|
they hadn't mentioned this at all; closed
|
|
Topic Started: Aug 19 2014, 07:19 PM (194 Views)
|
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 19 2014, 07:19 PM
Post #1
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- Incepea sa se gandeasca serios la spitalul ala ca la un loc unde sa isi petreaca urmatorii ani din viata. Nu ca pacient, fereasca Merlin, ci ca un angajat. Poate ca acum statea la masuta ceainariei si bea calm un ceai negru, dar mintea ii umbla creanga la perioade mult indepartate. Era dispus sa caute o cale prin care sa il vindece pe Cody de licantropie. Preferabil fara sa il omoare. Stia ca pustiul acceptase acea forma si adevarul era ca nici lui nu ii displacea prea tare, dar tot era o anomalie ce trebuia eliminata inainte de a se ajunge la lucruri grave si serioase. Facuse un plan de bataie care suna destul de bine in mintea lui, dar care sigur nu avea sa dea randament odata ce dadea nas in nas cu bestia. Varcody era o fire extrem de zvapaiata si imprevizibila si ultimul lucru care ii trebuia era sa il enerveze.
Medita in tacere in timp ce ceaiul se evapora, parca, din cescuta sa de portelan chinezesc. Era una din putinele dati cand venea la spital singur. Bine! Era prima data cand venea la spital singur si abia astepta sa mai bina acolo. Inca nu se imprietenise cu niciun doctor, dar intentiona sa faca asta destul de repede si apoi sa ii devina ucenic. Trebuia sa se gandeasca serios la asta pentru ca era o chestiune extrem de importanta si daca o dadea acum in bara... Dar nu avea sa o dea in bara.
Incepu sa zambeasca singur si sperie o pacienta care se ridica de la masuta sa si o lua la sanatoasa. Christian se bosumfla. Existase o vreme in care era necesar sa bata putin din gene si sa zambeasca dulce si fetele lesinau sau cadeau pe scari sau alte lucruri dragute. Isi pierduse oare antrenamentul? Auzi apoi comentandu-se despre tipa respectiva cum ca fusese muscata de o tarantula veninoasa si avea impresia ca toti oamenii pe langa care trecea erau insecte scarboase si asta ii mai ridica stima de sine. Nu ca ar fi fost vreodata in pericol, dar totusi! Se ridica si decise sa o ia din loc. Nu avea niciun rost sa stea si sa se uite intr-una la cafeneaua spitalului. Venise pentru un control de rutina si se dovedea ca totul era bine cu organismul sau asa ca nu existau motive de ingrijorare. Vindecatoarea se uitase ciudat la muscaturile de pe gatul sau, dar Christian se scuza repede spunandu-i ca este intr-o relatie cu o persoana extrem de salbatica. Nici nu stia ea cata dreptate avea!
Era sfarsitul unei zile extrem de calduroase asa ca nu isi luase pelerina la el. Lasa galeonii pe masuta si porni spre iesire. Nu il luase pe Cody cu el din mai multe motive, dar principalul era acela ca dorea putina libertate de miscare. Nu se simtea sugrumat de el sau ceva de genul si nici nu il apucase cheful de a explora lumea singura. Pur si simplu credea ca o relatie sanatoasa este aceea in care partenerii au si niste lucruri pe care prefera sa le faca singuri. El personal era dependent de pustiul ala si ar fi mers cu el oriunde, dar existau momente in care era bine sa isi ia inima in dinti si sa faca miscarea fara sa se uite in urma. Spitalul nu era un loc strain si se dovedea ca unele persoane isi aminteau de el. Venea acolo de cand era un pusti care nu stia pe ce lume este. Daca era sa fie sincer trebuia sa accepte ca Sf. Mungo devenise mai ,,acasa" ca Hogwarts. In aceasta cladire venea cand ii era rau si plangea pe pernele alea albe, se milogea de vindecatori sa il crute, manca la cafenea si se uita pe ferestrele acelea vesnic curate catre niste strazi pe care nu era sigur ca o sa mai calce vreodata. Locul acela ii luase si ii daduse sperante. Il ura si il iubea in aceeasi masura, dar stia si ca ii este teribil de dator. Dorea sa ofere ceva lumii care il tinuse in brate atata vreme. Dorea sa stie ca era in stare sa devina mai bun ca acel Christian pe care il cunoscuse intr-o vreme in care durerea isi punea amprenta asupra faptelor sale.
