Welcome Guest [Log In] [Register]
Welcome to ViperaEvanesca. We hope you enjoy your visit.


You're currently viewing our forum as a guest. This means you are limited to certain areas of the board and there are some features you can't use. If you join our community, you'll be able to access member-only sections, and use many member-only features such as customizing your profile, sending personal messages, and voting in polls. Registration is simple, fast, and completely free.


Join our community!


If you're already a member please log in to your account to access all of our features:

Username:   Password:
Add Reply
.un cer SPART de cocori.; private.
Topic Started: Sep 12 2014, 08:22 PM (277 Views)
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
[align=center]paduri mute ca vantul[/align]
  • Boeing 707.

    Ziua de marti, 28 iulie, ora 17:25.
    Ethan era acasa. Ii spuse ca are antrenament si un meci amical in Franta cu o alta echipa asa ca trebuia sa plece pentru doua zile din Anglia. Cu o seara in urma ii trimise o scrisoare lui Bastian ca sa il anunte ca venise clipa sa plece pentru ca Ethan era cu siguranta in Anglia si nu avea sa plece pana a doua zi dimineata. De comun acord alesesera sa mearga cu o cale incuiata, o cale pe care Arianna nu o mai utilizase niciodata. Ii placeau inaltimile, dar nu prea avea incredere in ceva ce nu putea ea controla cu manutele proprii. Cand era pe matura decidea fiecare miscare, insa acum se simtea ca un copil in carucior.
    Se imbraca intr-o pereche de pantaloni scurti pe care abia cateva femei aveau curajul sa-i poarte deoarce moda aceea era inca la inceput. Arianna isi carpise singura o pereche de pantaloni blug asa cum facusera multe alte femei care se simteau la fel de egale in societate ca barbatul. In partea de sus isi puse o camasa de vara cu maneci scurte de culoare inchisa. Iar bagajul... bagajul consta intr-o rucsac in care indesase patru sandvisuri, doua pentru Bastian, doua pentru ea, apa si o rochita. Bagheta o ascunse in rucsac cu o vraja pentru ca nu voia sa se trezesca suspicioasa de cine stie ce pe aeroport.
    Cu flacaul enervant care o acompania in misiunea de salvare a surorii ei, se intalni in fata check-in-ului 26. Statura impreuna la coada fara sa isi spuna prea multe. Arianna analiza orice miscare din jurul ei simtindu-se destul de inconfortabil in acea lume noua. Era aglomeratie si galagie. Nu-i placea deloc atmosfera, dar cel putin parea ca nimeni nu-i baga in seama, lucru destul de agreat de fosta viperina careia nu-i placea atentia cand era pe cale sa puna in aplicare un plat atat de secret.

    Dupa inca o ora de umblat brambura de colo-colo prin aeroport, se vazura deasupra londrei. Sentimentul era placut, dar nu la fel ca atunci cand era pe matura. Plus ca avionul facea un zgomot neplacut.
    "Sper sa fie inca in viata. Idiotul de Ethan era prea bine dispus azi dimineata cand a venit acasa." recunoscu ea in soapta, apropiindu-se cu umarul mai tare de scaunul lui Bastian care statea chiar langa ea, pe scaunul de langa geam.
    Era urat sa se gandeasca la viata Isabelei. Totusi, Arianna nu dramatiza. Parea ca vorbeste despre o veche prietena pe care nu o mai vazuse de peste cinci ani, nu de sora ei de sange. Ultimul an le distantase mult, dar Arianna o iubea la fel de mult, numai ca distanta o facuse si mai rece. O perdea de gheata o acoperea acum cand era vorbea de oricine. Era mai bine asa decat sa se puna pe plans si sa nu poata face nimic ca sa isi caute sora din cauza durerii pe care i-o putea cauza moartea ei, mai ales daca era din mana lui Ethan, propriul tata al lui Isabel.
    "Ethan o sa plateasca daca presupunerile noastre se adeveresc."
    Nu era convinsi 100% ca Isabel fusese rapita de Ethan si ca era in Olanda. Insa acea imagine parea sa fie singura pista pe care o gasisera in ultimele doua saptamani in care ea si Bastian pastrasera legatura. Fara sa isi dea seama incepea sa il considere un fel de amic desi se impungeau deseori cu fel si fel de replici verbale, dar acum parea totul mai amical decat in trecut. Era un semn bun pentru ca Arianna voia sa isi stie sora cu un baiat care nu avea sa o prosteasca sau sa isi bata joc. Incepea sa ii surada o viitoare relatie intre ei doi desi nu o privea pe ea treaba asta. Totusi, il admira pentru devotamentul pe care il aratase pentru salvarea Isabelei. Il aprecia mai mult decat voia sa ii arate. Era multumita ca ii ceruse lui ajutorul desi isi calcase pe orgoliu grav de tot ca sa faca asta.

    Aterizasera.
    Zborul fusese placut fara niciun incident. Arianna ii impartasi lui Bastian pe un ton ciudat de lent ca fusese prima ei experienta cu avionul si ca nu-i placuse prea tare, dar ca meritase incercat. De asemenea ii laduda si pe Incuiati pentru ceea ce realizasera. Puteau sa zboare si nici macar nu erau vrajitori. Era foarte admirabil.
    Dupa ce iesira de pe aeroportul din Amsterdam, Arianna ii arata un loc mai retras cu o miscare neglijenta a mainii stangi.
    Se oprira intre doua stradute inguste si il lua de mana. Disparura in Nunspet, localitatea unde se nascuse Ethan si unde inca locuiau parintii lui, adica bunicii lui Isabel, aparent ai Ariannei. Aparura in orasul provincial, intim si parca plin de oameni trecuti de varsta a doua. Era frumos locul, dar nu aveau timp sa admire privelistea. Important era sa caute drumul spre padure si mai apoi cabana. Nu puteau sa Apara pentru ca nu stiau locatia exacta, asa ca trebuiau sa mearga pe jos. Arianna ceru indrumari de la o doamna bruneta care-i arata cu placere o alee care ducea spre padure. Multumi cu un zambet fals si se intoarse langa Bastian si-i povesti ce aflase. Intre timp scoase doua sandvisuri din rucsacul negreu cu trei fermoare. Ii oferi si lui unul. Nu mancasera nimic de cand plecasera si probabil si el era lihnit ca ea.

    Drumul pana la padurice dura jumatate de ora. In fata lor vazura vreo patru carari care se desparteau la un metru ceva mai incolo.
    "Dupa pozele pe care le-am gasit in apartament cred ca aleea cu numarul doi din dreapta este cea pe care trebuie sa mergem. Dupa vreo o ora de mers ar trebui sa gasim cabana. Esti de acord?" intreba in timp ce ii oferi al doilea si ultimul sandvis lui Bastian. Incepu si ea sa manance de asemenea in asteptarea raspunsului. Era important ca amandoi sa fie pe aceeasi lungime de unda inainte sa inceapa sa mearga la drum.

occ: locatie: olanda, nunspeet
[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Bastian J. Krause
Member Avatar
profesor magie neagra la Drumstrang;
Vrajitori
  • Nu ii picase deloc bine asteptarea aceea, nu ii statea in fire sa fie excesiv de rabdator si esua lamentabil cand era vorba de siguranta femeii de care-i pasa. Incercase sa respecte pactul facut, cel putin in prezenta ei, dar in astfel de momente ar trebui sa nu simta nimic fata de persoana in discutie, ca sa nu actioneze, ceea ce nu era cazul. Se apucase sa impacheteze de cum primise scrisoarea Ariannei, bagaj care la el insemna o sticla de tarie, cateva potiuni de vindecare la care lucrase in ultima vreme, fiindca i se parusera ca-i vor fi necesare intr-un viitor apropiat sau indepartat, doua schimburi curate de haine, impachetate exemplar, ceva drops, o sticla de apa si cam atat. Exista regulament pentru sticlele de apa si alcool in aeroport, pe care-l stia prea bine, de aceea accepta sa i se lipeasca un bilet pe bagaj, pe care sa scrie 'fragil' si sa fie trimis la cala, considerand ca se descurca si fara bautura intr-o calatorie asa de scurta. Constientiza cat de pretios este timpul, dar nu avea de gand sa lase rucsacul in urma, doar nu isi irosise un minut din viata impachetand, fara sens, pe deasupra sa mai lase si pe mainile personalului din aeroport asemenea bunatati. Sincer sa fie, nu mai mersese cu avionul vreodata, de aceea cand o intalni pe Arianna nici nu vorbi foarte mult, nu era visul ei sa devina comic, caraghios sau sursa ei de amuzament. Incerca sa se orienteze cat mai bine dupa semnele puse pe sus, peste tot si intr-un final ajunsesera si in locul potrivit, adica pe locurile lor. Se aseza, rezemandu-se tot de spatar, punandu-si centura de siguranta si lasandu-se usor pe spate, inchizand ochii si relaxandu-se. Nu ii era teama sa zboare, chiar deloc, dar nu ii placea sentimentul sa nu stie cum anume functiona masinaria in care tocmai intrase. Categoric nu semana cu o matura sau cu alte inventii vrjitoresti.

