|
ochiul cere lumina,
|
|
Topic Started: Oct 4 2015, 07:24 PM (109 Views)
|
|
Rosie Lawrence
|
Oct 4 2015, 07:24 PM
Post #1
|
VI; vampir
- Posts:
- 25
- Group:
- Ochi-de-Soim
- Member
- #238
- Joined:
- September 23, 2015
|
- Prezente novice si tacere.
Rosie era imbracata intr-o rochie de calitate, care denota statura ei impresionanta printre vampiri. Incaltamintea ce o purta o facea sa para mai inalta. Prima vizita fu intr-un conac imens din Rusia cea inzapezita. Se infatisa in fata lui Ivan si ii ceru sa ii acorde o mica intre-vedere. Se imbratisara si isi zambira. Apoi gustara impreuna sangele unei femei care muri inainte sa apuce sa le vada chipurile. Si abia atunci se pusera sa discute. Rosie ii spuse pe scurt ca avea nevoie de ajutor. Daca ii dadea doi vampiri mai puternici sa plece cu ea in Anglia, avea sa ii intoarca acea favoare cu orice pret. Nu ca nu il ajutase in trecut de multe ori. Barbatul veni spre ea si o necaji spunand ca sigur se bagase in vreo prostie de ii voia capul tocmai lui Lilith. Nu era cunoscuta asa tare in acele regiuni roscata, dar numele spunea suficient cat sa iti dai seama ca nu era chiar o situatie roz. Rosie alese sa nu il implice pe Edvard. Numele lui nu avea sa fie adus in nicio discutie momentan. Ivan avea incredere in ea asa ca nici nu se insistase prea mult. Fu invitata sa ramana peste noapte ca un oaspete foarte important ce era si asa facu. Dormi in patul lui Ivan bucuroasa ca in sfarsit avea si ea parte de un tip adevarat. A doua zi pleca impreuna cu Nastya, o tipa de vreo 50 de ani dar care arata de 35 si un barbat care batea cam tot pe acolo. Aveau experiente mai mult ca vampiri decat ca vrajitori. Rosie le avea pe amandoua. Le dadu o adresa din Londra a unui apartament micut unde ii ruga sa o astepte. Ea mai trebuia sa mearga si in Romania, unde anuntase deja ca vine. Isi pregatise terenul si la fel ca in Rusia, fu primita cu zambete pe buze si cu invitatii de a ramane peste noapte sa petreaca. Cel care avea cuvantul aici era tot un barbat, unul mai mic ca Rosie de aceasta data, fata de Ivan care depasea cu mult 200. Pe roman il chema Octavian. Il saruta scurt pe buze fiind mai preietenoasa cu el. Intr-un final se alese cu tot cu un tip si o tipa. Tipa la vreo 60 dar tinerica asa ca Rosie si un tip mai in varsta ca Rosie dar nu cu mult. In total erau 5 vampiri. Poate chiar prea multi pentru Lilith. Era sigura ca avea sa o doboare foarte usor caci nu avea de gand sa intre fix in cuibul ei. Ii trimise si pe acestia in apartamentul din Londra ca sa astepe urmatoarele ei ordine. Caci acum lucrau pentru ea pana duceau la sfarsit misiunea. Romanii erau: Andreea si Radu, iar rusii: Nastya si Serghei. Ii ceru lui Radu sa fie cel prezent alaturi de ea.