Iesi pe usile principale exact la timp; norii se adunasera si anuntau ca o sa ploua. Isi duse mainile la cap, apoi isi pipai camasa si pantalonii cautand o umbrela pe care nu o avea. Stramba usor din nas si facu un pas catre exterior, mergand cu privirea in pamant pentru ca era in continuare extrem de buversat. Nu iesea fara umbrela atunci cand se anunta ploaie; asta era un obicei capatat pe vremea problemelor la plamani fiindca o raceala i-ar fi pus capac. Tot umbland fara sa se uite pe unde merge, se izbi de o persoana atat de tare incat o clipa nu fu in stare sa realizeze ce anume se intamplase. Ridica repede ochii si intinse o mana ca sa prinda... Ce sa prinda? Scuze! fu tot ceea ce zise.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Arcturus Cavendish
|
Aug 19 2014, 09:45 PM
Post #2
|
vampir
- Posts:
- 44
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #174
- Joined:
- July 1, 2014
|
- Gustarea lui dulce de pe ziua aceea il adusese pana la ceea ce parea a fi un spital. Intra dupa prada cu rabdare, oprindu-se in sala de asteptare si luand loc pe un scaun de plastic alb, apucandu-se sa citeasca de pe un panou pana cand barbatul diabetic pe care planuia sa il transforme in gustarea lui energizanta era la rand. Facu ochii mari pe dupa ochelarii de soare atunci cand, uitandu-se pe harta spitalului care era lipita pe un perete, dadu cu nasul de niste termeni care nu aveau ce cauta intr-un spital normal. Creaturi Magice. Potiuni. Afectiuni magice. Se ridica de pe scaun ca teleghidat, apropiindu-se de panou, trecandu-si degetele palide peste textul usor reliefat. Citise despre spitalul ala intr-una din cartile pe care le luase de la Gansley, dar nu isi imaginase niciodata ca putea sa nimereasca pur si simplu intr-un loc din lumea vrajitoreasca. Isi lasa ochelarii in jos pe nas si il spiona pe barbat cu ochii sai verde intunecat, lingandu-si pofticios buzele atunci cand intelese ca era vrajitor. Toti oamenii de acolo erau vrajitori. Ochii ii devenira rosii, asa ca ii ascunse repede in spatele lentilelor colorate, si se lasa greu la loc in scaunul din care se ridicase mai devreme, simtindu-se coplesit de nenumaratele variante pe care le avea. Isi dilata mai bine narile, si realiza ca era in camera cu trei diabetici, o persoana cu o boala venerica, cinci anemici si un tip care avea probleme cu inima. Toti vrajitori. Ii veni sa rada ca nebunul, dar se abtinu cu grija, bataindu-si usor picioarele de nerabdare. Daca era intr-o cladire plina de vrajitori, ce rost avea sa se limiteze la victima pe care o vanase pana acolo? Tipul ala nici macar nu era asa interesant.
Se ridica dintr-o data, si iesi cu pasi hotarati din sala de asteptare, fara ca macar o persoana sa ridice privirea spre el. Avea un pas usor, mai moale decat acela al pisicii, si chiar daca trecea prin fata oamenilor, nu era observabil. Se fatai prin spital, trecand fara nici o problema de paza de la fiecare etaj care avea grija ca persoanele neautorizate sa nu intre in perimetrul pacientilor, si ajunse intr-un salon care mirosea atat de bine ca inima lui moarta fu cuprinsa de palpitatii. Se uita la inscriptia de pe usa; afectiuni induse de creaturi magice. Deschise cu interes usa si intra, plimbandu-se nestingherit printre paturi. O domnisoara intre doua varste il spiona printre genele blonde in timp ce ridica bratul unui pacient adormit in a carui vena era bagat un tub interesant. Arthur se puse in fund pe patul de alaturi, pe care nu statea nimeni, si manevra tubul, deconectandu-l de la punga cu lichid care era turnat in vena pacientului, bagand in schimb mai bine acul la locul lui, capatul celalalt al tubului luandu-l el in gura. Era greu sa suga sangele printr-un pai, asa ca se puse in fund pe jos, sfarsind prin a se intinde langa patul pacientului, forta gravitatiei facand in cele din urma sangele sa curga direct in gura lui. Bau cu pofta, fiind in continuare spionat de femeiusca cea blonda, si se ridica atunci cand fu satul, stergandu-se in colturile buzelor cu un servetel. Mirosul de moarte incepu sa se imprastie in incapere dinspre patul pacientului, iar Arthur ii zambi peste umar femeii, fixandu-si privirea in a ei pe deasupra ochelarilor si facand un gest scurt din mana prin care o trimitea la somn. Aceasta se supuse fara nici un comentariu, culcusindu-se docila in paturile sterile, uitand ca il vazuse vreodata intrand acolo.
