzator, desigur.
    Dupa o ora de mers ghidati de harta si Gansley, viperinul se opri si trase o gura de aer.
    "Se vede piramida? Orice piramida." rosti plin de speranta, dar desertul era pustiu si - oh - din departare venea in mare graba o mirifca furtuna de nisip. Tipa panicat si o arata cu degetul.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Arcturus Cavendish
Member Avatar
vampir
Creaturi Magice
  • "Putem zbura pe o matura."

    "Vampirii nu zboara." spuse miscand usor din sprancene.
    Doar nu innebunise sa se ridice in inaltul vazduh cand soarele era sus pe cer iar el abia reusea sa se ascunda de lumina. In plus, deja purta un tricou asa de colorat ca putea fi confundat cu o sorcova de un pensionar, nu era cazul sa se urce pe o matura si sa zboare ca o zana magica.

    "Esti rau!"

    "Acum ai observat?" comenta razand, lasandu-se luat pe sus, mergand cuminte langa Gansley. Vroia sa ajunga la piramide inainte sa ii prina miezul zilei. Dimineata soarele era mai putin periculos, dar daca il prindea pranzul stand pe-afara, risca sa ajunga friptura de vampir. Ultima data cand se intamplase asta fusese cat se poate de neplacut, si chiar nu dorea sa mai repete experienta. Incepu sa mearga mai repede, fortandu-l pe vrajitor sa sprinteze; mergea ca un melc mort.
    Mergea pe ideea ca, avand puteri magice, era ceva mai capabil, asa ca il urma fara sa puna intrebari, injurand cand picioarele i se scufundau in nisipul fierbinte, si firicele incapatanate ii intrau in pantofii sport, zgariindu-i talpile si blocandu-i-se intre degete. Nu putea sa se descalte in mijlocul desertului asa ca indura chinul, aratand ca Omul Invizibil asa infofolit cum era.
    "Esti sigur ca am luat-o in directia buna?" comenta pentru ca deja mergeau de ceva timp si nu se vedea nici o piramida.
    "Piramidele nu sunt chiar mici, stii..."
    Ar fi trebuit sa vada deja macar varful uneia, dar tot ce vedea era nisip, nisip, nisip si iar nisip. Se uita in spate si Cairo se vedea in departare, aerul fierbinte acoperindu-l ca o ceata densa.

    "Se vede piramida? Orice piramida."

    Se uita in stanga, in dreapta, chiar si in sus in caz ca venisera extraterestrii si mutasera piramidele pe vreun nor, dar nu era chip sa le gaseasca.
    "Cred ca am luat-o in directia opusa." spuse pe un ton apocaliptic, si chiar cand se intorcea spre Gansley, o furtuna de nisip se starni in apropiere, vartejurile de aer apropiindu-se rapid de ei. Daca nu ar fi fost deja palid ca un cadavru, s-ar fi albit.
    "Esti vrajitor, fa ceva!" tipa agitat la tip, dand din maini fara sens. Ar fi luat-o la fuga, dar nu se mai luase niciodata la intrecere cu o furtuna de nisip, si chiar nu avea chef sa verifice daca putea fi luat pe sus de un vant suficient de puternic. Cum Gansley nu parea sa gaseasca o solutie buna pentru problema care literalmente venea peste ei, Arthur il apuca de umeri, facandu-l sa se lase in genunchi pe nisip, si scoase sacoul, acoperind capetele amandurora cu el. Simti soarele muscandu-i din piele si stranse usor din dinti, legand manecile de gaturile amandurora ca sa nu lase vantul sa smulga materialul care le proteja chipurile de furtuna distrugatoare. Isi indoi degetele ca pe niste gheare si isi infipse degetele in nisip, infigandu-le pana cand ajunse la pamant. Erau destul de aproape de oras cat sa poata ajunge la sol fara ca nisipul sa ii ajunga mai sus de cot, asa ca isi infipse degetele in pamant, tinandu-se cu toata forta.
    "Tine-te de mine!" tipa la vrajitor chiar cu o clipa inainte ca vartejurile de nisip sa se izbeasca de ei, scuturandu-i din toate puterile. Nisipul trecu peste pielea lor de parca ar fi fost format din cioburi minuscule si teribil de ascutite, zgariind pana aproape le lua pielea. Pamantul paru sa le fuga de sub picioare atunci cand vartejurile prinsera si nisipul pe care stateau ei, dar Arthur se tinea bine de sol si Gansley se tinea bine de Arthur, asa ca, cu lumea miscandu-se fara sens in jurul lor, ei ramaneau pe loc.