Impreuna cu el Aparu intr-un satuc si isi croira drum pana la cabana de care ii mentionase Edvard in urma cu cinci zile. Cabana unde era tinut Devon al ei. Ajunsera repede. Acolo se intalnira cu Edvard si Cain. "El este Radu, unul dintre vampirii care va lucra pentru mine." ii spuse lui Edvard. Era un prim pas ca planul se punea pe roate si trebuia sa ii dovedeasca asta lui Ed ca sa poata sa isi tina sluga sexuala inchisa acolo si torturata pana cand deschidea ochii si vedea in Rosie o zana si nu un monstru. "Vei ramane aici si ii vei spune lui Edvard tot ce te-am rugat. Pana atunci eu merg sa vad prizionerul. Dupa un sfert de ora, unul dintre voi doi... va veni sa ma ia cu forta de acolo. Vreau sa ii aratati ca ma chinui sa il scot de aici si ca nu sunt tratata cu respect de voi. Ca sunt mai slaba. Ne-am inteles?" rosti clar netezindu-si rochita frumoasa pe care si-o prafui cu putin pamant. Se murdari putin si pe maini ca sa para ca drumul pana acolo fusese un chin nu gluma. Cobori apoi in pivnita ca sa il vada pe Devon. Se prefacu ca schiopateaza cu piciorul drept in timp ce se apropia de gratiile lui.
|
[align=center] [/align]
|
| |
|
Oswin D. Lawrence
|
Oct 6 2015, 09:10 AM
Post #2
|
VI; viperini
- Posts:
- 20
- Group:
- Viperini
- Member
- #167
- Joined:
- June 20, 2014
|
- Era in acea pivnita de cinci zile, daca nu chiar mai bine. Deja pierduse sirul orelor, a zilelor, era prea slabit ca sa mai gandeasca. Nu stia inca in ce incurcatura se bagase, dar din moment ce erau vampiri la mijloc atunci era clar:Rosie! Incepea sa aiba ganduri ucigase cu acea femeie. Prima data ii rupe gatul lui Alison chiar in fata lui, apoi ii arunca nu stiu ce amenintare ca va face cu fiecare femeie cu care el se culca la fel si apoi dispare. Ii ajunse pana peste masura treaba asta in care era bagat, fara voia lui. Acum statea fara vlaga in acel loc parasit, putrezit de fapt. Mirosea a mort, sigur erau ceva sobolani morti, sau poate chiar si mai rau. Nu vedea foarte bine, cum era intuneric, si singura lumina era o lumanare mica, care la cea mai mica adiere a vantului se stingea, asa ca era intr-un intuneric bezna de multe ori. Ii era rece, cum ajunse in acel loc doar cu uniforma de pe el, si inca nu era sigur dar parca toate hainele ii erau ude de la umiditatea din acel loc. Clar tremura de frig, si isi simtea oasele amortite, puscand de fiecare data cand incerca sa se miste in acea cusca de un metru pe un metru. Nu erau conditii de cinci stele asta era sigur.
Se gandi cat mai avea sa ramana acolo, ce aveau de gand sa faca cu el. Era obosit, infrigurat, infometat, si nervos. Dar cu cat statea mai mult in acel loc, parca nervii i se evaporau. Incerca sa aibe speranta ca va iesi de acolo, dar cum? Chiar se simtea ca o crenguta in bataia vantului. Acel vampir, care parea mai tanar se hranise cu el zile in sir, incat Devon nu mai avea puterea de a se ridica de pe jos. Stea intr-un colt al custii adormit pe jumatate, dar inca cu simturile alerte in cazul in care cineva avea sa vina la el.
In partea de sus a cabanei, Edvard se intalni cu Rosie, care se tinuse de cuvant si-i aduse un vampir drept dovada si sa-l aduca la curent cu toate treburile. Increderea barbatului in femeie nu se evapora, ci acum era sigur ca lucrurile erau pe drumul cel bun, iar Lilith avea sa fie infranta cat mai repede. Spera ca asta sa se intample cat mai repede, cum intentiona sa-si puna si el planurile in functiune, si sa aibe in sfarsit o viata normala. Ce-i drept si-ar fi dorit sa fie de fata cand Lilith ramanea fara cap, sa-i vada privirea din ochi, si sa simta acelasi lucru pe care Megan l-a simtit. Il intreba pe Radu daca asta nu era posibil, si nu putea sa asiste si el, poate avea sa fie momeala pentru roscata, poate o prindeau mai repede daca o atragea el. Discutiile continuau, in timp ce Rosie cobora in pivnita.