    Daca inainte privea in fata, isi muta imediat privirea inspre fereastra, desi abia decolau, uitandu-se cum avionul incepea sa se miste din ce in ce mai repede, scuturandu-i putin pana ce ajunsese la o distanta considerabila de pamant. Mai bine se uita intr-acolo indignat, decat la sora lui Isabel, care se pare ca nu inlatura nicio posibilitate din ecuatie, luand totul in considerare, inclusiv ca ea s-ar putea sa nu mai fie in viata. Ii auzi numele individului apoi si nu-si retinu o grimasa, intorcandu-se in directia ei, cum i se parea nepoliticos sa o lase sa vorbeasca singura tot drumul si el sa admire privelistea, in continuare indignat.
    "Daca o gasim si va apuca sa ma vada, ii spui c-am venit dupa pumnalul ala micut, pe care l-ai vazut in padure si-apoi l-am cautat prin casa ta." o privi suficient de staruitor, cat sa inteleaga ca era foarte serios in privinta asta, apoi isi indrepta din nou atentia inspre geam, ramanand asa tot restul calatoriei, fiind probabil cea mai ursuza companie, cum nici nu se mai obosi cu vechile lui comentarii ironice si glume rasuflate. Ajuns in aeroport, merse cu pasi mari inspre locul de ridicare al bagajelor, se aseza fix in fata tunelului prin care urmau sa iasa si il lua imediat ce -l recunoscu ca fiind al sau. Si-l puse in spate, aratand precum oricare alt turist, intr-o pereche de blugi lungi si un tricou negru, purtand ce-i mai comfortabili adidasi pe care-i gasise in casa. O urma apoi pe blondina incotro ii indica, iar cand nu mai observa niciun om in jur, o stranse de mana si Disparura.

    Admira pentru cateva secunde locul in care tocmai Aparusera, privind destul de confuz in jur si asteptand sa fie ghidat din nou. Se simtea cam neputincios in acea privinta, cum banuia ca Arianna stia mult mai bine unde si-ar fi construit sau cumparat individul ala o casa. O astepta, uitandu-se la ceas cat ea se dusese sa intrebe de anumite directii. Se servi din sandwichurile oferite de tanara, urmand-o cat mai aproape, mergand aproximativ umar in umar. Ajunsesera destul de repede in padure, cum mersesera ireprosabil pentru niste vrajitori obisnuiti tot timpul cu Aparitii si autobuze magice/ maturi sau praf zvarr. I se aminti de pozele gasite in apartament si o aproba din cap, semn ca era de acord si ca mai aveau in jur de o ora. Ar fi fost nechibzuit sa inceapa sa alerge, cum nu stiau ce-aveau sa intampine acolo si era mai bine sa isi conserve energia, plus, pana si cu o bagheta in posesia lor, nu era visul nimanui sa fie asaltat de animalele ce populau zona sau de multe alte surprize. Spera ca niciunul dintre ei nu urma sa fie suficient de neatent cat sa calce in vreo capcana a braconierilor, camuflata bine de cei care vanau in mod ilegal. Nu era deloc fan al incuiatilor, dar existau extrem de multe locuri in lume, majoritatea, in care convietuiau si prefera sa cunoasca, decat sa-i subestimeze din pura ignoranta.

    "Multumesc!" indica inspre ambalajul de la sandwichuri, punandu-l apoi bine intr-un buzunar separat din bagajul lui, pana aveau sa gaseasca ceva cos de gunoi. Adevarul era ca nu prea avea ce sa-i ofere, potiuni de vindecare clar nu necesita, din fericire si sa bea din vodka aia in prezent, nu era o idee asa de buna , preferand sa isi tina mintea limpede, probabil pentru prima oara de cand se stia. Mersesera prea mult fara sa nu spuna nimic, asa ca recunoscu la randul lui ca fusese prima oara cand luase avionul si se avanta intr-o conversatie despre cursurile pe care le urmase ea la Hogwarts, intreband-o ce facea in prezent, dupa absolvire. Se uita nerabdator in fata, cercetand zona si sperand ca urmau sa zareasca vila, cabana sau ce o fi fost, cat de curand.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Isabel Aleida Hawking
Member Avatar
take me to hell;
Ordinul Phoenix
  • Pierduse deja sirul zilelor. Ar fi putut trece deja un an intreg, iar ei s-ar fi parut de parca era o eternitate de cand se afla in acel loc. Era deshidratata pentru ca nu primea hrana si apa sufiecienta, dar in special apa. Buzele ii erau uscate, iar trupul ei era plin de urmele lasate de acel barbat ingrozitor.
    Nu se gandise nicioadata ca ar putea ajunge intr-o situatie de genul, captiva, si la cheremul unui vrajitor puternic, care putea sa o ucida intr-o secunda. Cu toate astea alese sa o tina in viata, doar pe jumtatate in viata , pentru ca nu putea sa zica ca mai exita vreo urma de vlaga in trupul ei slabit dupa atatea zile de tortura.
    Incepea sa aibe vedenii, sa vada persoane in fata ei care nu erau acolo, lucruri ciudate care se intamplau sa se afle tocmai acolo. Stia si ea cateodata ca avea vedenii, si isi imagina lucruri, dar uneori se complacea in acele vise, ele erau singurele care o ajutau sa treaca mai departe, sa incerce sa depaseasca acest moment.
    Totul se intamplase atat de rapid.
    Primise o scrisoare de la Arianna, sau cel putin asta o atrase in padure, la ora nu tocmai normala pentru ea. Stia ca nu era scrisul surori ei, dar era curioasa sa afle cine si-ar fi dorit sa-i falsifice scrisul,si sa-i trimita biletul de dragoste ca sa se intalneasca cu ea.
    Atunci il vazuse pe barbat, dar nu mai apucase nici sa faca un pas in spate, ca acesta o imbolizase cu o vraja.
    De acolo, totul se derulase ca pe banda rulanta. Disparuse cu ea, ajungand in acel loc pe care il vedea in fiecare zi. Fiecare locusor din acea cabana, nu mai era secret pentru Isabel, dar in acel moment nu mai interesa cati pereti avea cabana, sau unde erau asezate cartile, nimic nu mai prezenta un interes pentru fata.

    Era mai mult decat sifonata, era in stare de soc dupa atatea zile in care Ethan o blestemase , si o chinuise in fel si chip. Crucio parea sa fie blestemul lui preferat, dar nu si unicul, dar oricum isi primise portia deajuns cat sa se sature.
    Trupul ei era insemnat in mod evident, cu cicatrici in fiecare locusor vizibil, hainele sfasiate atat de grav , ca ai fi zis ca era mai degraba vreo vagaboanda de pe drum, patate cu sange si murdare. Funia cu care era legat de tavan ii intrase deja in carne dupa ce incercase tot posibilul sa se elibereze sau sa scape de durerea pe care i-o pricinuise cand o torturase. Nu-si mai simtea mainile de fapt, dupa ce le tinuse atata timp in sus, legate. Singurul ei noroc din toata treaba asta, era ca putea sa ajunga cu picicoarele pe podea, si nu-si rupse mainile inca, dar nici mult nu mai avea. Nu mai stia unde simtea durere de pe urma ranilor sau a cicatricilor, sau unde simtea doar o simpla febra musculara de la pozitia in care era tinuta.
    La inceput incercase sa i se impotriveasca, sa fie....asa cum era Isabel, guraliva, dar cu cat zilele treceau, isi pierdea orice speranta ca cineva avea sa o gaseasca acolo, iar ea urma sa moara singura.
    Barbatul ii bolborosise ceva, cum ca facea acest lucru pentru Arianna, ca sa o indrepte, deoarece fosta viperina, nu avea nevoie de un bagaj ca sa o traga in spate.
    In ciuda relatiei ciudate, dintre surori, pe care o avuse in ultima vreme, atat Isabel, cat si Arianna ar fi facut orice pentru cealalta. Nu conta ca se mai racise relatia dintre ele, sau ca amandoua aveau propriile lor preocupari, cand aveau nevoie una de cealalta , se aflau la locul potrivit in momentul potrivit.
    Nu stia sigura daca avea sa mai apara vreodata, pentru ca nu avea de unde sa stie ca Ethan o rapise, sau poate nici nu se gandise ca i se intamplase ceva rau.
    I se paruse ca avea o vedenie din nou, si ca Arianna se afla acolo, dar sigur mintea ii juca un alt truc.
    Ethan trebuia sa se intoarca dintr-un moment in altu, de data asta lipsise cam mult. Poate era mai bine sa se odihneasca, inchizand ochii, scancind din cauza durerii care ii strabatu corpul la cea mai mica miscare.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
  • "Daca o gasim si va apuca sa ma vada, ii spui c-am venit dupa pumnalul ala micut, pe care l-ai vazut in padure si-apoi l-am cautat prin casa ta."