Auzi niste pasi pe coridor, si dupa hotararea cu care tocurile acestora se infigeau in podeaua de gresie, isi putea da seama ca nu era vorba de o pacienta. Deschise fereastra salonului si sari dintr-o miscare peste pervaz, aterizand direct in picioare langa intrarea in Sf. Mungo. O clipa mai tarziu, cineva se lovi de el, iar Arthur se roti pe calcaie, dand nas in nas cu un pusti. Toate simturile se pusera brusc in garda, si alarme de toate intensitatile incepura sa ii urle in cap. Maraii fara sa vrea, tinandu-se de cap de parca i-ar fi fost teama sa nu ii cada, si se uita la tip prin lentilele negre, analizandu-l de sus pana jos cu o mina intrigata. Nu intalnise niciodata o creatura precum aceea, dar recunostea mirosul. "Scuza-ma, esti cumva varcolac?" intreba cu o inocenta desavarsita, aranjandu-si parul care se ciufulise in ultimul hal dupa ce plonjase in gol de la etajul trei. Undeva, departe, deasupra lor, se auzea glasul undei femei tipand ceva indescifrabil, din care Arthur reusi sa prinda doar incompetenti si mort.
|
[align=center]
 the divine is not static and humane; the divine does not play nice. they will eat everything you are.
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 20 2014, 12:17 AM
Post #3
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- I se intampla si asta! Existase o vreme indepartata cand altii erau cei care intrau in el - din greseala sau nu. Era prima oara cand se intampla sa accidenteze o persoana si se simtea ingrozitor pentru asta. Dorea sa scoata toate scuzele pamantului din dotare, dar Christian nu prea stia multe asa ca stranse buzele si se uita la tip ramanand usor... mirat. De ceva. Se zbarli tot de parca ar fi vazut ceva neplacut si apoi se incrunta pentru ca avea o stare aiurea. Era un om, ce naiba? Nu ar fi trebuit sa fie socat cand se uita la un om, dar haha, iata-l acolo.
Il scana din cap pana in picioare cu viteza fulger, apoi deveni atent la tipetele care se auzeau din departare. Intelegea ca o persoana facuse ceva nasol undeva in Sf. Mungo. Oare se intamplase inainte ca el sa iasa din spital sau in timp ce inca era acolo? Asemenea lucruri il bulversau aproape tot timpul si ii zgaltaiau putin centrul de echilibru. Se zgribuli tot ca o pisica si dadu sa il depaseasca pe tip si sa isi vada de drum. Daca se grabea putin poate avea sa ajunga la destinatie inainte sa inceapa ploaia. Existau mari sanse ca totul sa fi fost doar in mintea sa si tipul acela sa fie un oarecare normal care se intampla sa treaca prin fata celui mai mare spital vrajitoresc din Londra. Nu ar fi trebuit sa i se para ciudat.
"Scuza-ma, esti cumva varcolac?"
Ei, asta i se parea ciudat. Se intoarse lent spre el si privirea ii deveni grava. Nu avea niciun motiv pentru care sa il banuiasca. Isi atinse usor urmele de pe gat si se incrunta. Camasa era destul de ridicata cat sa le acopere, deci nu ar fi avut cum sa le vada, doar daca... Doar daca nu era si el varcolac. Se incrunta rau de tot si inainte sa se gandeasca la consecinte ii prinse obrajorii in palme si il trase spre el. Nu putea sa stea asa ca era aiurea pozitia si nici nu ii simtea temperatura. De obicei isi lipea buzele de fruntea persoanei in cauza, dar acum ar fi fost ciudat rau asa ca alese o schema care i se paru lui mai normala. Cody, bata-te, vina! Il trase spre el si isi lipi apasat buzele de ale sale, asteptand, asteptand, asteptand, eliberandu-l cand se prinse. Ew! rosti si se sterse vag cu degetul mare, privindu-l furios fara sa stie motivul. Esti mort rau, dar rau de tot! il informa in cazul in care tipul nu se prinsese de asta pana atunci. Nu era nimic. Christian era salvatorul creaturilor blestemate de pretutindeni! Avea sa il ingrijeasca.
