|
A slice of passion; pepperoni? *JOLEEN*
|
|
Topic Started: Jun 28 2010, 10:40 PM (192 Views)
|
|
Anton Hyde
|
Jun 28 2010, 10:40 PM
Post #1
|
angelo vega; owner museo del vetro
- Posts:
- 34
- Group:
- Duke
- Member
- #10
- Joined:
- June 27, 2010
|
Ca tot era vorba de fructe interzise, dupa ce o mananci doar la dineuri in care mancarea are mai multe gusturi decat are mirosuri, ti se face gura apa cand simiti mirosul a unei mancaruri simple. Nu s-a dat in vant niciodata dupa mancarea eleganta a clasei superioare. Se puneau atatea condimente in ea incat isi pierdea gustul original, cand manacati o friptura simteai mai mult contimentele decat gustul simplu al carnii prajite. Intr-o salata erau puse atatea legume si fructe diferite in combinatii care erau vazute ca niste opere de arta culinara deja aveau un gust atat de mixt incat nu iti mai dadeai seama ce mancai. Ca sa nu mai vorbim de ciorbe sau supe, niste ape chioare care au auzit de legume, dar care nu au atins niciodata nimic organic, ci doar prafuri de toate felurile. De parca nu era destul ca mancai lucruri ciudata cu gusturi exagerate sau lipsa, marea problema era ca nu mancai niciodata destul. Ca sa pari rafinat, luai doar cateva imbucaturi mici si restul il lasai in farfurie ca sa nu arati cat de flamand chiar esti, pentru ca asa era 'politicos'. Nu era de mirare ca cei din clasa superioara erau rareori grasi sau macar plinuti, pentru ca nimeni nu manca destul cat sa se ingrase cu nici macar jumatate de kilogram tot anul. Cand mergea seara sa manance in oras era unul dintre putinele momente cand se bucura ca existau mastile, pentru ca putea sa mearga oriunde si sa manance pana cand simtea ca ii explodeaza stomacul. Si unde mai bine decat la pizzeria Chip Ciap? Mai ales ca aveau optiunea de a-ti alege singur topping-urile, iar el venise de asa multa vreme incat bucatarul ii stia gusturile pe de rost: bacon si pepperoni, ardei iuti, usturoi, cascaval si sos de rosii. Si nu manca o pizza mare, nici macar una mare. Special pentru el, ca urmare a faptului ca lasa bacsisuri destul de mari incat sa plateasca chiria pentru o saptamana, bucatarul facea o pizza foarte mare si il privea uneori cum o consuma cu pofta. Placearea oricarui bucatar era sa vad cum mancarea lui este apreciata. Cum intra pe usa, se indrepta spre o masa din colt, facandu-i cu mana bucatarilor care i-au zambit si s-au pus de gatit in timp ce chelnerita ii aduse obijnuita limonada pe care sa o savureze cat astepta.
|
|
|
| |
|
Joleen Moretti
|
Jun 28 2010, 11:14 PM
Post #2
|
dama de companie; Anaxzandra Corinne Kincaid; avocata
- Posts:
- 16
- Group:
- Courtesan
- Member
- #17
- Joined:
- June 27, 2010
|
- I se parea o mare prostie faza cu mastile . De cand se stia, ii displaceau pentru ca erau purtate doar seara si pentru ca erau mereu altele . Camera cu masti pe care o avea acasa abia daca o vizita . Joleen avea colectie, daca stateai sa se te gandesti asa . O colectie mostenita, bineinteles, de la mosul cu care traise atata timp in casa si care murise, slava Domnului . Acele masti erau asezate pe categorii de culori, vechime sau chiar de pene . Venetia era renumita pentru asa ceva, deci trebuia sa se dedice cu totul acelei colectii . Isi promisese ca in urmatorii cativa ani sa-si faca putin timp pentru a trece pe acolo si a face ordine si poate, am zis poate, isi schimba si ea masca. Prima data cand o primise i se paruse fascinanta si chiar si in ziua de astazi o considera la fel . Avea chef sa o poarte din nou, pentru ca nu mai iesise seara de multe ori, iar in casa nu avea de ce sa o poarte .
O scoase din cutia cu pereti de matase si o privi. Fata era pe scaun in fata masutei de macheaj pe care o avea in dormitor . In fata ei se intalta o oglinda mare cu marginile aurite. Sertarul de jos, de unde scosese cutia il lasase deschis . Cu atingeri delicate, de parca ar fi fost din sticla fina, Joleen ridica masca si o puse instinctiv pe fata pentru a o proba si pentru a vedea daca inca mai era in starea in care o lasase. Privindu-se in oglinda, ramase uimita. Ii venea perfect . Nu-si amintea sa se mai fi vazut asa de frumoasa intr-o oglinda. O lasa jos, inapoi la locul ei in cutiuta si se ridica , indreptandu-se spre dulapul cu haine . Isi scoase de acolo o fusta inflorata, o bluza neagra simpla de matase si niste sandalute cu toc mare. Dupa ce se imbraca, puse cutia in geanta ei mare de piele, si iesi pe usa dormitorului nu inainte de a-si ciufuli putin parul.