    Dupa un timp care paru nesfarsit, furtuna trecu, vantul purtand valurile de nisip spre Cairo. Arthur isi scoase degetele jupuite din pamant si desfacu intepenit sacoul pe care il legase peste capetele amandurora, iesind din nou la suprafata. Soarele era parca mai puternic ca oricand, batandu-l grav in cap. Isi aseza mai bine sapca si scutura cu toata puterea haina in care se prinsese nisip din plin, ridicandu-se iarasi in picioare, usor ametit, in urechi tiuindu-i inca sunetul furtunii. Degetele si bratele i se vindecara vazand cu ochii, iar pielea lui reveni in cateva clipe din nou intacta, de parca era facuta din portelan, stropii de sange parand stropi de apa, ca si cum abia ar fi iesit din dus, fara sa se fi uscat bine.
    "Gansley, uite!" tipa brusc, aratand cu degetul in zare.
    Furtuna retezase capetele dunelor de nisip din departare, scotand la iveala o piramida mare, care parea invaluita de ceata de la acea distanta, in spatele careia se intrezareau umbrele altor piramide.
[align=center]
Posted Image
the divine is not static and humane; the divine does not play nice.
they will eat everything you are.


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Gansley R. Cinder
Member Avatar

Vrajitori
  • Era prima oara cand se afla fata in fata cu o furtuna de nisip asa ca nu stia care ar fi trebuit sa ii fie reactia. Prima oara se gandi sa Dispara de acolo si sa se duca intr-un loc ferit de furtuna, dar asta ar fi insemnat sa se intoarca in Londra, ceea ce nu era o idee deloc buna. Disparitia pe distante mari facea rau vrajitorului si Gansley nu era facut din fier pentru a ramane intreg la o asemenea forta. Se uita panicat in jur si in cele din urma privi spre vampir. Oare el avea idei? Si daca da, atunci ce idei? Si daca ideile erau bune atunci spera sa i le spuna mai repede ca sa plece de acolo si sa stea linistiti. Isi musca limba si aproape incepu sa topaie pe loc si sa se smiorcaie din cauza durerii. Probabil ar fi facut asta daca ar fi considerat ca este o idee buna, dar Gansley si ideile capatate in clipe de panica nu mergeau prea bine. Fu prins si trantit in nisipul ala si pentru o fractiune de secunda se gandi ca ala e sfarsitul, ca o sa moara in cele mai groaznice chinuri si nimeni nu o sa ii gaseasca trupul lipsit de viata in desert.

    "Tine-te de mine!"

    La asta nu se asteptase asa ca facu intocmai, prinzandu-se bine de tot de vampir, inchizand ochii pentru a nu se trezi cu nisipul intrandu-i in ei. Scanci ca un catel ranit din cauza spaimei si continua sa stea acolo si sa se gandeasca la toate lucrurile rele pe care le facuse de-a lungul vietii. Nu era deloc mandru de ceea ce se intamplase si spera cu adevarat sa rezolve cumva acea problema fara ca niciunul dintre ei sa moara eventual. Isi mai musca putin limba si reusi sa simta gustul sangelui; avu un scurt flash cu tipul de langa el si isi aminti ca acesta era vampir, deci nu trebuia intaratat nicicum. Se stapani cu greutate si apoi lua o gura de aer, realizand ca totul se terminase. Privi in jur de parca nu mai vazuse niciodata pamantul ala si apoi tipa scurt si se tranti in fund. Se speriase rau de tot. Nici macar nu ar fi putut sa spuna cat anume statusera ghemuiti acolo, ascunsi si speriati de ceea ce se intampla - mai ales el. Gansley avea o problema majora cu tot ce nu putea sa controleze, iar o asemenea furtuna era in mod clar peste limita sa de intelegere si cunoastere. Isi pipai obrajii, apoi bratele si in cele din urma picioarele. Isi frectiona chipul de cate ori parand sa isi caute nasul, gura si altele bucatele, iar cand realiza ca le avea pe toate acolo incepu sa rada ca un mic psihopat. Nu reactiona prea bine la stres si de aceasta data avusese parte de o gramada.