Il lua de brat si aproape il zbura inapoi in Sf. Mungo. Privind partea buna, la cat se plimbase prin acel spital stia prea bine toate scurtaturile. Reusi sa ocoleasca un coridor aglomerat si se intoarse de unde plecase, adica la ceainarie. Lua in primire o masuta si facu rost de doua cani cu ceai si un cutit. Folosi cutitul ca sa isi cresteze degetul fara mila si turna cateva picaturi in ceaiul tipului, varandu-i-l sub nas. Se aseza pe cealalta parte a masutei astfel incat sa se poata uita unul la altul si isi baga aratatorul in gura pentru a opri sangerarea. Continua sa se uite tafnos spre el. Singurul motiv pentru care il luase pe sus - pe langa dorinta sa de a-l salva, desigur - era acela ca pomenise de varcolac. Era sigur ca se prinsese deja si ofta frustrat pentru ca se vedea nevoit sa spuna. Sufletul meu pereche e varcolac. rosti dandu-si ochii peste cap. I se parea ca suna bine. Nitel romantic. Profund. Cu ocazia asta se scuza si pentru sarut.
De ce? Ti-a venit cumva o idee care n-ar fi trebuit sa vina? se interesa pe un ton nitel acuzator si teribil de furios. Cody fusese extrem de stresat in ultima vreme si era nevoie sa stea undeva linistit, departe de toata agitatia care il putea rani. Daca venea acum un vampir si il urmarea pentru a-l distruge sau ceva de genul, il stresa din nou. Christian nu isi dorea asta. Dorea sa vorbeasca el cu tipul si sa se asigure ca venea cu ganduri pasnice. Se considera o persoana pacifista si spera sa aiba noroc de un asemenea tovaras. Scoase degetul din gura si lua cana de ceai, servindu-se la fel de politicos si pasnic ca pana atunci.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
|
Arcturus Cavendish
|
Aug 26 2014, 10:22 PM
Post #4
|
vampir
- Posts:
- 44
- Group:
- Creaturi Magice
- Member
- #174
- Joined:
- July 1, 2014
|
- Se uita el fericit la tipul cu miros neplacut, cand se trezi prins de obraji si sarutat. Clipi confuz o data. De doua ori. De trei ori. Buzele baiatului continuau sa fie peste ale lui, asa ca se ridica putin spre el, sarutandu-l ca la carte; sau cel putin cum credea el ca scria in carti, pentru ca nu citise niciodata una pe acea tema, si mai avusese buzele lipite de ale altcuiva doar o data (bine, de doua ori, dar una dupa alta) pana in prezent. Baiatul rupse contactul, asa ca Arthur reveni cu calcaiele pe asfalt, privindu-l intrigat. Abia se hranise, deci nu era normal ca un omulet sa fie atras de el fara motiv. Ew-ul care urma sarutului ii spuse ca tipul nu era tocmai atras, asa ca ridica dintr-o spranceana, intrebandu-l din priviri ce il apucase. Poate in ultimii ani oamenii devenisera mai... prietenosi? Nu avea de unde stii, asa ca ciuli bine urechile in caz ca primea vreun indiciu, si intre timp isi linse buzele, in sincron cu gestul celuilalt de a si le sterge cu degetul mare, comparand experienta cu cea de dinainte.
Ranji cand i se spuse ca era mort rau de tot, si continua sa ranjeasca spre tip in timp ce era luat pe sus si aruncat pe un scaun din ceea ce placuta de la intrare spunea ca era ceainaria vizitatorilor. Deveni brusc interesat atunci cand cutitul aparu in peisaj si i se oferi un ceai cu aroma de sange pe care il lua in primire cu amandoua mainile, gustandu-l curios. Stramba din nas si intinse ceasca spre baiat. "Mai mult!" solicita pe un ton imperios, aplecandu-se usor peste masa. Lumina parea mai slaba in preajma lui, si exact deasupra crestetului sau se stricase instalatia de lumina. Nu isi scoase ochelarii de soare, dar lasa sa ii alunece putin in jos pe nas, destul cat sa ii arunce celuilalt o privire rosiatica peste rama lor inainte de a surade si a ii pune la locul lor, impingandu-i cu aratatorului pana peste osul triunghiular.