Trebuia sa ajunga la sediul unde lucra, pentru ca ziua in care Anna domina inca nu trecuse. Pe strada putea vedea deja masti aparand si alergand de colo-colo. Era foarte obositor sa vezi atatia, dar si placut . Ce oras mai era ca Venetia? Ce laguna in viata putea sa arate ca frumoasa ei Venetia? Isi continua mersul elegant, de felina pe strazile aproape pustii si ajunse intr-un final la Ravenna. Acolo lua in primire 2 sau 3 cazuri, apoi se facu nevazuta ascunzandu-se la ea in birou, studiind. Viata ca avocata nu era grea, mai ales cand stiai ca ai spatele asigurat de altii . Pentru ea era relativ usor sa castige banii si respectul clientilor ei. Cazurile deja castigate ii facusera un renume, iar acum avea grija mai mult de cei ce se hotarau sa faca o vizita pe la inchisoare. Era usor, si al naibii de amuzant . Seara venea incet, iar foamea ei, la fel. Nu mancase mai nimic de aproape 2 zile.
Era o seara de luni foarte frumoasa. Soarele fusese prezent pe cer 99% din zi . Acum, cu lasarea noptii, dorintele deveneau mult mai mari si mai arzatoare in mintile venetienilor . Cine nu le putea face fata, statea deoparte . Tanara considera ca este timpul sa treaca de la rusoaica Anna la frumoasa dama Joleen. Facu o scurta vizita la baie, de unde iesi alta. Isi puse masca, fusta inflorata devenise stimta si aurie, iar bluza de matase neagra fusese inlocuita de un top albastriu, in ton cu [,] culoarea mastii . La asorté. Iesi din cladire neobservata si statu cateva secunde sa se gandeasca unde avea sa-si petreaca noaptea . Ii era foame, iar cel mai apropiat centru unde se servea mancare era o pizzerie foarte aproape de acolo , la doar cativa pasi . Ajunsa la locul stabilit in mintea ei, intra si simti cum toate privirile se indreapta catre ea. Mai mancase acolo de cateva ori , iar bucatarii aveau un secret al lor ce dadea mancarii un gust aparte. Majoritatea italienilor erau buni in acel domeniu, pentru ca pizza era mancarea nationala . Isi alesese o masa, undeva retrasa, intr-un colt . Observa un om, singur, dar parca ii era prea foame ca sa intre in vorba cu strainii. Si pana la urma nu era chiar atat de atrasa de el ca sa isi intre iar in rol . Ii schita acestuia un zambet cand trecu pe langa masa lui, si se aseza la cateva mese distanta. Incepu sa astepte dupa cineva care sa-i aduca un meniu , insa nu vedea pe nimeni.
|
|
|
| |
|
Anton Hyde
|
Jun 28 2010, 11:35 PM
Post #3
|
angelo vega; owner museo del vetro
- Posts:
- 34
- Group:
- Duke
- Member
- #10
- Joined:
- June 27, 2010
|
Deja putea sa simta mirosul comenzii lui cum venea din bucatarie, ceea ce insemna ca era deja in cuptor si nu mai avea mult pana ce se cocea. Tamana atunci intra ceva care arata la fel de bine ca pizza de aici, vorbind la mod figurat bineinteles. O femeie cu niste buze foarte atagatoare, erau genul de buze care ii faceau sangele sa clocoteasca. Avea el un fetis, poate singurul lucru care il facea sa se topeasca, cand o femeie cu buze atragatoare se musca de cea de jos discret si il privea fix in ochi... era singurul lucru care ii facea inima sa tresara in ziua de azi. Dar era deajuns si sa priveasca buzele unei femei care practic cereau sa fie sarutate ca sa ii faca sangele sa circule mai repede prin venele sale. Iar zambetul scurt pe care il afisa cand il privi era deajuns ca sa ii atraga atentia. Cine s-ar fi asteptat sa intalneasca pe cineva acolo? Dar nici ca se putea un loc mai bun de intalnire decat un loc in care se puteau purta si ei normal, doi amatori a bucatariei simple din acea modesta, dar foarte populara pizzerie. Dar pentru ca ea venise mai tarziu ca el mai avea de asteptat, mai ales pentru ca era foarte aglomerat in seara aceea, iar chelneritele, desi nu aveau cum sa nu o vada, deja erau prea ocupate cu ceilalti clienti care venisera inaintea ei. Si pentru ca nu aveau cum sa ii dea comanda lui altcuiva, se decise sa faca pe cavalerul, mai mult pe amabilul pentru ca stia cum era sa iti fie foame si sa fi intr-un loc care mirosea a mancare si toti din jurul tau mancau, iti facea stomacul sa ceara mancare si mai vehement. Se ridica de pe scaun, luand meniul care ramasese probabil de la clientul care fusese la masa lui si dupa ce il vazu o chelnerita ca se muta, se indrepta spre masa din spate si doamna cu buzele atragatoare. "Nu incerc sa te agat, desi as avea destule motive, dar decat sa astepti, mai bine il folosesti pe al meu," ii spuse si ii intinse meniul. "Daca vrei sa mananci singura sau astepti pe cineva ma pot intoarce la masa mea, daca nu... atunci poate imi permiti sa ma prezint?"