Devon auzi usa deschizandu-se si isi ridica privirea. Lumina era in continuare slaba, dar cel putin reusie sa vada ceva, sa o distinga pe Rosie. Un amalgam de sentimente il cuprinse pe baiat, dar cel de evadare era mai puternic, decat orice ar fi simtit pentru femeie. "Rosie scoate-ma de aici!" o ruga aproape in genunchi cum nu nu reusi sa se ridice in totalitate apropiindu-se de marginea custii in care era inchis. O vazu ranita, si incerca sa faca legaturile. Poate nu era ea vinovata ca era el acolo, si cineva care nu o avea la suflet. La ce personalitate avea de fapt draga de ea, nici nu se mira. Era slabit, realiza si el, ca abia se tinea pe picioare. Gatul ii era murdar de la sange, hainele la fel de murdare, si nu stia cat timp avea sa mai reziste doar cu apa.
|
[align=center] [/align]
|
| |
|
Rosie Lawrence
|
Oct 6 2015, 06:55 PM
Post #3
|
VI; vampir
- Posts:
- 25
- Group:
- Ochi-de-Soim
- Member
- #238
- Joined:
- September 23, 2015
|
- Durerea aparenta din picior se intensifica si Rosie facu o grimasa urata in semn de durere. Se apropie taras de gratii. Ii venea sa rada, sa zambeasca sa se aplaude pentru ideaa care ii venise, dar in schimb il privi trista. Cu o amaraciune ce denota umanitate. Era o actrita desavarsita atunci cand voia ceva anume. Aproape ca putea simti durerea. Ii atinse mainile scorojite si il auzi rugand-o ceva. Rosie se intreba daca isi schimbase parerea despre ea sau dorinta de a scapa liber si de a trai era atat de mare ca se prefacea si el doar pentru a-l ajuta.
"Nu pot inca." spuse indurerata. Il privi din cap pana in picioare si isi spuse ca Edvard si Cain facusera o treaba superba. Devon era ranit fizic dar si psihic. Nu voia sa isi imagineze nici cateva ore de captivitate, dar zile... Saracul Devon! Sau nu! Voia sa fie sigura pe el. Sa fie convinsa ca niciodata in viata lui nu avea sa ii mai raspunda asa cum o facuse in sala de clasa dupa ce o omorase pe Alison. Nu suporta ca un baiat mai ales el sa ii spuna astfel de lucruri. Cum adica nu voia sa se culce cu ea? Dar cine se credea? De unde si pana unde isi imaginase ca detinea controlul vietii lui? Acele momente erau controlate doar de Rosie cu ajutorul lui Edvard care urma sa isi primeasca rasplata cu varf si indesat. "Edvard... cel care te-a rapit..." spuse ea cu pauze indelungate de o tristete crunta si o oarecare teama. Privi in sus de unde venise de parca ii era frica sa nu vina cineva dupa ea ori sa ii auda. Desi nu dadea doi bani in realitate. "Vrea sa indeplinesc o misiune pentru el si dupa ce o fac mi-a promis ca te va elibera." ii spuse ca sa stie ca saracuta de Rosie trebuia sa fie pusa la munca si nu era obligatorie munca. Dar daca voia ca Devon sa fie salvat, atunci trebuia sa isi puna fundul la bataie. "O sa fac tot posibilul sa te ajut. Nu stiu cat va mai dura. Mi-a permis sa te vad doar ca sa stiu ca traiesti." ii spuse oftand. Isi dezlipi mainile de gratiile reci si se sprijini de un perete. Parea ca ii este greu sa se tina in picioare. "O sa il rog sa iti dea de mancare. O sa ii ofer ceva in schimb azi ca sa iti dea." spuse de parca avea de gand sa isi ofere o mana. Putea Devon sa creada orice, ca se oferea pe sine ori altceva, nu-i pasa. Important era sa creada ca totul era un chin. "Mai rezista te rog." adauga privindu-l ochii goi si plini de suferinta. Oare chiar il tinusera doar pe apa? Sincer parea cam slabit si sangele lui... nu mai mirosea deloc la fel. Acum urma sa astepte! Sa vada, sa auda raspunsurile lui si sa observe daca Devon o ura sau nu pe Rosie. Poate ca daca vedea umanitate in ea... ii treceau aerele de mare baiateas care isi pierduse recent virginitatea. Si desigur... probabil ca Devon stia deja ca Rosie este vampir desi nu isi aratase coltii ori ochii adevarati. Dar smulse un cap de pe umeri ca si cand era o nimica toata, iar acum Devon era inconjurat de Cain si Edvard care erau vampiri.