"Sufletul meu pereche e varcolac."
"Atunci de ce saruti straini?" veni intrebarea care ii parea logica, si constata cu multumire ca glasul nu ii mai suna asa de ragusit ca prima oara cand il folosise in ultimele luni. Libertatea era interesanta si plicticoasa in aceeasi masura, dar faptul ca putea lega conversatii cu alte fiinte era cu siguranta printre partile bune ale experientei. Ca nu avea ce comunica cu respectivii era o alta chestiune, si, din fericire, nici o conversatie nu tinuse pana acum destul cat aceasta realizare sa pice ca ghilotina. Mai gusta putin din ceaiul ala si facu gura punga, apucandu-se sa agite cana pe sub nasul tipului. Facea glume pe seama lui? Doi stropi de sange nu erau destui ca sa aromeze pisoarca aia, iar el nu era vampir de colt de strada sa bea asa ceva. Varsa niste ceai pe masa tot agitand cana, asa ca o lasa in cele din urma jos, bucurandu-se ca pe acolo nu existau angajati cu exces de zel care sa vina sa-i stearga masa din trei in trei secunde. Ultimul nu sfarsise prea bine.
"De ce? Ti-a venit cumva o idee care n-ar fi trebuit sa vina?"
Lasa capul vag intr-o parte, ca un animalut curios. Adevarul era ca il intrebase daca era varcolac pentru ca putea rau de tot si ii strica ziua cu duhoarea aia de potaie uda. Baiatul parea stresat de ideea ca i-ar fi putut veni o idee care nu ar fi trebuit sa ii vina, asa ca zambi misterios, hotarand sa joace acea carte. Vampirii erau creaturi periculoase si erau dusmanii naturali ai varcolacilor, asa ca tipul avea toate motivele sa se teama pentru viata sufletului sau pereche. "Poate." raspunse cu aerul ca ascundea ceva, si intinse picioarele pe sub masa, adoptand o pozitie relaxata. Isi puse bratele sub ceafa ca sa stea mai bine si se uita spre tavan, studiind mai bine locul ala plin de vrajitori. Inca nu invatase sa recunoasca sangele magic inainte de a il gusta, dar daca mai statea mult in preajma vrajitorilor avea sa ii recunoasca de la cel putin zece metri. "Incearca sa ghicesti. Daca nimeresti, poate ma razgandesc." propuse cu zambetul jucandu-i pe buze, si isi indrepta spatele pe scaun, revenind cu incheieturile pe marginea mesei si privirea asupra baiatului. "Pana una alta..." Facu semne spre ceasca de ceai. Sange bun. Sange magic. Sange yum.
|
[align=center]
 the divine is not static and humane; the divine does not play nice. they will eat everything you are.
busy pana dupa 20 septembrie si dupa 1 octombrie[/align]
|
| |
|
Lucas Christian Byron
|
Aug 28 2014, 11:23 PM
Post #5
|
clarvazator
- Posts:
- 559
- Group:
- Vrajitori
- Member
- #21
- Joined:
- December 19, 2013
|
- "Mai mult!"
Mai mult n-am! Nu pentru tine, ar fi vrut sa ii zica, dar ramase doar la atat. Se incrunta usor si se apleca mai bine asupra acelei mese. Nu ii era frica de acel vampir cu nu ii era frica nici de varcolacul care il poseda pe Cody. Credea ca in spatele fiecarei creaturi se afla o poveste de groaza facuta tocmai pentru a-i speria pe cei mai slabi de ingeri. Adevarul era undeva la mijloc, iar daca fostul astropuf nu era o bestie lipsita de creier - asa cum ar fi trebuit sa fie dupa spusele multora - atunci insemna ca nici vampirul nu era un cadavru mergator caruia ii placea sa bea sange. Ridica extrem de calm cana de ceai si lua o gura zdravana. Privirea ii era aprinsa, dar nu parea deloc stresat, iar daca vampirul era destul de atent atunci isi dadea seama ca pulsul sau nu o luase razna, ba dimpotriva. Era teribil de relaxat si nici macar nu stia de ce. Privi ceaiul cu sange al vampirului si stramba din nas. Ii oferise picaturi pretioase de sange pur, iar respectivul ar fi trebuit sa fie recunoscator si sa ii multumeasca pentru ele. Nu se intampla in fiecare zi ca un vrajitor dintr-o familie renumita sa se ofere pe tava in scop de gustare pentru creaturi, dar el fusese mereu o exceptie de la reguli si asa avea de gand sa ramana.