    Surase fara sa-i arunce vreo privire urata asa cum obisnuia. Tacu pret de doua minute in care analiza ceea ce auzise.
    "De ce nu o lasi sa vada ca o placi si ca tii la ea si ca nu esti un tip superficial asa cum lasi sa se vada?" intreba in cele din urma. Dar mai mult se intreba pe sine caci ceva ii spunea ca Bastian nu avea un raspuns clar nici pentru el. Arianna il privi drept si dadu din cap in semn afirmativ. Avea sa faca asa cum dorea el desi nu era de acord cu asta. Cel mai important era sa o gaseasca pe sora ei si apoi puteau sa isi faca si alte planuri marete. Momentan nu conta decat viata Isabelei care era probabil in mainile lui Ethan. Acesta era un om fara scrupule care isi torturase propria fiica -sau asa credea el-, pe Arianna, doar ca sa o invete sa fie mai puternica. Ii aplicase si ei Crucio si alte blesteme dubioase de pe urma carora aproape isi pierduse dragul ei picior. Daca asta patise Arianna, atunci tortura pentru Isabel avea sa fie de doua ori mai groaznica. Stia ca Ethan nu o placea pe Isabel si fusese chiar multumit cand aflase ca cele doua surori nu mai pastrau legatura chiar daca locuisera in aceeasi scoala.

    Incercarile prin care treceau ii facea pe amandoi sa fie mai pasnici, mai intelepti si nu atat de guralivi. Nu era momentul sa se ia la harta si sa se contrazica sau sa isi arunce injurii unul altuia asa cum o facusera pana atunci. Desi, de cand Arianna primise buchetul de flori de la Bastian incepuse sa il vada cu alti ochi si nu mai avea asa mult chef sa il calce in picioare ca pe un gandac cum avusese pana atunci. Chiar tinea mult in acel moment ca Bastian si Isabel sa fie impreuna daca asta mai era posibil din acel moment. Spera sa o gaseasca in viata si nevatamata. Uneori se gandea ca ar fi fost mai bine ca Isabel sa plece in lume fara sa dea vreun semn, dar sa fie bine si fericita decat sa o gaseasca in cabana lui Ethan plina de zgarieturi si cine stie mai cate.
    Drumul pe care il faceau era parca de doua ori mai lung. Se multimi sa nu vorbeasca foarte mult pana cand tacerea deveni dureroasa si Bastian deschise noi subiecte placute de conversatie. Ii raspunse cu o urma de entuziasm in glas ca era inaintas la o echipa de vajthat care avea si meciuri internationale. Se simtea mandria din vocea si ei si spera ca acum Bastian sa nu se mai gandeasca la Arianna in acel mod ingrozitor, cum ca ar urma pasii lui Ethan spre a deveni devorator. De fapt, gandul nu-i displacea fostei viperine, numai ca acum se gasea intr-un impas: acela de a-si gasi sora. Abia apoi urma sa ia o decizie potrivita pentru viata ei, probabil ca cel mai sigur era sa il ucida pe Ethan inainte sa isi dea seama ca o salvasera pe Isabel din mainile lui. Minutele se scurgeau atat de greu ca incepu sa simta o oarecare nerabdare si teama ca totul va iesi asa cum isi dorea animalul in casa caruia locuia. Totusi... indiferent de ce se intamplase, Arianna nu regreta decizia pe care o luase atunci cand se distantase de Isabel si familia de acasa pentru a sta cu Ethan. Era un gand egoist, urat si meschin pe care il tinea pentru sine. Asta era pana la urma Arianna.

    Dupa inca o jumatate de ora de mers si povestit cu Bastian se opri din mers. Se uita la ceasul de la mana pe care il primise in ziua majoratului de la parinti. Era ora 9 seara si abia se intunecase putin. Ii arata lui Bastian in zare o lumina slaba venita de la un bec Incuiat instalat probabil pe o veranda a unei mici casute din lemn. Isi dadu seama ca si Bastian credea ca sunt capcane in jur si poate nu pentru Incuiati ci pentru vrajitori ca ei, lucru mai periculos. Asa ca isi scoase si ea bagheta la vedere urmarindu-l pe colegul ei de peripetii facand acelasi lucru. Ii facu semn ca era momentul sa nu isi mai povesteasca nimic caci la un kilometru in zare putea sa fie cabana lui Ethan.
    Se lasa pe vine de parca se temea ca cineva mai inalt ii urmarea de sus. Si incepu sa mearga lent printre tufisuri si pe dupa copacii inalti, apropiindu-se din ce in ce mai mult.
    Facu cateva vraji in stanga si in dreapta pentru a revela orice capcane erau puse. Nu gasi niciuna. Se desparti de Bastian lasandu-l pe el pe cararea principala pentru a inainta direct in fata cabanei. Arianna o lua pe la stanga ca sa cuprinda impreuna un teren mai mare de investigat capcane. Dupa un timp isi dadu seama ca zona era ferita de magie aparent. Era in fundul pustietatii. Poate ca asupra cabanei erau vraji facute pentru sonorizare ca sa nu se auda galagia torturii si alte vraji de aparare, nu de atac. Asa ca impreuna cu Bastian intrara in cabana.
    Cabana avea doua camere. Baia era probabil amenajata undeva afara in spate. Trecu de hol si apoi isi vazu sora atarnata cu mainile de tavan. Miji ochii nestiind daca sa se bucure ca era inca in viata sau sa isi faca griji ca arata in acel hal. Alerga spre ea si ii lua chipul in maini incercand sa o faca sa deschida ochii. Ii striga numele de peste cinci ori.
    "Dezleag-o, Bastian!" il ruga ea pe un ton repezit. Se ridica si controla apoi cealalta camera care parea a fi un fel de bucatarie, dar era intr-o mizerie de nedescris. Se intoarse si isi dadu seama ca erau singuri, dar ca oricand Ethan se putea intoarce. Arianna stia sigur ca el avea treaba pana undeva dupa miezul noptii, deci mai aveau timp. Banuia ca nu o lasase pe Isabel singura mai mult de doua zile vreodata doar ca sa se asigure ca nu murise caci avea o satisfactie enorma pentru tortura. Daca ar fi stiut ca ii facuse asta propriului copil. Arianna ranji in mintea ei diabolic vazandu-se spunandu-i adevarul inainte sa il ucida pe animal.
[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Bastian J. Krause
Member Avatar
profesor magie neagra la Drumstrang;
Vrajitori
  • "Ar fi mai superficial sa incalc pactul facut, pentru ceva care ma priveste strict pe mine. Nu ma mai oboseam sa fiu de acord, daca stiam ca o sa ma abat de la el cu prima ocazie." vorbi cam mult pentru ziua cu pricina, dar ii facu semn din mana, in sens ca subiectul ala se termina acolo si el nu intentiona sa il mai continue. Din cate isi amintea, nu se transformase peste noapte intr-o panseluta visatoare, care sa spere ca i se vor intoarce sentimentele si sa roseasca timid pe la colturi. Credea cu tarie ca totul il privea numai pe el si n-avea de gand sa devina povara cuiva sau sa dea dovada de egoism. Isabel facuse aspectele intelegerii lor extrem de clare, iar Bastian ramasese la acele vechi idei. Atunci o avertizase si ca nu va incerca sa o menajeze si nici nu o va scapa vreodata din probleme, era strict acolo in rol de... persoana de care te scuturai, dupa ce iti atingeai scopul. Cam de aceea simtise nevoia sa ii ceara Ariannei sa ii transmita blondinei 'adevaratul' motiv pentru care venise si anume pumnalul acela exorbitant. O asculta calm, interesat de cariera promitatoare a fetei, multumit sa o vada asa entuziasmata cand povestea, descoperind o alta latura a surorii lui Isabel. Conversatia aia era menita sa ii distraga pe amandoi de la griji, pana ajungeau la destinatie. Isi scoase bagheta intre timp din rucsac, punandu-si-l pe cel din urma inapoi in spate si continuand sa mearga, insa ceva mai atent ce-i drept, asteptandu-se sa aiba parte de surprize neplacute cat de curand.