|
[align=center] [/align]
|
| |
|
Oswin D. Lawrence
|
Oct 7 2015, 12:59 AM
Post #4
|
VI; viperini
- Posts:
- 20
- Group:
- Viperini
- Member
- #167
- Joined:
- June 20, 2014
|
- Ii prinse mainile cu ale lui, cand Rosie il atinse. Aproape ca o ruga in genunchi, de fapt statea in genunchi cum nu era in stare sa se tina pe picioare. Nu avea putere, si era prea slabit sa faca atata efort, dar reusise sa paraseasca coltul in care se ascunse pana atunci, unde incercase sa se odihneasca cat de cat. Oricum nu mai avea vlaga sa faca nimic.
"De ce nu poti acum?" o intreba disperat. Era disperat sa plece de acolo, atat de disperat inca ridicase tonul, neintelegand de ce era necesar ca el sa mai ramana in vagauna aia si sa se distruga. Ofta stiind ca nu Rosie era de vina, nu avea de unde sa stie adevarul. O vedea asa ranita si ii parea rau sa o vada in halul acela, doar pentru ca incercase sa vina sa-l vada. Se simtea oarecum vinovat, nici el nu stia de ce. "Ce ti-a facut?" intreba ingrijiorat sa o vada in halul acela. Nici nu intelegea de ce era inchis acolo. Dupa ce-i auzi explicatiile, care nu intarziau sa vina intelese ca acel vampir avea nevoie de ea, sa-i duca ceva misiune pana la capat, iar totul parea mai luminat in acel moment. Facu legaturile, cum realiza el singur ca Rosie era un vampir, altfel nu-si explica cum de avuse atata putere sa-i smulga capul lui Alison, iar din moment ce si ceilalti barbati de sus erau vampiri, putea sa denote ca si ea era vampirita.
"Te rog sa nu ma lasi aici, o sa ma omoare daca ma mai tin mult in halul acesta." era pentru prima data cand se gandea la moarte. Vampiri nu stateau pe ganduri cand faceau victime, sau cand existau chiar si victime colaterale, nu aveau de ce sa le pese de niste muritori, iar el chiar nu intentiona sa moara inca. Nici un vampir nu se mai hranise cu sangele lui, si desi era o senzatie ciudata, acel vampir facea ca totul sa fie mai dureros, un procedeu care nu avea de gand sa-l mai repete vreodata. "O sa fac ce vrei, doar scoate-ma de aici" era dispus la orice. Oswin era inca tanar, nu vroia sa dea ortu popii pe acolo. In acel moment nici nu se mai gandi ca Rosie era la fel ca ei, un vampir, si-i ptuea face la fel de mult rau, dar acum, ea era singura lui salvare. Lasa la urma motivul pentru care isi dorise sa nu o mai vada, si faptul ca o omorase pe Alison, acum era colacul lui de salvare, si asta era tot ce conta pentru Oswin in momentul de fata.
|
[align=center] [/align]
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|