    "Gansley, uite!"

    Intoarse capul in directia ce ii era indicata si miji ochii la constructiile pe care le gasise pana atunci doar in carti. Ramase cateva clipe cu gura intredeschisa, apoi sari direct in picioare si se agata de Arthur, zgaltaindu-l.
    "Trebuie sa ajungem acolo inainte sa murim!" aproape ca ii zbiera in timpan si nu mai statu pe ganduri inainte sa il ia taras in directia numita.
    Arthur era, in esenta, destul de mort, dar nu asta conta acum. Inca o furtuna ca aia si amandoi invatau sa zboare fara aripi. Aproape se impiedica in nisip tot gonind ca o naluca, dar nimic nu parea sa il opreasca din a ajunge la destinatie. Se intoarse spre vampir si il privi chinuit printre gene. Soarele continua sa ii bata pe amandoi destul de rau, iar viperinul nu stia nicio vraja pe care sa o foloseasca drept scut in asemenea situatie. In momentul in care ajunsera in dreptul constructiei, palmele sale se lipira de peretele acesteia si constata cu stupoare ca era rece ca gheata. Stramba usor din buze si cauta in arhiva mintii informatiile referitoare la intrare. Stia ca trebuia sa fie pe acolo undeva asa ca se lasa in patru labe si studie bucata cu bucata pana ce descoperi o portita de acces. Scoase bagheta pentru orice eventualitate si ii facu semn vampirului sa fie pe faza.

    In cazul in care dadeau peste o mumie tupeista nu era deloc, dar absolut deloc vina lui. Arunca o vraja pe care o descoperise in unul din numeroasele sale volume despre arheologie si li se deschise calea catre un loc plin de lucruri magice si neprevazute. Nu stia la ce sa se astepte, dar avea mari emotii si era teribil de incantat. Ii placea mai ales ca nu trebuia sa treaca prin nimic singur. Sari pe loc si facu o invartire pe care un profesor de dans ar fi considerat-o artistica, dar pe care piramida nu paru sa o agreeze. O trapa se deschise si niste tarusi trecura direct pe langa capsorul sau, infigandu-se in perete.
    Gansley inghetata, ramanand imobilizat pe loc.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Arcturus Cavendish
Member Avatar
vampir
Creaturi Magice
  • "Trebuie sa ajungem acolo inainte sa murim!"