"Atunci de ce saruti straini?"
Nu te-am sarutat. ii explica de parca vorbea cu un copil. Christian avea o conceptie putin diferita in ceea ce privea acele lucruri. Doar ti-am atins buzele. continua nitel incruntat. Nu era acelasi lucru. Sarut era ceea ce avea pentru Cody fiindca in acele atingeri punea si bucatele de suflet si multe urme de sentimente. Cand buzele sale atingeau buzele unei alte persoane era acelasi lucru ca si cand ar fi atins cu mana un umar sau un picior sau o frunte. Pentru el nu avea nicio semnificatie si abia acum, dupa multi ani, realiza acest lucru. Stia ca varcolacul nu avea aceeasi parere si incepea sa se gandeasca serios la reactia pe care ar fi avut-o pustiul odata ce afla ce se intamplase, dar momentan incerca sa nu isi bata capul cu asta. Tocmai intalnise un vampir! Era necesar sa vorbeasca putin cu el si sa descopere cum stau lucrurile. Daca fostul astropuf era in pericol si din cauza unei creaturi isi dorea sa stie din timp pentru a cauta metode de a se proteja de atacuri exterioare.
"Incearca sa ghicesti. Daca nimeresti, poate ma razgandesc."
Nu merge asa. ii spuse simplu si se incrunta pentru ca nu intelegea de ce se afla fata in fata cu un vampri caruia ii ardea de jocuri. El era extrem de serios cand vorbea despre asta si credea ca si celalalt era interesat sa descopere care era treaba cu varcolacul. Esti mult mai puternic ca mine. Nu stia motivul pentru care alesese sa ii spuna asta, dar o facu totusi. El era un vrajitor iscusit si chiar daca nu excela la dueluri, excela la potiuni. Ii placea sa fie apreciat pentru ceea ce il ridica si primise destule laude cat sa isi hraneasca egoul. Insa nu esti mai puternic ca el. il lamuri. Nu avea de unde sa stie asta, desigur, dar il cunostea pe Cody mai bine ca oricine. Vazuse de ce era in stare, ii observase forta si rabdarea si puterea de a merge inainte atunci cand toti ceilalti ii spuneau sa se opreasca. Vointa lui era de fier. Rezistase argintului si se luptase cu dusmanii sai naturali. Simturile ii erau ascutite chiar si atunci cand abia se transformase. Avea incredere in el ca o sa faca treaba buna in continuare iar intr-o lupta dreapta intre vampir si el ar fi pariat pe cel din urma.
"Pana una alta..."
Clatina din cap. Sunt un vrajitor cu sange pur. Ai auzit pana acum de asa ceva? Privirea sa albastra se fixa asupra chipului celuilalt. Vrajitorii cu sange pur aveau, in mare parte, complex de superioritate. Dorea sa descopere daca vampirul era constient de asta. Nu dau nimic daca nu vreau. explica facand referire la sange si intinse mana spre el cu incheietura in sus si cu venele la iveala. Pentru ca atunci cand iei cu forta, sangele meu se transforma in otrava. Surase calm si lasa capul intr-o parte, devenind usor afectat. Il invita sa muste daca nu il credea. Nu vazuse nicio bagheta la baiat si pe chipul sau nu citise nimic. Ii amintea de ceva sau cineva, dar baga mana in foc ca nu il vazuse niciodata la Hogwarts. Daca ar fi putut face magie, ar fi stiut pana acum. Vrajitorii se miroseau unul pe altul la fel de bine pe cat se miroseau vampirii intre ei. Privirea lui soptea: te pot blestema, iar Christian stia ca simturile celuilalt erau destul de ascutite cat sa inteleaga ca nu ar fi stat nicio secunda pe ganduri inainte sa o faca.
|
[align=center]  (there are as many MINDS as there are heads)
Those that men call Werewolves or Lycanthropes call themselves the Hounds of God, as they claim their transformation is a gift from their creator, and they repay the gift with their tenacity, for they will pursue an evildoer to the very gates of Hell. [/align]
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|