|
|
|
| |
|
Joleen Moretti
|
Jun 29 2010, 12:48 AM
Post #4
|
dama de companie; Anaxzandra Corinne Kincaid; avocata
- Posts:
- 16
- Group:
- Courtesan
- Member
- #17
- Joined:
- June 27, 2010
|
- Aproape ca o exasperau clipele acelea cand trebuia sa astepte si sa astepte si sa astepte . Vazuse atunci cand intrase multitudinea de oameni ce o privise, dar nu-i trecuse deloc prin cap ca ar putea sa astepte atat pentru un meniu. Daca lucrurile acelea mergeau in ritmul acela, Joleen se simtea nevoita sa paraseasca localul cat mai repede. Foamea ei cerea de mancare, iar daca nu primea in urmatoarele 15 minute asa ceva, avea sa plece . Nu era genul care sa renunte prea usor, dar in ceea ce privea mancarea .. oh, domeniul acela reprezenta o mare importanta pentru ea si era chiar in ziua in care ii spusese Lorettei sa nu pregateasca de mancare nimic pentru ca lua masa in oras . Trebuia sa se gandeasca de mai multe ori in clipa in care facea astfel de afirmatii.
Ochii ei zburara dupa orice forma de viata imbracata in alb-negru cu sortulet care se misca printre mese. I se parea extraordinar sa nu vada pe nimeni venind catre ea , asa ca incepu sa se cotrobaie prin geanta dupa un ceas sau telefon . Era aproximativ ora 21:00 si aproape ca se inserase afara. Privi unul dintre geamuri si fara sa-si dea seama dadu cu privirea de masa unde statea domnul caruia ii zambise. Spre surprinderea ei acesta lua decizia de a se apropia . Intre timp, privirea femeii zbura iar prin local pentru a se asigura ca vine cineva si la ea. Apoi, cand sa-si intoarca iar privirea catre domn, observa ca este foarte aproape de masa ei, ba chiar mai avea putin si se aseza si jos . Nu se vazu, dar Joleen ridica o spranceana in semn de mirare catre strain .
"Nu incerc sa te agat, desi as avea destule motive, dar decat sa astepti, mai bine il folosesti pe al meu," ... "Daca vrei sa mananci singura sau astepti pe cineva ma pot intoarce la masa mea, daca nu... atunci poate imi permiti sa ma prezint?"
Modul in care i se adresase o uimise deabinelea, iar buna-vointa aceea din glas si din comportament parca vroia sa ascunda altceva. Ii zambi simplu ca data trecuta si ramase putin pe ganduri in timp ce-l privea de dincolo de masca. Pana la urma erau si acestea bune la ceva pana la urma . Nu avea degand sa primeasca companie in seara aceea, dar reflectand asupra meniului pe care-l primise din partea lui drept momeala, i se paru interesant si accepta intr-un final sa-l lase sa se aseze. Nu avea nimic de pierdut, nimic de castigat . Poate pana la urma era un duce cu bani ce avea sa o sponsorizeze intr-un fel sau altul cu bani in schimbul unei sau unor nopti de placere. Zambetul acela ii persista pe chip pana cand dadu din cap delicat in semn de "da", daca ii folosea la ceva acest lucru, barbatului.
« Mai vezi tu pe cineva? » Ii spuse jucaus luand in mana meniul inmanat de el. Incepu sa-l studieze repede atunci cand zari una dintre servitoare venind . Tot soiul de pizza erau listate acolo cu poze si cu tot ce trebuia scris undeva sub acele poze . Toate aratau extrem de bine. In general, Joleen nu prefera una anume, adica nu avea in special ceva care sa-i placa . Desi mai mancase de cateva ori un sortiment care ii placuse la nebunie, dar din pacate nu vedea numele acelei pizza printre numele celor existente deja. Isi comanda intr-un sfarsit una clasica si un pahar de suc natural de piersici. Nu vroia tarie in acea seara pentru ca era una in care ea isi revenea in fire . Revenea la viata pe care o dusese cu cateva luni inainte. Acele nopti albe petrecute cu diferiti barbati in care bautura buna si baile in piscinele de lux erau un vis pentru unii care lucrau in acel local. Sau cine stia? Invatase din experiente trecute ca aparentele inselau foarte mult . O privi suspicios pe tipa care ii lua comanda si apoi o ruga sa nu ii i-a mai mult de un sfert de ora pana sa-i aduca ce ii comandase. Facu aceasta rugaminte impreuna cu cateva bacnote maricele pe care i le baga acesteia in buzunar . Ca sa traiesti in acele timpuri, trebuia sa te gandesti mai mult la tine decat la altii .