    Nu gasira capcane, lucru care-i provoca un usor dezgust, indicandu-i ca individul nu crezuse c-avea sa fie gasit vreodata acolo, cel putin nu inainte sa isi duca planurile la capat, oricare ar fi fost acelea. Ii subestimase, pesemne sau crezuse intr-o ascunzatoare care in prezent tocmai isi pierduse esenta. Intra in cabana dupa Arianna, privind in stanga si-n dreapta si oprindu-se in pragul livingului cand o vazu ajunsa in consitiile respective. Nu o vazu pe Arianna alergand, dar dupa zgomote isi inchipuia ca asta facea, el decise sa admire varful incaltamintii sale sport. Redeveni atent cand o auzi pe fosta viperina tot strigandu-i numele, privind suficient de intens cat sa isi dea seama daca asta o ajuta cumva sau nu. Nu clipea, nu misca, decat anumite tresariri nervoase, care nu mai pareau sa tina de ea, ci de inconstient, pesemne adormise sau isi pierduse cunostinta. I se spusese sa o dezlege, dar in loc sa asculte, se apropie mai mult, pana ce ajunse in dreptul ei, verificand fugar macar cicatricele si ranile vizibile, incruntandu-se sa vada cum sfoara o rosese asa de rau incat risca sa ajunga pana si la os bucata de material si sa se infecteze. Isi incorda mana in jurul baghetei si taie funia, prinzand-o cu grija pe Isabel, constient ca orice atingere sau contact cu vreo suprafata dura, avea sa-i cauzeze alte dureri. Evita sa o tina prea strans, cel mai greu fiindu-i sa nu atinga spatele, unde ranile pareau mai proaspete ca in alte parti, parca sculptate in pielea ei de un sadic. Se incrunta, desi nu era nimeni acolo pe care sa poata ucide, chinui sau pur si simplu acuza. O lua in brate pana la canapea,unde o intinse pe burta, cat putu de dreapta, sprijinindu-i capul pe doua perne micute, decorative probabil.

    Era ciudat sa se afle intr-o astfel de situatie, cand nu stia daca mai intai era nevoie s-o hidrateze sau sa vindece ce ar fi putut fi vindecat. Ii lua pulsul, simtindu-l destul de slab, asta ajutandu-l sa se decida. Nu mai putea pierde-n plus sange, iar durerea persistenta, greu de suportat contribuia si ea la ce ajunsese in prezent blondina. Numai uitandu-se la Isabel, fara sa o asculte sau ea sa trebuiasca sa faca vreo miscare, se enerva, suficient cat sa isi doreasca sa isi ia revansa. Se aseza langa canapea si deschisese rucsacul cu o mana libera, in timp ce cu cealalta incerca vraji de vindecare, indreptandu-si bagheta inspre incheieturile ei mai intai, ca sa scape de restul de sfoara care i le tinea legate-impreuna. Desfacu prima sticluta de potiune si se servi cu un cleste si o bucata de material pe care-l baga in sticluta intai, lasandu-l sa absoarba substanta la care lucrase. Lua materialul folosit si incerca sa apese incet cu el pe ranile de la incheieturi, sperand sa se inchida si sa nu mai sangereze, ceea ce se si intampla in decurs de zece-cincisprezece minute. Asteptarea aceea il innebunea. Rupse uniforma deja facuta praf de pe ea, lasandu-i intreg corpul brazdat in rani, unele adanci, altele superficiale si desigur altele cicatrizate deja, descoperit. Desfacu o alta sticluta pe care i-o oferi Ariannei, spunand sa o foloseasca pentru spate, in timp ce el incerca cu o alta sa acopere gatul, o parte din chip, cea indreptata inspre el si bratele. Ii lua din nou pulsul, relaxandu-se un pic fiindca nu parea sa incetineasca si mai mult. Ii dadu parul din ochi, dupa urechea stanga.

    "Am in rucsac o sticla cu apa si schimburi curate, dar nu ar trebui sa o miscam de aici pana nu-si face de tot efectul, ultima potiune aplicata." nu vorbise deloc pe parcursul vrajilor de vindecare si al tuturor substantelor aplicate pe ce mai ramanea de facut. Nu venise cu niciun plan maret de razbunare, fiind poate prea absorbit de fiecare miscare in parte, ingrijorat sa nu ii provoace, daca era posibil, un discomfort si mai mare decat cel actual. Nu se pricepea la cerut scuze sau comunicat deschis ce anume simtea, asa ca se multumi doar sa arate in continuare indignat si concentrat pe ce facea, ignorand orice alt aspect. Deschise sticla de apa, si ii umezi incet doar buzele crapate- la suprafata cu ea, cativa stropi cum nu planuia s-o innece, avand sa-i dea un pic mai tarziu sa bea, daca era nevoie fortat si prin intermediul lui, in caz ca nu deschidea ochii in urmatoarele minute. "Isabel?" incerca, pe un ton ursuz, vocea ragusita si joasa sunand un pic diferit de felul cum obisnuia inainte sa sune. Poate era totusi prea curand, dar in afara de apa si schimburi curate, nu mai gasea nimic ce-ar fi putut s-o ajute in multimea de potiuni deja folosite. Vanataile urmau sa se traga si ranile sa se inchida, dar totul necesita timp, ceva de care ei nu prea dispuneau.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Isabel Aleida Hawking
Member Avatar
take me to hell;
Ordinul Phoenix
  • Isi pierdu constiinta, si nu realizase ca imaginatia ei nu-i juca feste, ca Arianna se afla in acea incapere, si nu era singura. Nu era martora cum felul in care ajunse o afecta pe sora ei mai mare.
    Toata treaba asta, cu descurcatul pe cont propriu nu o prea ajutase, nu? Cel putin nu pe ea, fosta viperina parea sa se descurce de minune, in schimb, Isabel doar dadea peste buclucuri. Stia ca nu putea sa fie trasa la raspundere de aceasta data, desi ii spuse de nenumarate ori surori ei ca acel barbat era un pericol pentru ea, nu incercase sa o indeparteze, de cel care se presupunea ca ii era tata.
    Intelegea ca vroia sa se apropie de el, sa-l cunoasca, sa creeze poate o relatie bazata pe incredere. Nu se pricepea blondina prea bine la astfel de lucruri, mai ales, ca nu se aflase in situatia in care sa afle ca avea un alt tata. Nu stia prin ce trecea Arianna, si nici nu incercase sa o inteleaga. Facuse multe greseli, iar una din ele era ca mereu considerase ca totul se invarte in jurul ei doar, si de putine ori puse sentimentele surori pe primul loc. Da, fusese egoista, posesiva, si o putuse numi in fel si chip, dar cu toate astea, nu Arianna era cea care o alungase, ea singura se alungase.
    Sora ei nu-i spuse nicioadata sa plece de langa ea, sa o lase cu treburile ei, ci Isabel alese ca era timpul ca amandoua sa-si urmeze drumul in viata.
    Uite ce departe o aduse pe ea. Inchisa intr-o cabana si torturata pana cand aproape isi dadu si ultima suflare.