    Il privi usor irascibil. Incepuse sa il usture pielea fetei, acolo unde soarele batea in ciuda cozorocului si a ochelarilor de soare, iar bratele care ii ramasesera expuse in timpul furtunii de nisip il mancau teribil. Putea simti basicute de arsura incepand sa ii apara pe sub piele, pregatindu-se sa iasa la suprafata si sa se sparga dureros. In soarele din Anglia, pe timp de vara, Arthur putea sa stea cam jumatate de zi fara sa se arda atunci cand era imbracat, adica in jur de sapte ore, si in jur de trei ore atunci cand era dezbracat. In soarele din Egipt, aparent, trupul lui deja incepea sa se revolte de la doar o ora in care ii fusese atins, iar bratele, sensibilizate de furtuna de nisip, in cateva minute deja incepusera sa se friga. Nu era deloc incantat de acele statistici pe care le calcula din mers in timp ce isi croia drum prin nisip catre piramida, si verdele ochilor lui se intuneca, organismul cerandu-i sange pentru a se adapta conditiilor vitrege in care era fortat sa supravietuiasca.
    Contrar credintei populare, setea unui vampir nu era niciodata potolita. Arthur invatase ca existau altii mai norocosi, pentru ca noaptea oferea daruri diferite fiecaruia dintre copiii ei, dar intalnise acea trasatura in toti vampirii pe care ii intalnise, de la Fratele Mai Mare la alti copii pe care ii cunoscuse in diverse barloguri pe care le frecventase la un moment dat impreuna cu creatorul sau. Controlul de sine era cel care ii facea sa nu ucida in fiecare minut al vietii lor blestemate, dar organismul cerea in permanenta, glasul sfasietor al setei pulsandu-le in urechi ca o soapta fina sau ca un urlet asurzitor. Cand nevoia se instala, precum cea mai crunta dependenta pe care o cunoscuse vreodata acel pamant, de la nastere si pana in prezent nimic altceva nu mai conta.

    Ajunsera la piramida, iar ochii lui Arthur erau deja complet negri. Entuziasmul lui natural fu inghitit de sete, si mancarimea de pe brate deveni insuportabila, extinzandu-se pe gatul prins de soare si urcandu-i-se pe obraji, amenintand sa il faca sa isi dea singur jos pielea de pe trup aca nu facea glasul suav din urechile sale sa taca.
    Pasi inauntru, intunericul parandu-i-se reconfortant. Era teribil de frig inauntru, iar aerul era static, invaluindu-l ca o patura cunoscuta. Toate instinctele incepura sa ii tipe pericol, si sari de jos dintr-o miscare in clipa in care tarusii incepura sa zboare prin aer. Cand agitatia inceta, linistea cazand din nou grea asupra lor, Arthur era cocotat pe un perete, tinandu-se cu unghiile de zid pentru a nu aluneca inapoi pe podeaua nesigura de dedesubt. Simti o durere difuza venind dinspre piciorul stang, si cand privi intr-acolo, observa ca unul din tarusi i se infipsese in gamba, iesind pe partea cealalta. Lemn. Lemnul nu ii facea, din exterior, rau asa cum argintul facea rau varcolacilor. Ranile provocate de lemn, insa, erau destul de asamanatoare. Isi smulse tarusul din picior si il puse in buzunar, hotarand ca nu strica sa il aiba la el. Un vampir inarmat cu un tarus de lemn. Ranji si se lasa din nou cu picioarele pe pamant, atingandu-l din varfurile degetelor inainte de a indrazni sa calce.
    "Trebuie sa inaintam." ii spuse vrajitorului, durerea din picior sacaindu-l un pic.
    "Nu atinge nimic!" comanda precum un general, si isi infipse degetele in bratul lui Gansley atunci cand ajunse langa el, privirea scurgandu-i-se pe gatul incins de soare al baiatului. Bataile inimii lui ii faceau gandurile sa vibreze, si isi simti gura teribil de uscata, gata sa se crape precum pamantul desertului. Isi linse usor buzele, dar acea farama de hidratare era departe de a fi suficienta.