« Eu sunt Joleen, incantata .» Incepu iar sa vorbeasca pe tonul ei calm atunci cand isi incheie toate socotelile cu cea care era in masura sa-i aduca ceea ce ceruse. Nici o data nu se prezenta din prima, dar acum nu strica putina cunoastere. Prefera sa lase acel mister in alte domenii. In timp ce domnul se facuse comod pe scaunul din fata ei, Joleen isi baga restul banilor in geanta si apoi il privi asteptand o reactie sau orice alt fel al strainului de a se prezenta asa cum spusese mai devreme .
|
|
|
| |
|
Anton Hyde
|
Jun 29 2010, 01:17 AM
Post #5
|
angelo vega; owner museo del vetro
- Posts:
- 34
- Group:
- Duke
- Member
- #10
- Joined:
- June 27, 2010
|
Primul impas a fost intalnit si depasit, era asezat la masa si amandoi isi aveau comanda in fata, desi a lui era considerabil mai mare. Ignora tacamurile pe care i le puse chelnerita langa el si lua una dintre felii cu mainile goale si musca din ea copios, dar fara a se murdari prea tare la gura. Nu era acolo sa faca o impresie de om rafinat si ii era prea foame ca sa se teama ca arata putin cam grosolan prin felul in care manca. Iar gustul acelei pizza era de vis... aproape ca ii dadura lacrimile cand simti gustul mancarii, adevaratul gust al unei mancari. Putea sa simta individual carnea prajita, usturoiul, ardeiul iute, sosul de rosii, chiar si cascavalul. Fiecare avea gustul sau individual si clar definit. Aceea era mancarea adevarata. Totusi nu putu sa se abtina sa nu rasufle usurat, simtind cum prima imbucatura ii aluneca pe gat spre stomac, iar foamea incepea sa dispara. Nu mancase nimic serios toata ziua, doar cate ceva care sa il tina sa nu lesine de foame. Dar nu trebuia sa uite ca nu era singur. Poate ca se putea comporta mai relaxat, totusi nu trebuia sa se arate complet nepoliticos. Nu cand doamna ii atrasese deja atentia cu acele buze la care trebuia sa se straduiasca sa nu se holbeze prea insistent. Bine macar ca se uita la buzele ei si nu mai jos, altfel conversatia avea sa se sfarseasca intr-un mod dureros, pentru el. "Sincer, suntem atat de ocupati pe timpul zilei e de mirare ca mai rezistam pana seara cand ne putem pune mastile aceste ridicole si sa putem manca si noi normal," ii zise dupa ce se sterse la gura cu un servetel si bau o gura din limonada de langa el. Mai lua o gura din pizza, mai mica decat precedenta ca sa o poate mesteca mai repede in caz ca il intreba ceva. "Nu stiu despre restul Venetiei, dar in fiecare seara imi vine sa las masca asta nesuferita acasa si sa ies afara... gol," adauga si era sa-si continue masa cand isi aminti ca nu facuse ceva important. "Scuze, dar imi era foame si a fost o zi lunga. Sunt An..." Dar a trebuit sa se opreasca pentru ca era la un pas de a se da de gol dandu-i numele adevarat.
|
|
|
| |
|
Joleen Moretti
|
Jun 29 2010, 01:55 AM
Post #6
|
dama de companie; Anaxzandra Corinne Kincaid; avocata
- Posts:
- 16
- Group:
- Courtesan
- Member
- #17
- Joined:
- June 27, 2010
|
- Era ciudat cum el nu mai scosese nici un cuvand pana cand comenzile fusesera aduse. Asta o facu sa se ingrijoreze intr-un fel pentru ca deja nu se mai arata atat de vorbaret ca la inceput . Oare primise informatiile pe care si le dorea si acum avea sa primeasca un telefon care sa-l scheme intr-o alta parte? Era posibil orice cand traiai in Venetia. Puteai fi urmarit la orice pas, la orice ora, chiar si atunci cand te duceai la baie . Spionii si detectivii te puteau urmari la orice ora din zi sau din noapte atunci cand aveai de impartit ceva cu mafia . Nu se prea pricepea ea prea mult, dar isi aducea aminte ca avusese un caz de curand cu niste camatari renumiti si noroc ca-i scapase de la sendinta suprema ca altfel ea era trimisa acolo . Revenind la momentul de liniste dintre cei doi, ingrijorarea se putea vedea bine pe fata ei. Nu intelegea acel comportament schimbat radical la doar un interval de 2 minute.