    Ranile erau adanci, se pare ca ajunse sa invete si anumite vraji noi de pe urma acestei experiente, pacat ca le invatase pe propria piele. Se obisnuise cu durerea , se pare ca facea parte din fiinta ei acum. Nu prea avuse de ales, nu cand in fiecare zi isi primise portia. Nu cedase, dar isi pierduse orice farama de a incerca sa lupte, si poate chiar si ultima speranta. Cum zilele treceau, nu le mai numarase. Oare la ce se gandise? Ca avea sa o gaseasca cineva in Olanda?
    Da, Ethan se asigurase sa stie ca era departe de casa, si ca Arianna isi continua viata, avand meciuri de vajhat, mergand la intalniri. Nici nu avea cum sa stie ca ceva se intamplase cu ea, adica cum? Nu prea isi vorbise, nici nu-si amintea cand schimbase doua vorbe, si din nou, nu era vina viperinei ca Isabel se indepartase, ca amandoua o facura in felul lor, si cu toate astea, de ce Ethan o aduse in halul acela?
    Traia zi de zi cu gandul ca poate poate cineva avea sa o salveze, poate vreun vanator, asa cum era povestea aia cu scufita rosie, iar ea se afla tocmai in gura lupului.
    Isi pierduse constiinta cand salvatori ei intrase in cabana, si nici nu-si amintea cat timp trecuse.

    Cand deschise ochi ca sa realizeze unde era, din nou, iar realitatea sa o loveasca peste fata, realiza ca nu mai era legata, si ca putea sa-si miste mainile in voie. Se trezi buimaca, dar nu se misca prea mult, deoarece asta insemna ca trebuie sa-si foloseasca inexistenta energiei de care avea parte in acel moment.
    Ceva se schimbase, si era sigura ca Ethan nu se induplecase. Clipi de cateva ori inainte sa deschida ochi in totalitate, iar pe buze putea simti ceva ud, apa! Se ridica mai rapid decat ar fi crezut ca era in stare, cum nu mai era in stare de nimic. Lua sticla si bau ca o nebuna ce nu mai simtise apa in decursul acelor saptamani.
    Nu facuse legaturile, nici nu se gandi ca cel de langa ea era Bastian, vroia doar sa bea, si sa plece dracului de acolo. Ranile pareau sa nu o mai doara ca inainte, cel putin nu erau un chin imposibil de suportat.
    Simti cum toata camera se invartea in jurul ei. Era prea slabita, ca sa se rezeme de ceva, cazand pe prima persoana de langa ea. Trupul puternic parea sa o tina destul de bine, iar atunci, printre ceata care ii acoperi ochii il recunoscu, mirosul mai degraba.
    "Arianna..." sopti plina de speranta, asteptandu-se ca sora ei sa fie langa ea. Nu stia daca o intelese, pentru ca ii era greu sa spuna ceva, cand buzele nu pareau sa o mai asculte, si nici sa se miste asa cum isi dorea ea.
    Nu a fost doar un vis deci, Arianna era cat se poate de reala, el era cat se poate de real. Ar fi vrut sa planga de fericire, dar acele lacrimi secase de mult.
    "Trebuie sa plecam de aici, o sa ne omoare." il privi disperata in ochi. Nu mai vroia sa treaca prin ce trecuse zilele astea, nu mai suporta gandul. Vroia sa o ia de acolo si sa o duca intr-un loc sigur, oriunde, doar sa fie departe de acea cabana blestemata.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
  • Era pe jumatate fericita: isi gasise sora in viata, dar o gasise ranita si fara vlaga. Nu o mai vazuse niciodata in acea stare si ii parea rau ca intr-un fel sau altul asta se intamplase din cauza Ariannei si a ideii ei de a fi alaturi de Ethan. Arianna crezuse ca ii daduse de inteles tatalui ei ca nu mai pastra legatura cu nimeni din familia ei si asa si fusese. Nu se mai vazuse cu Isabel nici macar din intamplare pe holurile scolii. Si totusi ceva ii daduse de banuit barbatului ca Arianna inca era legata de trecutul ei. Poate o vazuse in padurea interzisa cand ii surprinse pe Bastian si Isabel, dar nu avea sens. Oricum, nu mai avea liniste sa gandeasca rational fiecare amanunt incriminator, tot ce conta acum era sa o duca pe Isabel la adapost si pe urma sa se ocupe personal de Ethan. Voia sa il puna la punct inainte sa isi dea seama ca Arianna descoperise tot. Nu voia sa il puna in alerta si sa fie pregatit pentru o lovitura sub centura. Trebuia sa se grabeasca si nu stia de unde sa inceapa. Se bucura ca il avea alaturi pe Bastian pentru ca simtea ca poate avea incredere in el. Nu era multa lume caruia sa i-o poata incredinta pe Isabel. Se temea totusi de un viitor refuz al lui doar ca sa isi tina ascunse sentimentele pentru sora ei. Spera ca nu era atat de tantalau ca un pustan de 16 ani.

    Se intoarse din bucataria mica anuntand ca locul era pustiu si la fel si spatele casei. Il gasi pe Bastian avand grija de Isabel cum nici ea insasi nu ar fi reusit. Il urmari cum incerca sa ii vindece ranile cu atata grija. Se apropie incet si se aseza in genunchi langa canapea la dreapta lui Bastian. Atinse doua degete mai sanatoase ale lui Isabel si i le lua in mana ei strangandu-le usor cat sa ii dea de inteles ca totul avea sa fie bine de acum inainte si ca raul cel mai rau trecuse. Cand isi auzi numele o privi si ii zaimbi palid. Isi pleca privirea pe urma amintindu-si de semnul din nastere pe care il avea atat Isabel cat si Ethan. Era dovada vie ca Arianna nu era fiica lui Ethan si ca ea probabil ar fi trebuit sa se afle in locul surorii ei. Pentru prima data Isabel era cea privita mai de jos decat ea.
    "Aici sunt." ii raspunse apoi il privi pe Bastian care carase potiunile cu el si tot ce aveau nevoie.
    "Si cam cat dureaza pana isi face efectul? Trebuie sa plecam inainte de ora 10:30. Chiar si mai repede. Se va intoarce aici putin dupa miezul noptii." spuse pe un ton plat urmarindu-l atenta. Arianna se afla acum intr-o postura cumplita. Trebuia sa faca ceva ca sa isi salveze sora din acel loc, sa o duca intr-un loc sigur, ferit de caile lui Ethan. Si totodata voia sa il infrunte pe Ethan si sa il doboare pe neasteptate. Stia ca o lupta cu el ar fi fost groaznica. Daca ar fi reusit sa-l ucida in lupta probabil ea ar termina cu vreo 4 blesteme asupra ei fiecare ducand-o la o moarte sigura. Singura optiune era sa il extermine pe teren prietenos. Ii castigase increderea, ii aratase ca este capabila si demna de a purta masca si semnul devoratorilor. Invatase suficient de multa magie neagra de la el cat sa se descurce singura de acum inainte. Chiar nu mai avea nevoie de el si probabil ca daca Ethan ar ramane in viata, viata lui Isabel ar fi fost mereu in pericol si nu voia sa isi aibe propria sora pe constiinta indiferent de cat de rece ii era caracterul, pe ea o iubea.

    "Stim cum arata aeroportul din Amesterdam. Putem Aparea impreuna in apropierea lui. Gasim apoi un motel Incuiat apropiat si ne cazam in noaptea asta. Nu avem cum sa plecam la Londra acum."
    Era o distanta prea mare pentru o Aparitie sau Disparitie si foarte complicata cu trei persoane dintre care una ranita. Nu voia cumva sa ramana Isabel sectionata pe undeva sau unul din ei din cauza unei greseli mici ale concetrarii vreunuia dintre ei. Voia sa auda si pararea lui Bastian totusi, poate avea el o idee mai buna.
    Isabel vorbi din nou, iar Arianna isi duse degetul la buzele ei rugand-o sa nu mai vorbeasca pe acel ton ingrijorat pentru ca se vedea ca o oboseste si mai ales ca era speriata si avea si de ce. Ii parea ingrozitor de rau pentru ceea ce se intamplase si chiar nu stia cum era cel mai bine sa reactioneze.
    Acum urma momentul in care trebuia sa il roage pe Bastian sa aiba grija de sora ei cat ea se ocupa de problema cu Ethan. Si incepea deja sa puna la cale un plan, sa lege itele pe care le avea de legat ca sa ajunga la el inainte sa descopere ca o salvase pe Isabel. Pe langa asta... daca Ethan afla adevarul ar fi dat si de Bastian care le ajutase si apoi si viata lui ar fi fost in pericol si nu era vorba doar de Ethan ci de devoratori cu totul si nu erau putini. Pe zi ce trecea se inmulteau.