    Fara nici un avertisment, isi infipse coltii in gatul lui, direct in vena din care bause si prima data. Dupa ce musca o victima, nu mai avea nevoie de nici un calcul inainte de a se arunca, coltii lui gasind urmele vechi fara nici o dificultate, chiar si sterse de timp, vraji sau unguente miraculoase. Il prinse de par, tragandu-l mai aproape pentru a se putea hrani in liniste, tinandu-l bine de mijloc cu cealalta mana ca sa nu cada si sa declanseze o alta capcana periculoasa. Era destul de imposibil sa il ucida pe el, dar nu vroia sa isi piarda partenerul de aventuri chiar acum, cand erau atat de aproape de ceea ce cautau. Muscatura de acum oferea un amestec de placere si durere, cu o intepatura de amenintare mortala care deveni din ce in ce mai pregnanta pe masura ce Arthur continua sa bea si sa bea si sa bea, neparand a intentiona sa se opreasca prea curand.
    Dupa ceea ce paru a fi o eternitate, isi retrase coltii, lingand ultimele ramasite de sange de pe pielea baiatului. Continua sa il tina pentru ca nu credea ca se tinea prea bine pe picioare. Bause mai putin decat prima data cand se cunoscusera, dar bause mai repede, fortandu-i organismul sa il hraneasca, bagandu-i toate simturile in panica. Zambi multumit, ochii lui redevenind verzi in spatele lentilelor ochelarilor de soare.
    "Daca nu vrei sa ii musc pe altii, va trebui sa imi dai sangele tau." spuse amintindu-si acum de ce ii ceruse Gansley atunci cand ajunsesera acolo, si il elibera, tinandu-l de cot ca sa fie sigur, din nou, ca nu pica in cap si facea tarusii sa zboare din nou prin aer mai ceva ca in razboi. In timp ce calca, realiza ca rana de la picior i se vindecase, iar mancarimea pielii disparuse complet. Isi pipai gatul, simtindu-l neted si rece. Nu ii spuse si vrajitorului, dar aparent sangele lui ii facea mai bine decat al altora.
    "Ce pacate ai, Gansley?" intreba de parca era un preot, glasul lui sunand sinistru in acel loc intunecat, in timp ce paseau in cautarea unei usi care sa ii duca intr-o alta incapere.

    Dupa cativa metri parcursi, podeaua paru sa se crape iarasi sub ei, iar Arthur se pregatea sa zbiere nu din nou!!, cand observa ca, de fapt, piatra solida se transfoma in niste trepte finute, care duceau dedesubt, intr-un intuneric chiar mai negru decat acela prin care paseau acum. Facu ochii mari, curiozitatea renascand in el acum ca glasul setei fusese din nou redus la o soapta pe care, dupa atatia ani, nici nu o mai inregistra. Se uita spre Gansley inainte de a o lua pe acolo, o lumina albastra, mistica incepand sa se zareasca la capatul tunelului, jos de tot. Coborara scari pana cand incepura sa il doara picioarele, ceea ce era notabil avand in vedere ca Arthur nu obosea usor, si simti sub picioare o podea neteda, care emana un usor abur rece. In fata lor se deschise o incapere enorma, luminata de torte care ardeau cu flacari albastre pe care Arthur nu avea cum sa le recunoasca din moment ce nu era vrajitor si nu auzise niciodata de focul vesnic. Casca gura pe acolo la peretii acoperiti cu hieroglife, si inainta pana in centrul incaperii, unde o cutie lunga de cam un metru si inalta de cam un metru si jumatate, incrustata cu aur, sedea cu un aer misterios.
    "Crezi ca asta e una din incaperile blestemate?" intreba fara a stii concret de ce vorbea in soapta, si isi trecu degetele peste capacul cutiei, atingand seria de simboluri misterioase care o decorau. Se apleca pentru a le vedea mai bine, si il recunoscu pe Horus, impreuna cu o balanta pe care o figura feminina punea o pana.
    "Gansley... Asta e Maat?" spuse cu un ton straniu, cautandu-l din ochi pe baiat. Daca aia era Maat, insemna ca erau pe drumul cel bun spre camera mortuara. Cutia aia era prea mica sa fie un sarcofag, ca doar egiptenii nu erau liliputani, plus ca incaperea era prea aproape de intrarea in piramida. Atunci ce era?
[align=center]
Posted Image
the divine is not static and humane; the divine does not play nice.
they will eat everything you are.


busy pana dupa 20 septembrie
si dupa 1 octombrie
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Free Forums. Reliable service with over 8 years of experience.
Learn More · Register Now
« Previous Topic · Africa · Next Topic »
Add Reply