Intre timp, mai repede decat credea, comanda ei dar si a strainului veni . Acesta se arunca asupra imensei farfurii incepand sa manance cu mainile, murdarind in jur si murdarindu-se la randul lui la gura si pe maini . Joleen il privi perplexa timp de cateva secunde, apoi isi aminti ca nu este frumos sa stai minute in sir sa privesti o persoana mai ales cand acesta te surprinde . Isi lua tacamurile si incepu sa taie bucatica cu bucatica pizza adusa . Spre deosebire de el, ea nu dorea sa renunte la manierele pe care le invatase de la un domn, acum mort saracul . Totusi, nu putea sa-si ia ochii de la modul de a manca a domnului din fata ei, care i se parea amuzant dar care si o speria oarecum. Avea timp sa-l priveasca asa mult, dar nu-i permitea eticheta .
"Sincer, suntem atat de ocupati pe timpul zilei e de mirare ca mai rezistam pana seara cand ne putem pune mastile aceste ridicole si sa putem manca si noi normal,"
« De unde stii tu ca normal inseamna asa?» A inceput ea sa vorbeasca fara ca macar sa se mai gandeasca, iar cand a rostit cuvantul "asa" a intreptat un deget catre el indicandu-i modul in care el mancase mai devreme . Spre deosebire de ea, omul acela parca vroia sa evadeze de undeva mancand atat de repede o bucata din pizza lui mare . Desi foamea pe care o simtea ea o impingea sa-l urmeze pe el, nu putea renunta la acel cod al bunelor maniere de a folosi cutitul si furculita . Nu putea, pur si simplu. Facu si ea ceea ce facu si el, adica isi ridica paharul de pe masa pentru a-l indrepta catre buze si a bea din lichidul dulceag cu gust de piersici . Sosul picant de pe bucata ei de blat parca facea ca gura ei sa arda in flacari, de aceea avea nevoie de un stingator .
"Nu stiu despre restul Venetiei, dar in fiecare seara imi vine sa las masca asta nesuferita acasa si sa ies afara... gol,"
De data aceasta nu putu decat sa-i zambeasca politicos in timp ce-si mesteca silentios mancarea si o inghitea intr-un mod egoist . Era intr-un fel deacord cu el, dar nu intru-totul . Se vedea de la o posta ca el era tipul de om ce abia astepta sa scape de stresul zilei pentru a se elibera de orice stres in timpul noptii . Acest lucru o amuza pentru ca majoritatea erau asa , ca el . Ii observa din nou cheful de vorba, dar tot nu-si putu explica de ce acea tacere de mai devreme. Poate avea el o suspiciune in ceea ce privea mancarea si vorbaria. Era ciudat, totusi .
"Scuze, dar imi era foame si a fost o zi lunga. Sunt An..."
Si iar ridica o spranceana in zadar atunci cand ii auzi ezitarea . Vru sa-l intrebe , dar se gandi ca e frumos sa-l lase sa continue si sa nu-l intrerupa. Insa, Joleen se opri din mancat pentru o secunda ca sa-i asculte continuarea . Parea interesant .
ooc: mi-ai facut pofta de pizza 
|
|
|
| |
|
Anton Hyde
|
Jun 29 2010, 02:28 AM
Post #7
|
angelo vega; owner museo del vetro
- Posts:
- 34
- Group:
- Duke
- Member
- #10
- Joined:
- June 27, 2010
|
Nu ii venea sa creada cat de aproape a fost sa isi dezvaluie identitatea din timpul zilei. In sfarsit se vedea clar, cat de obosit era, cat de mult il afecata stresul din timpul zilei. Parintii lui chiar si acum isi purtau mastile fara nici o problema, parea neafectati de tot stresul din vietile lor, chiar mai ocupate decat a lui, dar asta era o dovada clar ca el nu mai rezista mult. Trebuia sa gaseasca ceva care sa il ajute sa suporte totul mai bine pana nu isi dadea jos masca in fata intregii Venetie fara sa ii mai pasa de consecinte. Cui ii pasa daca era condamnat la inchisoare sau moarte sau cine stie ce pedeapsa, mai merita sa traiesti daca viata ta era o minciuna perpetua. Mai bine ramanea acasa, inchis in camera lui decat sa iasa in lume cu acea masca... "Anton Hyde," ii raspunse intr-un sfarsit. Dar vocea isi pierdu insufletirea de mai devreme. Chiar si gustul mancarii nu i se mai parea la fel de bun si mesteca incet. Ce mai viata... masti peste masti peste masti pana cand uitai cine esti, cine ai fost si cine vroiai sa fii. Iti faci o personalitate dubla care sa joace rolul unui bufon, atat pe timpul noptii cat si in orele lungi ale zilei. Deja dupa a doua felie isi pierduse pofta de mancare si se uita aproape in gol in timp ce isi goli intregul pahar de limonada acra, pentru totdeauna o comanda fara nici un pic de zahar, si se stramba cand puse paharul jos. Avea sa devina masochist de-a binelea la un moment dat, cu o zgarda electrica in jurul gatului ca sa poata oricand sa apese pe un buton ca sa se calmeze. "Cine suntem noi cu adevarat? Cine mai ramane dupa ce ani de zile purtam doua masti diferite, una din plastic, cealalta din carne?" Interba el privind in gol. Nu o intrebase neaparat pe ea, mai mult pe el insusi sau pe legile lumii care au transformat Venetia in ce era ea acum... un oras gol.