[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Bastian J. Krause
Member Avatar
profesor magie neagra la Drumstrang;
Vrajitori
  • Se putea citi surprinderea pe chipul lui, cand Isabel se ridica toata de unde o asezase inainte cu grija si-i lua sticla de apa, servindu-se din ea. Nu reusi sa reactioneze prea rapid la tot ce se intampla in jur, multumindu-se sa ramana in picioare si sa se uite lung, abia abtinandu-se sa nu se intereseze de cum se simte si ce anume ii facuse Ethan mai exact. Se indrepta usor din spate, incercand chiar sa para ca si cum ar mai fi cautat inca ceva, scanand incaperea din priviri. Pana la urma, isi impusese sa joace rolul cu care cazuse de acord in padurea interzisa, indiferent de situatie. Recent, devenise mai expresiv, mai deschis, Arianna il citise deja partial, ceea ce era prea mult pentru Bastian, obisnuit sa fie cat se poate de cinic, rareori serios in privinta unei persoane, luandu-si in deradere uneori pana si propriile sentimente. Sustinea ca nu este profund, nici capabil de iubire si nu dorea sa isi schimbe convingerile subit. In plus, o relatie in care sa se implice presupunea responsabilitate, seriozitate si un comportament aparte, in alte cuvinte, un efort mare din perspectiva lui. Pana atunci isi refuzase singur o astfel de oportunitate si-n momentul de fata nu se schimbasera prea multe, cel putin asa credea, fiind mult prea obisnuit cu un alt stil de viata. O simti cum se lasa incet pe el, apropiindu-se mai mult si inconjurandu-i spatele cu un brat, sustinand-o ferm, lipita de el, destul de inversunat si posesiv, imaginea ei legata in mijlocul incaperii ramanandu-i intiparita-n memorie. Dadu vina pe faptul ca si-o imagina speriata, spunandu-si ca era un gest normal s-o tina asa si ca oricine in locul lui ar fi procedat la fel.

    Isi muta privirea de la Isabel la Arianna cand o auzi chemandu-si sora. Pe parcursul calatoriei cu avionul, in padure si pana si in momentul de fata, blondina isi mentinuse calmul cu succes. Se intreba cum reuseste sa mascheze grija, furia si multe altele. Aparent, cel care sustinuse ca femeile sunt exagerat de emotionale si sensibile fusese un idiot si jumatate, interpretand eronat firea umana sau concentrandu-se pe o categorie mult prea mica de reprezentate ale sexului feminin. Nu trebuia sa asculte prea atent sa-si dea seama ca tonul plat, neafectat era inca prezent, cel putin intr-o anumita doza...
    "Inca zece minute." raspunse exact la ce fusese intrebat, uitandu-se la ceasul personal, pregatit sa o ia pe Isabel in brate si sa dispara toti trei de indata ce timpul tocmai precizat se scurgea. Nu vroia sa o miste prea mult sau sa o atinga pretutindeni unde primise lovituri puternice, si ca atare se alesese cu rani adanci, pana nu era sigur macar ca toate potiunile isi facusera efectul.
    "De acord. Plecam inspre Londra maine, prioritatea este sa gasim un hotel bun, unde sa luam o masa calda si sa ne odihnim." aproba ce spusese Arianna de fapt, privind mai mult inspre Isabel, cum ea avea nevoie de somn si de ceva care sa o ajute sa isi revina si sa isi mai recupereze din energia pierduta. "Ne intoarcem impreuna, asa cum am si venit. Sper ca nici nu iti trece prin minte sa il infrunti acum, pe deasupra si singura." o privi cat se poate de serios, sperand ca intelegea consecintele unei astfel de alegeri. Daca isi dorea cumva sa il intoarca din drum, cu o Isabel ranita, speriata si cat se poate de vulnerabila, facea si asta. I se parea oricum o idee mai buna sa isi incerce norocul amandoi, impotriva individului. Oricat ar fi fost de puternic, era tare dificil sa te feresti din calea a doua baghete, iar Bastian devenise dea lungul anilor familiar cu magia neagra si mai tot ce tinea de ea. Nu-si dorea probleme cu Devoratorii, evident, dar se indoia ca atunci cand murea unul, ceilalti cautau razbunare, doar sa nu fi fost cineva important... Inca spera sa nu aiba de-aface cu vreun individ sadic, care pe deasupra sa detina si relatii pretutindeni.

    Isabel se gasi sa vorbeasca pe neasteptate, asa ca isi lasa privirea in jos, inspre ea din instinct, fiindu-i imposibil sa mai evite o confruntare directa cu aceasta. Citea panica, groaza, nu rezista prea mult sa mentina contactul vizual, nu din mila, ci pentru ca inca se dorea a fi indiferent la tot. Se uita la ceas, observand ca opt minute deja trecusera. O ajuta sa se aseze mai comod pe canapea, rezemand-o de spatarul acesteia, iar el se lasa in jos, luandu-i mana intr-a lui si studiind locul unde mai devreme statuse legata sfoara, sfasiindu-i pielea. Ramasesera urme rozalii, semn ca se refacea, dar nu suficient de repede cum si-ar fi dorit. Nu o acuza pe Arianna ca isi dorea sa se intoarca si sa se ocupe de individ, dar nu era momentul oportun si probabil doar ar fi crescut numarul victimelor cauzate de devorator. "Plecam acum." le anunta subit, dandu-i drumul la mana ca sa se concentreze pe ce mai ramasese de facut. Scoase schimburi curate din rucsacul din spate, un hanorac calduros si o pereche de blugi, pe care-i scurta si-i adusese la dimensiunea ei, cu ajutorul baghetei. O ajuta sa isi traga hanoracul pe cap, cum orice actiune presupunea un efort considerabil, avand in vedere situatia in care se aflase cu putin timp in urma. Proceda la fel cu blugii, ajutat de Arianna, apoi o lua in brate cu grija, retinand unde anume nu trebuia inca sa atinga. Nu Disparu pana ce blondina nu se prinse bine de bratul lui, asigurandu-se ca ajungeau toti trei in acelasi loc. Se bucura sa afle ca tanara avusese dreptate si ca existau suficiente locuri de innoptat in preajma aeroportului. Plati la receptia unui hotel pentru o camera mare, cu trei paturi si ceru sa i se aduca in camera mancarea, dulciurile si bautura. Era constient ca dupa ce nu se alimentase mai deloc, nu era intelept sa manance mult, dintr-o data si nu stia ce preferinte avea Isabel, asa ca comandase mai multe, la intamplare. Avusese grija sa aiba ceai in camera si ciocolata, cum cea din urma ar fi ajutat-o sa-si mai recapete din energie un pic, dar si supa si alte mancaruri care nu presupuneau un efort nemaipomenit sa fie servite de oricine. Nu avea un somn foarte adanc, de aceea preferase sa stea toti in acelasi loc, asa ar fi auzit la timp in cazul in care cineva ar fi hotarat sa-i lase in urma si sa-si duca la bun-sfarsit razbunarea. "Mergem?" se uita inspre Arianna, lasand-o pe ea sa ia de la receptie cheia la camera, cum mainile-i erau ocupate deja si nu dorea s-o agite sau miste pe Isabel in vreun fel. O astepta la baza scarilor, gandindu-se ca aratau putin spus ciudat, fara ca macar sa fie priviti prea analitic sau atent. Nu isi dorea sa atraga multa atentie asupra lor, asa ca spera ca puteau urca mai repede in camera.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Isabel Aleida Hawking
Member Avatar
take me to hell;
Ordinul Phoenix
  • Sa se afle inca in acel loc, ii dadea fiori pe sira spinarii. Bineinteles, acum ca stia ca Arianna era acolo, cat si Bastian putea sa respire linistita, fara sa se gandeasca la tot ce era mai rau. In capusorul ei se derulau fel si fel de scenarii, cum ar fi ca Ethan sa se intoarca si sa-i ucida pe toti. Avea incredere in aptitudinile celor de langa ea, atat in Bastian cat si in sora ei, care invatase magia neagra de cand se inhaitase cu Ethan, dar faptul ca il vazuse pe acel barbat in toata gloria lui, torturand-o si ucigand pe oricine s-ar fi apropiat de cabana, nu-i dadea un sentiment atat de placut. Inca se indoia ca cineva l-ar putea rapune asa cu una cu doua.
    Episodul era atat de viu in mintea ei, cum un vrajitor pierdut prin acele paduri nimerise in cabana, surprins sa o gaseasca in ipostaza aia, incercase sa o elibereze, sa o ajute, dar Ethan era in cealalalta incapere, iar salvatorul ei ajunse intr-o clipita din postura de a o salva, in postura in care trebuia sa se apere pentru propria lui viata. Deznodamantul venea de la sine, vrajitorul murise in chinuri, dovada pentru Isabel ca nimeni nu scapa nevatamat, iar ea era in cap de lista.
    Nu era sigura ca, indiferent daca scapau de acolo, Ethan nu avea sa vina dupa ea. Si sigur va afla cine o salvase, si atunci se va razbuna atat pe Arianna cat si pe Bastian. Poate sora ei avea sa scape doar cu o pedeapsa crunta, doar era fiica lui, si nu avea sa o ucida, insa nu putea spune acelasi lucru despre baiat.
    De ce se bagase in asta, cand el fusese doar un profesor provizoriu, si nu ar fi trebuit sa se arunce asa in pericol, doar daca Arianna si el erau ceva mai mult decat prieteni.
    Nu putea sa faca legaturile acum, sau sa gandeasca tocmai corect, nu putea sa faca nimic decat sa stea ca o legima in bratele baiatului, si sa taca. Arianna se asigurase sa o puna la colt ca sa-si pastreze putina energie pe care o mai avea dupa ce se hidratase cu apa, iar ranile incepeau sa se vindece incetul cu incetul.