|
|
|
| |
|
Joleen Moretti
|
Jun 29 2010, 04:04 PM
Post #8
|
dama de companie; Anaxzandra Corinne Kincaid; avocata
- Posts:
- 16
- Group:
- Courtesan
- Member
- #17
- Joined:
- June 27, 2010
|
- "Anton Hyde,"
Da, probabil fusese doar o ezitare a lui, una in care isi daduse seama de ceva greseli sau probabil se incevase de la cat de lacom mancase mai devreme. Cu toate acestea, Joleen incepu sa manance din nou, elegant fara sa-l mai priveasca. Nu stia de ce se comporta atat de ciudat, dar nici nu avea de ce sa-l intrebe . Pana la urma era doar un strain cu care statea la masa de seara si nu conta daca aveau sa se mai revada sau nu . Daca o intrebai pe ea, sigur nu ar fi vrut sa-l revada . Cine oare stia daca el facea parte din rangul inalt sau nu? Avea posibilitatea sa-l intrebe, dar nu vroia sa aibe parte de o dezamagire . Ii privi farfuria care era pe jumatate goala si isi imagina si partea aceea ca si cand ar fi existat . Incerca defapt sa reconstituiasca acel platou de pizza pentru a vedea si a-si da seama de gusturile barbatului. Nu era in meniu dupa cate isi aducea ea aminte, deci asta trebuia sa fie un lucru bun, nu? Deci, el era cunoscut in acel local, atat de cunoscut incat bucatarii faceau o pizza speciala pentru el? Probabile ra proprietarul. Asta era bine de stiut .
"Cine suntem noi cu adevarat? Cine mai ramane dupa ce ani de zile purtam doua masti diferite, una din plastic, cealalta din carne?"
Il auzi si se ingrozi imaginandu-si acea masca din carne pe care o spuse el. Fara sa mai astepte, isi lasa tacamurile jos usor, fara sa se grabeasca si timp in care mesteca una din bucatelele pe care le luase, se gandi sa-si aranjeze propozitiile pe care trebuia sa le i spuna lui. « Asta face Venetia speciala. Daca nu esti in stare sa-i respecti regulile, esti liber sa pleci . Oricum, nu am vazut pe nimeni care sa se planga de ele pana acum . » Spuse pe un ton misterios, mintind la final. Si ea se plangea de acele masti colorate pe care trebuia sa le poarte, dar isi ducea povara singura. Nu avea chef sa se faca de rusine oricui pentru ca asa i se nazarea ei. Pana la urma, lucrurile legate de o masca erau strict confidentiala pentru ca, asa cum zicea un proverb : gusturile nu se discuta!
Ii observa acea privire in gol pe care o cam sperie . Simtise inca de la prima lui ezitare ca nu este un om chiar normal . Poate era un asasin platit sa o omoare . Dar cine sa ii poarte ei pica? Oricum, privirea ei planda si rasul acela simpatic de la chipul ei disparura si lasara loc uneri privi aproape disperate si doar un suras undeva in coltul gurii . Daca nu era cu suparare, ea incepuse din nou sa manance, nu inainte de a se servi iar din lichidul dulce din paharul ei . Daca el nu mai avea chef de mancare, desi mancase ceva din acel platou, era treaba lui si de data aceea sigur Joleen v-a lasa politeturile deoparte si v-a manca fara el. In fond, nu era obligata sa stea sa-i asculte parerile sau mofturile . Ideile ce-i circulau prin minte erau muulte, poate prea multe ca sa le insir aici.