    Se simtea mai bine, acum ca stia ca Arianna ar fi facut orice pentru ea, daca ar fi fost dupa Isabel s-ar lasa cu toata greutatea pe Bastian si ar dormi, dar nu putea sa stea chiar asa linistita. Atingerea surori ei o calma, si reusi sa inchida ochii pentru cateva secunde. Le asculta discutia despre planuri, fara sa aiba vreun motiv sa comenteze sau sa nu fie de acord cu orice alegeau ei.
    Cand auzi tonul categoric al baiatului, cum ca ei trebuiau sa se intoarca impreuna, si sa nu-i treaca prin minte sa mearga dupa Ethan, Isabel se alarma. Nu putea sa mearga singura, oricat ar fi de usor pentru fosta viperina sa se apropie de acea bestie, nu vroia sa o mai stie in preajma lui.
    Trebuia sa existe si o alta metoda de a-l infrange, fara ca Arianna sa fie singura care il confrunta.
    "Nu ma lasa singura." sopti, speriata ca sora ei avea sa plece intr-o misiune sinucigasa. Intinse mana tremurand ca sa o prinda pe cea a surori ei. Chiar daca si Bastian era acolo, ca si suport, si ca ajutor, Isabel avea nevoie de sora ei cel mai mult, plus ca nu o putea lasa sa plece asa hai hui de capul ei, fara sa aiba un plan in minte. Acum in capusorul ei era vorba doar de razbunare, iar acel sentiment te orbeste.
    "Sunt mai bine." spuse ca sa-l asigure pe Bastian, si sa o imbrace linistit. Stia ca o menajeaza din cauza ranilor , si ca o durea totul, dar in comparatie cu ce trebuise sa rabde pana atunci, asta era ca raiul pentru ea.
    Incerca sa suporte vitejeste atingerea materialului pe pielea ei sensibila si ranita, orice contact cu altceva provocandu-i un discomfort cam mare.
    Nu spuse cu voce tare, dar chiar ar fi preferat sa stea dezbracata.

    Se prefacu ca doarme in bratele baiatului, cand ajunse la receptia hotelului, ca sa nu dea de banuit nimanui. Pareau ca un trio cam ciudatel daca te uitai la el, dar asa daca dormea nu dadea de inteles altceva.
    Cand ajunse in camera de la hotel, Isabel nu stia nici de ce sa se apuce, si ce ar putea sa manance. Ii era foame, iar zgomotele provocate de stomac erau dovada vie ca era lihnita, dar nu avea pofta de nimic. Pur si simplu avea o foame de lup, dar uitase ce gust avea mancarea.
    Bastian o aseza pe unul din paturi, iar Isabel se aseza cat se putea de comod.
    "Nu vreau sa dorm singura" o ruga pe Arianna. Chiar daca camera avea trei paturi separate, blondina nu vroia sa se simta iarasi singura si abandonata. Cu toate ca ar fi cam inghesuite in acel pat, prefera sa simta caldura surori ei.
    De era dupa ea, puteau sa doarma toti trei in acelasi pat, nu o deranja cu nimic in acel moment.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Arianna Lilian Hawking
Member Avatar
inaintas Liliecii din Ballycastle
Jucator Vajthat
  • Il ajuta pe Bastian sa isi imbrace sora. Incerca sa isi limpezeasca gandurile si esua. Nu reusea sa se destinda cu adevarat. Chipul ei ramanea la fel de greu de nepatruns, insa in ea se dadea o lupta acerba. Nu-i placea sa i se spuna ce sa faca si mai ales sa fie considerata incapabila sa rezolve problema cu Ethan. Era important ca Isabel era in viata si ca pericolul trecuse. Avea incredere in Bastian ca avea sa o duca la parintii lor acasa si toate aveau sa se rezolve cumva pentru ea. Sa traiasca in armonie, iubita de parinti si poate si de Bastian. Desi ii spusese inainte de minciuna cu pumnalul si motivul venirii lui acolo, se putea observa ca el era grijuliu si atent. In orice caz ascundea bine alte posibile sentimente.
    Arianna era ranita, dar nici daca se chinuia nu reusea sa transmita ceea ce simtea. Era rece, atat de rece ca inima i se umplea de ura cu fiecare secunda ce trecea. Ura era un sentiment care iti demonstreaza ca poti sa simti, dar era un sentiment rece, negru care o tragea in jos. Arianna era sigura pe ceea ce voia in acel moment sa faca, dar isi zise ca putea sa mai reziste maxim o ora langa ei inainte sa plece desi cu fiecare minut ce se scurgea, pierdea timp pretios. Ethan putea fi oriunde. Iar daca ajungea la cabana inainte sa ajunga ea la el, totul avea sa fie pierdut. Oare nu intelegeau nimeni ca acela era momentul perfect pentru a-l infrunta?

    Iesi din cabana si observa fara prea mult efort ca Bastian nu avea incredere in ea. Il atinse, ii oferi mana si Disparura.

    Era de acord cu alegerile pe care barbatul le facuse. O camera pentru toti trei era cel mai bine, nu era cazul sa o desparta pe Isabel de Bastian mai ales cand Arianna era un suflet ratacit care nu putea avea grija de sora ei pana la capat indiferent de situatie. Ea voia sa o sa stie in siguranta si mai ales voia ca ea sa nu mai pateasca lucruri groaznice din cauza Ariannei si a prieteniilor dubioase pe care le tot lega.
    Se duse la recepetie si lua cheia care le fusese inmanata. 14.
    Urcara pana la etajul I apoi Arianna descuie usa cu numarul 14. Apasa clanta si pasi lasand usa deschisa pentru a intra si Bastian cu Isabel. Ofta lung si isi dadu jos jacheta pe care o purta. Dupa cateva minute in camera ajunsesera si chestiile pe care le comandase atentul de Bastian. Observa cele trei paturi distantate si isi scoase bagheta. Cu ajutorul levitatiei le apropie pe toate. Nu avea de gand sa se chinuie sa doarma intr-un pat cu Isabel. De fapt era mai bine ca toti sa fie apropiati. In mod normal, Arianna nu ar fi unit si patul cu numarul trei, dar se gandi ca daca ea avea sa plece, sa-l stie pe Bastian langa Isabel ca ea sa nu duca lipsa vreunui trup calduros.
    "O sa fim impreuna Isabel. Nu o sa te lasam singura. Vei sta la mijloc." propuse asteptand ca Bastian sa o aseze pe pat. Arianna se departa si se apropie de fereastra. Era intuneric si minutele se scurgeau prea repede.
    Fara sa se mai uite la cei doi parasi camera si intra in baia micuta dotata cu trei prosoape. Se spala pe chip si se privi lung in oglinda. Isi facu nevoile si se spala pe maini. Privi ceasul. Minutele se scurgeau, iar ea simtea ca isi pierde cumpatul. Dupa un timp parasi baia si se inapoie in camera. Se intinse langa Isabel si o lua in brate avand grija sa nu isi lase greutate pe ea. O saruta pe frunte in speranta ca avea sa adorma repede. La cat era de obosita probabil nu avea sa ii ia mult. Trecura vreo zece minute.
    Arianna se ridica din pat incet. Nu avea somn, oricum era prea devreme ca sa doarma. Conta ca Isabel sa se odihneasca si sa prinda puteri. Se departa de pat si ii facu semn lui Bastian sa se apropie de ea, langa geam.
    "Voi pleca pentru douazeci de minute maxim. Trebuie sa fac rost de o bufnita si cum nu prea stiu orasul o sa imi ia ceva timp. Ma intorc repede. Daca intreaba de mine ii spui ca m-am dus sa cumpar ceva." ceea ce era adevarat.
    "Fii atent. Nu voi accepta ca niciunul din voi doi sa imi interzica ceva. Cel mai bine e sa ma lasati sa fac lucrurile in felul meu din acest moment. Ma voi intoarce dupa ce gasesc o bufnita. Nu plec inca la Londra. Mi-a venit o idee ca sa il pot intarzia pe Ethan sa ajunga la cabana. Il voi retine in Londra pana maine cand ajungem noi acolo. Sper. Iti repet Bastian: voi face exact cum vreau eu. Tu doar ai grija de ea si iti voi aduce si pumnalul ala." vorbise in soapta desi uneori ridicase putin vocea. Nu avea chef sa se certe cu nimeni si nici nu-i pasa prea tare daca aveau incredere in ea sau daca prin cine stie ce minune voiau sa se alature vreunui duel cu Ethan. Nu avea sa accepte niciun fel de aberatie. Totul era in mainile ei, asa trebuia sa fie. Bastian se implicase destul de mult si putea fi deja in pericol, nu mai avea nevoie de inca un suflet torturat de sadicul de Ethan.
[align=center]Posted Image[/align] [align=right] [size0]nordul mi-aduce apusul
ninsoarea mi-asterne s-adorm
imi joci pe retina
strop de lumina
in casa pustie
in zori am sa mor
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Bastian J. Krause
Member Avatar
profesor magie neagra la Drumstrang;
Vrajitori
  • Intra in camera, multumindu-i din priviri blondinei ca le tinuse usa deschisa. O aseza cu grija pe unul din paturi si astepta pana ce mancarea sosise. Primise poate prea multe asigurari de la amandoua, una il informase ca este bine, alta il lasase sa inteleaga ca se descurca pe cont propriu, cu un vechi Devorator pe deasupra sau cel putin asa era convins el ca gandea Arianna, in momentul de fata. Se uita lung la Isabel, sesizand ca numai 'bine' nu putea fi numita starea fetei, iar cand isi dadu seama ca priveste prea insistent, isi gasi alta preocupare cu peretii incaperii si-n cele din urma cu usa de la intrare. Probabil se straduia prea mult sa mentina fatada aceea de totala indiferenta, deja isi spusese ca probabil Isabel nu mai avea nici cel mai mic interes sa intre in contact cu magia neagra, nu dupa ce se intamplase. Asta ar fi trebuit sa insemne ca pactul lor picase, dar el parea hotarat sa-l continue. Nu isi dadea seama daca inca nega disparitia motivului care ii adusese candva in acelasi loc sau pur si simplu incerca sa se sustraga de la a se implica excesiv. Cei de la room service isi facusera bine treaba, iar ei se trezisera cu diverse mancaruri. Nu trebuia sa fie ceva expert sa isi dea seama ca lui Isabel ii era foame, dar nu putea manca excesiv si parea mai degraba dispusa sa doarma, decat sa se hraneasca. Lua o supa, cum i se parea cel mai usor de digerat in astfel de momente si se aseza pe pat, langa... Dupa asezarea facuta de Arianna, aveau suficient spatiu. "Incerci tu?" o fixa cu privirea, parand cat se poate de calm si calculat. Daca altcineva ar fi fost acolo, cu siguranta s-ar fi asigurat ca Isabel manca, hranind-o el/ea insusi/insasi. Bastian gandea si se comporta diferit, sperand ca ea va avea puterea sa se hraneasca singura asa cum procedase mai devreme cu sticla de apa. Probabil miscarile bruste durusera si-i aminteau de ranile ,acum cu mult mai superficiale ca inainte, dar tot ele indicau ca poate continua si ca se descurca singura. Indica inspre lingura, asteptand ca ea sa se serveasca. Dupa expresia si pozitia abordata, era clar ca nu o lasa sa doarma, pana nu manca putin.

    Atentia ii fusese distrasa de o Arianna care tocmai iesea din baie. Se folosi de mana libera ca sa-i arunce un mar dintr-o fructiera, zambind cand acesta fusese prins imediat. Ii vorbise de vajthat, de slujba ei si de ce-i placea la ea, asa ca nici nu se indoise ca marul va nimeri in alta parte, decat in mainile sale. Spera sa se serveasca singura, desi banuia ca amandoi isi pierdusera apetitul in ultimele ore.
    Puse in cele din urma supa pe masa si o scose apoi la usa, cum stia ca cei de la room service vor veni sa o ia de acolo. Inchise usa cat putu de silentios si se indrepta inspre baie , apoi cand iesi, observa ca cele doua se intinsesera deja. Le urma exemplul, intinzandu-se pe spate , cu mana inca asezata in apropierea baghetei. Era suficient de cald si nu simti nevoia sa se inveleasca, oricum greu de crezut ca va atipi. Nu se arata deloc surprins s-o vada pe Arianna sculandu-se din pat dupa numai zece minute, de fapt il uimise cu rabdarea sa pana in prezent. O urma pana in dreptul ferestrei, asa cum i se indicase. Asculta cat se poate de rabdator intregul discurs, iar cand aceasta termina se apropie si mai mult de ea. Isi indrepta mana inspre bagheta, tinand-o astfel pe langa corp, mai mult pazind-o de blondina, decat dispus sa atace. Nu avea incredere in ea, facuse asta clar in multiple dati. Nu o credea nici de data asta. Cum parasea hotelul, avea din nou s-apara in cabana aia abandonata din padure, eventual sa-l astepte acolo pe barbat. Daca nu acum, cu siguranta in viitorul apropiat il va confrunta, iar el, asa cum confirmase si ea , nu avea cum sa o opreasca.

    Din orice pozitie din camera, imaginea lor ar fi parut asemenea unui cuplu care se imbratisa si isi vorbea dragastos, poate de aceea se si apropiase asa de mult. Isi apropie buzele de urechea fetei, in timp ce mainile se asezasera in jurul ei.
    "Fa-mi o favoare si rabda un pic." vorbi ca sa fie auzit doar de ea, privind-o cat se poate de sugestiv. Nu o cunostea de mult pe Arianna, dar o respecta, invatase se faca asta recent. Nu o atinsese deloc unde nu trebuia, tinandu-si mainile strict in jurul taliei ei, apasand-o cu un brat pe spate. "Lasa pumnalul unde este, nu-mi amintesc sa iti fi spus ca-l vreau inapoi." marai infundat, controlandu-se prea bine, avand in vedere ca bratele lui nu depuneau nicio presiune asupra Ariannei. "Nu ti-am interzis nimic, probabil m-am exprimat gresit mai inainte." un zambet slab se forma pe chip, desi era limpede ca numai de glume nu-i ardea. Se uita distras la ceas, apoi completa, explicandu-i in detaliu la ce anume se referea. "Ai o jumatate de ora, nu ma lasa sa o duc din nou in cabana aia, nu-i va face deloc bine sa se intoarca." se indeparta, nu foarte mult, suficient cat sa-i lase spatiu sa se desfasoare. Ultima fraza era dificil de auzit , dar dupa expresia sa, probabil il intelesese. "Nu te amenint, iti spun doar ce voi face dupa treizeci de minute." se indrepta inspre usa si i-o deschise personal, dorindu-se a se purta precum un gentleman. Se indoia ca-i reusea prea bine. Daca Isabel avea sa se trezeasca in urmatoarele secunde, banuia ca orice scuza sau explicatie urma sa fie de prisos.
[align=center]Posted Image[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Create your own social network with a free forum.
« Previous Topic · Europa · Next Topic »
Add Reply