« Pana la urma, de ce te plangi defapt? Farmecul lor este special, sublim as putea spune . Nu-ti place sa fii special?» Intrebarea ei era una capcana. Aici isi dadea ea seama, putin dar isi dadea defapt seama cu cine sta de vorba . Oare avea sa-ir aspunda ? Sau avea sa ezite iar si sa schimbe subiectul discutiei ? Ah, chiar vroia sa i se raspunda la acea intrebare.
|
|
|
| |
|
Anton Hyde
|
Jun 29 2010, 05:44 PM
Post #9
|
angelo vega; owner museo del vetro
- Posts:
- 34
- Group:
- Duke
- Member
- #10
- Joined:
- June 27, 2010
|
Nu se putu abtine, cand o auzi vorbind de a fi special incepu a chicoteasca, iar in cateva momente radea cu hotote cum nu o mai facuse de luni de zile, poate chiar ani. Cum sa ii placa sa fie special, dintr-un punct de vedere chiar asta si era, doar ca special intr-un mod foarte neplacut. Nu se putu opri din ras cateva minute bune si intregul restaurant se uita la el, unii socati, altii amuzati. Cative chiar incepura sa chicoteasca vazandu-l cum se tine de burta si incearca din greu sa respire. Chiar avusese nevoie de asta ca sa se calmeze dupa ce aproape ca isi pierduse controlul mai devreme. Aceasta mica distracie urma sa il tina calm pentru cateva luni. Era clar, trebuia sa afle mai multe despre ea ca sa poate sa o mai vada si alta data, poate ca il mai facea sa rada asa din nou. "Special... da, e un mod de a privi lucrurile..."ii replica dupa ce reusi sa se opreasca din ras. Ii facu semn chelneritei care inca se holba la el ca la un nebun si o ruga sa ii mai aduca un pahar de limonada cu cateva cuburi de gheata si un ceai cald dulce. Se puteau gasi doua bauturi mai diferite de atat? Chelnerita probabil il considera chiar mai nebun dupa ce ii dadu comanda ciudata. Chiar si bucatarul probabil mai avea putin si suna la politie. Dupa ce venise aici de luni de zile sa se comporte asa era cu siguranta ceva de speriat, le arata tuturor care il cunosteau ca era diferit. Poate ca nu era intepatul duce din timpul zilei, dar nimeni nu se asteptase la un astfel de comportament din partea lui. "Nu, nu-mi place sa fiu considerat special in nici un fel. As vrea sa fiu doar o alta masca care sa se piarda in multime. Ar fi mult mai placut sa nu trebuiasca sa fi in centrul atentiei, sa fie atati oameni care sa te judece din minut in minut," ii zise si apoi se intoarse la mancarea lui care avea din nou gust.
|
|
|
| |
|
Joleen Moretti
|
Jun 30 2010, 05:24 PM
Post #10
|
dama de companie; Anaxzandra Corinne Kincaid; avocata
- Posts:
- 16
- Group:
- Courtesan
- Member
- #17
- Joined:
- June 27, 2010
|
- Cand il observa chicotind ii zambi si ea . Era oarecum un raspuns si acel zambet . Dar nu avea sa-l judece pana cand nu ii dadea un raspuns cu subiect si predicat poate si alte parti de vorbire pe acolo . Insa, cand il vazu razand in hohote pentru mai multe minute, se rusina imediat si isi lasa privirea in pamant . Doamne, la ce scena penibila trebuia sa asiste. Spera doar sa nu se uite si altcineva, dar probabil de la atata ras atrasese atentia tuturor celor prezenti in local . Reusi pentru cateva secunde sa isi ridice privirea si sa observe cum rasul idiot al domnului ce impartea aceeasi pasa cu ea atrasese atentia chiar si bucatarilor care nu mai erau in stare sa isi continue comenzile si parca amutisera cu totii privindu-l pe el. Joleen inghiti in sec si isi ridica putin cotul pentru a-l pune pe masa si a-si acoperi fata cu mana. Penibiiil! De ce chiar ea ?
Momentul era unul memorabil si probabil unii trecatori ce se uitau prin geam faceau deja poze sau inregristrau . Fata dadu dezaprobator din cap si pentru cateva minute ramasese asa gandindu-se la o posibila iesire grandioasa din scena . Avea sa regrete daca se mai intalnea cu un asemenea om pe strada . Oare ce avea de facut acum ? Ce-i mai ramasese de facut? Nimic, pentru ca domnul Hyde facuse totul . Nu vroia sa fie in centrul atentiei in acea seara chiar daca era obisnuita cu asa ceva. Majoritatea timpului petrecut in timpul noptii cu acea masca pe chip o facea sa fie in centrul atentiei, dar nu intr-un mod penibil . Ar fi vrut sa iasa cumva din acea situatie, dar nu gasea poarta . Era ca intr-un labirint ce nu-i gasea capatul. Acest sentiment ii facu inima sa bata mai tare, pana cand in jurul ei nu a mai auzit nici un sunet , nici de la domnul care statea cu ea la masa nici de la cei din jur . Parca timpul se oprise.
"Special... da, e un mod de a privi lucrurile..."
Glasul lui sparse linistea si asta o ingrozea cel mai tare. Era ciudat, iar lucrurile ciudat nu prea ii placeau si o cam enervau sau speriau . Daca o intrebai pe Anna, acel moment nu era chiar unul asa de penibil, dar femeii din acea seara ce se afisa la o pizzerie oarecare cu un om foarte ciudat langa ea parea cel mai penibil lucru de pe Pamant . Spera doar sa nu continue cu rasul imediat dupa ce avea sa-si mai expuna niste idei sau pareri . Printre gene observa cum mai comandase ceva, probabil inca o bautura si nu se oprea mai deloc din a zambi si a ramane ganditor . Abia dupa ce apele se mai linistira Joleen indrazni sa-l priveasca, adica sa ridice privirea catre acesta . Nu era sigura ca facuse un lucru bun, dar spera sa nu se termine prost, totul.
"Nu, nu-mi place sa fiu considerat special in nici un fel. As vrea sa fiu doar o alta masca care sa se piarda in multime. Ar fi mult mai placut sa nu trebuiasca sa fi in centrul atentiei, sa fie atati oameni care sa te judece din minut in minut,"
Acum vorbea el de centrul atentiei ? Joleen isi asculta tacuta toate cuvintele analizand si cercetand cu privirea si cu mintea orice sunet nou ii iesea domnului pe gura . Cum sa nu fie in centrul atentiei cand el se purta intr-un asemenea hal ? Cum? Isi roti ochii in orbite si apoi il privi putin cam suparata . Daca vroia sa mai continue o discutie normala, trebuia sa se poarte normal, iar asta cu sau fara forta . Bineinteles ca nu avea acum cine sa il bata pentru ca forta femeii era mult prea mica fata de a lui . Era foarte urat din partea ei sa ii spuna ce sa faca, dar situatiile disperate cereau masuri disperate. « Domnule Hyde, daca nu sunteti capabil sa purtati o discutie normala care sa nu atraga priviri, va rog sa parasiti aceasta masa . » Ii spuse zambindu-i la final, pentru ca restul care nu asistau la acea conversatie desi privisera intreaga scena, sa nu se prinda de acele mici neplaceri ale fetei . In fond, ea nu era platita ca sa stea la masa cu el sau invers .
|
|
|
| |
|
Anton Hyde
|
Jul 1 2010, 10:38 AM
Post #11
|
angelo vega; owner museo del vetro
- Posts:
- 34
- Group:
- Duke
- Member
- #10
- Joined:
- June 27, 2010
|
Nu se mai distrase atat de prea mult timp, il dureau muschii fetei si ii daduse si lacrimile care erau greu de sters cu masca pe fata. Dar cel putin nu mai avea dorinta de a o da jos. Aproape ca uitase cum era sa rada ca un om normal, desi, in momentul acela, arata mai mult ca un nebun, bufnind in ras tocmai intr-un restaurant, chiar daca unul obijnuit unde oameni cu statutul sau nu mergeau. Dupa ce se opri, restul oamenilor din incapere incepura sa se intoarca la mesele si discutiile lor. Ce aiurea, isi punea masca aceea ca sa nu mai fie in centrul atentiei, dar ce facuse mai devreme avusese exact acel rezultat, sa faca tot restaurantul sa se uite la el, crezandu-l nebun, dar tot se uitau toti la el. Dar asa parca nu il mai deranja asa mult. Ce ii pasa lui ca restul il considerau scapat de la balamuc? Se distrase cu adevarat si avea sa ii fie rusine de asta. Ea, pe de alta parte, probabil ca era mai mult decat stanjenita de scena de mai devreme, lucru facut clar cand o vazu ca isi tinea mai mult capul jos. Trebuia sa o drege cumva, daca vroia sa o mai vada din nou. Probabil ca era o doamna de rang inalt care si atunci cand isi punea masca se comporta mai stilata, cel putin mai mult decat el acum cateva minute si el tocmai a facut-o sa se simta foarte stanjenia. Probabil ca vroia sa se ascunda sub masa numai sa nu mai trebuiasca sa simta privirile tuturor asupra ei pentru ca dupa ce se uitasera la el, isi intorsera privirile spre ea ca sa vada cine avea curajul sa stea langa un asa nebun. "Imi pare rau... sincer, dar chiar nu m-am putut abtine. Recunosc, pe timpul noptii ma comport complet... 'neadecvat', dar ce ai spus mai devreme mi s-a parut foarte amuzant. Vezi tu, eu mananc special la micul dejun, lumina reflectoarelor la pranz si centrul atentiei la cina. Asa ca, imediat ce se lasa seara si imi pun masca nu vreau nimic special. Desi..." si se opri ca sa chicoteasca putin, dar se musca de obraz ca sa nu inceapa din nou. "Cred ca tocmai am devenit pentru un moment centrul atentiei din no si te-am tarat si pe tine in lumina reflectoarelor. Imi cer scuze pentru reactie... dar nu am mai ras de mult timp."
|
|
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|